HOTARARE Nr.
1094 din 30 septembrie 2009
privind conditiile
introducerii pe piata a generatoarelor de aerosoli
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 700 din 19 octombrie 2009
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată,
Guvernul României adoptă
prezenta hotărâre.
Art. 1. - (1) Prezenta hotărâre stabileşte condiţiile
de introducere pe piaţă a generatoarelor de aerosoli.
(2) Condiţiile menţionate la alin. (1) sunt prevăzute
în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 2. - Pentru aplicarea prezentei hotărâri,
expresiile de mai jos semnifică după cum urmează:
a) generator de aerosoli - orice recipient care
nu se poate refolosi, fabricat din metal, sticlă sau plastic şi care conţine un
gaz comprimat, lichefiat ori dizolvat sub presiune, cu sau fără un lichid, o
pastă ori o pulbere şi care este prevăzut cu un dispozitiv care permite
evacuarea conţinutului sub formă de particule solide sau lichide în suspensie
într-un gaz, sub formă de spumă, pastă ori pulbere sau în stare lichidă;
b) introducere pe piaţă - punerea la dispoziţie
pentru prima oară a unui produs pe piaţa comunitară;
c) punere la dispoziţie pe piaţă - furnizarea
unui produs pentru distribuţie, consum sau utilizare pe piaţa comunitară în
cursul unei activităţi comerciale, în schimbul unei plăţi sau gratuit.
Art. 3. - Prevederile prezentei hotărâri nu se aplică
generatoarelor de aerosoli care au o capacitate maximă mai mică de 50 ml şi
generatoarelor de aerosoli cu o capacitate maximă mai mare decât cea prevăzută
la pct. 3.1, 4.1.1, 4.2.1, 5.1 şi 5.2 din anexă.
Art. 4. - Persoana responsabilă pentru introducerea pe
piaţă a generatoarelor de aerosoli aplică simbolul „3", epsilon inversat,
pe generatoarele de aerosoli pentru a atesta că acestea satisfac condiţiile
prezentei hotărâri.
Art. 5. - (1) Fără a afecta prevederile altor acte
normative naţionale armonizate în vigoare, în special ale celor referitoare la
substanţe şi preparate chimice periculoase, pe fiecare generator de aerosoli
sau atunci când informaţiile nu pot fi înscrise pe generatorul de aerosoli
datorită dimensiunilor sale reduse, respectiv capacitatea maximă este mai mică
sau egală cu 150 ml, o etichetă ataşată acestuia trebuie să conţină, cu litere
vizibile, lizibile şi de neşters, următoarele informaţii:
a) numele şi adresa sau marca comercială a persoanei
responsabile pentru introducerea pe piaţă a generatorului de aerosoli;
b) simbolul „3", epsilon inversat, care certifică
conformitatea cu cerinţele prezentei hotărâri;
c) marcajele codate care permit identificarea lotului
de producţie;
d) detaliile prevăzute la pct. 2.2 şi 2.3 din anexă;
e) conţinutul net în greutate şi în volum.
(2) In cazul în care un generator de aerosoli conţine
componente inflamabile astfel cum sunt definite la pct. 1.8 din anexă, dar
generatorul de aerosoli nu este considerat ca inflamabil sau extrem de
inflamabil potrivit criteriilor definite la pct. 1.9 din anexă, cantitatea
materialului inflamabil conţinut în generatorul de aerosoli trebuie să fie
menţionată clar pe etichetă, cu litere vizibile, lizibile şi de neşters:
„Conţine X% din masă componente inflamabile".
(3) Informaţiile menţionate pe etichetă, prevăzute la
alin. (1) şi (2), se redactează în limba română. Aceasta nu exclude
posibilitatea prezentării lor şi în alte limbi de circulaţie internaţională.
Art. 6. - Este interzisă aplicarea pe generatoarele de
aerosoli a marcajelor sau a inscripţionărilor care ar putea fi confundate cu
simbolul „3", epsilon inversat.
Art. 7. - Nu poate fi împiedicată, interzisă sau
restricţionată introducerea pe piaţă a generatoarelor de aerosoli care
îndeplinesc cerinţele prezentei hotărâri.
Art. 8. - (1) Organismul de control care verifică
respectarea prevederilor prezentei hotărâri este Inspecţia de Stat pentru
Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat - ISCIR.
(2) In situaţia în care organismul de control, pe baza
unor motive justificate, constată că unul sau mai multe generatoare de
aerosoli, deşi sunt conforme cu cerinţele aplicabile din prezenta hotărâre,
prezintă un pericol pentru siguranţă sau sănătate, acesta ia măsurile necesare
de interzicere temporară a introducerii pe piaţă a generatoarelor de aerosoli
sau impune condiţii speciale pentru generatoarele de aerosoli în cauză.
Organismul de control informează fără întârziere în scris Ministerul Economiei
cu privire la faptele constatate, decizia luată în acest sens şi motivele care
au stat la baza acesteia.
(3) Ministerul Economiei informează imediat celelalte
state membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeană cu privire la faptele
constatate potrivit alin. (2), precum şi cu privire la decizia luată de
organismul de control şi motivele care au stat la baza acesteia.
Art. 9. - (1) Următoarele fapte constituie contravenţii
şi se sancţionează după cum urmează:
a) nerespectarea prevederilor art. 4 şi 6, cu amendă de
la 2.500 lei la 5.000 lei, retragerea de pe piaţă şi/sau interzicerea
introducerii pe piaţă şi interzicerea comercializării produselor nemarcate ori
marcate incorect, până la eliminarea neconformităţilor;
b) nerespectarea prevederilor art. 5, cu amendă de la
5.000 lei la 10.000 lei, retragerea de pe piaţă şi/sau interzicerea
introducerii pe piaţă, cât şi interzicerea comercializării produselor nemarcate
ori marcate incorect, până la eliminarea neconformităţilor;
c) nerespectarea prevederilor pct. 2.2 din anexă, cu
amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, retragerea de pe piaţă şi/sau interzicerea
utilizării şi introducerii pe piaţă a produselor neconforme;
d) nerespectarea prevederilor pct. 6.1.4.3 lit. c) şi
pct. 6.1.4.3 lit. d) din anexă, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei şi
interzicerea comercializării, până la o data stabilită de organismul de control
de comun acord cu producătorul sau cu reprezentantul autorizat al acestuia,
persoană juridică cu sediul în România ori într-un stat membru al Uniunii
Europene, după caz, pentru eliminarea neconformităţilor.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se realizează de către personalul
împuternicit de ISCIR.
(3) Contravenţiilor prevăzute în prezentul articol le
sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Decizia luată în baza prezentei hotărâri de către
ISCIR, din care rezultă sancţiuni, trebuie să menţioneze inclusiv temeiul legal
al acesteia şi posibilitatea de exercitare a căilor de atac potrivit
legislaţiei în vigoare în România.
Art. 10. - (1) Ministerul Economiei comunică Comisiei
Europene textul prezentei hotărâri, inclusiv tabelul de concordanţă cu
prevederile Directivei 2008/47/CE a Comisiei din 8 aprilie 2008 de modificare,
în scopul adaptării la programul tehnic, a Directivei 75/324/CEE a Consiliului
privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la generatoarele
de aerosoli.
(2) Ministerul Economiei comunică Comisiei Europene
textele legislaţiei naţionale adoptate în domeniul reglementat de prezenta
hotărâre.
Art. 11. - (1) Prezenta hotărâre intră în vigoare la
data de 29 aprilie 2010.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri,
Ordinul ministrului industriei şi resurselor nr. 595/2002 pentru aprobarea
Reglementărilor tehnice cu privire la recipiente pulverizatoare de aerosoli, RT
75/324, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 12
decembrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.
Prezenta hotărâre transpune Directiva Consiliului
75/324/CEE din 20 mai 1975 privind apropierea legislaţiei statelor membre
referitoare la generatoarele de aerosoli, publicată în Jurnalul Oficial al
Comunităţilor Europene (JOCE) L 147 din 9 iunie 1975, Directiva Comisiei
94/1/CE din 6 ianuarie 1994 de adaptare tehnică a Directivei Consiliului
75/324/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) L 23
din 28 ianuarie 1994, şi Directiva Comisiei 2008/47/CE care amendează Directiva
Consiliului 75/324/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
(JOUE) L 96 din 9 aprilie 2008.
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul economiei,
Adriean Videanu
Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
Radu Mircea Berceanu
Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,
Vasile Puşcaş
ANEXĂ
CONDIŢII
de introducere pe piaţă a generatoarelor de aerosoli
1. Definiţii
1.1. Presiuni- presiunile interne exprimate în
bar (presiuni relative).
1.2. Presiunea de încercare - presiunea la care
recipientul gol al unui generator de aerosoli poate fi supus timp de 25 de
secunde fără a fi provocată nicio scurgere sau, în cazul recipientelor din
metal ori plastic, fără a fi provocată nicio deformare vizibilă sau permanentă,
cu excepţia celor permise potrivit prevederilor pct. 6.1.1.2.
1.3. Presiunea la rupere - presiunea minimă care
provoacă crăparea sau ruperea recipientului generatorului de aerosoli.
1.4. Capacitatea totală a recipientului -
volumul exprimat în mililitri al unui recipient deschis, până la nivelul
deschiderii.
1.5. Capacitatea netă - volumul exprimat în
mililitri al unui generator de aerosoli umplut şi închis.
1.6. Volumul fazei lichide - volumul fazelor
negazoase în generatorul de aerosoli umplut şi închis.
1.7. Condiţii de încercare - valorile
presiunilor de încercare si de spargere exercitate hidraulic la o temperatură
de 20°C (±5°C).
1.8. Componente inflamabile
Componentele unui aerosol sunt considerate ca
inflamabile în cazul în care conţin un component care este clasificat ca
inflamabil:
a) lichid inflamabil- un lichid al cărui punct
de inflamabilitate nu este mai mare de 93°C;
b) solid inflamabil - o substanţă solidă sau un
amestec solid care sunt uşor combustibile ori care pot cauza sau contribui la
ardere prin frecare. Materialele solide uşor combustibile sunt substanţe
sau amestecuri pulverulente, granulare ori păstoase, care sunt periculoase dacă
se pot aprinde uşor prin contact scurt cu o sursă de aprindere, precum un
chibrit aprins, şi dacă flacăra se răspândeşte rapid;
c) gaz inflamabil- un gaz sau un amestec de gaze
care, în contact cu aerul, are punctul de inflamabilitate de 20°C la o presiune
standard de 1,013 bar.
Această definiţie nu acoperă substanţele şi
amestecurile piroforice, cu autoîncălzire sau care reacţionează la contactul cu
apa, care niciodată nu pot fi părţi componente ale conţinutului aerosolilor.
1.9. Aerosoli inflamabili, neinflamabili sau extrem
de inflamabili
Un aerosol este considerat neinflamabil, inflamabil sau
extrem de inflamabil în funcţie de căldura de combustie chimică şi de
concentraţia, în greutate, a componentelor sale inflamabile, după cum urmează:
a) aerosolul este clasificat ca extrem de
inflamabilîn cazul în care concentraţia componentelor inflamabile este mai
mare sau egală cu 85% şi căldura de combustie chimică este mai mare sau egală
cu 30 kJ/g;
b) aerosolul este clasificat ca neinflamabil în
cazul în care concentraţia componentelor inflamabile este mai mică sau egală cu
1% si căldura de combustie chimică este mai mică de 20kJ/g;'
c) toţi ceilalţi aerosoli trebuie supuşi următoarelor
proceduri de clasificare din punctul de vedere al inflamabilităţii sau trebuie
clasificaţi ca extrem de inflamabili. Incercarea de aprindere la distanţă,
încercarea de aprindere în spaţiu închis şi încercarea de inflamabilitate a
spumei trebuie să respecte cerinţele de la pct. 6.3.
1.9.1. Aerosoli inflamabili pulverizaţi
In cazul aerosolilor pulverizaţi, clasificarea se
efectuează luându-se în considerare căldura de combustie chimică şi pe baza
rezultatelor încercării de aprindere la distanţă, după cum urmează:
a) în cazul în care căldura de combustie este mai mică
de 20 kJ/g:
(i) aerosolul este clasificat ca inflamabil dacă
aprinderea are loc la o distanţă mai mare sau egală cu 15 cm, dar mai mică de
75 cm;
(ii) aerosolul este clasificat ca extrem de inflamabil
dacă aprinderea are loc la o distanţă mai mare sau egală cu 75 cm;
(iii) dacă în cursul încercării de aprindere la
distanţă nu are loc nicio aprindere, trebuie efectuată încercarea de aprindere
în spaţiu închis, iar în acest caz aerosolul este clasificat ca inflamabil dacă
timpul echivalent este mai mic sau egal cu 300 s/m3 sau densitatea
deflagraţiei este mai mică sau egală cu 300 g/m3; în toate celelalte
cazuri, aerosolul este clasificat ca neinflamabil;
b) în cazul în care căldura de combustie chimică este
mai mare sau egală cu 20 kJ/g, aerosolul este clasificat ca extrem de
inflamabil dacă aprinderea are loc la o distanţă mai mare sau egală cu 75 cm;
în toate celelalte cazuri, aerosolul este clasificat ca inflamabil.
1.9.2. Aerosoli inflamabili tip spumă
In cazul aerosolilor tip spumă, clasificarea se face pe
baza rezultatelor încercării de inflamabilitate a spumei.
a) Aerosolul este clasificat ca extrem de inflamabil
dacă:
(i) înălţimea flăcării este mai mare sau egală cu 20 cm
şi durata flăcării este mai mare sau egală cu 2 s; sau
(ii) înălţimea flăcării este mai mare sau egală cu 4 cm
şi durata flăcării este mai mare sau egală cu 7 s.
b) Aerosolul care nu îndeplineşte criteriile de la lit.
a) este clasificat ca inflamabil dacă înălţimea flăcării este mai mare sau
egală cu 4 cm şi durata flăcării este mai mare sau egală cu 2 s.
1.10. Căldura de combustie chimică
Căldura de combustie chimică ?HC este
determinată:
a) pe baza unor norme tehnologice recunoscute,
cuprinse de exemplu în standardele ASTM D 240, SR EN ISO 13943:2002 86.1 la
86.3 şi NFPA 30B sau în literatura atestată ştiinţific;
sau
b) aplicând următoarea metodă de calcul:
Căldura de combustie chimică (?HC), în
kilojouli pe gram (kJ/g), poate fi calculată ca produsul dintre căldura
de combustie teoretică (?Hcomb) şi randamentul de combustie,
de obicei mai mic de 1,0 (randamentul de combustie tipic este de 0,95 sau 95%).
Pentru formularea amestecului conţinut de un aerosol,
căldura de combustie chimică reprezintă suma căldurilor de combustie ponderate
pentru fiecare componentă, după cum urmează:
unde:
HC
= căldura de combustie chimică (kJ/g) a produsului;
Wi% - procentul
din greutatea produsului reprezentat de componenta i;
HC(i)
- căldura de combustie specifică (kJ/g) a componentei i în produs.
In cazul în care căldura de combustie chimică este
folosită ca parametru de evaluare a inflamabilităţii aerosolilor potrivit
prevederilor prezentei hotărâri, persoana responsabilă pentru introducerea pe
piaţă a generatoarelor de aerosoli trebuie să descrie metoda folosită la
determinarea căldurii de combustie chimică într-un document redactat în limba
română, care trebuie să fie uşor de obţinut de la adresa specificată pe
etichetă în conformitate cu art. 5 alin. (1) lit. a).
2. Prevederi generale
Fără a se aduce atingere prevederilor specifice ale
anexei cu privire la cerinţele legate de pericolul de inflamabilitate şi de presiune,
persoana responsabilă pentru introducerea pe piaţă a generatoarelor de aerosoli
are obligaţia de a analiza pericolele pentru a le identifica pe cele aplicabile
generatoarelor proprii. Acolo unde este cazul, această analiză include o
evaluare a riscurilor provocate de inhalarea conţinutului degajat de
generatoarele de aerosoli în condiţii de utilizare normale sau previzibile în
mod rezonabil, ţinând cont de distribuţia dimensiunilor picăturilor corelată cu
proprietăţile fizice şi chimice ale componentelor. Persoana responsabilă pentru
introducerea pe piaţă a generatoarelor de aerosoli trebuie ca ulterior să ţină
cont de rezultatele acestei analize în proiectarea, execuţia şi testarea lor
şi, dacă este cazul, să elaboreze menţiuni specifice cu privire la utilizarea
lor.
2.1. Execuţie şi dotare
2.1.1. Generatorul de aerosoli umplut trebuie să
respecte în condiţii normale de utilizare şi depozitare prevederile prezentei
anexe.
2.1.2. In condiţii normale de depozitare sau transport
supapa trebuie să permită o închidere practic etanşă a generatorului de
aerosoli şi să fie protejată, de exemplu, cu un capac protector, împotriva
oricăror deschideri neintenţionate şi oricăror deteriorări.
2.1.3. Nu trebuie să existe nicio posibilitate de
diminuare a rezistenţei mecanice a generatorului de aerosoli, ca urmare a
acţiunii substanţelor conţinute de acesta, chiar şi pe durata unei perioade
îndelungate de depozitare.
2.2. Etichetare
Fără a se aduce atingere prevederilor altor acte
normative în vigoare referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea
substanţelor şi preparatelor periculoase, în special în ceea ce priveşte
pericolul pentru sănătate şi/sau mediu, orice generator de aerosoli trebuie să
poarte în mod vizibil următoarele indicaţii aplicate în mod lizibil şi de
neşters:
a) indiferent de conţinutul său: „Recipient sub
presiune: nu trebuie expus la soare şi la temperaturi care depăşesc 50°C. Nu
trebuie găurit sau introdus în foc, chiar şi după utilizarea completă.";
b) dacă aerosolul este clasificat ca inflamabil sau
extrem de inflamabil potrivit criteriilor de la pct. 1.9:
- simbolul unei flăcări, potrivit modelului prevăzut în
anexa nr. 4 la Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea,
ambalarea şi etichetarea substanţelor periculoase;
- indicaţia „inflamabil" sau „extrem de
inflamabil", în funcţie de clasificarea aerosolilor ca inflamabili sau
extrem de inflamabili.
2.3. Menţiuni specifice privind utilizarea
Fără a se aduce atingere prevederilor altor acte
normative în vigoare referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea
substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, în special legat de
pericolele pentru sănătate şi/sau mediu, orice generator de aerosoli trebuie să
poarte în mod vizibil următoarele indicaţii aplicate în mod lizibil şi de
neşters:
a) indiferent de conţinutul său: orice precauţii
suplimentare de utilizare care atenţionează consumatorii cu privire la pericole
specifice ale produsului; dacă generatorul de aerosoli este însoţit de
instrucţiuni de utilizare separate, acestea trebuie să conţină precauţiile
suplimentare menţionate;
b) dacă aerosolul este clasificat ca inflamabil sau
extrem de inflamabil potrivit criteriilor de la pct. 1.9, următoarele
avertismente:
- frazele de securitate S2 şi S16 prevăzute în anexa nr.
6 la Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2008;
- „Nu se pulverizează spre o flacără deschisă sau un
material incandescent".
2.4. Volumul fazei lichide
La temperatura de 50°C, volumul fazei lichide nu
trebuie să depăşească 90% din capacitatea netă.
3. Prevederi specifice pentru generatoarele de
aerosoli al căror recipient este din metal
3.1. Capacitate
Capacitatea totală a acestor recipiente nu trebuie să
depăşească 1.000 ml.
3.1.1. Presiunea de încercare a recipientului
a) Pentru recipientele destinate umplerii la o
presiune mai mică de 6,7 bar la temperatura de 50°C, presiunea de încercare
trebuie să fie de minimum 10 bar.
b) Pentru recipientele destinate umplerii la o
presiune mai mare sau egală cu 6,7 bar la temperatura de 50°C, presiunea de
încercare trebuie să fie cu 50% mai mare decât presiunea internă la temperatura
de 50°C.
3.1.2. Umplere
La temperatura de 50°C, presiunea din generatorul de
aerosoli nu trebuie să depăşească 12 bar.
Cu toate acestea, dacă aerosolul nu conţine un gaz sau
un amestec de gaze cu un punct de inflamabilitate cu aerul la 20°C şi o
presiune standard de 1,013 bar, presiunea maximă admisă la temperatura de 50°C
este de 13,2 bar.
4. Prevederi specifice pentru generatoarele de
aerosoli al căror recipient este din sticlă
4.1. Recipiente acoperite cu plastic sau protejate
permanent Recipientele de acest tip pot fi folosite pentru umplerea cu gaz
comprimat, lichefiat sau dizolvat.
4.1.1. Capacitate
Capacitatea totală a acestor recipiente nu poate depăşi
220 ml.
4.1.2. Inveliş protector
Invelişul protector trebuie să fie format dintr-o
peliculă protectoare din plastic sau alt material adecvat, care să împiedice
riscul împrăştierii particulelor de sticlă în situaţia în care recipientul se
sparge accidental; învelişul trebuie să fie proiectat astfel încât să nu existe
particule de sticlă care să se împrăştie dacă generatorul de aerosoli umplut,
care este adus la o temperatură de 20°C, cade pe o suprafaţă de beton de la o
înălţime de 1,8 m.
4.1.3. Presiunea de încercare a recipientelor
a) Recipientele care se utilizează pentru umplere cu
gaz comprimat sau dizolvat trebuie să reziste la o presiune de încercare de
minimum 12 bar.
b) Recipientele care se utilizează pentru umplere cu
gaz lichefiat trebuie să reziste la o presiune de încercare de minimum 10 bar.
4.1.4. Umplere
a) Generatoarele de aerosoli umplute cu gaz comprimat
nu trebuie să fie supuse, la temperatura de 50°C, la o presiune mai mare de 9
bar.
b) Generatoarele de aerosoli umplute cu gaz dizolvat
nu trebuie să fie supuse, la temperatura de 50°C, la o presiune mai mare de 8
bar.
c) Generatoarele de aerosoli care conţin gaz lichefiat
sau amestecuri de gaze lichefiate nu trebuie să suporte, la temperatura de
20°C, presiuni mai mari decât cele indicate în tabelul următor:
|
Capacitatea totală
|
Procentajul reprezentând greutatea
gazului lichefiat din amestecul total
|
|
20%
|
50%
|
80%
|
|
50 la 80 ml
<80 la 160 ml
< 160 la 220 ml
|
3,5 bar
3,2 bar
2,8 bar
|
2,8 bar
2,5 bar
2,1 bar
|
2,5 bar
2,2 bar
1,8 bar
|
Acest tabel indică limitele presiunii admisibile la
temperatura de 20°C în funcţie de procentajul de gaz.
Pentru procentajele de gaz care nu figurează în acest
tabel, presiunile-limită sunt calculate prin extrapolare.
4.2. Recipiente din sticlă neprotejate
Generatoarele de aerosoli care utilizează recipiente
din sticlă neprotejate trebuie umplute exclusiv cu gaz lichefiat sau dizolvat.
4.2.1. Capacitate
Capacitatea totală a acestor recipiente nu poate depăşi
150 ml.
4.2.2. Presiunea de încercare a recipientului
Presiunea de încercare a recipientului trebuie să fie
de minimum 12 bar.
4.2.3. Umplere
a) Generatoarele de aerosoli umplute cu gaz dizolvat
nu trebuie să suporte, la temperatura de 50°C, o presiune mai mare de 8 bar.
b) Generatoarele de aerosoli care conţin gaz lichefiat
nu trebuie să suporte, la temperatura de 20°C, presiuni mai mari decât cele
indicate în tabelul următor:
|
Capacitatea totală
|
Procentajul reprezentând greutatea
gazului lichefiat din amestecul total
|
|
20%
|
50%
|
80%
|
|
50 la 70 ml
<70 la 150 ml
|
1,5 bar
1,5 bar
|
1,5 bar
1,5 bar
|
1,25 bar
1 bar
|
Acest tabel indică limitele presiunii admisibile la
temperatura de 20°C în funcţie de procentajul de gaz lichefiat.
Pentru procentajele de gaz care nu figurează în acest
tabel, presiunile-limită sunt calculate prin extrapolare.
5. Prevederi specifice pentru generatoarele de
aerosoli al căror recipient este din plastic
5.1. Generatoarele de aerosoli al căror recipient este
din plastic care la spargere pot împrăştia fragmente trebuie tratate în acelaşi
fel cu generatoarele de aerosoli al căror recipient este din sticlă
neprotejată.
5.2. Generatoarele de aerosoli al căror recipient este
din plastic care la spargere nu pot împrăştia fragmente trebuie tratate în
acelaşi fel cu generatoarele de aerosoli al căror recipient este din sticlă cu
înveliş protector.
6. Incercări
6.1. Cerinţe privind încercările ce trebuie garantate
de persoana responsabilă cu introducerea pe piaţă
6.1.1. Incercarea hidraulică pe recipientele goale
6.1.1.1. Recipientele din metal, sticlă sau plastic
ale generatoarelor de aerosoli trebuie să reziste la o încercare la presiune
hidraulică potrivit prevederilor pct. 3.1.1, 4.1.3 şi 4.2.2.
6.1.1.2. Recipientele din metal care prezintă
deformări asimetrice sau deformări majore ori alte defecte similare trebuie
respinse. Este permisă o uşoară deformare simetrică a bazei sau o deformare
care afectează profilul părţii superioare a recipientului, cu condiţia ca
recipientul să nu fie respins la încercarea la rupere.
6.1.2. Incercarea la rupere pentru recipientele goale
din metal
Persoana responsabilă pentru introducerea pe piaţă
trebuie să asigure că presiunea de rupere a recipientelor este cu cel puţin 20%
mai mare decât presiunea de încercare prevăzută.
6.1.3. Incercarea la cădere pentru recipientele din
sticlă protejate
Producătorul trebuie să asigure că recipientele
satisfac cerinţele pentru încercări prevăzute la pct. 4.1.2.
6.1.4. Verificarea finală a generatoarelor de aerosoli
umplute
6.1.4.1. Generatoarele de aerosoli sunt supuse uneia
dintre următoarele metode de încercare finală:
a) Incercarea în baie de apă fierbinte
Fiecare generator de aerosoli umplut trebuie să fie
imersat într-o baie de apă fierbinte.
(i) Temperatura băii de apă şi durata încercării
trebuie să permită presiunii interne să atingă presiunea exercitată de conţinut
la o temperatură uniformă de 50°C.
(ii) Orice generator de aerosoli care prezintă o
deformare vizibilă şi permanentă sau o scurgere trebuie să fie respins.
b) Metode de încercare finală la cald
Pot fi folosite şi alte metode de încălzire a
conţinutului generatoarelor de aerosoli, cu condiţia să se garanteze că
presiunea şi temperatura din fiecare generator de aerosoli umplut ating
valorile cerute pentru încercarea în baia de apă fierbinte şi că deformările şi
scurgerile sunt detectate cu aceeaşi precizie ca în cazul încercării în baia de
apă fierbinte.
c) Metode de încercare finală la rece
Poate fi folosită şi o metodă alternativă de încercare
finală la rece, cu condiţia să respecte prevederile referitoare la o metodă
alternativă pentru încercarea în baie de apă fierbinte a generatoarelor de
aerosoli, în conformitate cu pct. 6.2.4.3.2.2 din anexa A la Acordul european
referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR),
încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea
nr. 31/1994, actualizat cu amendamentele ulterioare.
6.1.4.2. Pentru generatoarele de aerosoli al căror
conţinut suferă, după umplere şi înainte de prima utilizare, o transformare
fizică sau chimică care duce la modificarea caracteristicilor presiunii lui,
trebuie aplicate metodele de încercare finală la rece în conformitate cu pct.
6.1.4.1 lit. c).
6.1.4.3. In cazul metodelor de încercare prevăzute la
pct. 6.1.4.1 lit. b) şi c):
a) metoda de încercare trebuie să fie aprobată de
către ISCIR;
b) persoana responsabilă pentru introducerea pe piaţă
a generatoarelor de aerosoli trebuie să înainteze o cerere de aprobare către
ISCIR. Cererea trebuie însoţită de dosarul tehnic cuprinzând descrierea
metodei;
c) în scopul supravegherii, persoana responsabilă
pentru introducerea pe piaţă a generatoarelor de aerosoli trebuie să păstreze
aprobarea emisă de ISCIR, dosarul tehnic cuprinzând descrierea metodei şi, dacă
este cazul, procesele-verbale de control; aceste documente trebuie să fie uşor
de procurat de la adresa specificată pe etichetă în conformitate cu art. 5
alin. (1) lit. a) din prezenta hotărâre;
d) la dispoziţia ISCIR trebuie pus dosarul tehnic de
fabricaţie redactat în limba română sau o copie legalizată a acestuia.
6.2. Exemple de încercări de verificare care se pot
efectua
6.2.1. Incercări pe recipiente goale
Presiunea de încercare este aplicată timp de 25 de
secunde pe 5 recipiente alese în mod aleatoriu dintr-un lot omogen de 2.500 de
recipiente goale, adică fabricate din aceleaşi materiale şi prin acelaşi
procedeu de fabricaţie în serie continuă a lotului sau dintr-un lot care
constituie producţia într-un interval de o oră.
Dacă oricare dintre aceste recipiente nu trece
încercarea, se aleg în mod aleatoriu 10 recipiente suplimentare din acelaşi lot
care se supun aceleiaşi încercări.
Dacă oricare dintre aceste recipiente nu trece
încercarea, întregul lot este impropriu utilizării.
6.2.2. Incercări pe generatoarele de aerosoli umplute
Incercările de verificare a etanşeităţii la aer şi apă se realizează imersând
un număr reprezentativ de generatoare de aerosoli umplute într-o baie de apă.
Temperatura băii şi perioada de imersie trebuie să permită conţinutului
generatorului de aerosoli să atingă o temperatură uniformă de 50°C în
intervalul de timp necesar care să asigure că nu are loc nicio crăpare sau
rupere.
Toate loturile de generatoare de aerosoli care nu trec
aceste încercări se consideră improprii utilizării.
6.3. Incercările privind inflamabilitatea aerosolilor
6.3.1. Incercarea de aprindere la distanţă pentru
aerosolii pulverizaţi
6.3.1.1. Introducere
6.3.1.1.1. Această încercare standard descrie metoda
de determinare a distanţei de aprindere a unui aerosol pulverizat pentru a
evalua riscul de flacără asociat. Aerosolul este pulverizat în direcţia unei
surse de aprindere la intervale de 15 cm, pentru a observa dacă are loc
aprinderea şi combustia susţinută a conţinutului pulverizat. Prin definiţie,
aprinderea şi combustia susţinută au loc atunci când o flacără stabilă rămâne
aprinsă timp de cel puţin 5 secunde. Sursa aprinderii este definită ca fiind un
arzător cu gaz având o flacără albastră, neluminoasă, de 4-5 cm înălţime.
6.3.1.1.2. Această încercare este aplicabilă
generatoarelor de aerosoli cu o distanţă de pulverizare mai mare sau egală cu
15 cm. Generatoarele de aerosoli cu o distanţă de pulverizare mai mică de 15
cm, cum ar fi cele care degajă spumă, gel şi pastă sau cele care sunt dotate cu
un aparat de măsurare, sunt excluse de la această încercare. Generatoarele de
aerosoli care conţin spumă, gel sau pastă sunt supuse încercării de
inflamabilitate a spumei.
6.3.1.2. Aparatură şi materiale
6.3.1.2.1. Este necesară următoarea aparatură:
Baie de apă menţinută la 20°C precizie de ±
1°C
Cântar calibrat de laborator precizie
de ± 0,1 g
Cronometru
precizie de ± 0,2 s
Scală gradată, suport şi clamă gradaţii
în cm
Arzător cu gaz, cu suport şi clamă
Termometru
precizie de ± 1°C
Higrometru
precizie de ± 5%
Manometru
precizie de ± 0,1 bar
6.3.1.3. Procedură
6.3.1.3.1. Cerinţe generale
6.3.1.3.1.1. Inainte de încercare, fiecare generator
de aerosoli trebuie condiţionat şi apoi amorsat prin descărcare, timp de
aproximativ o secundă. Scopul acestei acţiuni este îndepărtarea materialelor
neomogene de pe tubul de imersie.
6.3.1.3.1.2. Instrucţiunile de utilizare trebuie
respectate cu stricteţe, indiferent dacă generatorul este destinat a fi
utilizat în poziţie verticală orientată în sus sau în jos. Dacă este necesară
agitarea, aceasta trebuie realizată imediat înainte de încercare.
6.3.1.3.1.3. Incercarea trebuie efectuată într-un mediu
ferit de curenţi de aer şi care poate fi ventilat, având o temperatură
controlată de 20°C ± 5°C şi o umiditate relativă de 30-80%.
6.3.1.3.1.4. Fiecare generator de aerosoli urmează să
fie încercat:
a) atunci când este plin în conformitate cu procedura
completă, arzătorul cu gaz fiind situat la o distanţă de 15-90 cm faţă de duza
de evacuare a cilindrului cu aerosoli;
b) atunci când conţinutul lui este de 10-12% din
capacitatea sa nominală (procentaj din masă) numai o singură dată, fie la o
distanţă de 15 cm faţă de duza de evacuare, când aerosolii pulverizaţi dintr-un
cilindru plin nu s-au aprins deloc, fie la distanţa de aprindere a aerosolilor
pulverizaţi dintr-un cilindru plin plus 15 cm.
6.3.1.3.1.5. In timpul încercării, cilindrul trebuie
poziţionat conform indicaţiilor de pe etichetă. Sursa de aprindere trebuie
poziţionată în consecinţă.
6.3.1.3.1.6. Următoarea procedură impune încercarea
aerosolilor pulverizaţi la intervale de 15 cm între flacăra arzătorului şi duza
de evacuare a cilindrului cu aerosoli, la distanţe care variază între 15 şi 90
cm. Este indicat să se înceapă la o distanţă de 60 cm între flacăra arzătorului
şi duza de evacuare a cilindrului cu aerosoli.
Distanţa dintre flacăra arzătorului şi duza de evacuare
a cilindrului cu aerosoli trebuie mărită cu 15 cm în cazul aprinderii
aerosolilor pulverizaţi la o distanţă de 60 cm. Distanţa trebuie micşorată cu
15 cm în cazul în care nu are loc nicio aprindere la o distanţă de 60 cm între
flacăra arzătorului şi duza de evacuare a cilindrului cu aerosoli. Scopul
acestei proceduri este de a determina distanţa maximă dintre duza de evacuare a
cilindrului cu aerosoli şi flacăra arzătorului care provoacă combustia
susţinută a aerosolilor pulverizaţi sau să se stabilească că aprinderea nu se
poate produce la o distanţă de 15 cm între flacăra arzătorului şi duza de
evacuare a cilindrului cu aerosoli.
6.3.1.3.2. Procedura de încercare
a) Minimum 3 generatoare de aerosoli pline per produs
trebuie condiţionate la 20°C ± 1°C într-o baie de apă, prin imersare în apă în
proporţie de cel puţin 95% timp de cel puţin 30 de minute înainte de fiecare
încercare (dacă generatoarele sunt complet imersate în apă, este suficientă o
perioadă de condiţionare de 30 de minute).
b) Este necesară respectarea cerinţelor generale şi
înregistrarea temperaturii şi umidităţii relative a mediului.
c) Se cântăreşte un generator de aerosoli şi se
notează greutatea acestuia.
d) Se determină presiunea internă şi capacitatea de
descărcare iniţială la temperatura de 20°C ± 1°C (pentru a elimina
generatoarele de aerosoli defecte sau umplute parţial).
e) Arzătorul cu gaz se aşază pe o suprafaţă plată sau
se fixează pe un suport cu ajutorul unei clame.
f) Se aprinde arzătorul; flacăra trebuie să fie
neluminoasă şi înaltă de aproximativ 4-5 cm.
g) Orificiul de ieşire al duzei de evacuare trebuie
aşezat la distanţa cerută faţă de flacără. Generatorul de aerosoli trebuie
testat în poziţia în care a fost proiectat pentru utilizare, de exemplu, în
poziţie verticală orientată în sus sau în jos.
h) Orificiul duzei de evacuare trebuie aşezat la
acelaşi nivel cu flacăra arzătorului, asigurând că orificiul este direcţionat
în mod corespunzător spre flacără (conform figurii 6.3.1.1). Conţinutul
pulverizat trebuie eliberat prin jumătatea superioară a flăcării.
Figura 6.3.1.1*)
i) Se respectă cerinţele generale cu privire la
agitarea generatorului de aerosoli.
j) Se acţionează supapa generatorului de aerosoli
pentru a descărca conţinutul acestuia timp de 5 secunde, dacă nu are loc
aprinderea. Dacă are loc aprinderea, se continuă operaţiunea de descărcare şi
se înregistrează durata flăcării timp de 5 secunde, de la începutul aprinderii.
k) Se notează rezultatele aprinderii la distanţe
diferite dintre arzătorul cu gaz şi generatorul de aerosoli în tabelul furnizat
în acest scop.
l) Dacă nu are loc nicio aprindere în etapa prevăzută
la lit. j), generatorul de aerosoli trebuie testat în poziţii alternative, de
exemplu, vertical orientat în jos pentru produsele destinate a fi utilizate în
poziţie verticală orientată în sus, pentru a verifica dacă se obţine
aprinderea.
m) Se repetă etapele prevăzute la lit. g)-I) de două
ori (în total de 3 ori) pentru acelaşi cilindru la aceeaşi distanţă între
arzătorul cu gaz şi duza de evacuare a cilindrului.
n) Se repetă procedura de încercare pentru încă 2
cilindri cu aerosoli conţinând acelaşi produs la aceeaşi distanţă între
arzătorul cu gaz şi duza de evacuare a cilindrului.
o) Se repetă etapele prevăzute la lit. g)-n) ale
procedurii de încercare la o distanţă de 15-90 cm între duza de evacuare a
cilindrului cu aerosoli şi flacăra arzătorului, în funcţie de rezultatul
fiecărei încercări (trebuie consultate, de asemenea, pct. 6.3.1.3.1.4 şi
6.3.1.3.1.5).
p) Dacă la distanţa de 15 cm nu are loc nicio
aprindere, procedura este încheiată pentru cilindrii care iniţial au fost
plini. Procedura este, de asemenea, încheiată atunci când aprinderea şi combustia
susţinută au loc la o distanţă de 90 cm. Dacă aprinderea nu s-a produs la o
distanţă de 15 cm, se înregistrează faptul că aprinderea nu a avut loc. In
toate celelalte cazuri, distanţa maximă dintre flacăra arzătorului şi duza de
evacuare a cilindrului cu aerosoli pentru care au fost observate o aprindere şi
o combustie susţinută este notată ca fiind „distanţa de aprindere".
q) Trebuie, de asemenea, efectuată o încercare pe 3
cilindri având un conţinut de 10-12% din capacitatea lor nominală. Aceşti cilindri
trebuie încercaţi la o distanţă între duza de evacuare a cilindrului cu
aerosoli şi flacăra arzătorului care este considerată a fi „distanţa de
aprindere a cilindrilor plini + 15 cm".
r) Se descarcă un cilindru cu aerosoli până ajunge la
10-12% din capacitatea sa nominală (procentaj din greutate) în pulverizări de
cel mult 30 de secunde. Durata minimă de aşteptare între pulverizări este de
300 de secunde. In această perioadă intermediară, generatoarele trebuie
imersate în baia de apă pentru condiţionare.
s) Se repetă etapele prevăzute la lit. g)-n) pentru
cilindri cu aerosoli având un conţinut de 10-12% din capacitatea lor nominală,
omiţând etapele de la lit. I) şi m). Această încercare trebuie efectuată
menţinând generatoarele de aerosoli într-o singură poziţie, de exemplu, în
poziţie verticală orientată în sus sau în jos, corespunzătoare celei care a
produs aprinderea (dacă este cazul) pentru cilindrii umpluţi.
t) Toate rezultatele se înregistrează în tabelul
6.3.1.1, aşa cum este arătat mai jos.
*) Figura 6.3.1.1 este reprodusă în facsimil.
6.3.1.3.2.1. Toate încercările trebuie efectuate într-o
hotă de tiraj situată într-o încăpere ce poate fi bine ventilată.
După fiecare încercare, hota de tiraj şi încăperea pot
fi ventilate timp de cel puţin 3 minute. Trebuie luate toate măsurile de
siguranţă pentru a împiedica inhalarea produselor de combustie.
6.3.1.3.2.2. Cilindrii având un conţinut de 10-12% din
capacitatea lor nominală trebuie încercaţi numai o singură dată. In tabelele cu
rezultate trebuie indicat un singur rezultat pentru fiecare cilindru.
6.3.1.3.2.3. Dacă în urma încercării în care
generatorul de aerosoli a fost utilizat în poziţia sa proiectată de utilizare
se obţine un rezultat negativ, încercarea trebuie repetată cu generatorul în
poziţia în care cel mai probabil se obţine un rezultat pozitiv.
6.3.1.4. Metoda de evaluare a rezultatelor
6.3.1.4.1. Toate rezultatele trebuie să fie
înregistrate.
Tabelul 6.3.1.1 de mai jos reprezintă modelul unui
„tabel cu rezultate" ce trebuie folosit.
Tabelul 6.3.1.1
|
Data
|
Temperatura... °C
Umiditatea relativă.. %
|
|
Denumirea produsului
|
|
|
Volumul net
|
|
Cilindrul 1
|
Cilindrul 2
|
Cilindrul 3
|
|
Nivelul iniţial de umplere
|
|
%
|
%
|
%
|
|
Distanţa generatorului de aerosoli
|
Incercare
|
1 2 3
|
1 2 3
|
1 2 3
|
|
15 cm
|
Aprindere?
Da sau Nu
|
|
|
|
|
30 cm
|
Aprindere?
Da sau Nu
|
|
|
|
|
45 cm
|
Aprindere?
Da sau Nu
|
|
|
|
|
60 cm
|
Aprindere?
Da sau Nu
|
|
|
|
|
75 cm
|
Aprindere?
Da sau Nu
|
|
|
|
|
90 cm
|
Aprindere?
Da sau Nu
|
|
|
|
|
Observaţii - inclusiv poziţia cilindrului
|
|
|
|
|
6.3.2. Incercarea de aprindere în spaţiu închis
6.3.2.1. Introducere
Această încercare standard descrie metoda de evaluare a
inflamabilităţii produselor ce provin din generatoarele de aerosoli pe baza
tendinţei lor de aprindere într-un spaţiu închis sau limitat. Conţinutul unui
generator de aerosoli este pulverizat într-un vas de testare cilindric ce
conţine o lumânare aprinsă. Dacă are loc o aprindere ce poate fi observată, se
notează timpul scurs şi cantitatea descărcată.
6.3.2.2. Aparatură şi materiale
6.3.2.2.1. Este necesară următoarea aparatură:
Cronometru precizie de
± 0,2 s
Baie de apă menţinută la 20°C precizie de ± 1 °C
Cântar calibrat de laborator precizie de ± 0,1
g
Termometru precizie de ±
1°C
Higrometru precizie de
± 5%
Manometru precizie de ±
0,1 bar
Vas de testare cilindric aşa cum este
descris mai jos
6.3.2.2.2. Pregătirea aparaturii pentru încercare
6.3.2.2.2.1. Un vas de testare cilindric, deschis la un
capăt, având un volum de aproximativ 200 dm3, un diametru de
aproximativ 600 mm şi o lungime de aproximativ 720 mm, trebuie modificat după
cum urmează:
a) un dispozitiv de închidere sub forma unui capac cu
balamale trebuie potrivit pe capătul deschis al recipientului; sau
b) o peliculă din plastic groasă de 0,01-0,02 mm poate
fi utilizată, de asemenea, ca dispozitiv de închidere. Dacă încercarea este
efectuată cu pelicula din plastic, aceasta trebuie folosită în modul descris
mai jos: Se întinde pelicula peste capătul deschis al tamburului şi se fixează
în această poziţie cu un elastic. Atunci când este fixat pe tamburul aşezat pe
o parte, elasticul trebuie să aibă o rezistenţă care să îi permită să se
întindă numai cu 25 mm când o greutate de 0,45 kg este ataşată de punctul său
cel mai de jos. Se execută o tăietură de 25 mm în peliculă, începând de la o
distanţă de 50 mm faţă de marginea tamburului. Pelicula trebuie să fie întinsă;
c) la celălalt capăt al tamburului se execută o gaură
cu un diametru de 50 mm, începând de la o distanţă de 100 mm faţă de margine,
astfel încât orificiul să se situeze în punctul cel mai înalt atunci când
recipientul este aşezat si gata de testare (figura 6.3.2.1);
Figura 6.3.2.1*)
d) pe un suport metalic de 200 * 200 mm se aşază o
lumânare din ceară de parafină, având un diametru de 20-40 mm şi o înălţime de
100 mm. Lumânarea trebuie înlocuită atunci când înălţimea ei scade sub 80 mm. Flacăra
lumânării este protejată de acţiunea aerosolilor pulverizaţi prin intermediul
unui deflector cu o lăţime de 150 mm şi o înălţime de 200 mm. Deflectorul
include un plan înclinat la 45° începând cu înălţimea de 150 mm faţă de baza
lui (figura 6.3.2.2);
*) Figura 6.3.2.1 este reprodusă în facsimil.
Figura 6.3.2.2*)
e) lumânarea aşezată pe suportul metalic trebuie
poziţionată la jumătatea distanţei dintre cele două capete ale tamburului
(figura 6.3.2.3);
Figura 6.3.2.3**)
f) tamburul este aşezat pe sol sau pe un suport într-un
loc în care temperatura este cuprinsă între 15°C şi 25°C. Produsul care urmează
a fi testat este pulverizat în interiorul tamburului având un volum de
aproximativ 200 dm3, în care se află o sursă de aprindere.
6.3.2.2.2.2. De obicei, produsul este expulzat din
generatorul de aerosoli la un unghi de 90° faţă de axa verticală a cilindrului.
Configuraţia şi procedura descrise se referă la acest tip de generatoare. In
cazul unor generatoare de aerosoli cu o funcţionare neobişnuită (de exemplu
generatoare cu degajare verticală) trebuie să se înregistreze modificările la
echipament şi proceduri în conformitate cu bunele practici de laborator, cum ar
fi standardul SR EN ISO/CEI 17025:2005 Cerinţe generale pentru competenţa
laboratoarelor de încercări şi etalonări.
6.3.2.3. Procedură
6.3.2.3.1. Cerinţe generale
6.3.2.3.1.1. Inainte de încercare, fiecare generator
de aerosoli trebuie condiţionat şi apoi amorsat prin descărcare timp de
aproximativ o secundă. Scopul acestei acţiuni este îndepărtarea materialelor
neomogene de pe tubul de imersie.
6.3.2.3.1.2. Instrucţiunile de utilizare trebuie
respectate cu stricteţe, indiferent dacă generatorul este destinat a fi
utilizat în poziţie verticală orientată în sus sau în jos. Dacă este necesară
agitarea, aceasta trebuie realizată imediat înainte de încercare.
6.3.2.3.1.3. Incercările trebuie efectuate într-un
mediu ferit de curenţi de aer şi care poate fi ventilat, având o temperatură
controlată de 20°C ± 5°C şi o umiditate relativă de 30-80%.
6.3.2.3.2. Procedura de încercare
a) Minimum 3 generatoare de aerosoli pline per produs
trebuie condiţionate la 20°C ±1°C într-o baie de apă, prin imersare în apă în
proporţie de cel puţin 95% timp de cel puţin 30 de minute (dacă generatoarele
sunt complet imersate în apă, este suficientă o perioadă de condiţionare de 30
de minute).
b) Se măsoară sau se calculează volumul efectiv al
tamburului în dm3.
c) Sunt necesare respectarea cerinţelor generale şi
înregistrarea temperaturii şi umidităţii relative a mediului.
d) Se determină presiunea internă şi capacitatea de
descărcare iniţială la 20°C ± 1 °C (pentru a elimina generatoarele de aerosoli
defecte sau umplute parţial).
e) Se cântăreşte unul dintre generatoarele de aerosoli
şi se notează masa acestuia.
f) Se aprinde lumânarea şi se instalează dispozitivul
de închidere (capacul sau pelicula din plastic).
g) Se aşază generatorul de aerosoli în aşa fel încât
distanţa dintre orificiul duzei de evacuare şi centrul orificiului de intrare în
tambur să fie de 35 mm, iar în cazul recipientelor pulverizatoare de aerosoli
cu un câmp larg de pulverizare distanţa trebuie să fie mai mică. Se porneşte
cronometrul şi în conformitate cu instrucţiunile de utilizare a produsului se
direcţionează conţinutul pulverizat spre centrul extremităţii opuse (capac sau
peliculă din plastic). Generatorul trebuie testat în poziţia sa de utilizare
proiectată, de exemplu în poziţie verticală orientată în sus sau în jos.
h) Se pulverizează până când are loc aprinderea. Se
opreşte cronometrul şi se notează timpul scurs. Se cântăreşte din nou
generatorul de aerosoli şi se notează masa acestuia.
i) Se aeriseşte şi se cântăreşte tamburul,
îndepărtându-se orice reziduuri care ar putea afecta încercările ulterioare.
Dacă este necesar, se lasă tamburul să se răcească.
j) Se repetă etapele prevăzute la lit. d)-i) din cadrul
procedurii de încercare pentru încă două generatoare de aerosoli conţinând
acelaşi produs (în total 3 generatoare; de reţinut că fiecare generator este
încercat o singură dată).
6.3.2.4. Metoda de evaluare a rezultatelor
6.3.2.4.1. Trebuie redactat un raport de încercare
care să conţină următoarele informaţii:
a) produsul încercat şi referinţele acestuia;
b) presiunea internă şi capacitatea de descărcare a generatorului
de aerosoli;
c) temperatura şi umiditatea relativă a aerului din
încăpere;
d) pentru fiecare încercare, timpul de descărcare (în
secunde) necesar pentru a obţine aprinderea (dacă produsul nu se aprinde, se
menţionează acest lucru);
e) masa produsului pulverizat în timpul fiecărei
încercări (în grame);
f) volumul efectiv al tamburului (în dm3).
6.3.2.4.2. Timpul echivalent (tec) necesar
pentru a obţine aprinderea într-un metru cub poate fi calculat după cum
urmează:
*) Figura 6.3.2.2 este reprodusă în facsimil.
**) Figura 6.3.2.3 este reprodusă în facsimil.
tec = 1 000 x perioada
de descărcare (s)
Volumul efectiv al tamburului (dm3)
6.3.2.4.3. Densitatea deflagraţiei (Ddef)
necesară pentru a obţine aprinderea în timpul încercării se poate de asemenea
calcula după cum urmează:
Ddef = 1 000 x cantitatea produsului
degajat (g)
Volumul efectiv al tamburului (dm3)
6.3.3. Incercarea de inflamabilitate a aerosolului tip
spumă
6.3.3.1. Introducere
6.3.3.1.1. Această încercare standard descrie metoda de
determinare a inflamabilităţii unui aerosol pulverizat sub formă de spumă, gel
sau pastă. Un aerosol sub formă de spumă, gel sau pastă este pulverizat
(aproximativ 5 grame) pe o sticlă de ceas la baza căreia este amplasată o sursă
de aprindere (lumânare, chibrit sau brichetă) pentru a observa dacă au loc
aprinderea şi combustia susţinută a spumei, gelului sau pastei. Prin definiţie,
aprinderea are loc atunci când o flacără stabilă, având o înălţime de minimum 4
cm, rămâne aprinsă timp de cel puţin două secunde.
6.3.3.2. Aparatură şi materiale
6.3.3.2.1. Este necesară următoarea aparatură:
Scală gradată, suport şi clamă gradaţii în
cm
Sticlă de ceas rezistentă la foc, având un diametru
aproximativ de 150 mm
Cronometru
precizie de ± 0,2 s
Lumânare, chibrit sau brichetă
Cântar calibrat de laborator precizie de
± 0,1 g
Baie de apă menţinută la 20°C precizie de ± 1°C
Termometru
precizie de ± 1°C
Higrometru
precizie de ± 5%
Manometru
precizie de ± 0,1 bar
6.3.3.2.2. Sticla de ceas se aşază pe o suprafaţă
rezistentă la foc într-o zonă ferită de curenţi de aer şi care poate fi
ventilată după fiecare încercare. Scala gradată se amplasează exact în spatele
sticlei de ceas şi este ţinută vertical cu ajutorul suportului şi al clamei.
6.3.3.2.3. Scala se amplasează în aşa fel încât baza sa
să fie la acelaşi nivel cu baza sticlei de ceas pe un plan orizontal.
6.3.3.3. Procedură
6.3.3.3.1. Cerinţe generale
6.3.3.3.1.1. Inainte de încercare, fiecare generator
de aerosoli trebuie condiţionat şi apoi amorsat prin descărcare timp de
aproximativ o secundă. Scopul acestei acţiuni este îndepărtarea materialelor
neomogene de pe tubul de imersie.
6.3.3.3.1.2. Instrucţiunile de utilizare trebuie
respectate cu stricteţe, indiferent dacă generatorul este destinat a fi
utilizat în poziţie verticală orientată în sus sau în jos. Dacă este necesară
agitarea, aceasta trebuie realizată imediat înainte de încercare.
6.3.3.3.1.3. Incercările trebuie efectuate într-un
mediu ferit de curenţi de aer şi care poate fi ventilat, având o temperatură
controlată de 20°C ± 5°C şi o umiditate relativă de 30-80%.
6.3.3.3.2. Procedura de încercare
a) Minimum 4 generatoare de aerosoli pline per produs
trebuie condiţionate la 20°C ± 1°C, prin imersare în apă în proporţie de cel
puţin 95% timp de cel puţin 30 de minute înainte de fiecare încercare (dacă
generatoarele sunt complet imersate în apă, este suficientă o perioadă de
condiţionare de 30 de minute).
b) Sunt necesare respectarea cerinţelor generale şi
înregistrarea temperaturii şi umidităţii relative a mediului.
c) Se determină presiunea internă la temperatura de
20°C ± 1°C (pentru a elimina generatoarele de aerosoli defecte sau umplute
parţial).
d) Se măsoară capacitatea de descărcare sau debitul
aerosolului ce urmează a fi examinat, astfel încât cantitatea produsului
dispersat să poată fi măsurată cu o exactitate mai mare.
e) Se cântăreşte unul dintre generatoarele de aerosoli
şi se notează masa acestuia.
f) Pe baza capacităţii de descărcare sau a debitului
măsurat şi urmând instrucţiunile producătorului se pulverizează aproximativ 5
grame din produs în centrul sticlei curate de ceas pentru a forma o proeminenţă
nu mai înaltă de 25 mm.
g) In maximum 5 secunde de la sfârşitul descărcării se
instalează sursa de aprindere pe marginea mostrei, la baza acesteia, şi se
porneşte în acelaşi timp cronometrul. Dacă este necesar, sursa de aprindere
trebuie înlăturată de lângă marginea mostrei după aproximativ două secunde,
pentru a observa cu exactitate dacă a avut loc aprinderea. Dacă nu se constată
nicio aprindere a mostrei, sursa de aprindere trebuie reamplasată lângă
marginea mostrei.
h) Dacă are loc aprinderea, se notează următoarele:
(i) înălţimea maximă a flăcării deasupra bazei
sticlei de ceas în centimetri;
(ii) durata flăcării în secunde;
(iii) uscarea şi recântărirea generatorului şi
calcularea masei produsului degajat. i) Zona de testare se ventilează imediat
după fiecare încercare.
j) Dacă nu are loc nicio aprindere, iar produsul
degajat rămâne sub formă de spumă sau pastă pe toată durata utilizării sale,
trebuie repetate etapele prevăzute la lit. e)-i). Se aşteptă 30 de secunde, 1
minut, 2 minute sau 4 minute înainte de aplicarea sursei de aprindere.
k) Se repetă etapele prevăzute la lit. e)-j) din cadrul
procedurii de încercare de încă două ori (în total de 3 ori) pentru acelaşi
cilindru.
l) Se repetă etapele prevăzute la lit. e)-k) din cadrul
procedurii de încercare pentru încă 2 cilindri cu aerosoli (în total 3
cilindri) conţinând acelaşi produs.
6.3.3.4. Metoda de evaluare a rezultatelor
6.3.3.4.1. Trebuie redactat un raport de încercare care
să conţină următoarele informaţii:
a) dacă produsul se aprinde;
b) înălţimea maximă a flăcării în centimetri;
c) durata flăcării în secunde;
d) masa produsului încercat.