DECIZIE Nr. 30
din 16 aprilie 2007
cu privire la aplicarea
dispozitiilor art. 449 din Codul de procedura penala, in caz de concurs de
infractiuni savarsite de un inculpat minor, caruia i s-au aplicat atat pedepse,
cat si masuri educative
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 763 din 12 noiembrie 2007
Dosar nr. 55/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea
examinării recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
aplicarea dispozitiilor art. 449 din Codul de procedura
penala, in caz de concurs de infractiuni savarsite de un inculpat minor, caruia
i s-au aplicat atat pedepse, cat si masuri educative.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de
judecători din totalul de 116 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de
procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, cerând să se decidă în sensul că, în raport cu natura şi funcţia
diferită a pedepselor şi a măsurilor educative, acestea nu pot fi contopite în
caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat minor.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti nu există un
punct de vedere unitar cu privire la modul de soluţionare a cererii întemeiate
pe dispoziţiile art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de
infracţiuni săvârşite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse,
cât şi măsuri educative.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că
dispoziţiile art. 34 din Codul penal se referă, în mod strict, la pedepse, iar
nu şi la măsuri educative, astfel că, ţinându-se totodată seama şi de natura şi
funcţia lor diferite, acestea nu se pot contopi.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că pedepsele
aplicate şi măsurile educative luate în cazul inculpatului minor care a săvârşit mai multe infracţiuni
aflate în concurs se contopesc potrivit prevederilor art. 34 din Codul penal, interpretate pe calea suplimentului analogic.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Prin dispoziţiile cuprinse în cap. IV din titlul II al Părţii generale a
Codului penal a fost reglementat regimul juridic al pluralităţii de
infracţiuni, dar numai referitor la pedepse şi măsuri de siguranţă, iar nu şi
în ceea ce priveşte măsurile educative.
Este de observat că, sub acest aspect, pedepsele, fie
că sunt principale, accesorii sau complementare, au un conţinut şi rol diferit
de cel al măsurilor de siguranţă şi al măsurilor educative.
Astfel, în timp ce pedepsele, ca sancţiuni penale, prin
pronunţatul lor rol coercitiv-represiv, au o vocaţie complexă, de constrângere,
reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, iar măsurile de
siguranţă, lipsite de caracter represiv propriu-zis, au ca scop înlăturarea
unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii de fapte prevăzute de legea
penală, măsurile educative care se pot lua în cazul minorului care a săvârşit o
infracţiune vizează, în principal, asigurarea reeducării acestuia.
Evident, în raport cu gravitatea faptei penale
săvârşite şi ţinându-se seama de particularităţile de dezvoltare ale minorului,
măsurile educative, astfel cum sunt reglementate prin dispoziţiile art. 101-108
din Codul penal, oferă particularităţi specifice de ducere la îndeplinire a
procesului educativ la care acesta este supus pe tot timpul cât durează măsura
luată faţă de el. Asemenea măsuri, justificate nu numai de gravitatea concretă
a fiecărei fapte penale comise, ci şi de nivelul de dezvoltare fizică sau
psihică a minorului, precum şi de starea sa medicală, nu pot fi duse la
îndeplinire decât în cadrul unui sistem complex de reeducare, cu eventual
tratament medical şi chiar cu instituirea unui regim special de educaţie, aşa
cum acestea se reflectă în dispoziţiile Codului penal privind minoritatea, la
care s-a făcut referire.
In cazul concursului de infracţiuni săvârşite de un
minor, aşa cum corect s-a statuat în cadrul pct. 12 din Decizia de îndrumare
nr. 10/1972 a Plenului Tribunalului Suprem, trebuie luată o singură măsură
educativă pentru întreaga pluralitate de infracţiuni, dacă pentru îndreptarea
minorului este suficientă o asemenea măsură, iar când se apreciază că se impune
aplicarea de pedepse, acestea sunt stabilite, pentru fiecare infracţiune în
parte, făcându-se apoi aplicarea art. 34 din Codul penal.
Tot astfel, potrivit aceluiaşi punct din decizia
menţionată, în ipoteza în care după luarea unei măsuri educative se descoperă
că minorul a mai săvârşit o infracţiune pentru care se apreciază că este
aplicabilă pedeapsa închisorii, măsura educativă se revocă.
In acest context, ca particularitate
de interpretare a legii, în activitatea instanţelor s-a pus problema aplicării
dispoziţiilor art. 449 din Codul de procedură penală, ca urmare a cererilor de
contopire formulate în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un inculpat
minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative, determinate
de caracterul incompatibil al pedepselor cu măsurile educative dispuse prin
hotărâri succesive rămase definitive.
In conformitate cu alin. 1 din textul de lege enunţat,
„pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a
hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte
hotărâri definitive, existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: a)
concursul de infracţiuni: b) recidiva; c) acte care intră în conţinutul aceleiaşi
infracţiuni".
O atare activitate, de reevaluare a pedepsei, este
justificată de descoperirea unor situaţii esenţiale, necunoscute de instanţă,
cu privire la minorul condamnat, între care şi aceea privind concursul de
infracţiuni.
Existenţa mai multor hotărâri definitive de condamnare
la pedepse diferite pentru infracţiuni concurente, săvârşite de aceeaşi
persoană în timpul minorităţii, nu poate determina dificultăţi de interpretare
a dispoziţiilor art. 34 din Codul penal, după cum nici situaţia în care, prin
mai multe hotărâri definitive, au fost aplicate minorului numai măsuri
educative, caz în care instanţele trebuie să dispună o singură măsură educativă
pentru întreaga pluralitate de infracţiuni aflate în concurs.
Atunci când însă pentru
infracţiunile concurente s-au aplicat pedepse privative de libertate, prin
hotărâri definitive, iar pentru altele, tot prin hotărâri definitive, au fost
luate măsuri educative faţă de minor, se iveşte o dificultate de aplicare a
dispoziţiilor legale referitoare la măsurile educative, determinată în primul
rând de deosebirile existente între măsurile educative, care nu permit nici
cumularea şi nici contopirea lor, iar în al doilea rând de natura diferită a
acestor măsuri în raport cu pedepsele.
Or, în astfel de ipoteze complexe,
mai puţin frecvente, se impune să fie aplicate totuşi principiile de drept
penal privind concursul de infracţiuni, ţinându-se seama că atât pedepsele, cât
şi măsurile educative luate în cazul minorului urmăresc în egală măsură
reeducarea sa şi se dispun, în ambele situaţii, ca urmare a săvârşirii unor
fapte penale.
Cum singura reglementare dată modului în care trebuie
să se procedeze în cazul concursului de infracţiuni săvârşite de persoana
fizică este aceea cuprinsă în art. 34 din Codul penal, se impune ca
dispoziţiile acestui text de lege să se aplice şi atunci cînd se solicită
modificări de pedepse în temeiul art. 449 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală, ca urmare a aplicării faţă de un minor, prin hotărâri
definitive, atât a unor pedepse, cât şi a unor măsuri educative, pentru
infracţiuni concurente în sensul prevederilor art. 33 din Codul penal.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al
art. 4142 din Codul
de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se
stabili că atunci cînd se formulează cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 449
din Codul de procedură penală, în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de un
inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse, cât şi măsuri educative,
acestea se contopesc conform art. 34 din Codul penal, în sensul aplicării
sancţiunii rezultante celei mai grele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul
legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie.
Stabilesc că, şi în situaţia cererii întemeiate pe
dispoziţiile art. 449 din Codul de procedură penală, în caz de concurs de
infracţiuni săvârşite de un inculpat minor, căruia i s-au aplicat atât pedepse,
cât şi măsuri educative, acestea se contopesc conform art. 34 din Codul penal,
în sensul aplicării sancţiunii rezultante celei mai grele.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 aprilie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei