DECIZIE   Nr. 89*) din  4 octombrie 1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 70 din  8 aprilie 1996

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 18 din 27 februarie 1996, publicata la pag. 15.

    Florin Bucur Vasilescu   - presedinte
    Lucian Stangu            - judecator
    Victor Dan Zlatescu      - judecator
    Raul Petrescu            - procuror
    Doina Suliman            - magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 76/1992, modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, invocata din oficiu de Tribunalul Maramures in Dosarul nr. 2.569/1994 privind Societatea Comerciala "Combinar" - S.A. Baia Mare si Societatea Comerciala "Avistar" - S.A. Baia Mare.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 27 septembrie 1995, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la data de 4 octombrie 1995.
    La termenul din 27 septembrie 1995, Curtea, la propunerea procurorului, cu acordul partilor prezente si pentru o mai buna administrare a justitiei, a dispus conexarea dosarelor nr. 38C/1995, nr. 54C/1995, nr. 75C/1995 si nr. 115C/1995 la Dosarul nr. 24C/1995/ in care s-a invocat aceeasi exceptie de catre: Societatea Comerciala "Bonalungi Prod." - S.R.L. Oradea, in Dosarul nr. 643/1994 al Tribunalului Bihor, Societatea Comerciala "Armit" - S.R.L. Bucuresti, in Dosarul nr. 1.671/1994 al Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia comerciala, Societatea Comerciala "Tehnocin" - S.A. Onesti, in Dosarul nr. 2.107/1994 al Curtii de Apel Bucuresti, si Societatea Comerciala "Martexim" - S.A. Baia Mare, in Dosarul nr. 5.578/1994 al Tribunalului Maramures, urmand a se pronunta asupra ei prin decizia de fata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 76/1992, modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, invocata de Tribunalul Maramures, din oficiu, de Societatea Comerciala "Bonalungi Prod." - S.R.L. Oradea, de Societatea Comerciala "Armit" - S.R.L. Bucuresti, de Societatea Comerciala "Tehnocin" - S.A. Onesti si de Societatea Comerciala "Martexim" - S.A. Baia Mare.
    In motivarea exceptiei se sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 7 din Legea nr. 76, 1992, modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, contravin urmatoarelor prevederi din Constitutie: art. 29 alin. (1) si (2) privind libertatea constiintei, art. 30 alin. (1) si (2) privind libertatea de exprimare, art. 49 care garanteaza exercitiul nestingherit al unor drepturi sau al unor libertati, art. 134 alin. (1) care stipuleaza ca economia Romaniei este o economie de piata, art. 135 alin. (1) care garanteaza ocrotirea proprietatii de catre stat, precum si dispozitiilor art. 1.069 alin. 1 si 2 si ale art. 1.084 din Codul civil.
    Tribunalul Maramures isi motiveaza invocarea din oficiu a exceptiei de neconstitutionalitate a art. 7 din Legea nr. 76/1992 prin incalcarea art. 49 din Constitutie, in Dosarul nr. 2.569/1994, insa in Dosarul nr. 5.578/1994 nu isi exprima opinia potrivit prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
    Tribunalul Bihor considera exceptia intemeiata, deoarece dispozitiile in cauza sunt contrare art. 134 alin. (1) din Constitutie si art. 1.069 alin. 1 si 2 din Codul civil.
    Tribunalul Municipiului Bucuresti - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia, apreciaza exceptia ca neintemeiata, deoarece actele normative in discutie nu contravin prevederilor constitutionale. Se adauga ca scopul legiuitorului a fost evitarea blocajului financiar manifestat la nivelul economiei nationale, datorita intarzierii efectuarii platilor din partea agentilor economici.
    Curtea de Apel Bacau retine ca textul invocat este constitutional.
    In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate au fost solicitate, in baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului, iar in temeiul art. 12 din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale s-a solicitat un punct de vedere si Facultatii de Drept a Universitatii Bucuresti.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera exceptia neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 7 din Legea nr. 76/1992 nu constituie o ingradire a libertatii contractuale a partilor sau o incalcare a principiului egalitatii partilor contractante, penalitatea "reprezentand o conditie, introdusa printr-un act normativ cu putere de lege, in mod egal fata de toti subiectii raporturilor contractuale". Este vorba de o limita minima, partile putand stabili sanctiuni mai mari, peste aceasta limita. Norma instituita raspunde si unui comandament de ordine publica, deoarece se urmareste evitarea blocajului financiar, prevenirea incapacitatii de plata, manifestata la nivelul majoritatii agentilor economici, si reducerea volumului arieratelor din economie. Totodata, se arata ca asigurarea bunei functionari a mecanismului economico-financiar la nivelul economiei nationale constituie o obligatie constitutionala potrivit art. 134 alin. (2) din Constitutie.
    Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
    Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti considera exceptia de neconstitutionalitate intemeiata, deoarece obligatia impusa de art. 7 din Legea nr. 76/1992 partilor contractante aduce atingere acestora, incalcandu-se prevederile art. 23 alin. (1) privind libertatea individuala, art. 29 alin. (1) privind libertatea gandirii si opiniilor, art. 49 privind exercitiul unor drepturi sau al unor libertati, precum si dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie privind libertatea comertului si crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor si sustinerile procurorului, dispozitiile art. 7 din Legea nr. 76/1992, modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/19921 retine:
    In temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 23 si urmatoarele din Legea nr. 47/1992, competenta solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate invocate apartine numai Curtii Constitutionale, deoarece este vorba de aplicarea unei dispozitii legale adoptate sub imperiul Constitutiei din anul 1991.
    In conformitate cu art. 7 din Legea nr. 76/1992 (republicata), astfel cum a fost modificat prin Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, "In cazul neindeplinirii in termen de 30 de zile de la data scadentei a obligatiilor prevazute la art. 6 alin. 1 (efectuarea tuturor platilor datorate de catre orice debitor persoana juridica), debitorii vor plati o penalitate de 0,4% pentru fiecare zi de intarziere".
    Prin acelasi text de lege se prevede ca, in conventiile comerciale dintre agentii economici, partile au obligatia de a stabili "cel putin penalitatea prevazuta de alin. 1" (adica 0,4%). Per a contrario, partile pot insera in contract si o penalitate mai mare. Asadar, inserarea in contract a clauzei penale nu este obligatorie, ea facand parte de drept din contract, chiar si atunci cand partile au omis-o.
    Daca pagubele suferite de creditori prin intarzierea platii depasesc cuantumul penalitatilor, creditorul poate cere despagubiri in completare, potrivit dreptului comun (art. 7 alin. 6 din Legea nr. 76/1992).
    Din modalitatea de redactare a textului art. 7 din Legea nr. 76/1992 se poate retine ca penalitatile se aplica doar pentru neindeplinirea in termenul de 30 de zile de la data scadentei a obligatiilor de plata, ele avand natura juridica a unor daune moratorii si ca, in cuantumul legal, sunt in limita minima, partile putand deroga prin conventia lor doar in sensul stabilirii unor penalitati superioare celor stabilite de lege.
    Acest lucru nu contravine, asa cum se sustine de catre unii dintre autorii exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiei art. 29 din Constitutie, care consacra libertatea constiintei. Intr-adevar, acest drept fundamental este, prin definitie, propriu libertatilor constitutionale cetatenesti, el semnificand dreptul fiecaruia de a avea orice opinie sau gandire, precum si libertatea de a opta sau nu pentru o credinta religioasa. Acesta este si sensul art. 29 alin. (2), care stabileste ca exercitiul libertatii de constiinta trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si respect reciproc. In aceste conditii, stabilirea unei clauze penale minimale obligatorii in contracte, pe cale de lege, nu poate contraveni unei astfel de libertati, al carei obiectiv este cu totul strain raporturilor juridice ce se nasc pe taramul dreptului civil sau al celui comercial.
    Se retine, de asemenea, ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 30 din Constitutie, care reglementeaza libertatea de exprimare, strans legata de cea analizata mai sus. Dispozitiile criticate, cuprinse in art. 7 din Legea nr. 76/1992, nu restrang in nici un fel libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor persoanelor si cu atat mai putin nu pot fi considerate o forma de cenzura [interzisa in mod expres prin art. 30 alin. (2), invocat, de asemenea, de catre unii autori ai exceptiei]. A trata intr-un mod echivalent o asemenea libertate, proprie, ca si cealalta, cu cea a drepturilor fundamentale ale cetatenilor Romaniei, cu cea de a stipula anumite clauze intr-un contract sinalagmatic inseamna a aseza, practic, pe acelasi plan, doua genuri de activitati fara vreo legatura intre ele: pe de o parte, o activitate cu caracter exclusiv patrimonial, situata in interiorul circuitului economic al tarii, iar pe de alta parte - consacrarea si garantarea pe cale constitutionala a libertatii fiecarui cetatean de a-si exprima, pe orice cale si in mod liber, opiniile, gandurile sau credintele, inclusiv pe cele relative la creatia intelectuala ori artistica, libertatea presei etc., care se adreseaza, in exclusivitate, valorilor intelectuale ale personalitatii umane.
    Cat priveste referirea la art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, se retine ca prin prevederile acestuia se reglementeaza obligatia statului de a asigura libertatea comertului, dar aceasta nu inseamna consacrarea, prin legea fundamentala a tarii, a dezinteresului total al statului asupra modului in care se desfasoara relatiile economice intr-o economie de piata, cu atat mai mult cu cat ele au loc intr-o dificila perioada de tranzitie.
    Posibilitatea limitarii prin lege a libertatii de vointa a partilor, in caz de neexecutare a obligatiilor asumate - in situatia de fata, prin instituirea unei clauze penale minime, cu caracter obligatoriu - este acceptata si practicata in economiile liberale, nefiind o creatie a Legii nr. 76/1992. Insesi prevederile art. 1.088 din Codul civil stabilesc ca daunele-interese se cuvin fara necesitatea dovedirii vreunei pagube, ele fiind datorate din ziua cererii de chemare in judecata, in afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept. In sfarsit, art. 43 din Codul comercial prevede ca datoriile de bani produc dobanda de drept. Asadar, instituirea penalitatii criticate, contractuale sau pe cale legislativa, nu aduce atingere libertatii si principiului consensualismului, caci partile sunt libere sa incheie orice contract permis de lege, potrivit propriului lor acord de vointa, neexistand nimic neconstitutional in faptul ca neexecutarea obligatiilor asumate da dreptul creditorului, in conditiile reglementate de lege, sa poata pretinde un minimum de penalitati pe care aceasta le instituie. In consecinta, apare ca neintemeiata si referirea facuta de parti relativ la incalcarea art. 49 din Constitutie, nefiind in discutie o omitere sau o restrangere a vreunui drept sau vreunei libertati.
    Pe de alta parte, prevederile art. 7 din Legea nr. 76/1992, modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, dau expresie obligatiilor ce revin statului pe taram economic - instituite prin art. 134 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie, potrivit carora acesta este obligat sa asigure crearea unui cadru favorabil valorificarii tuturor factorilor de productie si protejarii intereselor nationale in activitatea economica si financiara. De altminteri, mecanismul dirijismului contractual a fost consacrat in numeroase tari ca un mijloc eficace de interventie a statului pentru corijarea anumitor disfunctii economice pe care le-ar putea produce libera initiativa nelimitata, a partilor, in relatiile lor contractuale.
    Dispozitiile art. 7 din Legea nr. 76/1992, operand in mod egal fata de toti subiectii raporturilor contractuale, nu constituie nici o incalcare a principiului egalitatii partilor contractante, fiind de retinut ca principiul stipulat de art. 16 alin. (1) din Constitutie - invocat, de asemenea, de parti - este cel al egalitatii in drepturi a cetatenilor.
    Statul, in considerarea obligatiei sale constitutionale, consacrata de art. 134 alin. (2) lit. a), este in masura deci sa introduca, prin mijloacele legale ce-i stau la dispozitie, mecanisme financiare si juridice apte sa descurajeze rau-platnicii, evitand blocajul financiar si constituind, pe aceasta cale, un minimum de garantie pentru agentii economici corecti, fapt care raspunde interesului public ca economia nationala sa functioneze corespunzator in conditiile proprii economiei de piata din actuala perioada de tranzitie.
    Pentru considerentele expuse, avand in vedere dispozitiile art. 7 din Legea nr. 76/1992, modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A. c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, invocata de Tribunalul Maramures, din oficiu, in Dosarul nr. 2.569/1994, de Societatea Comerciala "Bonalungi Prod." - S.R.L. Oradea, in Dosarul nr. 643/1994 al Tribunalului Bihor, de Societatea Comerciala "Armit" - S.R.L., Bucuresti, in Dosarul nr. 1.671/1994 al Tribunalului Municipiului Bucuresti - Sectia comerciala, de Societatea Comerciala "Tehnocin" - S.A. Onestii in Dosarul nr. 2.107/1994 al Curtii de Apel Bacau, si de Societatea Comerciala "Martexim" - S.A. Baia Mare, in Dosarul nr. 5.578/1994 al Tribunalului Maramures.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta din 4 octombrie 1995.


                   PRESEDINTE,
                   conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu

                   Magistrat-asistent,
                   Doina Suliman