DECIZIE   Nr. 92*) din 11 septembrie 1996

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 297 din 20 noiembrie 1996

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Ioan Deleanu           - presedinte
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 21 mai 1996, pronuntata in Dosarul nr. 758/1996, Curtea Suprema de Justitie - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila, invocata de Garda financiara Teleorman. In sustinerea exceptiei se arata ca dispozitiile procedurale mentionate, care stabilesc ca incheierile de stramutare nu sunt supuse nici unei cai de atac, contravin prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) si (2) si ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la aparare al partilor si la liberul acces la justitie.
    Exprimandu-si opinia, Curtea Suprema de Justitie apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, dispozitiile art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila fiind in concordanta cu prevederile art. 21 alin. (1) si (2) si ale art. 24 alin. (1) din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor si dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei, retine:
    Curtea este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila prevede: "Hotararea asupra stramutarii se da fara motivare si nu este supusa nici unei cai de atac. Ea va arata in ce masura actele indeplinite de instanta inainte de stramutare urmeaza sa fie pastrate".
    Intr-adevar, art. 21 din Constitutie stabileste accesul liber la justitie, dar acesta presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justitia se infaptuieste. Accesul liber la justitie nu inseamna insa ca el trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti - judecatorii, tribunale, curti de apel, Curtea Suprema de Justitie - si la toate caile de atac prevazute de lege - apel, recurs etc. -, deoarece caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor. Prin lege pot fi instituite reguli deosebite, in considerarea unor situatii diferite. In acest sens s-a statuat prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994. Asa cum s-a retinut prin aceeasi decizie, dispozitia inscrisa la alin. (2) al art. 21 din Constitutie, si anume ca nici o lege nu poate ingradi accesul la justitie, semnifica faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exercitarea unor drepturi pe care le-a instituit nici o categorie sau un grup social.
    Desigur, este dreptul exclusiv al organului legislativ de a stabili regula potrivit careia hotararea de stramutare a pricinii nu este supusa nici unei cai de atac, in considerarea faptului ca prin aceasta instanta nu se pronunta asupra fondului, iar exercitarea unor cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitiva a cauzelor, antrenand, totodata, cheltuieli materiale suplimentare pentru justitiabili. Asa fiind, dispozitiile art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila nu sunt contrare nici dispozitiilor art. 128 din Constitutie, care prevad ca exercitarea cailor de atac se face "in conditiile legii".
    Art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila nu incalca nici dispozitiile constitutionale ale art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare. Dreptul la aparare se realizeaza cu prilejul judecarii in fond a cauzei si al solutionarii cailor de atac.
    Cu alte cuvinte, de vreme ce nu se judeca fondul pricinii, nu se poate sustine ca interesele celor in cauza ar fi prejudiciate, stirbindu-se in acest fel exercitiul dreptului constitutional evocat. In realitate, faptele asupra carora este chemata sa se pronunte instanta competenta sa judece cererea de stramutare nu tin si nu are cum sa tina de pricina insasi, ci de asigurarea conditiilor pe care le implica art. 37 alin. 3 din Codul de procedura civila, respectiv nepartinirea si obiectivitatea in solutionarea pricinii, conditii care vizeaza toate partile din proces, indiferent de calitatea lor procesuala.
    In consecinta, Curtea constata ca dispozitiile art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila nu contravin Constitutiei si exceptia de neconstitutionalitate invocata de Garda financiara Teleorman urmeaza a fi respinsa ca vadit nefondata.

    Fata de considerentele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedura civila, ridicata de Garda financiara Teleorman, in Dosarul nr. 758/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta din 11 septembrie 1996.

                      PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. Ioan Deleanu

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu