DECIZIE   Nr. 83*) din 17 iulie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 293 din 19 noiembrie 1996

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 118 din 15 octombrie 1996, publicata in Monitorul Oficial nr. 293 din 19 noiembrie 1996.

    Florin Bucur Vasilescu - presedinte
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alineatul ultim si ale art. 11 alineatul final din Legea nr. 76/1992 privind masuri pentru rambursarea creditelor rezultate din actiunea de compensare, regimul platilor agentilor economici, prevenirea incapacitatii de plata si a blocajului financiar, republicata, invocata de Miscarea Producatorilor Agricoli pentru Drepturile Omului - Fagaras, in Dosarul nr. 360/1995 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor legal citate.
    Magistratul-asistent face referatul cauzei.
    Presedintele completului, constatand cauza in stare de judecata, da cuvantul procurorului care solicita respingerea exceptiei invocate, apreciind-o ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 februarie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 360/1995, Curtea Suprema de Justitie - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 7 alineatul ultim si art. 11 alineatul final din Legea nr. 76/1992, republicata, invocata de Miscarea Producatorilor Agricoli pentru Drepturile Omului - Fagaras.
    In motivarea exceptiei se sustine ca aceasta lege ingradeste accesul liber la justitie reglementat de art. 21 din Constitutie, dat fiind ca prin art. 11 alineatul ultim se stabileste o taxa de 10.000 lei, indiferent de valoarea litigiului, iar art. 7 alineatul final precizeaza ca pentru actiunile privind daunele care depasesc prejudiciul si penalitatile legale se aplica taxele de timbru prevazute de dreptul comun.
    Exprimandu-si opinia, instanta suprema considera ca "exceptia ridicata este fondata, de vreme ce, potrivit art. 7, coroborat cu art. 11 din lege, se creeaza regula ca neindeplinirea la data scadenta a obligatiilor asumate de agentii economici, indiferent de forma de organizare si tipul de proprietate, pentru introducerea actiunilor de judecata, se stabileste taxa de timbru de 10.000 lei, iar prin alineatul ultim al art. 7 din lege se instituie exceptia potrivit careia se mai aplica si dreptul comun in materia taxelor de timbru, pentru actiunile privind daunele care depasesc debitul si penalitatile stabilite de lege".
    In vederea solutionarii exceptiei au fost solicitate, in temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul sau de vedere, Guvernul apreciaza exceptia ca neintemeiata, deoarece nu se poate considera ca art. 7 si 11 din Legea nr. 76/1992, republicata, ingradesc accesul liber la justitie. Se invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, spre a se conchide ca prevederile art. 21 din Constitutie, potrivit carora orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, "nu inseamna ca accesul la justitie trebuie sa fie considerat gratuit".
    Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, precum si dispozitiile Legii nr. 76/1992, republicata, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1, art. 3 si 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala constata ca este legal investita si competenta sa solutioneze exceptia invocata.
    Din coroborarea art. 11 alin. 1 si art. 7 alineatul ultim din Legea nr. 76/1992 rezulta ca pentru anumite pretentii taxa de timbru este fixa, de 10.000 lei, iar pentru oricare alte pretentii, aceasta taxa este aceea de drept comun.
    Aceste prevederi nu sunt neconstitutionale. Taxa de 10.000 lei constituie o facilitate legala care, intrucat usureaza accesul la justitie, nu incalca prevederile art. 21 din Constitutie privind principiul liberului acces la justitie. De asemenea, aceasta facilitate nu are caracter discriminatoriu cat timp nu este in favoarea unei anumite categorii de agenti economici, ci pentru atenuarea efectelor blocajului financiar. Nici aplicarea dreptului comun in ce priveste alte pretentii decat cele la care se aplica taxa de 10.000 lei nu incalca prevederile constitutionale, de principiu fiind ca o facilitate, constituind o exceptie de la regula de drept comun, este de stricta interpretare, iar instituirea ei reprezinta o problema de oportunitate aflata in competenta exclusiva a legiuitorului. Curtea nu ar putea sa extinda aceasta facilitate si la alte categorii de pretentii, deoarece, daca ar face-o, si-ar depasi statutul sau constitutional, indeplinind rolul de legislator pozitiv care, potrivit art. 58 din Constitutie, revine exclusiv Parlamentului. Din continutul exceptiei ridicate nu rezulta, in mod indubitabil, daca ea priveste art. 11 alineatul ultim din lege, referitor la taxa fixa de 10.000 lei, care ar fi contrar intereselor partii si actiunii sale in fata instantei de contencios administrativ, sau priveste numai art. 7 alineatul ultim, care se refera la aplicarea dreptului comun, ceea ce corespunde atat interesului, cat si actiunii partii care a invocat exceptia. Intrucat, insa, aceasta din urma solutie ar avea semnificatia modificarii legii ce face obiectul exceptiei, ea este inadmisibila, indiferent de motivele de ordin economic invocate pentru justificarea ei. De altfel, de principiu, aplicarea dreptului comun nu poate fi considerata ca o masura legislativa neconstitutionala in considerarea greutatilor de ordin financiar pe care aplicarea legii le implica intr-un caz particular.
    In sensul celor aratate este si Decizia Curtii Constitutionale nr. 89 din 4 octombrie 1995, ramasa definitiva ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 78 din 8 aprilie 1996.

    Avand in vedere aceste considerente, prevederile art. 21 si ale art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alineatul ultim si ale art. 11 alineatul final din Legea nr. 76/1992 privind masuri pentru rambursarea creditelor rezultate din actiunea de compensare, regimul platilor agentilor economici, prevenirea incapacitatii de plata si a blocajului financiar, republicata, invocata de Miscarea Producatorilor Agricoli pentru Drepturile Omului - Fagaras, in Dosarul nr. 360/1995 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 17 iulie 1996.

                          PRESEDINTE,
              conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman