Decizia Nr.790 din 16.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Societatea Agricolă Inoteşti din comuna Colceag, sat Inoteşti, jud. Prahova în Dosarul nr. 4652.7/281/2008 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.802D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Societatea Agricolă Inoteşti din comuna Colceag, sat Inoteşti, jud. Prahova în Dosarul nr. 442,117/42/2010 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a depus în ambele dosare cereri prin care solicită amânarea judecării cauzei, motivate de imposibilitatea sa de prezentare din motive medicale, respectiv de faptul că, în temeiul art. 113 din Codul penal, a fost dispusă faţă de acesta măsura de siguranţă a obligării la tratament medical. În acest sens, au fost depuse la dosare copii de pe o citaţie emisă de Judecătoria Ploieşti din care reiese faptul că autorul excepţiei era chemat în faţa acestei instanţe pentru data de 20 mai 2011 într-o cauză având ca obiect luarea măsurii obligării la tratament medical.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererilor formulate, apreciind că acestea nu sunt motivate în mod corespunzător şi că autorul excepţiei avea suficient timp să îşi pregătească apărarea, având în vedere data la care au fost pronunţate încheierile de sesizare.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererile autorului excepţiei, întrucât, pe de o parte, acestea nu au fost temeinic motivate, iar, pe de altă parte, autorul excepţiei a avut la dispoziţie suficient timp pentru a-şi pregăti apărarea având în vedere faptul că între momentul pronunţării încheierilor de sesizare a Curţii Constituţionale şi data şedinţei publice au trecut mai bine de 9 luni.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 3.802D/2010 la Dosarul nr. 3.784D/2010.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 3.802D/2010 la Dosarul nr. 3.784D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu a fost motivată în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 6 şi 7 septembrie 2010, pronunţate în Dosarele nr. 4652.7/281/2008 şi nr. 442,117/42/2010, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Societatea Agricolă Inoteşti din comuna Colceag, sat Inoteşti, jud. Prahova în cauze având ca obiect soluţionarea unor cereri de reexaminare formulate împotriva încheierilor prin care au fost respinse cererile de acordare a ajutorului public judiciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textele legale criticate încalcă o serie de prevederi constituţionale şi convenţionale, fără a se motiva în concret pretinsa contrarietate dintre dispoziţiile legale şi cele constituţionale invocate.Curtea de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, întrucât, pe de o parte, creează discriminări între persoanele fizice şi cele juridice sub aspectul vocaţiei la acordarea ajutorului public judiciar, iar, pe de altă parte, încalcă art. 21 din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, din moment ce nu prevede posibilitatea persoanelor juridice de a beneficia de sprijinul unui specialist care să îi garanteze o apărare eficientă a drepturilor sale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul cuprins:– Art. 2 alin. (1): „(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.“;

– Art. 4: „Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 4 privind criteriile de nediscriminare, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 47 privind nivelul de trai, art. 48 privind familia, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, precum şi a dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 11 privind libertatea de întrunire şi de asociere, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv a art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 la Convenţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele: I. Art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 stabileşte o cauză de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate ce poate fi constatată numai de Curtea Constituţională, nefiind o competenţă partajată cu cea a instanţelor judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 143 din 25 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 15 martie 2010). Curtea, prin decizia menţionată, a stabilit, cu valoare de principiu, că o excepţie este inadmisibilă în cazul în care autorul acesteia „se mărgineşte numai la a invoca în susţinerea acesteia o prevedere constituţională, precum şi o afirmaţie cu caracter absolut generic [... ]. Simpla enumerare în susţinerea excepţiei a unor prevederi constituţionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992“. De altfel, în acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cu titlu exemplificativ, reţinându-se: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009, sau Decizia nr. 588 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2009. În consecinţă, în cauza de faţă, Curtea constată că autorul excepţiei nu îşi motivează critica de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia este inadmisibilă. II. De asemenea, Curtea observă că, din opinia instanţei judecătoreşti, transpare ideea că autorul excepţiei ar fi nemulţumit de faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 nu se aplică şi în privinţa persoanelor juridice. Or, se tinde astfel la completarea conţinutului normativ al dispoziţiilor legale criticate (care, de fapt, nu sunt criticate pentru ceea ce cuprind, ci pentru ceea ce nu cuprind), iar Curtea Constituţională, în acord cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Societatea Agricolă Inoteşti din comuna Colceag, sat Inoteşti, jud. Prahova în dosarele nr. 4652.7/281/2008 şi nr. 442,117/42/2010 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Benke Károly