DECIZIE Nr.
603 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 13 al Legii nr. 400/2002
pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 privind
modificarea si completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr.
169/1997, precum si modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, republicata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 533 din 15 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 13 al Legii nr. 400/2002
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 privind
modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată,
excepţie ridicată de Primăria Comunei Mărişel, judeţul Bistriţa-Năsăud, în
Dosarul nr. 1.380/334/2007 al Judecătoriei Vatra Dornei.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
13 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având
nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 20 mai 2008.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 18 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.380/334/2007, Judecătoria Vatra Dornei a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct.
13 al Legii nr.
400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001
privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale
Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991,
republicată, excepţie ridicată de Primăria Comunei
Mărişel, judeţul Bistriţa-Năsăud.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie, cu susţinerea că
„prin diminuarea a 1/2 părţi a proprietăţii comunei noastre, care este
proprietară tabulară, ne găsim în faţa unei exproprieri care nu-şi justifică
utilitatea publică".
Judecătoria Vatra Dornei consideră că prevederile de lege sunt constituţionale, faţă de
faptul că, „în raport de actuala împărţire administrativ-teritorială, soluţia
echitabilă pentru evitarea riscului iminent de a reînvia stări politice şi
economice existente în urmă cu 300 de ani este aceea de a se împărţi în cote
egale aceste păduri, în favoarea comunelor din Ardeal şi a celor
Bucovinene."
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată, invocând principiile statuate de Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 173/2002 referitoare la constituţionalitatea
Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001, cu
privire la proprietatea comună în forma „indiviziunii forţate şi
perpetue". In acest sens, arată că, în concepţia legiuitorului,
reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafeţelor forestiere aflate
la data dobândirii lor de către stat în proprietatea comună a formelor asociative prevăzute de lege nu poate fi
concepută decât în cadrul acelor forme, iar dreptul de proprietate urmează să
aibă configurarea, prerogativele şi, în general, regimul juridic avut în epoca
respectivă.
In ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art.
44 alin. (3) din Legea fundamentală, arată că, în speţă, nu poate fi vorba de o
expropriere, întrucât prevederile de lege criticate reglementează modalitatea
de retrocedare a pădurilor comunale ce provin din păduri grănicereşti.
Şi, în fine, arată că aspectele criticate de autorul
excepţiei nu vizează o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de
aplicare a legii.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional, arătând că, potrivit
jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 41/2003), dispoziţiile
privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii, potrivit art. 44 din Constituţie,
se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
prevederile de lege criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. I pct. 13 al Legii nr. 400/2002 pentru
aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea
şi completarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997,
precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 18/1991, republicată, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din
9 iulie 2002.
Textul criticat are următoarea redactare: „La articolul I, după punctul 39 se
introduce punctul 391 cu următorul cuprins:
«391. După
alineatul (23) al articolului 26 se introduce alineatul (24) cu următorul cuprins:
(24)
Retrocedarea pădurilor comunale ce provin din păduri grănicereşti se va realiza
în cote egale către formele asociative ale foştilor grăniceri şi comunelor, pe
raza unităţilor administrativ-teritoriale pe care sunt situate pădurile
respective.»"
Textul constituţional invocat ca fiind încălcat este
cel al art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia, Curtea reţine că aceasta este
întemeiată pentru următoarele considerente:
Prevederile de lege criticate dispun că retrocedarea
pădurilor comunale ce provin din păduri grănicereşti se va realiza în cote egale,
atât pentru formele asociative ale foştilor grăniceri, cât şi pentru comunele
pe raza cărora sunt situate pădurile respective.
Curtea constată că aceste prevederi contravin art. 44
alin. (3) din Constituţie, întrucât reglementează o transmitere gratuită a unui
drept de proprietate din patrimoniul comunelor în patrimoniul formelor
asociative ale foştilor grăniceri, drept care potrivit susţinerii autorului
excepţiei este intabulat pe numele acestuia încă de la înfiinţarea cărţii
funciare. Această transmitere nu are în vedere o cauză de utilitate publică şi
nicio dreaptă şi prealabilă despăgubire.
In acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
jurisprudenţa sa, a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie
prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă
normelor de drept intern şi să respecte o proporţionalitate între mijloacele
folosite şi scopul vizat.
Pe de altă parte, Curtea îşi menţine jurisprudenţa sa
(Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002), prin care a statuat că reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere foştilor proprietari, în
cadrul formelor asociative prevăzute de lege, se face în considerarea formelor
de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceasta
nu înseamnă însă că legiuitorul poate interveni în cazul reconstituirii
dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, împroprietărind formele
asociative ale foştilor grăniceri din terenurile proprietate privată care au
aparţinut exclusiv comunelor, având în vedere că în domeniul legilor fondului
funciar reconstituirea se face, de regulă, pe vechile amplasamente.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de
Primăria Comunei Mărişel, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Dosarul nr.
1.380/334/2007 al Judecătoriei Vatra Dornei şi constată că prevederile art. I
pct. 13 al Legii nr. 400/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea şi completarea Legii nr. 1/2000
pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi
celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.
18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi modificarea şi completarea Legii
nr. 18/1991, republicată, sunt neconstituţionale.
Definitivă şi general
obligatorie.
Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului
şi Guvernului.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu