HOTARARE Nr.
134 din 14 februarie 2002
privind caracterizarea,
clasificarea si marcarea produselor din sticla cristal in vederea
comercializarii acestora
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 398 din 13 iunie 2007
Art. 1. - Prevederile prezentei hotărâri se aplică
produselor clasificate în Tariful vamal de import al României la poziţia nr.
70.13 „Obiecte din sticlă pentru servicii de masă, pentru bucătărie, toaletă,
birou, pentru decorarea locuinţelor sau pentru utilizări similare, altele decât
cele de la poziţiile nr. 70.10 sau 70.18", cu excepţia celor clasificate
la poziţia tarifară nr. 7013.10.00 - Obiecte din vitroceramică.
Art. 2. - In funcţie de compoziţia chimică, produsele
din sticlă cristal se clasifică astfel:
a) cristal superior, care conţine cel puţin 30% oxid
de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 3,00 g/cm3;
b) cristal cu plumb, care conţine cel puţin 24% oxid
de plumb (PbO), cu o densitate de minimum 2,90 g/cm3;
c) sticlă cristalină, care este sticla cristal ce
conţine separat sau la un loc cel puţin 10% oxid de plumb (PbO), oxid de zinc (ZnO), oxid de bariu (BaO) sau oxid de potasiu (K20),
având o densitate de minimum 2,45 g/cm3 şi
un indice de refracţie mai mare de 1,520;
d) cristalin - sticlă sonoră -, care este sticla
cristal ce conţine separat sau la un loc minimum 10% oxid de plumb (PbO), oxid de bariu (BaO), oxid de potasiu (K20),
având o densitate de minimum 2,40 g/cm3 şi
a cărei duritate Vickers la suprafaţă este de 550 ± 20.
Art. 3. - (1) Produsele din sticlă cristal, clasificate
potrivit art. 2, pot fi introduse pe piaţă dacă sunt etichetate conform
legislaţiei în vigoare privind protecţia consumatorilor.
(2) Eticheta va fi însoţită în mod obligatoriu de
următoarele marcaje:
a) marcaj rotund, de culoare aurie, cu diametrul de
minimum 1 cm, inscripţionat cu specificaţia PbO 30% sau PbO 24% pentru cristal
superior şi, respectiv, pentru cristal cu plumb;
*) Republicată în temeiul art. III
din Hotărârea Guvemului nr. 227/2005 pentru
modificarea şi completarea Hotărârii Guvemului nr. 134/2002 privind
caracterizarea, clasificarea şi marcarea produselor din sticlă cristal în
vederea comercializării acestora, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 284 din 5
aprilie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare.
Hotărârea Guvernului nr. 134/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 25 februarie
2002.
b) marcaj pătrat, de culoare argintie, cu latura de
minimum 1 cm în cazul sticlei cristaline;
c) marcaj sub formă de triunghi echilateral, de
culoare argintie, cu latura de minimum 1 cm în cazul
cristalinului - sticlei sonore.
(3) Clasificarea prevăzută la art. 2 şi marcajele
prevăzute la alin. (2) pot să apară pe aceeaşi etichetă.
Art. 4. - Determinarea proprietăţilor fizice şi chimice
ale produselor din sticlă cristal în vederea clasificării lor conform
prevederilor art. 2 se face prin metodele prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.
Art. 5. - (1) Incălcarea dispoziţiilor prezentei
hotărâri atrage răspunderea materială, civilă, disciplinară, contravenţională
sau penală, după caz, a celor vinovaţi, potrivit legii.
(2) Constituie contravenţie comercializarea
produselor care nu sunt etichetate conform prevederilor art. 3 şi se
sancţionează potrivit art. 50 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr.
21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată.
(3) Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (2)
şi aplicarea sancţiunilor se fac de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor.
Art. 6. - Contravenţiei
prevăzute la art. 5 îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 7. - Prezenta hotărâre
transpune Directiva 69/493/CEE privind sticla cristal, publicată în Jurnalul
Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 326/1969.
Art. 8. - Prezenta hotărâre intră în vigoare în termen
de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
Art. 9. - Pe data intrării în vigoare a prezentei
hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 415/2000 privind caracterizarea,
clasificarea şi marcarea produselor din sticlă cristal în vederea
comercializării acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 13 iunie 2000, cu
modificările ulterioare.
ANEXĂ
METODE
pentru determinarea proprietăţilor chimice si fizice
ale categoriilor de sticlă cristal
1. Analize chimice
1.1. BaO şi PbO
Determinarea combinaţiei BaO + PbO
Se cântăresc, cu o precizie de 0,0001 grame,
aproximativ 0,5 grame de praf de sticlă care se introduc într-un vas de
platină. Se umezeşte cu apă şi se adaugă 10 mililitri de soluţie 15% de acid
sulfuric şi 10 mililitri de acid fluorhidric. Se încălzeşte pe baie de nisip
până când se degajă vapori albi. Se lasă să se răcească şi se tratează din nou
cu 10 mililitri de acid fluorhidric. Se încălzeşte până la reapariţia vaporilor
albi. Se lasă să se răcească şi se clătesc pereţii vasului cu apă. Se
încălzeşte până la reapariţia vaporilor albi. Se lasă să se răcească, se adaugă
cu grijă 10 mililitri de apă, apoi se transferă într-un pahar de 400 mililitri.
Se clăteşte vasul de câteva ori cu soluţie de 10% acid sulfuric şi se diluează
la 100 mililitri cu aceeaşi soluţie. Se fierbe 2-3 minute. Se lasă să stea
peste noapte.
Se trece printr-un creuzet de filtrare cu porozitatea 4, se spală mai întâi cu soluţie de 10% acid sulfuric, apoi de
două sau de trei ori cu alcool etilic. Se usucă timp de o oră în etuvă la
150°C. Se cântăreşte BaS04+PbS04.
Determinarea BaO
Se cântăresc, cu o precizie de 0,0001 grame,
aproximativ 0,5 grame de praf de sticlă care se introduc într-un vas de
platină. Se umezeşte cu apă şi se adaugă 10 mililitri de acid fluorhidric şi 5
mililitri de acid percloric. Se încălzeşte pe baie de nisip până se degajă
vapori albi.
Se lasă să se răcească şi se adaugă încă 10 mililitri
de acid fluorhidric. Se încălzeşte până la reapariţia vaporilor albi. Se lasă
să se răcească şi se clătesc pereţii vasului cu apă distilată. Se încălzeşte
din nou şi se evaporă până aproape de uscare. Se începe din nou cu 50 mililitri
de soluţie 10% acid clorhidric
şi se încălzeşte uşor pentru a favoriza dizolvarea. Se transferă într-un pahar
de 400 mililitri şi se diluează până la 200 de mililitri cu apă. Se aduce la
fierbere şi se trece un curent de hidrogen sulfurat prin soluţia fierbinte.
Când precipitatul de sulfură de plumb se lasă la fundul vasului, se întrerupe
trecerea hidrogenului sulfurat. Se trece prin hârtie de filtru fină şi se spală
cu apă rece saturată cu hidrogen sulfurat.
Se fierb filtratele şi apoi, dacă este necesar, se
reduc prin evaporare la 300 mililitri. Se adaugă amestecului la fierbere 10
mililitri de soluţie 10% acid sulfuric. Se opreşte fierberea şi se lasă să stea
cel puţin 4 ore.
Se trece prin hârtie de filtru fină, se spală cu apă
rece. Se calcinează precipitatul la 1.050°C şi se cântăreşte BaSO4.
1.2. Determinarea ZnO
Se evaporă filtratele de la separarea BaS04, astfel încât să se reducă volumul
acestora la 200 mililitri. Se neutralizează cu amoniac în prezenţa roşului
metil şi se adaugă 20 mililitri de acid sulfuric N/10. Se aduce pH-ul la 2 (pH
metru) prin adăugarea de acid sulfuric N/10 sau sodă caustică N/10, după caz,
şi se precipită sulfura de zinc la rece prin trecerea unui curent de hidrogen
sulfurat. Se lasă precipitatul să sedimenteze 4 ore, apoi se colectează pe
hârtie de filtru fină. Se spală cu apă rece saturată cu hidrogen sulfurat. Se
dizolvă precipitatul de pe filtru prin turnarea a 25 mililitri de soluţie 10%
acid clorhidric fierbinte. Se spală filtrul cu apă fiartă până se obţine un
volum de aproximativ 150 mililitri. Se neutralizează cu amoniac în prezenţa
hârtiei de turnesol, apoi se adaugă unu-două grame de urotropină solidă pentru
a aduce soluţia la un pH de aproximativ 5. Se adaugă câteva picături de soluţie
apoasă 0,5% xilenol-oranj proaspătă
şi se titrează cu o soluţie de N/10 de Complexon III până când culoarea roz
virează în culoarea galben-lămâie.
1.3. Determinarea K20: prin precipitarea şi cântărirea tetrafenilboratului de potasiu.
Procedeu: două grame de
sticlă sunt atacate, după pisare şi cernere, de 2
mililitri de HN03 concentrat, 15 mililitri de HC04, 25 mililitri de HF într-un vas de platină pe baie de apă, apoi pe
baie de nisip. După degajarea unor vapori albi denşi de acid percloric (se
continuă până la uscare), se dizolvă cu 20 de mililitri de apă fierbinte şi 2-3
mililitri de acid clorhidric concentrat.
Se transferă într-un balon gradat de 200 mililitri şi
se completează volumul cu apă distilată.
Reactivi: soluţie 6%
tetrafenilborat de sodiu: se dizolvă 1,5 grame de reactiv în 250 mililitri de
apă distilată. Se elimină opalescenţa uşoară rămasă prin adăugarea a un gram de
hidroxid de aluminiu. Se agită 5 minute şi se filtrează, avându-se grijă să se
repete filtrarea primilor 20 de mililitri obţinuţi.
Soluţia de spălare pentru precipitat: se prepară puţină sare de potasiu
prin precipitarea într-o soluţie de aproximativ 0,1 grame de KCI la 50
mililitri HCI N/10, în care se toarnă, sub agitare, soluţia de tetrafenilborat
până la încetarea precipitării. Se filtrează prin produs sinterizat. Se spală
cu apă distilată. Se usucă într-un desicator, la temperatura camerei. Se toarnă
apoi 20-30 miligrame din sarea rezultată în 250 mililitri de apă distilată. Se
agită din când în când. După 30 de minute se adaugă 0,5-1 grame de hidroxid de
aluminiu. Se agită pentru câteva minute. Se filtrează.
Modul de lucru: se ia o
parte alicotă de acid concentrat prin evaporare, care corespunde la aproximativ
10 miligrame de K20.
Se diluează până la aproximativ 100 mililitri. Se adaugă încet soluţia de
reactiv, aproximativ 10 mililitri, echivalentul a 5
miligrame estimate de K20, sub agitare
uşoară. Se lasă să se liniştească maximum 15 minute, apoi se filtrează
printr-un creuzet sinterizat tarat, de porozitate 3 sau 4. Se spală cu soluţie
de spălare. Se usucă 30 de minute la temperatura de
120°C. Pentru K20 coeficientul de conversie este 0,13143.
1.4. Toleranţe admise
± 0,1 din valoarea absolută pentru fiecare determinare.
Dacă analiza dă o valoare mai mică, ce se încadrează în toleranţele admise,
decât limitele fixate (30, 24 sau 10%), trebuie să se ia media a cel puţin 3
determinări. Dacă media respectivă este mai mare sau egală cu 29,95, 23,95,
respectiv 9,95, sticla trebuie să fie acceptată în categoria corespunzătoare la
30, 24 şi, respectiv, 10%.
2. Determinări fizice
2.1. Densitate
Metoda balanţei hidrostatice cu o precizie de ± 0,01.
Se cântăreşte o mostră de cel puţin 20 grame în aer şi imersată în apă
distilată, la temperatura de 20°C.
2.2. Indice de refracţie
Indicele de refracţie se măsoară pe refractometru cu o precizie de ± 0,001.
2.3. Microduritate
Duritatea Vickers se măsoară conform Standardului ASTM
E 92-65 (revizuit în 1965), dar utilizându-se o greutate de 50 de grame şi
luându-se media a 15 determinări.