DECIZIE Nr.
750 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si art. 19 alin. (1)
din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
si art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de incalcare
a unor norme de convietuire sociala, a ordinii si linistii publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 557 din 23 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Ion Tiucă -
procuror
Afrodita Laura Tutunaru -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 19 alin. (1)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991
pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială,
a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Maria Igiescu în Dosarul
nr. 1.052/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 25 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.052/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 şi art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor
de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii
publice, excepţie ridicată de Maria Igiescu în dosarul de mai sus având ca
obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art.10 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, deoarece, deşi prevăd obligaţia şi nu
latitudinea de a lăsa la aprecierea organului constatator conţinutul
procesului-verbal, nu stabilesc nicio sancţiune în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii.
Existenţa oricărui impediment administrativ, care nu are o justificare
obiectivă sau raţională şi care ar putea până la urmă să nege acest drept la
tratament egal în procesele civile, încalcă în mod flagrant prevederile art.16
alin.(2) din Legea fundamentală.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
supuse controlului se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută
în ipoteza normelor supuse controlului, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
Nu este afectat nici dreptul la un proces echitabil,
întrucât contravenientul nu este împiedicat să se adreseze instanţei de
judecată pentru exercitarea unui control asupra legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal de contravenţie, având posibilitatea de a propune probe în
apărare şi de a exercita căi de atac împotriva soluţiei pronunţate. Mai mult,
în temeiul art. 35 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, plângerile împotriva
proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei se soluţionează
cu precădere, iar potrivit art. 36 din aceeaşi ordonanţă plângerile şi cererile
incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru.
Dispoziţiile art. 10 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu pot fi avute în vedere,
deoarece cetăţenii au obligaţia să îşi exercite drepturile şi libertăţile
constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
Prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie nu au
incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d)
din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 19 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare, şi art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991
pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială,
a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 387 din 18
august 2000, care au următorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001:
„(1) Procesul-verbal de constatare a
contravenţiei va cuprinde
în mod obligatoriu: data şi locul unde este
încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte
agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul
numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea
faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost
săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea
gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea
actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia;
indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare
producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48
de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta
prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi
organul la care se depune plângerea.
[...]";
- Art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001: „(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul
constatator şi de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se află de
faţă, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face menţiune
despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puţin un
martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul
de identitate al martorului şi semnătura acestuia. [...]";
- Art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991:
„Constituie contravenţie săvârşirea uneia dintre
următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit
legii penale, să fie considerate infracţiuni:
1. săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi,
obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu
acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să
tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori
să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 425
din 17 iunie 2003, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1)şi art. 19 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, statuând că acestea nu contravin prevederilor
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
De asemenea, prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, deoarece acestea nu contravin dispoziţiilor
art. 16, 21 şi 24 din Legea fundamentală.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor mai sus-menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de argumentele inserate în cuprinsul acestora,
Curtea mai constată următoarele:
Potrivit art. 2 pct. 1) din Legea nr. 61/1991,
republicată, constituie contravenţie comportamentul huliganic în public, manifestat
prin fapte, acte sau gesturi obscene, prin proferarea de injurii, expresii
jignitoare sau vulgare, prin ameninţări cu acte de violenţă împotriva
persoanelor sau bunurilor acestora, dacă sunt de natură să tulbure ordinea şi
liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze
demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice. Aşa fiind, faptele
prevăzute la art. 2 pct. 1 nu sunt fapte contra persoanelor, ci contra normelor
de convieţuire socială, contra ordinii şi liniştii publice. Asemenea fapte
constituie infracţiuni în sistemele de drept penal în care contravenţiile sunt
incluse printre infracţiuni. In sistemul nostru, faptele menţionate în textul
criticat constituie contravenţii dacă, fiind săvârşite în public, sunt de natură
să producă vreuna dintre consecinţele prevăzute de lege.
Existenţa unei incriminări nepermise de Legea
fundamentală nu s-ar putea reţine decât în situaţia în care legiuitorul nu ar
lua în considerare criteriile prohibite, aşa cum sunt prevăzute de art. 53 din
Constituţie. Or, dimpotrivă, în acord cu dispoziţiile constituţionale ale
art.57, potrivit cărora „Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii
trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu
bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi", şi
cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, potrivit
căruia Parlamentul reglementează prin lege organică cu privire la infracţiuni,
pedepse şi regimul de executare al acestora, s-a procedat la incriminarea
anumitor fapte antisociale care sunt de natură a afecta odinea publică şi de a
pune în pericol viaţa cetăţenilor.
De altfel, dispoziţiile legale criticate se aplică
tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei şi nu afectează în niciun fel
dreptul la un proces echitabil, consacrat atât de art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi de art. 10
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece nu instituie vreo
măsură menită să lezeze dreptul oricărei persoane de a fi ascultată în mod
echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial care va hotărî
asupra drepturilor sale. In plus, art. 9 din Legea nr. 61/1991 prevede in terminis dreptul
de a formula la judecătorie plângere împotriva procesului-verbal de constatare
a contravenţiilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 19 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 şi art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor
de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii
publice, excepţie ridicată de Maria Igiescu în Dosarul nr. 1.052/300/2008 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru