DECIZIE Nr.
885 din 16 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 183 si art. 184 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 750 din 5 noiembrie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 şi art. 184 din
Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vladimir Cohn în Dosarul nr.
4.849/86/2006 (1.218/P/2006) al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că partea Societatea
Comercială „Ambro" - S.A. din Suceava a depus la dosarul cauzei concluzii
scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege
criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 26 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
4.849/86/2006 (1.218/P/2006), Tribunalul Suceava - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de
Vladimir Cohn în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât „aducerea învinuitului sau inculpatului cu mandat
de aducere reprezintă un atac la demnitatea şi personalitatea acestora, şi o
presiune din partea autorităţilor judiciare, făcută în
scopul obţinerii de declaraţii". De asemenea,
„constrângerea învinuitului sau inculpatului prin punerea în executare a
mandatului de aducere reprezintă o intervenţie de tip represiv care implică o
încălcare a libertăţii umane, ca stare naturală, care nu poate fi supusă unor
restricţii decât în cazul luării măsurilor preventive prevăzute de art. 23 din
Constituţie". In concluzie, în opinia autorului excepţiei, „mandatul de aducere
presupune o îngrădire a libertăţii individuale şi este echivalentul unei
reţineri. Este un act procedural prin care se aduc restrângeri exerciţiului
unor drepturi sau libertăţi fundamentale prevăzute de art. 21 alin. (3) şi art.
23 alin. (1), precum şi principiilor fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (3)
din Constituţia României, un act care nu este necesar într-o societate
democratică, neimpunându-se pentru desfăşurarea normală a instrucţiei penale,
din moment ce dreptul la tăcere este garantat prin incidenţa art. 6 din
Convenţie."
Tribunalul Suceava - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Se arată că citarea inculpatului cu mandat de aducere, conform dispoziţiilor
art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură penală, nu-i încalcă acestuia
dreptul la tăcere, legiuitorul având competenţa exclusivă de a stabili regulile
de procedură, precum şi modalităţile de aplicare a acestora.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege
criticate nu contravin principiilor statului de drept, nu încalcă liberul acces
la justiţie şi nu îngrădesc libertatea individuală.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate, instituind unele reguli procedurale privind mandatul de aducere şi
executarea acestuia, se circumscriu scopului şi regulilor de bază ale
procesului penal. Garanţiile care condiţionează dreptul la un proces echitabil
sunt respectate, deoarece, potrivit art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură
penală, persoanele aduse cu mandat nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decât
timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus
reţinerea ori arestarea preventivă a acestora, iar persoana adusă cu mandat de
aducere este ascultată de îndată de către organul judiciar, fiind respectate
astfel garanţiile care condiţionează dreptul la un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 183 şi art. 184 din Codul
de procedură penală, care au următorul cuprins:
- Art. 183: „O persoană
poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată
pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacă
fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenţa ei este
necesară.
Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat
chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie, dacă organul de urmărire penală
sau instanţa constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune
această măsură.
Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 şi 2,
nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decât timpul strict necesar
pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reţinerea ori arestarea
preventivă a acestora.
Persoana adusă cu mandat de aducere este ascultată
de îndată de către organul judiciar.";
- Art. 184: „Mandatul de
aducere se execută prin organele poliţiei, jandarmeriei sau poliţiei
comunitare.
Dacă persoana arătată în mandatul de aducere nu
poate fi adusă din motive de boală, cel însărcinat cu executarea mandatului
constată aceasta printr-un proces-verbal, care se înaintează de îndată
organului de urmărire penală ori instanţei de judecată.
Dispoziţiile alin. 2 se aplică şi în cazul în care
persoana arătată în mandat, cu excepţia învinuitului sau inculpatului, nu poate
fi adusă din orice altă cauză.
Dacă cel însărcinat cu executarea mandatului de
aducere nu găseşte persoana prevăzută în mandat la adresa indicată, face
cercetări şi dacă acestea au rămas fără rezultat, încheie un proces-verbal care
va cuprinde menţiuni despre cercetările făcute.
Dacă învinuitul sau inculpatul refuză să se supună
mandatului sau încearcă să fugă, va fi constrâns la aceasta.
Executarea mandatelor de aducere privind pe militari
se face prin comandantul unităţii militare sau prin comandantul
garnizoanei."
In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 21 alin.
(3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (1) şi (13)
privind inviolabilitatea libertăţii individuale, respectiv potrivit cărora
sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală. Se
invocă, de asemenea, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Curtea reţine că regulile procedurale instituite prin
dispoziţiile art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură penală sunt menite să
asigure buna desfăşurare a procesului penal, fără întârzieri determinate de
absenţa sau refuzul persoanelor a căror ascultare sau prezenţă este apreciată
ca fiind necesară de către instanţa de judecată. Prin dispoziţiile criticate nu
se încalcă libertatea individuală, întrucât instituţia mandatului de aducere nu
este echivalentă cu cea a sancţiunilor privative de libertate, astfel cum, în
mod eronat, apreciază autorul excepţiei. De altfel, potrivit art. 53 din
Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns pentru
desfăşurarea instrucţiei penale, astfel încât constrângerea unei persoane de a
se prezenta în faţa instanţei de judecată, atunci când aceasta din urmă
apreciază că se impune acest lucru, nu aduce nici o atingere principiilor
statului de drept.
Nu este încălcat, prin aceleaşi dispoziţii legale, nici
dreptul la un proces echitabil câtă vreme, potrivit chiar dispoziţiilor
cuprinse în textele de lege criticate, „persoanele aduse cu mandat, [...],
nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decât timpul strict necesar
pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reţinerea ori arestarea
preventivă a acestora." De asemenea, nu se aduce atingere dreptului
acuzatului de a păstra tăcerea şi de a nu contribui la propria incriminare,
întrucât acesta nu este contrâns în nici un fel să facă vreo declaraţie în
acest sens.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Vladimir Cohn în Dosarul nr. 4.849/86/2006 (1.218/P/2006) al
Tribunalului Suceava - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta