Decizia Nr.842 din 23.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) şi alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comprodexim“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.694/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca devenită inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 şi ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (7) din aceeaşi lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.694/3/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate art. 237 alin. (1) lit. b) şi alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.Excepţia a fost invocată de Societatea Comercială „Comprodexim“ - S.R.L. din Bucureşti, într-un dosar având ca obiect numirea unui lichidator judiciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate aduc atingere bunei funcţionări a societăţilor comerciale şi dreptului asociaţilor de a realiza activităţi comerciale.De asemenea, se menţionează că dispoziţiile Legii nr. 302/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale îşi produc efectele retroactiv asupra prevederilor din actele constitutive care respectau dispoziţiile legale în vigoare la momentul constituirii societăţii.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 237 alin. (1) lit. b) şi alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul conţinut:– Art. 237 alin. (1) lit. b) şi alin. (7): „(1) La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care: [...]b)societatea care nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerţului. [...](7) Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare, remunerarea acestuia urmând a fi făcută din averea persoanei juridice dizolvate sau, în cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit în temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.“Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, lit. b) a alin. (1) al art. 237 a fost abrogată prin art. III lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2011 pentru modificarea şi completarea Legii contabilităţii nr. 82/1991 şi pentru modificarea altor acte normative incidente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 22 aprilie 2011. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind statul român, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 23 teza a doua privind libertatea individuală, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, Curtea constată că, ulterior sesizării sale, acestea au fost abrogate. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 Curtea Constituţională şi-a reconsiderat jurisprudenţa cu privire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, constatând că aceasta este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, Curtea a statuat că „se poate solicita controlul de constituţionalitate numai al acelor dispoziţii legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluţionarea litigiilor aflate pe rolul instanţelor, legi sau ordonanţe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constituţionalităţii legii aplicabile în cauza dedusă judecăţii instanţei de fond, ca modalitate de acces la justiţie, implică în mod necesar asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate şi calitate procesuală. Condiţia ca dispoziţia legală criticată pentru neconstituţionalitate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei este, evident, necesară, dar şi suficientă.“ Curtea a mai constatat că „prin aplicarea rigidă a condiţiei ca legea sau ordonanţa să fie «în vigoare» la data ridicării excepţiei, ca şi la data soluţionării acesteia de Curtea Constituţională, se înlătură de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale determinante în soluţionarea cauzei“. În aceste condiţii, Curtea va analiza constituţionalitatea dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, ca şi pe cele ale art. 237 alin. (7) din aceeaşi lege, întrucât şi-au produs efectele faţă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit principiului tempus regit actum. Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate. Legiuitorul are competenţa de a reglementa, cu respectarea dispoziţiilor constituţionale, activitatea societăţilor comerciale. Faptul că după înfiinţarea unei societăţi comerciale au fost edictate noi reguli care guvernează activitatea acestora pe viitor nu constituie o încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile prevăzut de art. 15 alin. (2) şi nicio încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat. În ceea ce priveşte încălcarea art. 16 din Constituţie, prin Decizia nr. 238 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 2 mai 2007, Curtea a reţinut că prevederile art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 se aplică fără discriminare tuturor subiectelor de drept la care se referă, şi anume tuturor societăţilor comerciale care nu au depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaţiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerţului. De asemenea, nu se poate reţine incidenţa art. 52 din Constituţie care se referă la vătămarea unui drept ori într-un interes legitim al unei persoane, de o autoritate publică, printrun act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, precum şi la răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare şi nici incidenţa art. 23 din Constituţie care se referă la libertatea individuală a persoanei fizice. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, în cazul de faţă nu s-a constatat. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv în privinţa art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 alin. (1) lit. b) şi alin. (7) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Comprodexim“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.694/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae