DECIZIE Nr.
944 din 6 iulie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 129 alin. (1)-(4) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 581 din 17 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (1)-(4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Awa Oil" - S.R.L, din Sibiu în Dosarul nr.
8.445/306/2009 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 29 iunie
2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate
în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera,
Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi ale art. 58 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a
amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 8.445/306/2009, Judecătoria Sibiu - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 129 alin. (1)-(4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Awa
Oil" - S.R.L, din Sibiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei
contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că din moment ce a fost suspendată soluţionarea
contestaţiei pe cale administrativă introdusă în temeiul art. 205 şi
următoarele din Codul de procedură fiscală ca urmare a sesizării organului de
urmărire penală de către organele fiscale, instituirea măsurilor prevăzute de
art. 129 din acelaşi cod este discriminatorie. O atare concluzie se impune, întrucât
soluţionarea acestei sesizări se întinde pe o perioadă îndelungată de timp,
ceea ce împiedică şi soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de
impunere. In aceste condiţii, măsurile asigurătorii dispuse nu fac altceva
decât să afecteze întregul patrimoniu al societăţii.
Judecătoria Sibiu - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 129 alin. (1)-(4) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:
„(1) Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul
capitol se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de
organele fiscale competente.
(2)Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi
asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau
imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când
există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească
patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3) Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de
emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al
antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele
fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe
competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe
toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu
individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii,
măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4) Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie
emisă de organul fiscal competent. In decizie organul fiscal va preciza
debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite
sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate".
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 16
privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate
privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
Măsurile asigurătorii prevăzute de Codul de procedură
fiscală constau în indisponibilizarea unor bunuri sub forma popririi sau a
sechestrului impus asupra bunurilor debitorului, Insă autorul excepţiei este
nemulţumit de faptul că, deşi parcurge procedura administrativă prevăzută de
art. 205 şi următoarele din Codul de procedură fiscală, procedura de executare
silită îndreptată împotriva sa nu se suspendă. In aceste condiţii, măsurile
asigurătorii, potrivit textului de lege criticat, „rămân valabile pe toată
perioada executării silite" şi, mai mult, „odată cu
individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii,
măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii".
Această viziune a legiuitorului a fost determinată de
imperativul eficientizării procedurilor de recuperare a debitelor pe care
operatorii economici le înregistrează la bugetul de stat. In acest sens, art.
215 alin. (1) din Codul de procedură fiscală prevede in terminis că
introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă
executarea actului administrativ fiscal. Acest lucru echivalează cu continuarea
procedurilor de executare silită de către organele fiscale împotriva
debitorului. In aceste condiţii, pentru a se recupera creanţele fiscale pe care
acesta le are la bugetul de stat, legiuitorul a prevăzut ca măsurile
asigurătorii să rămână valabile pe toată durata executării silite, ca o
garanţie pentru recuperarea creanţei fiscale datorate. Faptul că odată cu
individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii,
măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii nu este decât o
aplicare a imperativului mai sus enunţat.
De altfel, Curtea observă că, în dosarul de faţă,
autorul excepţiei a constituit o cauţiune, ceea ce a şi dus, în temeiul art.
403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, la suspendarea executării silite şi
care, indirect, a stopat transformarea măsurilor asigurătorii în măsuri
executorii. Totuşi, aceste măsuri sunt menţinute în continuare, întrucât
valoarea cauţiunii nu acoperă întreaga creanţă fiscală datorată,
constituindu-se, astfel cum s-a arătat mai sus, în garanţia executării întru
totul de către debitor a obligaţiilor sale fiscale. In caz contrar, ar exista
pericolul nerecuperarii creanţelor la bugetul de stat şi ar demonstra o lipsă
de diligentă atât a legiuitorului, cât şi a organelor de executare. Or,
finalitatea oricărei proceduri de executare silită este recuperarea debitelor
datorate, indiferent de creditorul obligaţiei.
Distinct de cele arătate, Curtea reţine că art. 129
alin. (4) din Codul de procedură fiscală prevede că măsurile asigurătorii vor
fi ridicate în cazul în care debitorul constituie o garanţie la nivelul
creanţei stabilite sau estimate, după caz.
In aceste condiţii, nu se poate reţine încălcarea
textelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (1)-(4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Awa Oii" - S.R.L, din Sibiu în Dosarul nr.
8.445/306/2009 al Judecătoriei Sibiu - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Benke Karoly