Decizia Nr.818 din 21.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Maria Rizescu, Violeta Gheorghe, Ioana Baciu, Cosmina-Mihaela Ionescu şi Rodica-Gigia Badea în Dosarul nr. 2.402/330/2010 al Judecătoriei Urziceni.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 1.643 din 27 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.420/330/2010, Judecătoria Urziceni a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991.Excepţia a fost ridicată de Maria Rizescu, Violeta Gheorghe, Ioana Baciu, Cosmina-Mihaela Ionescu şi Rodica-Gigia Badea într-un litigiu de fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, „că prevederile de lege criticate, astfel cum sunt formulate, şi mai ales folosirea expresă a noţiunii de moştenitori produc o profundă inegalitate între persoanele cu vocaţie succesorală care înainte de apariţia Legii nr. 18/1991 au renunţat expres la succesiunea defuncţilor părinţi şi cei care au acceptat moştenirea în condiţiile în care terenurile agricole nu se găseau în circuitul agricol.“ În urma aplicării de către instanţa de judecată a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, autorii excepţiei nu şi-au putut valorifica dreptul succesoral din titlul de proprietate.Judecătoria Urziceni consideră excepţia de neconstituţionalitate neîntemeiată. În acest sens, face referire la Decizia nr. XI din 5 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 13 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, prin care s-a stabilit că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moştenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu şi cei care au renunţat la moştenire.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând sentinţa civilă, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, care are în prezent următorul cuprins: „Moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei.“Textele constituţionale considerate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 46 privind dreptul la moştenire.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Prevederile art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici similare. Astfel, în Decizia nr. 1.221 din 20 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 18 februarie 2008, şi Decizia nr. 1.136 din 15 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2009, Curtea a reţinut că prevederile Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care la data intrării în vigoare a legii nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor ce constituie fondul funciar al României. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - fondul funciar al României - şi scopul declarat al acesteia - reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de către stat, către foştii proprietari sau moştenitorii acestora, reglementarea condiţiilor în care operează aceasta, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptăţite, constituie opţiunea legiuitorului, în acord cu politica economică a statului şi cu finalitatea reparatorie a legii.De aceea, dreptul moştenitorilor la reconstituirea dreptului de proprietate este în concordanţă cu caracterul reparatoriu al legii, respectându-se astfel dreptul de proprietate din patrimoniul succesoral ce urmează a fi dobândit de moştenitori. În acest sens, cererea depusă la comisia locală de fond funciar reprezintă, potrivit legii, o repunere de drept în termenul de acceptare a moştenirii, termen ce a fost prelungit prin art. III din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.De altfel, Curtea a mai reţinut, făcând referire la jurisprudenţa sa, că problema garantării şi ocrotirii proprietăţii nu poate fi invocată decât după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate în persoana fostului titular.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 46 din Legea fundamentală, Curtea, în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 155 din 12 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999), a statuat că Legea nr. 18/1991 nu numai că nu este potrivnică dreptului de moştenire garantat de Constituţie, ci, dimpotrivă, creează condiţiile necesare pentru ca el să poată fi exercitat, prin aceea că restabileşte pentru viitor dreptul de proprietate în patrimoniul succesoral ce urmează a fi dobândit de moştenitori, iar normele prin care legea face efectivă exercitarea dreptului de succesiune sunt toate în favoarea moştenitorilor.Atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa invocată.În fine, cu privire la aspectele de fapt invocate de autorii excepţiei, Curtea constată că acestea sunt de competenţa instanţei judecătoreşti, fiind probleme de aplicare şi interpretare a legii.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Maria Rizescu, Violeta Gheorghe, Ioana Baciu, Cosmina-Mihaela Ionescu şi Rodica-Gigia Badea în Dosarul nr. 2.402/330/2010 al Judecătoriei Urziceni.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Maria Bratu