DECIZIE   Nr. 633 din  9 decembrie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si a art. 330^4 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 79 din 19 februarie 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Gheorghiu Ceafi Maria impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 266 din 18 iunie 1997.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 3 decembrie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 9 decembrie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila, prin Incheierea din 18 aprilie  1997, pronuntata in Dosarul nr. 196/1997 al acestei instante, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si a art. 330^4 din Codul de procedura civila, ridicata de Gheorghiu Ceafi Maria.
    Prin Decizia nr. 266 din 18 iunie 1997 Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila. Aceasta solutie s-a fundamentat pe practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale in materia recursului in anulare.
    Impotriva deciziei sus-mentionate a declarat recurs Gheorghiu Ceafi Maria, in termen legal, cu motivarea ca Parchetul General are o nejustificata pozitie privilegiata, prin faptul ca poate oricand sa atace o hotarare definitiva prin introducerea unui recurs in anulare; mai mult, este nejustificata, de asemenea, critica sa pe motiv ca instantele si-ar fi depasit atributiile, cata vreme insusi Decretul nr. 223/1974 prevedea ca litigiile izvorand din aplicarea dispozitiilor lui sunt de competenta instantelor judecatoresti.
    Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, intrucat exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca recursul este neintemeiat, intrucat, cu privire la dispozitiile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, sunt obligatorii erga omnes si au putere numai pentru viitor.
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 si ale art. 330^4 din Codul de procedura civila, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Primul motiv de recurs, care vizeaza pozitia pretins privilegiata a Ministerului Public in raport cu celelalte parti din proces, este neintemeiat.
    Art. 128 din Constitutie prevede ca exercitarea cailor de atac se poate realiza in conditiile prevazute de lege. O asemenea lege este Codul de procedura civila si nici o dispozitie constitutionala nu limiteaza dreptul legiuitorului la o anumita reglementare a unei cai de atac, cu conditia, desigur, de a nu aduce atingere altor texte constitutionale. Cat priveste dreptul exclusiv al procurorului general de a declara recurs in anulare, trebuie avute in vedere dispozitiile art. 130 din Constitutie, care prevad ca Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept. Cele doua situatii prevazute la art. 330 din Codul de procedura civila, in care procurorul general poate promova recurs in anulare, releva tocmai apararea acestor valori fundamentale ale statului de drept.
    Rezulta ca, departe de a constitui un privilegiu, recursul in anulare reprezinta o modalitate legala de reparare a unor grave erori judiciare, ce se realizeaza printr-o autoritate publica abilitata constitutional in acest sens.
    Cat priveste motivul de recurs privind exercitarea oricand de catre procurorul general a recursului in anulare, nici acesta nu este intemeiat, intrucat, prin Legea nr. 17/1997, a fost limitat la 6 luni dreptul procurorului general de a introduce recurs in anulare, fapt pentru care, in mod corect, prin decizia recurata, exceptia a fost respinsa ca fiind lipsita de obiect.
    Si ultimul motiv de recurs, care priveste modul in care a fost formulat recursul in anulare de catre procurorul general, cu invocarea unui act normativ abrogat - Decretul nr. 223/1974 -, urmeaza a fi respins. Acest motiv priveste fondul litigiului, care este de competenta exclusiva a instantelor judecatoresti.

    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 si al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Gheorghiu Ceafi Maria impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 266 din 18 iunie 1997.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 9 decembrie 1997.

              PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                  prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                  Magistrat asistent,
                                      Maria Bratu