DECIZIE Nr.
784 din 7 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 982 din 8 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Florina Dediu în
Dosarul nr. 1.132/2005 (Număr unic 29.602/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, personal
şi asistată de avocat Victoria Patit. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.924
D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de
Carmen Julieta Oprea în Dosarul nr. 23.511/3/2005 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.926
D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, excepţie
ridicată de Gheorghe Boer şi Eugenia Boer în Dosarul nr. 1.976/2/2006 al Curţii
de Apel Bucureşti -Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde reprezentantul părţilor
Viorel Dragomir, Alexandra Dragomir şi Mihaela Cristina Pătraşcu, avocat Elena
Calistru, lipsind autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că în acest dosar
avocat Elena Calistru a depus concluzii scrise, prin care se solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Curtea, având în vedere conţinutul excepţiilor de
neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 1.736 D/2006, 1.924D/2006
şi nr. 1.926 D/2006, pune în discuţie, din oficiu, conexarea dosarelor.
Apărătorii părţilor prezente şi reprezentantul
Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune
conexarea dosarelor nr. i.924 D/2006 şi nr. 1.926 D/2006 la Dosarul nr. 1.736
D/2006 care a fost primul înregistrat.
Având cuvântul, apărătorul autoarei excepţiei Florina
Dediu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul părţilor Viorel Dragomir, Alexandra
Dragomir şi Mihaela Cristina Pătraşcu pune concluzii de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând bogata jurisprudenta a
Curţii Constituţionale în materie şi arătând că nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenta Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 23 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 1.132/2005 (Număr unic 29.602/2/2005), şi prin Incheierea din 15 iunie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 23.511/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II alin. (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Florina Dediu şi, respectiv, de Carmen Julieta
Oprea în dosarele menţionate.
Prin Incheierea din 13 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.976/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Gheorghe Boer şi Eugenia Boer în dosarul
menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Florina Dediu şi Carmen Julieta Oprea nu indică textele
constituţionale pretins a fi încălcate prin dispoziţiile criticate. Gheorghe
Boer şi Eugenia Boer susţin, în esenţă, că judecarea recursurilor de către
curţile de apel care au soluţionat apelul în aceeaşi cauză este contrară
liberului acces la justiţie, dreptului la apărare, precum şi principiului
constituţional al egalităţii în drepturi. In opinia autorilor excepţiei, chiar
dacă pricinile vor fi soluţionate de alţi judecători decât cei care s-au
pronunţat deja, părţile nu mai pot beneficia de un control judiciar real,
exercitat de o instanţă superioară, întrucât „de puţine ori o instanţă va
cenzura o hotărâre pronunţată de ea însăşi", ceea ce aduce atingere
dreptului la apărare şi egalităţii în faţa legii. Totodată, se arată că prin
textul de lege criticat se încalcă principiul neretroactivităţii legii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă arată că „întrucât exprimarea punctului de vedere în speţă
echivalează cu o antepronunţare asupra motivului de contestaţie întemeiat pe
prevederile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea se află în
imposibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei
invocate".
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost
comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se
la jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, având
următorul cuprins:
- Art. II: „(1) Procesele în
curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor
legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente,
potrivit legii.
(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la
data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi,
sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care,
potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la
curţile de apel.
(4) In cazurile prevăzute la alin. (1) - (3),
trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite
competente să le judece."
Dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate
prin textul de lege criticat sunt cele ale art. 15
alin. (2) privind neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art.
24 privind dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că prevederile art. II
din Legea nr. 219/2005 au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi
constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de motivări similare.
Astfel, de exemplu, prin Decizia
nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 193 din 1 martie 2006,
Curtea a reţinut că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în
cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este aceasta consacrată de
art. 126 alin. (2) şi de art. 129 din Constituţie, având menirea să înlăture o
gravă disfuncţie în sistemul judiciar, cauzată de supraîncărcarea Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie cu sarcini privind judecarea unor căi de atac,
consecinţa fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele rezonabile
cerute de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de tratatele internaţionale. Aşa
fiind, soluţia trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a
se evita pe cât posibil tergiversarea soluţionării cauzelor. Cu acel prilej,
Curtea a constatat că nu poate fi primită critica privind retroactivitatea
legii, dat fiind că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, de imediată
aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru trecut. Chiar dacă prin efectul
aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială
aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale
hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de
neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei
reglementări cu caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o
compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile
procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces
echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. Mai mult, noua
soluţie legislativă nu instituie nicio discriminare şi, ca atare, nu contravine
nici principiului egalităţii de tratament între subiectele
de drept.
Considerente similare au fundamentat şi soluţiile de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, pronunţate de
Curtea Constituţională prin numeroase alte decizii, de exemplu, Decizia nr. 405
din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 7 iunie 2006, şi Decizia nr.
392/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 2 iunie 2006.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin
deciziile menţionate, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile
şi în prezenta cauză.
Pentru cele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă,
excepţie ridicată de Florina Dediu în Dosarul nr. 1.132/2005 (Număr unic
29.602/2/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru
cauze privind proprietatea intelectuală, de Julieta Carmen Oprea în Dosarul nr.
23.511/3/2005 al aceleiaşi instanţe şi de Gheorghe Boer şi Eugenia Boer în
Dosarul nr. 1.976/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta