DECIZIE Nr.
725 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14, art. 15, art. 16 si art. 262 din
Codul de procedura penala, precum si a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta
a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 465 din 7 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14, art. 15, art. 16 şi art. 262 din
Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
ridicată de Gheorghe Gemănar şi Societatea Comercială „Cominco" - S.A. în
Dosarul nr. 9.627/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile.
Societatea Comercială „Cominco" - S.A. a depus la
dosar o cerere prin care arată că autorul excepţiei Gheorghe Gemănar a fost
citat în mod greşit la sediul societăţii lor, sens în care face trimitere la o
altă adresă.
Faţă de cererea de mai sus, reprezentantul Ministerului
Public arată că procedura de citare a fost legal îndeplinită, deoarece autorul
excepţiei Gheorghe Gemănar a fost citat atât la sediul Societăţii Comerciale
„Cominco" - S.A., cât şi la adresa indicată de aceasta din urmă.
Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr.
47/1992, constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită, autorul
excepţiei fiind citat şi la adresa indicată de Societatea Comercială
„Cominco" - S.A. atât prin citaţie, cât şi prin telegramă.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 262 din Codul de procedură penală şi ca nefondată a excepţiei ce vizează
celelalte prevederi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 august 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 9.627/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14, art. 15, art. 16 şi art. 262 din Codul de procedură
penală, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de
Gheorghe Gemănar şi Societatea Comercială „Cominco" - S.A. în dosarul de
mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 contravin prevederilor constituţionale ale art. 115
alin. (4) şi (6) referitoare la domeniul de reglementare prin ordonanţe de
urgenţă. De asemenea, prevederile art. 14 şi art. 15 din Codul de procedură
penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 137 referitoare la Sistemul
financiar şi prevederile art. 16 contravin atât art. 137, cât şi art. 21
alin. (3) din Legea fundamentală, deoarece deşi repararea pagubei se face
potrivit dispoziţiilor legii civile, prin plata unei despăgubiri băneşti, nu
este precizat în mod expres că această reparaţie trebuie făcută numai în moneda
naţională, existând situaţii când organul de urmărire penală evaluează pretinsa
latură civilă într-o altă monedă, respectiv euro. Totodată, dispoziţiile art.
16 din Codul de procedură penală privează partea responsabilă civilmente de un
proces echitabil, prin aceea că este introdusă forţat în cauză şi preia
procesul din stadiul în care se află.
De asemenea, dispoziţiile art. 262 din Codul de
procedură penală înfrâng prevederile constituţionale ale art. 24 referitoare la
Dreptul la apărare, deoarece garantează dreptul la apărare numai pentru
învinuit, atâta vreme cât nu se mai impune audierea inculpatului după ce
procurorul a pus în mişcare acţiunea penală prin rechizitoriu. In opinia sa,
această posibilitate apare ca o îngrădire şi limitare a dreptului la apărare,
deoarece calitatea de inculpat conferită în cadrul urmăririi penale are loc
fără contactul direct şi nemijlocit cu persoana acuzată şi care află despre
aceste împrejurări numai în faza procesuală a judecăţii, când este citat cu
această calitate.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală
opinează că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 14 cu denumirea marginală Obiectul şi
exercitarea acţiunii civile, art. 15 cu denumirea marginală Constituirea
ca parte civilă, art. 16 cu denumirea marginală Partea responsabilă
civilmente şi art. 262 cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, toate
din Codul de procedură penală, precum şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticoruptie, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 au mai
fost supuse controlului său, sens în care prin Decizia nr. 297 din 23 martie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai
2010, şi prin Decizia nr. 647 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 569 din 20 august 2007, Curtea a respins ca
nefondată o excepţie similară, statuând între altele că prin reglementarea
criteriului valorii materiale a pagubei cauzate prin trimitere la moneda euro
se urmăreşte acelaşi obiectiv, respectiv asigurarea rigurozităţii şi
continuităţii în soluţionarea cauzelor penale, având în vedere tocmai
fluctuaţiile monedei naţionale. O astfel de reglementare nu înfrânge
prevederile constituţionale potrivit cărora moneda naţională a României este
leul.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă,
inclusiv în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 14 şi art. 15 din Codul de procedură penală.
Cât priveşte critica dispoziţiilor art. 262 din Codul
de procedură penală, Curtea constată că prin Decizia nr. 646 din 29 noiembrie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 23
ianuarie 2006, a statuat că „nu se poate susţine că acestea aduc atingere
dreptului la apărare, întrucât, în măsura în care partea interesată consideră
că procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile menţionate
în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii
rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă,
cât şi, în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală sau
de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 şi 2781
din Codul de procedură penală, plângere contra actelor procurorului la
procurorul ierarhic superior ori la instanţa de judecată, după caz.".
In sfârşit, referitor la critica dispoziţiilor art. 16
alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constată că prin Decizia nr. 686
din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
570 din 29 iulie 2008, a statuat că aceste prevederi nu afectează dreptul la un
proces echitabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14, art. 15, art. 16 şi art. 262 din Codul de procedură
penală, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de
Gheorghe Gemănarşi Societatea Comercială „Cominco" - S.A. în Dosarul nr.
9.627/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru