Decizia Nr.743 din 20.09.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Daniel-Liviu Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (2⁴) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Marin Niţă în Dosarul nr. 1.230/284/2011 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 571D/2012.La apelul nominal se prezintă, personal, Marin Niţă, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, fiind lipsă celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autorul excepţiei a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care susţine neconstituţionalitatea textului de lege criticat din perspectiva interpretării şi aplicării acestuia de către instanţele judecătoreşti.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 624/2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 1.230/284/2011, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. III alin. (2⁴) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Marin Niţă într-o cauză având ca obiect o revendicare imobiliară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece reglementează acordarea preţului actualizat fostului proprietar rămas fără teren de către cel care a vândut terenul în baza unui titlu de proprietate declarat nul. În acest context, arată că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) care garantează dreptul de proprietate privată, precum şi ale alin. (3) cu privire la exproprierea pentru cauză de utilitate publică, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.Tribunalul Dâmboviţa - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, apreciază că prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit să asigure stabilitatea circuitului civil şi să îi ocrotească pe terţii dobânditori de bună-credinţă, ceea ce nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. III alin. (2⁴) din Legea nr. 169/1997 sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 517/2007, nr. 746/2008, nr. 1.216/2008 şi nr. 624/2011.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. III alin. (2⁴) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 299 din 4 noiembrie 1997, prevederi ce au fost introduse prin articolul unic pct. 4 al titlului V din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.Textul de lege criticat prevede că „În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.“Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (3) referitoare la garantarea proprietăţii private, expropriere şi despăgubirile cuvenite în acest caz.Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 517 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, sau Decizia nr. 746 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 29 iulie 2008, prin care a statuat că prevederile art. III alin. (2⁴) din Legea nr. 169/1997 nu contravin normelor constituţionale invocate.Astfel, Curtea a reţinut că prin prevederile de lege criticate „legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câştigate în mod legal, ci a statuat, prin norme imperative, că actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate, emise în condiţii ilegale, sunt lovite de nulitate absolută. Efectul nulităţii absolute de repunere în situaţiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. [...] În situaţia în care respectivele titluri de proprietate au intrat în circuitul civil prin acte de vânzare-cumpărare succesive sau în alt mod, fostul proprietar se va adresa justiţiei pentru constatarea nulităţii absolute a titlului iniţial, potrivit art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1990.Însă, în aceste cazuri, dispoziţiile legale aplicabile nu trebuie să creeze o stare de instabilitate a raporturilor juridice şi să aducă atingere drepturilor câştigate în temeiul legilor menţionate anterior, ce au reglementat regimul reconstituirii şi constituirii dreptului de proprietate funciară. De aceea, legiuitorul a instituit o excepţie de la regula reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor pe vechile amplasamente, reglementând obligaţia persoanei care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul de a remite preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.De altfel, opţiunea legiuitorului de a-i prefera pe subdobânditorii de bună-credinţă ai înstrăinărilor succesive nu vine în contradicţie cu spiritul Legii nr. 18/1991, şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, întrucât, în situaţia în care restituirea în natură nu mai poate opera, devin aplicabile dispoziţiile referitoare la remiterea preţului actualizat.“Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (2⁴) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Marin Niţă în Dosarul nr. 1.230/284/2011 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora