DECIZIE Nr.
901 din 16 octombrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (2) si (3) din Legea nr.
115/1999 privind responsabilitatea ministeriala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 750 din 5 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (2) şi (3)dinLegea nr.
115/1999 privind responsabilitatea ministeriala, excepţie ridicată de Petru
Şerban Mihăilescu în Dosarul nr. 7.699/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului
excepţiei, dl avocat Gheorghe Diaconescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei
arată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză, textele
de lege criticate au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 665 din
5 iulie 2007. Ca urmare, prezenta excepţie de neconstituţionalitate a devenit
inadmisibilă.
Ministerul Public, având în
vedere aceleaşi considerente, precum şi dispoziţiile art. 29 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, potrivit cărora nu pot face obiectul excepţiei prevederile
constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii
Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită
inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din' 17 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr.
7.699/1/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea
ministerială, excepţie ridicată de Petru Şerban Mihăilescu în dosarul
menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că urmărirea penală a membrilor Guvernului
pentru fapte săvârşite pe durata mandatului şi în exerciţiul funcţiei a fost
reglementată în cap. III al Legii nr. 115/1999 - în forma anterioară
republicării din 2002-, instituindu-se un regim juridic special demnitarilor
guvernamentali, parţial distinct de cel reglementat prin Codul de procedură
penală. Se mai arată că dispoziţia criticată - în redactarea iniţială - a fost
supusă examinării Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 93/1999, a
declarat că aceasta este constituţională, şi se invocă totodată puncte de
vedere exprimate în literatura de specialitate. Modificarea dispoziţiilor
criticate prin Legea nr. 90/2005, în sensul că urmărirea penală a foştilor
membri ai Guvernului se va face potrivit regulilor de drept comun, contravine, în
opinia autorului excepţiei, prevederilor art. 109 alin. (3) din Constituţie,
potrivit cărora' legiuitorul poate reglementa în domeniul responsabilităţii
ministeriale numai cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor
Guvernului, deci norme de drept substanţial. Acesta nu este însă abilitat să
modifice regimul procesual penal special într-un regim de drept comun, în
raport cu un element in personam, şi anume încetarea calităţii subiectului activ de membru al
Guvernului la momentul tragerii sale la răspundere penală pentru aceleaşi fapte săvârşite în
exerciţiul funcţiei. De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că dispoziţiile criticate contravin principiului neretroactivitaţii
legii şi principiului egalităţii în faţa legii, deoarece instituie un regim
discriminatoriu pentru miniştrii al căror mandat a încetat. Astfel, în timp ce
pentru un anumit tip de fapte penale comise în exercitarea mandatului miniştrii
în funcţie răspund conform unei proceduri speciale - Legea nr. 115/1999,
miniştrii ale căror mandate au încetat răspund conform procedurii dreptului
comun - Codul de procedură penală.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală arată că normele juridice a căror constituţionalitate se contestă
conţin dispoziţii privind urmărirea penală şi judecarea foştilor miniştri ai
Guvernului pentru infracţiuni săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, alin. (3)
al art. 24 din Legea nr. 115/1996 subliniind că prevederile de ordin procedural
ale legii nu se aplică foştilor membri ai Guvernului în nicio situaţie,
restrângându-se astfel categoriile de persoane care se bucură de imunitate la
urmărirea penală şi judecată. Mai arată că instituirea unor proceduri diferite
sau identice pentru urmărirea sau judecarea anumitor categorii de persoane este
un atribut al puterii legiuitoare, iar compatibilitatea unui act normativ cu
Constituţia este examinată de Curtea Constituţională.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că, deoarece faptele care îi sunt imputate inculpatului au fost săvârşite în
exerciţiul funcţiei de ministru coordonator al Secretariatului General al
Guvernului României, răspunderea penală se conduce în acest caz după
dispoziţiile art. 109 din Constituţie, întrucât legile de procedură pot doar
detalia prevederile constituţionale, fără însă a contraveni acestora. Invocă în
acest sens Decizia nr. 93/1999 a Curţii Constituţionale şi lucrarea
„Constituţia României, revizuită - comentarii şi explicaţii -" de Mihai
Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru şi Elena Simina Tănăsescu, Editura AII Beck, Bucureşti,
2004, unde la pagina 198 se arată că „textele Constituţiei se aplică atât
miniştrilor în funcţie, cât şi celor care au fost în funcţie, dar pentru fapte
săvârşite în timpul mandatului". De asemenea, consideră că se impune
aplicarea principiului retroactivităţii legii penale mai favorabile, prevăzut
de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece „regulile privind protecţia
demnitarilor în domeniul aplicării legii penale se înscriu în categoria largă a
tratamentului penal mai favorabil".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire fa excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea
de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind
responsabilitatea ministerială, modificate prin art. I din Legea nr. 90/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 3/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 115/1999,
lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 15 aprilie 2005 şi prin care
s-a dispus republicarea Legii nr. 115/1999.
Curtea constată însă că, la data sesizării sale cu
excepţia de neconstituţionalitate ridicată în cauză, urmare republicării Legii
nr. 115/1999 în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 200 din 23 martie 2007, cu renumerotarea textelor,
art. 24 alin. (2) şi (3) devenise art. 23 alin. (2) şi (3). Prin urmare, Curtea
urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 23 alin. (2) şi (3) din Legea
nr. 115/1996, republicată,' cu următorul cuprins:
„(2) Urmărirea penală şi judecarea foştilor membri
ai Guvernului pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, astfel
cum acestea sunt prevăzute de art. 7-11, se efectuează potrivit normelor de procedură penală de drept
comun.
(3) Prevederile de ordin procedural ale prezentei
legi nu se aplică foştilor membri ai Guvernului în nicio situaţie."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate
sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind
obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale
art. 11 alin. (1) referitoare la obligaţia statului român de a îndeplini
obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte, ale art. 15 privind universalitatea, ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 20
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21
alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 109
alin. (2) şi (3) privind răspunderea membrilor Guvernului şi celor ale art.7 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare
la principiul neretroa ctivităţii
legii penale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată,
Curtea reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 665 din 5 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 10 august 2007, Curtea
Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
23 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială,
republicată, şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale.
In consecinţă, în prezenta cauză, în care sunt
criticate aceleaşi dispoziţii legale, sunt incidente prevederile art. 29 alin.
(3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "nu pot face obiectul
excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie
anterioară a Curţii Constituţionale". Excepţia urmează a fi respinsă
ca devenită inadmisibilă întrucât motivul de inadmisibilitate care determină
soluţia a intervenit ulterior sesizării Curtii.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) şi (3) din Legea nr.
115/1999 privind responsabilitatea ministerială, excepţie ridicată de Petru
Şerban Mihăilescu în Dosarul nr. 7.699/1/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta