DECIZIE Nr. 71
din 27 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 111 din 11 februarie 2011
Ion Predescu - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Marieta Safta -
prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Nicolae
Ştefan în Dosarul nr. 10.247/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege
criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 mai 2010, pronunţată în Dosarul
nr. 10.247/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie invocată de Nicolae Ştefan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, faţă de
redactarea art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, rezultă că agentul
constatator doar descrie fapta, după aprecierea sa subiectivă, fără a proba şi
ce anume a condus la constatarea acesteia, or, contravenientul nu poate proba
ce consideră că nu a făcut.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii Camerelor Parlamentului, Guvernul şi
Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de
vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Alin. (2),
(3) şi (4) ale art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au fost abrogate
prin Legea nr. 357/2003 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 537
din 25 iulie 2003, iar prin Legea nr. 526/2004 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.149 din 6 decembrie 2004, a fost introdus alin. (11) al art. 16 din ordonanţă.
Textul de lege criticat are următorul cuprins:
-Art. 16: „(1)
Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu:
data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia
din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de
identitate, inclusiv
codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului;
descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care
a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la
aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;
indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează
contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a
avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării
în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul
normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a
căii de atac şi organul la care se depune plângerea.
(11) In
cazul contravenienţilor cetăţeni străini, persoane fără cetăţenie sau cetăţeni
români cu domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse şi
următoarele date: seria şi numărul paşaportului ori ale altui document de
trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia si statul emitent.
(2)-(4) Abrogate.
(5) In cazul în care
contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde şi numele, prenumele şi
domiciliul părinţilor sau ale altor reprezentanţi ori ocrotitori legali ai
acestuia.
(6) In situaţia în care contravenientul este
persoană juridică în procesul-verbal se vor face menţiuni cu privire la
denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi codul
fiscal ale acesteia, precum şi datele de identificare a persoanei care o
reprezintă.
(7) In momentul încheierii procesului-verbal agentul
constatator este obligat să aducă la cunoştinţă
contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului
de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la
rubrica «Alte menţiuni», sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal.";
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind dreptul la un
proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate în raport de aceleaşi dispoziţii din
Legea fundamentală şi faţă de critici similare.
In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 520 din 8
mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, prin care
Curtea pronunţându-se şi asupra dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001, criticate alături de alte texte din acelaşi act normativ, a reţinut
că acestea nu instituie privilegii sau discriminări, deoarece atât stabilirea
contravenţiei, a conţinutului procesului-verbal de contravenţie, cât şi
condiţiile de întocmire a acestuia sunt reglementate fără nicio discriminare pentru toate
persoanele care au săvârşit contravenţii. In legătură cu invocarea în
susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţie, Curtea a
reţinut că aceasta este neîntemeiată. Astfel, alin. (1) al art. 34 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte, fără distincţii, că instanţa competentă
să soluţioneze plângerea verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, îl
ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care,
potrivit art. 33 din ordonanţă, şi organul care a aplicat sancţiunea,
administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea
verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra
sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.
Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din ordonanţă prevăd că hotărârea
judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs,
fără ca motivarea acestuia să fie obligatorie. De asemenea, pe tot parcursul
soluţionării plângerii îndreptate împotriva procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, atât la instanţa de fond, cât şi în recurs,
contravenientul poate să îşi exercite fără nicio restricţie dreptul la apărare.
In ceea ce priveşte sarcina
probei în procedura reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea a
statuat, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, că „procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci
când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar
prezumţia de care se bucură. In acest caz, instanţa de judecată competentă va
administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării
legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu
trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată
obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării
adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire
la dispoziţiile Codului de procedură civilă, instanţele de judecată nu pot face
aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit
actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să
manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului din moment ce contravenţia
intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine răsturnarea sarcinii probei".
In acelaşi sens este, de exemplu, şi Decizia Curţii
Constituţionale nr. 1.580 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de fată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie invocată de Nicolae
Ştefan în Dosarul nr. 10.247/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie
2011.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta