Hotărârea Nr.570 din 10.08.2016

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 2¹² lit. d), art. 17 lit. a¹), art. 36 alin. (3) şi pct. 1.2.6 din anexa nr. 1¹ din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare,Guvernul României adoptă prezenta hotărâre. Articolul 1Se aprobă Programul de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase prevăzut în anexa nr. 1. Articolul 2Se aprobă Lista substanţelor prioritare în domeniul apei, prevăzută în anexa nr. 2, în conformitate cu prevederile art. 2¹² lit. d) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 3Se aprobă Lista specificaţiilor tehnice şi metodele standardizate pentru analiza şi monitoringul stării apelor prevăzute în anexa nr. 3, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 4
(1) În înţelesul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:a)matrice - un compartiment al mediului acvatic, respectiv apă, sedimente sau biotă; b)taxon al biotei - un anumit taxon acvatic în cadrul categoriei taxonomice „subîncrengătură", „clasă" sau un echivalent al acestora; c)limită de detecţie (LOD) - semnalul de ieşire sau valoarea concentraţiei peste care se poate afirma, cu un nivel de încredere indicat, că o probă este diferită de o probă martor care nu conţine respectiva substanţă analizată; d)limită de cuantificare (LOQ) - un multiplu definit al limitei de detecţie pentru o concentraţie a substanţei analizate care poate fi rezonabil determinată la un nivel acceptabil de acurateţe şi precizie; limita de cuantificare poate fi calculată utilizând un standard adecvat sau o probă adecvată şi poate fi obţinută din cel mai jos punct de pe curba de calibrare, excluzând proba martor; e)incertitudinea de măsurare - valoarea absolută a parametrului care caracterizează dispersia valorilor cantitative atribuite substanţei analizate, pe baza informaţiilor utilizate; f)principalii poluanţi - poluanţii definiţi la pct. 46 din anexa nr. 1 la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare; g)standarde de calitate - norme de calitate definite de art. 2¹² lit. d) şi de pct. 69 din anexa nr. 1 la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. (2) De asemenea, pentru punerea în aplicare a prezentei hotărâri se aplică şi definiţiile prevăzute la anexa nr. 1 la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 5Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre. Articolul 6La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 351/2005 privind aprobarea Programului de măsuri împotriva poluării cu substanţe chimice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 20 mai 2005, cu modificările şi completările ulterioare. Prezenta hotărâre transpune: a)Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare şi de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului şi de modificare a Directivei 2000/60/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 348 din 24 decembrie 2008, cu excepţia articolului 10; b)Directiva 2009/90/CE a Comisiei din 31 iulie 2009 de stabilire, în temeiul Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a specificaţiilor tehnice pentru analiza chimică şi monitorizarea stării apelor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 201 din 1 august 2009; c)Directiva 2013/39/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 august 2013 de modificare a Directivelor 2000/60/CE şi 2008/105/CE în ceea ce priveşte substanţele prioritare din domeniul politicii apei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 226 din 24 august 2013.PRIM-MINISTRU DACIAN JULIEN CIOLOŞ Contrasemnează: Ministrul mediului, apelor şi pădurilor, Cristiana Paşca Palmer Ministrul afacerilor externe, Lazăr Comănescu Ministrul finanţelor publice, Anca Dana Dragu ANEXA Nr. 1PROGRAMUL de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase Articolul 1(1) În vederea obţinerii unei stări chimice bune a apelor de suprafaţă şi în conformitate cu dispoziţiile şi obiectivele stabilite la art. 2¹ din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, prezentul program de eliminare treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase, denumit în continuare Program, stabileşte măsurile tehnice şi cadrul instituţional pentru:a)aplicarea standardelor de calitate a mediului (SCM) pentru substanţele prioritare şi principalii poluanţi, prevăzute în anexa nr. 1 partea A la program; b)modalităţile de aplicare a acestor standarde de calitate a mediului la apele de suprafaţă, prevăzute în anexa nr. 1 partea B la program, şi termenele de atingere ale acestor standarde, prevăzute în art. 3 la program. (2) Prezentul program cuprinde toate măsurile aplicate apelor de suprafaţă pentru reducerea poluării cu substanţe prioritare şi principalii poluanţi sau eliminarea poluării cu substanţe prioritar periculoase, provenite din toate sursele de poluare ale activităţii umane, care pot afecta calitatea apelor de suprafaţă, prin atingerea standardelor de calitate prevăzute la alin. (1) lit. a), în conformitate cu prevederile art. 2¹ lit. d) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 2(1) Autoritatea publică centrală în domeniul apelor este desemnată autoritatea responsabilă pentru coordonarea şi supervizarea măsurilor desfăşurate în temeiul prezentului program şi raportarea rezultatelor acestor măsuri la Comisia Europeană, denumită în continuare autoritate responsabilă.(2) Administraţia Naţională „Apele Române" este desemnată autoritatea competentă pentru aplicarea măsurilor din prezentul program, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) şi h) şi alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române", aprobată cu modificări prin Legea nr. 404/2003, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare autoritate competentă.(3) În scopul implementării programului, autoritatea competentă adoptă măsuri adecvate în toate activităţile care au ca scop conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea apelor de suprafaţă şi a mediului acvatic, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. l) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 3(1) În scopul atingerii unei stări chimice bune a apelor de suprafaţă în termenele stabilite potrivit prezentului articol, prin aplicarea SCM-urilor aprobate în prezentul program pentru substanţele prioritar periculoase, autoritatea competentă aplică SCM-urile prevăzute în anexa nr. 1 partea A, respectând cerinţele prevăzute în partea B, astfel:a)pentru substanţele prevăzute la nr. crt. 2, 5, 15, 20, 22, 23, 28 din anexa nr. 1 partea A, cu începere de la data intrării în vigoare a prezentului program până la 22 decembrie 2021, se stabilesc programele de măsuri necesare acestor substanţe şi se includ în planurile de management al bazinelor hidrografice elaborate periodic, în conformitate cu art. 43 alin. (1⁹) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare; b)pentru substanţele nou-identificate prevăzute la nr. crt. 34-45 în anexa nr. 1 partea A, autoritatea competentă elaborează şi înaintează Comisiei Europene, până la 22 decembrie 2018, un program de monitorizare suplimentară şi un program preliminar de măsuri pentru substanţele respective, care să fie implementate cu începere de la 22 decembrie 2018 până la 22 decembrie 2027, în scopul prevenirii deteriorării stării chimice a corpurilor de apă de suprafaţă, în conformitate cu art. 20, 43 şi anexa nr. 3 din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Programul final de măsuri se stabileşte cel târziu până la 22 decembrie 2021 şi aplică prevederile art. 23, 24, 25, 27, 29 şi 43 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, ca atare, schimbând ceea ce este de schimbat şi fără nicio modificare în ceea ce priveşte substanţele prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), devenind pe deplin operaţional cât mai curând posibil după această dată, dar nu mai târziu de 22 decembrie 2024. (2) Pentru substanţele prevăzute la nr. crt. 5, 15, 16, 17, 21, 28, 34, 35, 37, 43 şi 44 din anexa nr. 1 partea A, autoritatea competentă aplică SCM-urile pentru biotă stabilite în anexa nr. 1 partea A.(3) Pentru alte substanţe din anexa nr. 1 decât cele prevăzute la alin. (2), autoritatea competentă aplică SCM-urile pentru apă stabilite în anexa nr. 1 partea A.(4) Autoritatea competentă poate decide, pentru una sau mai multe ape de suprafaţă, să aplice un SCM pentru o matrice diferită de cea specificată la alin. (2) sau pentru taxoni ai biotei diferiţi de cei specificaţi în anexa nr. 1 partea A, dacă este relevant.(5) Dacă autoritatea competentă utilizează opţiunea prevăzută la alin. (4), aplică SCM-ul corespunzător stabilit în anexa nr. 1 partea A; dacă în anexa nr. 1 partea A nu este prevăzut niciun SCM pentru matricea sau pentru taxonul biotei alese, autoritatea competentă stabileşte şi utilizează un SCM care să ofere cel puţin acelaşi nivel de protecţie ca SCM-ul prevăzut în anexa nr. 1 partea A.(6) Autoritatea competentă poate utiliza opţiunea prevăzută la alin. (4) şi (5) numai dacă metoda de analiză aleasă pentru matricea sau taxonul biotei selectate îndeplineşte criteriile minime de performanţă prevăzute la pct. 2 şi 3 din anexa nr. 3 la hotărâre; dacă aceste criterii nu sunt îndeplinite pentru nicio matrice, autoritatea competentă se asigură că monitorizarea se efectuează prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive şi că metoda de analiză funcţionează cel puţin la fel de bine precum cea disponibilă pentru matricea specificată la alin. (3) pentru substanţa în cauză, astfel: a)dacă a fost identificat, în urma unei expuneri acute, un potenţial risc pentru sau prin intermediul mediului acvatic ca rezultat al concentraţiilor ori emisiilor măsurate sau estimate, autoritatea competentă se asigură că, unde se aplică SCM pentru biotă ori sediment, monitorizarea se efectuează şi în apele de suprafaţă şi aplică standardele de calitate de mediu - concentraţia maximă admisibilă (SCM - CMA) din anexa nr. 1 partea A la program, atunci când acestea sunt stabilite; b)dacă, în conformitate cu prevederile pct. 4 - 6 din anexa nr. 3 la hotărâre, valoarea medie calculată a măsurătorilor, pentru substanţa care se măsoară, este considerată „inferioară limitei de cuantificare" a celei mai bune tehnici disponibile care nu presupune costuri excesive, iar „limita de cuantificare" a acelei tehnici este superioară SCM, rezultatele acestor măsurători nu se iau în considerare la evaluarea stării chimice globale a respectivului corp de apă. (7) În cazul substanţelor pentru care este aplicat un SCM pentru sedimente şi/sau biotă, autoritatea competentă monitorizează substanţa în matricea relevantă cel puţin o dată pe an, exceptând cazurile în care cunoştinţele tehnice şi opinia experţilor justifică un alt interval. (8) Autoritatea competentă include în impactul revizuit al activităţilor umane asupra stării corpurilor de apă, parte a planurilor actualizate de management a bazinelor hidrografice ce se constituie ca parte componentă de gospodărire calitativă a schemelor directoare, elaborate în conformitate cu art. 43 alin. (1) şi (1⁵) corelat cu art. 2² şi 2¹⁰ din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, următoarele actualizări: a)tabelul cu limitele de cuantificare actualizate ale metodelor de analiză aplicate, precum şi performanţa actualizată a acestor metode faţă de criteriile minime de performanţă stabilite la pct. 2 şi 3 din anexa nr. 3 la hotărâre; b)pentru substanţele în cazul cărora s-a utilizat opţiunea prevăzută la alin. (4)-(6):

c)justificarea frecvenţei monitorizării aplicate în conformitate cu alin. (7), dacă intervalele de monitorizare depăşesc 1 an; d)lista de „principali poluanţi" identificaţi la nivel naţional în cantităţi relevante, din lista prevăzuta în anexa nr. 6 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul revizuirii impactului şi presiunilor generate de activităţile umane asupra stării corpurilor de apă, în conformitate cu prevederile subpct. 1.4 lit. a) şi b) pct. 1 din anexa nr. 1³ la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, care sunt evacuaţi în cantităţi relevante odată cu apele uzate şi au impact semnificativ la nivelul corpurilor de ape de suprafaţă din bazinul hidrografic naţional, în scopul aplicării prevederilor art. 2⁸ alin. (1) şi subpct. 1.3.1.3 lit. e) din secţiunea 1.3.1 din anexa nr. 1¹ la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, pentru ape de suprafaţă şi caracteristicile acestor principali poluanţi privind standardele de calitate şi datele de toxicitate acută şi cronică, pentru aplicarea prevederilor alin. 1 al pct. 1.2.6 din anexa nr. 1¹ la Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare; aceşti principali poluanţi se stabilesc ca urmare a aplicării prevederilor pct. 1.4 al pct. 1 din anexa nr. 1¹ din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. (9) Lista de principali poluanţi prezenţi la nivel naţional, evacuaţi în cantităţi relevante în toate apele de suprafaţă din bazinul hidrografic naţional, completează lista substanţelor prioritare prevăzută în anexa nr. 2, se actualizează periodic, în funcţie de apariţia de noi principali poluanţi identificaţi la nivel naţional la revizuirea impactului activităţilor umane asupra stării corpurilor de apă din planurile de management, componenta calitativă a schemelor directoare, în scopul aplicării prevederilor lit. c) şi alin. (2) al pct. 1.3.3 din anexa nr. 1¹ la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale alin. (8), la propunerea autorităţii competente. (10) Autoritatea competentă ia măsurile necesare pentru a se asigura că atât planurile actualizate de management a bazinelor hidrografice, elaborate în conformitate cu art. 43 alin. (1⁵) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi care conţin rezultatele şi impactul măsurilor întreprinse pentru prevenirea poluării chimice a apelor de suprafaţă, cât şi raportul intermediar cuprinzând progresele înregistrate în punerea în aplicare a programelor de măsuri, planificate în conformitate cu art. 44¹ alin. (3) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sunt publicate pe site-ul autorităţii competente.(11) Autoritatea competentă ia măsuri pentru analiza evoluţiei pe termen lung a concentraţiilor substanţelor prevăzute la nr. crt. 2, 5, 6, 7, 12, 15-18, 20, 21, 26, 28, 30, 34-37, 43 şi 44 prevăzute în anexa nr. 1 partea A, care tind să se acumuleze în sedimente şi/sau în biotă, monitorizând aceste substanţe şi în sedimente şi/sau biotă dacă analiza tendinţelor realizată numai pe baza monitorizării stării apei de suprafaţă, efectuate în conformitate cu art. 35 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, nu este relevantă. Autoritatea competentă ia măsuri pentru a se asigura, pentru aplicarea art. 2¹-2⁵ şi art. 43 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, că aceste concentraţii nu cresc în mod considerabil în sedimente şi/sau în biota respectivă în timp; autoritatea competentă stabileşte frecvenţa necesară monitorizării sedimentelor şi/sau a biotei, astfel încât să furnizeze suficiente date necesare pentru o analiză credibilă a tendinţelor pe termen lung şi o propune spre aprobare autorităţii responsabile. Cea mai redusă frecvenţă de monitorizare acceptabilă este de o dată la fiecare 3 ani, exceptând cazurile în care cunoştinţele tehnice şi opinia experţilor justifică o frecvenţă mai mare.(12) Pentru aplicarea prevederilor prezentului alineat se utilizează ghidurile tehnice sau metodologiile comunitare relevante, existente la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri pentru: a)strategiile de monitorizare şi metodele analitice aplicabile substanţelor, inclusiv pentru prelevarea şi monitorizarea biotei, pentru: b)monitorizarea substanţelor în biotă, astfel cum se prevede la alin. (2)-(6); c)metode analitice care respectă criteriile minime de performanţă stabilite la pct. 2 şi 3 din anexa nr. 3 la hotărâre, în cazul substanţelor noi, numerotate de la 34 la 45 în anexa nr. 1 partea A, precum şi al substanţelor pentru care SCM-urile din anexa nr. 1 partea A sunt mai stricte decât cele stabilite pentru primul plan de management aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 80/2011, respectiv substanţele prevăzute la nr. crt. 2, 5, 15, 20, 22, 23 şi 28 din anexa nr. 1 partea A. (13) În cazul substanţelor pentru care nu au fost elaborate ghiduri tehnice la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, termenul prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabileşte până la data de 22 decembrie 2018, respectiv până la data de 22 decembrie 2027. Articolul 4(1) În planurile de management al bazinelor hidrografice, elaborate în conformitate cu art. 6, art. 43 alin. (1⁴) şi (1⁵), art. 44¹ alin. (2) şi (3), art. 45 şi anexa nr. 1³ şi în completarea cerinţelor pct. 1.4.3 din anexa nr. 1¹ la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la harta de prezentare a stării chimice globale cu substanţele din anexa nr. 2 la hotărâre, care atestă atingerea obiectivelor şi obligaţiilor prevăzute la art. 2¹ şi anexa nr. 3 la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, raportarea autorităţii competente poate avea forma unui set de hărţi, câte una pentru fiecare substanţă prioritară individuală, pentru claritatea formatului de raportare; fiecare hartă include informaţiile actualizate referitoare la starea chimică pentru fiecare dintre substanţele prioritare prevăzute la lit. a)-c) obţinute ca urmare a revizuirii impactului activităţilor umane, în completarea informaţiilor existente pentru restul de substanţe din anexa nr. 1 partea A la prezentul program şi raportate în cadrul primului plan de management, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 80/2011, astfel: a)substanţele prevăzute la nr. crt. 5, 21, 28, 30, 35, 37, 43 şi 44 - substanţe care se comportă la fel ca substanţele persistente, bioacumulabile şi toxice (PBT) omniprezente; b)substanţele prevăzute la nr. crt. 34-45 - substanţe nouidentificate la revizuirea impactului; c)substanţele prevăzute la nr. crt. 2, 5, 15, 20, 22, 23 şi 28 - substanţe cu SCM-uri revizuite, mai stricte; (2) Autoritatea competentă poate prezenta şi marja de deviere de la valorile SCM pentru fiecare dintre substanţele prevăzute la alin. (1), în cadrul planurilor de management al bazinelor hidrografice menţionate la alin. (1).(3) Autoritatea competentă elaborează aceste hărţi individuale pentru a asigura intercomparabilitatea acestora în raportarea globală la nivel de bazin hidrografic internaţional şi la nivel comunitar.(4) Autoritatea competentă poate monitoriza substanţele prevăzute la nr. crt. 5, 21, 28, 30, 35, 37, 43 şi 44 din anexa nr. 1 partea A cu o frecvenţă mai mică decât frecvenţa anuală prevăzută în art. 3 alin. (7) din program şi prevederile din anexa nr. 1¹ la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul substanţelor prioritare, cu condiţia ca monitorizarea să fie reprezentativă şi să fie disponibilă o bază statistică solidă privind prezenţa acestor substanţe în mediul acvatic. În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (11) din program, monitorizarea se efectuează din 3 în 3 ani, exceptând cazurile în care cunoştinţele tehnice şi opinia experţilor justifică un alt interval. Articolul 5(1) Substanţele care pot prezenta risc semnificativ de persistenţă, bioacumulare şi toxicitate la nivel comunitar pentru mediul acvatic sau prin intermediul mediului acvatic şi pentru care datele de monitorizare existente la nivel comunitar sunt insuficiente fac parte din Lista de supraveghere, pentru care urmează să se colecteze date de monitorizare la nivel naţional, necesare aplicării prevederilor art. 43 alin. (5) lit. a) şi c) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Prima listă de supraveghere conţine 10 substanţe sau grupuri de substanţe şi este adoptată prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/495 a Comisiei din 20 martie 2015 de stabilire a unei liste de supraveghere a substanţelor pentru monitorizare la nivelul UE în domeniul apei, în temeiul Directivei 2008/105/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 78 din 24 martie 2015; lista se poate completa cu câte o substanţă la fiecare actualizare a listei de supraveghere, până la un număr maximum de 14 substanţe. (3) Autoritatea competentă monitorizează fiecare dintre cele 10 substanţe sau grupe de substanţe din lista de supraveghere stabilită prin Decizia 2015/495/CE pentru o perioadă de cel puţin 12 luni consecutive, începând cu data intrării în vigoare a prezentului program, la staţiile de monitorizare reprezentative selectate la nivel naţional; pentru fiecare substanţă inclusă ulterior în lista de supraveghere actualizată la nivel comunitar, autoritatea competentă începe monitorizarea în termen de 6 luni de la includerea în lista actualizată. (4) Autoritatea competentă selectează numărul de staţii de monitorizare naţionale reprezentative la nivel naţional, aplicând cumulat următoarele patru criterii: a)cel puţin o staţie de monitorizare la nivel naţional; b)încă o staţie de monitorizare dacă statul membru respectiv are peste un milion de locuitori; c)numărul de staţii de monitorizare egal cu rezultatul obţinut prin împărţirea ariei sale geografice în km² la 60.000, rotunjit la numărul întreg cel mai apropiat; d)numărul de staţii de monitorizare egal cu rezultatul obţinut prin împărţirea populaţiei sale la 5 milioane, rotunjit la numărul întreg cel mai apropiat. La alegerea staţiilor reprezentative de monitorizare, a frecvenţei şi a calendarului de monitorizare pentru fiecare substanţă, autoritatea competentă ţine seamă de modurile de utilizare şi de posibila apariţie a substanţei în apele de suprafaţă; frecvenţa monitorizării este de cel puţin o dată pe an. (5) Dacă autoritatea competentă deţine date de monitorizare suficiente, comparabile, reprezentative şi recente pentru o anumită substanţă sau grupe de substanţe din cele 10, din programe sau studii de monitorizare existente pe plan naţional, altele decât programul de monitorizare prevăzut la alin. (3), poate decide să nu efectueze monitorizarea suplimentară solicitată pentru substanţa respectivă aflată în lista de supraveghere, cu condiţia ca substanţa să fi fost monitorizată prin utilizarea unei metodologii care respectă cerinţele prevăzute în ghidurile tehnice comunitare elaborate pentru monitorizarea listei de supraveghere, în conformitate cu prevederile alin. (3) şi (4).(6) Autoritatea responsabilă coordonează activitatea de raportare către Comisia Europeană a rezultatelor monitorizării obţinute ca urmare a aplicării prevederilor alin. (3)-(5), efectuată de autoritatea competentă. Rezultatele monitorizării substanţelor din prima lista de supraveghere de 10 substanţe se raportează la data de 20 decembrie 2016 şi ulterior la fiecare 12 luni, pe perioada în care fiecare substanţă dintre cele 10 este menţinută pe lista de supraveghere comunitară. Pentru fiecare substanţă nou-inclusă, autoritatea competentă raportează Comisiei Europene rezultatele monitorizării, în termen de 21 de luni de la includerea respectivei substanţe în lista de supraveghere şi ulterior la fiecare 12 luni, pe perioada în care respectiva substanţă este menţinută pe lista de supraveghere comunitară. Raportul include şi informaţiile naţionale cu privire la reprezentativitatea staţiilor de monitorizare şi la strategia de monitorizare, alături de informaţiile solicitate de Decizia 2015/495/CE. Articolul 6(1) Autoritatea competentă poate desemna zone de amestec adiacente punctelor de evacuare, zone în care concentraţiile uneia sau mai multor substanţe din anexa A pot depăşi SCM-urile stabilite, cu condiţia ca aceste zone să nu afecteze conformitatea restului corpului de apă de suprafaţă cu aceste SCM. (2) Zonele de amestec desemnate de autoritatea competentă, în conformitate cu prevederile alin. (1), se includ în planul naţional de management al bazinului hidrografic al Dunării de pe teritoriul României, delimitat în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Informaţiile referitoare la zonele de amestec includ: a)abordările şi metodologiile aplicate pentru a identifica şi desemna zonele de amestec; şi b)măsurile adoptate în vederea reducerii pe viitor a întinderii zonelor de amestec; aceste măsuri aplică prevederile anexei nr. 3 pct. C lit. k) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sau reglementările privind autorizarea emisiilor industriale prevăzute în anexa nr. 3 pct. C lit. g) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sau din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, reglementări care se includ în autorizaţiile revizuite, acordate pentru toate emisiile industriale care sunt evacuate în zonele de amestec desemnate. (3) La desemnarea zonelor de amestec, autoritatea competentă se asigură că suprafaţa oricărei astfel de zone este: a)restricţionată la proximitatea punctului de evacuare; b)proporţională în raport cu concentraţiile de substanţe prioritare din emisiile industriale de la punctul de evacuare ce conţin aceste substanţe; aceste concentraţii, stabilite în conformitate cu cele mai bune tehnici disponibile, se includ în autorizaţiile revizuite în conformitate cu prevederile alin. (2) sau al oricăror altor prevederi legislative naţionale şi comunitare privind emisiile de substanţe, în scopul aplicării prevederilor art. 2⁸ şi art. 43 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare; autorizaţiile revizuite includ şi revizuirea procedurilor de control adecvate emisiilor industriale revizuite. Articolul 7(1) Autoritatea responsabilă şi autoritatea competentă nu încalcă obligaţiile stabilite prin prezentul program prin depăşirea limitei impuse de un SCM, în cazul în care poate demonstra că: a)depăşirea s-a datorat unei surse de poluare din afara jurisdicţiei naţionale a acestuia; b)din cauza unei astfel de poluări transfrontaliere nu a putut lua măsuri eficiente pentru a se conforma cu SCM-urile relevante; şi c)a aplicat mecanismele de coordonare stabilite la art. 6 din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, sau, după caz, a recurs la dispoziţiile art. 2³, 2⁴, 2⁵ şi 43 din Legea nr. 107/1996, cu completările şi modificările ulterioare, pentru corpurile de apă afectate de poluarea transfrontalieră. (2) Autoritatea responsabilă şi autoritatea competentă utilizează mecanismul prevăzut la art. 44³ din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi ulterioare, pentru a furniza Comisiei informaţiile necesare în situaţiile prevăzute la alin. (1), precum şi un rezumat al măsurilor adoptate în legătură cu poluarea transfrontalieră, în cadrul planului de management al bazinului hidrografic în cauză, în conformitate cu obligaţiile de raportare prevăzute la art. 44¹ din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 8(1) Pe baza informaţiilor obţinute prin aplicarea prevederilor art. 35 şi art. 43 alin. (1⁴) şi (1⁵) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor şi transferului de poluanţi şi de modificare a Directivelor 91/689/CEE şi 96/61/CE ale Consiliului şi al altor date disponibile referitoare la emisiile, evacuările şi pierderile de substanţe prioritar periculoase şi principalii poluanţi, autoritatea competentă elaborează un inventar al emisiilor, evacuărilor şi pierderilor pentru toate substanţele vizate de prezentul program, pentru fiecare district de bazin hidrografic sau parte a unui district de bazin hidrografic. (2) Inventarul prevăzut la alin. (1) include şi hărţi ale emisiilor, evacuărilor şi pierderilor pentru toate substanţele prevăzute în anexa nr. 1 partea A, precum şi concentraţia acestor substanţe din sedimente şi biotă, după caz. (3) Perioada de referinţă pentru estimarea concentraţiilor de substanţe înregistrate în inventarul prevăzut la alin. (1) este fixată la un an, următorul inventar fiind cel care ia în considerare anul 2016, urmat apoi de inventare periodice care iau în considerare oricare an din fiecare interval de 3 ani ulteriori. Pentru substanţele prioritare nr. 1, 3, 8, 9, 13, 14, 18, 19, 29, 33, 34, 36, 38, 39, 40, 41, 42, 44, 45 din anexa nr. 2, pentru care se regăsesc reglementări şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare, datele introduse în următorul inventar reprezintă media anilor 2017-2019 şi inventarele ulterioare acestuia respectă ciclurile ulterioare de câte 3 ani. (4) Autoritatea competentă comunică Comisiei Europene, pentru aplicarea obligaţiilor de raportare prevăzute la art. 44¹ alin. (1) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, inventarele întocmite în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) şi menţionează perioadele de referinţă luate în considerare. (5) Autoritatea competentă actualizează inventarele în cadrul revizuirilor analizelor caracteristicilor bazinelor hidrografice, efectuate pentru aplicarea prevederilor art. 43 alin. (1⁵) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. (6) Perioada de referinţă pentru determinarea valorilor înregistrate în inventarele actualizate o constituie anul precedent celui în care se încheie analiza; pentru substanţele prioritare nr. 1, 3, 8, 9, 13, 14, 18, 19, 29, 33, 34, 36, 38, 39, 40, 41, 42, 44, 45 din anexa nr. 2, pentru care se regăsesc reglementări şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor în vederea plasării pe piaţă şi a utilizării lor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare, datele introduse pot fi calculate ca fiind media celor 3 ani anteriori încheierii analizei. (7) Autoritatea competentă publică inventarele actualizate în planurile actualizate de management al bazinelor hidrografice, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1⁴) şi (1⁵) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 9(1) Autoritatea competentă transmite Comisiei Europene rapoartele întocmite pentru aplicarea prevederilor art. 44³ din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele cu privire la poluarea transfrontalieră şi aplică măsurile suplimentare specifice stabilite la nivel comunitar, inclusiv măsuri privind controlul emisiilor, dacă analiza rapoartelor transmise de statele membre a impus modificări legislative la nivel comunitar. (2) Pentru substanţele prioritare care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1.907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1.488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 396 din 29 mai 2007, Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piaţă a produselor fitosanitare şi de abrogare a Directivelor 79/117/CEE şi 91/414/CEE ale Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 309 din 24 noiembrie 2009, şi Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziţie pe piaţă şi utilizarea produselor biocide, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 167 din 27 iunie 2012, sau al Legii nr. 278/2013, rapoartele, elaborate şi transmise în conformitate cu prevederile alin. (1), evidenţiază dacă măsurile stabilite de prevederile art. 2¹ alin. (1) lit. a)-d) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, pentru stoparea sau eliminarea treptată a evacuărilor, emisiilor şi pierderilor de substanţe prioritar periculoase care sunt aplicate la nivel naţional sunt suficiente şi aplică măsurile suplimentare relevante stabilite la nivel comunitar pentru atingerea acestui obiectiv, după stabilirea acestora.(3) Dacă analiza rezultatelor raportului, transmis Comisiei în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2), indică faptul că sunt necesare măsuri suplimentare la nivel naţional pentru aplicarea completă a art. 43 alin. (1¹) din Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în privinţa unei anumite substanţe aprobate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1.107/2009 sau al Regulamentului (UE) nr. 528/2012, autoritatea competentă aplică art. 21 sau art. 44 din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 sau art. 15 sau 48 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, după caz, substanţei respective sau produselor care conţin respectiva substanţă, la solicitarea Comisiei.(4) La aplicarea dispoziţiilor regulamentelor menţionate la alin. (3), autoritatea competentă ţine cont de toate evaluările riscurilor, analizele socioeconomice şi analizele de costuri-beneficii necesare, efectuate în conformitate cu prevederile regulamentelor respective, inclusiv în ceea ce priveşte disponibilitatea alternativelor. Articolul 10Anexa nr. 1 partea A şi partea B fac parte integrantă din prezentul program. ANEXA Nr. 1 la program Standardele de calitate a mediului pentru substanţele prioritare şi o serie de alţi poluanţi

(¹) CAS: Chemical Abstracts Service - Serviciul de catalogare a substanţelor chimice. (²) Acest parametru reprezintă standardul de calitate a mediului exprimat ca valoare medie anuală (SCM-MA). În afară de cazul în care se specifică altfel, acesta se aplică la concentraţia totală a tuturor izomerilor. (³) Apele de suprafaţă interioare cuprind râurile şi lacurile, precum şi corpurile de apă artificiale sau puternic modificate care au legătură cu acestea. (⁴) Acest parametru reprezintă standardul de calitate a mediului exprimat sub formă de concentraţie maximă admisibilă (SCM-CMA). Atunci când pentru SCM-CMA apare indicaţia „nu se aplică", se consideră că valorile SCM-MA asigură protecţie împotriva vârfurilor de poluare pe termen scurt care apar în cazul evacuărilor continue, deoarece acestea sunt semnificativ mai scăzute decât valorile obţinute pe baza toxicităţii acute. (⁵) Pentru grupul de substanţe prioritare reprezentat de difenileterii bromuraţi (nr. 5), SCM-urile se referă la suma concentraţiilor izomerilor de poziţie cu numerele 28, 47, 99, 100, 153 şi 154. (⁶) Pentru cadmiu şi compuşii săi, poziţia nr. 6, valorile SCM-urilor variază în funcţie de duritatea apei, pentru care s-au stabilit cinci clase: clasa 1: < 40 mg CaCO₃/l, clasa 2: 40 până la < 50 mg CaCO₃/l, clasa 3: 50 până la < 100 mg CaCO₃/l, clasa 4: 100 până la < 200 mg CaCO₃/l şi clasa 5: ≥ 200 mg CaCO₃/l. (⁷) Această substanţă nu este o substanţă prioritară, ci unul dintre ceilalţi poluanţi pentru care SCM-urile sunt identice cu cele stabilite în legislaţia aplicată înainte de 13 ianuarie 2009. (⁸) Nu este precizat niciun parametru anume pentru acest grup de substanţe. Parametrul sau parametrii anume trebuie definiţi cu ajutorul metodei analitice. (⁹) DDT total cuprinde suma izomerilor 1,1,1-triclor-2,2 bis (p-clorfenil) etan (nr. CAS 50-29-3; nr. UE 200-024-3); 1,1,1-triclor-2 (o-clorfenil)-2-(p-clorfenil) etan (nr. CAS 789-02-6; nr. UE 212-332-5); 1,1-diclor-2,2 bis (p-clorfenil) etilenă (nr. CAS 72-55-9; nr. UE 200-784-6); şi 1,1-diclor-2,2 bis (p-clorfenil) etan (nr. CAS 72-54-8; nr. UE 200-783-0). (¹⁰) Nu sunt disponibile suficiente informaţii pentru a stabili un SCM-CMA pentru aceste substanţe. (¹¹) Pentru grupul de substanţe prioritare reprezentat de hidrocarburile poliaromatice (HAP) (nr. 28), SCM-ul pentru biotă şi SCM-MA aferente pentru apă se referă la concentraţia benzo(a)pirenului şi se bazează pe toxicitatea acestuia. Benzo(a)pirenul poate fi considerat un marcator pentru celelalte hidrocarburi aromatice policiclice, aşadar numai benzo(a)pirenul trebuie monitorizat în vederea comparaţiei cu SCM pentru biotă sau cu SCM-MA aferente pentru apă. (¹²) Exceptând cazul în care se indică altfel, SCM pentru biotă se referă la peşti. Ca alternativă, se poate monitoriza în loc un taxon alternativ al biotei sau o altă matrice, cu condiţia ca SCM-urile aplicate să ofere un nivel de protecţie echivalent. Pentru substanţele cu numerele 15 şi 28, biota se referă la crustacee şi moluşte. În vederea evaluării stării chimice, monitorizarea fluorantenului şi a PAH la peşti nu este adecvată. Pentru substanţa cu numărul 37, respectiv dioxine şi compuşi de tip dioxină, SCM pentru biotă se referă la peşti, crustacee şi moluşte; în conformitate cu secţiunea 5.3 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 1.259/2011 al Comisiei din 2 decembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1.881/2006 în ceea ce priveşte nivelurile maxime pentru dioxine, PCB de tipul dioxinei şi PCB care nu sunt de tipul dioxinei în produsele alimentare (JO L 320, 3.12.2011, p. 18). (¹³) Aceste SCM-uri se referă la concentraţiile biodisponibile ale substanţelor. (¹⁴) Policlor dibenzo dioxine: dibenzo-p-dioxine policlorurate; Policlor dibenzo furani: dibenzofurani policloruraţi; PCB-DL: difenili policloruraţi tip dioxină; TEQ: echivalenţi toxici conform factorilor de echivalenţă toxică ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii 2005. N.A. - nu se aplică Partea B Aplicarea SCM-urilor prevăzute în partea A 1. Coloanele 4 şi 5 din tabel: pentru orice corp de apă de suprafaţă, aplicarea MA-SCM înseamnă că, pentru fiecare punct de supraveghere reprezentativ al acestui corp de apă, media aritmetică a concentraţiilor măsurate în diferite perioade ale anului nu depăşeşte valoarea standard. Calculul mediei aritmetice, metoda analitică folosită şi, în cazul în care nicio metodă analitică adecvată nu îndeplineşte criteriile minime de performanţă, metoda de aplicare a unui SCM trebuie să fie conforme cu actele de punere în aplicare prin care se adoptă specificaţii tehnice pentru monitorizarea din punct de vedere chimic şi pentru calitatea rezultatelor analitice în conformitate cu Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare. 2. Coloanele 6 şi 7 din tabel: pentru orice corp de apă de suprafaţă dat, aplicarea SCM-CMA înseamnă că, la orice punct de monitorizare reprezentativ din corpul de apă, concentraţia măsurată nu depăşeşte standardul. Cu toate acestea, în conformitate cu punctul 1.3.4 din anexa nr. 1¹ la Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea competentă poate introduce metode statistice, precum calculul percentilelor, pentru a asigura un nivel acceptabil de încredere şi precizie la stabilirea conformităţii cu SCM-CMA. În acest caz, metodele statistice respective trebuie să respecte normele detaliate stabilite în conformitate cu procedura de examinare menţionată la art. 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor şi principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competenţelor de executare de către Comisie. 3. SCM-urile pentru apă stabilite în prezenta anexă sunt exprimate în concentraţii totale în întreaga probă de apă. Prin excepţie de la primul paragraf, în cazul cadmiului, a plumbului, a mercurului şi a nichelului, denumite în continuare metale, SCM-urile pentru apă se referă la concentraţia de substanţe dizolvate, şi anume la faza dizolvată a unei probe de apă obţinute prin filtrarea cu ajutorul unui filtru de 0,45 μm sau prin orice altă pretratare echivalentă, ori, atunci când se specifică acest lucru, la concentraţia bio disponibilă. În evaluarea rezultatelor monitorizării în raport cu SCM-urile relevante, autoritatea competentă poate ţine cont de: a)concentraţiile de fond naturale pentru metale şi compuşii acestora, în cazul în care aceste concentraţii nu permit conformarea cu SCM-urile relevante; b)duritatea, pH-ul, carbonul organic dizolvat sau alţi parametri de calitate a apei care afectează biodisponibilitatea metalelor, concentraţiile biodisponibile fiind stabilite pe baza unei modelări adecvate a biodisponibilităţii. ANEXA Nr. 2LISTA substanţelor prioritare în domeniul apei

⁽¹⁾ CAS: Chemical Abstracts Service (Serviciul de catalogare a substanţelor chimice). ⁽²⁾ Număr UE: Inventarul european al substanţelor comerciale existente introduse pe piaţă (Einecs) sau Lista europeană a substanţelor chimice notificate (ELINCS). ⁽³⁾ Atunci când au fost selectate grupuri de substanţe, exceptând cazul în care au fost indicate explicit în notă, s-au definit reprezentanţi tipici ai acestora în contextul stabilirii standardelor de calitate a mediului. ⁽⁴⁾ Numai tetra, penta, hexa şi heptabromodifenileter (numere CAS: 40088-47-9, 32534-81-9, 36483-60-0 şi, respectiv, 68928-80-3). ⁽⁵⁾ Nonil fenol (nr. CAS 25154-52-3, nr. UE 246-672-0), inclusiv izomerii 4-nonil fenol (nr. CAS 104-40-5, nr. UE 203-199-4) şi 4-nonil fenol (ramificat) (nr. CAS 84852-15-3, nr. UE 284-325-5). ⁽⁶⁾ Octil fenol (nr. CAS 1806-26-4, nr. UE 217-302-5), inclusiv izomerul 4-(1,1’,3,3’-tetrametilbutil)-fenol (nr. CAS 140-66-9, nr. UE 205-426-2). ⁽⁷⁾ Inclusiv benzo(a)piren (nr. CAS 50-32-8, nr. UE 200-028-5), benzo(b)fluoranten (nr. CAS 205-99-2, nr. UE 205-911-9), benzo(g,h,i)perilen (nr. CAS 191-24-2, nr. UE 205-883-8), benzo(k)fluoranten (nr. CAS 207-08-9, nr. UE 205-916-6), indeno(1,2,3-cd)piren (nr. CAS 193-39-5, nr. UE 205-893-2), dar fără antracen, fluoranten şi naftalină, care sunt incluse în listă separat. ⁽⁸⁾ Inclusiv cationul tributilstanic (nr. CAS 36643-28-4). ⁽⁹⁾ Aceasta se referă la următorii compuşi: – şapte dibenzo-p-dioxine policlorurate (PCDD): 2,3,7,8-T4CDD (nr. CAS 1746-01-6), 1,2,3,7,8-P5CDD (nr. CAS 40321-76-4), 1,2,3,4,7,8-H6CDD (nr. CAS 39227-28-6), 1,2,3,6,7,8-H6CDD (nr. CAS 57653-85-7), 1,2,3,7,8,9-H6CDD (nr. CAS 19408-74-3), 1,2,3,4,6,7,8-H7CDD (nr. CAS 35822-46-9), 1,2,3,4,6,7,8,9-O8CDD (nr. CAS 3268-87-9);

– zece dibenzofurani policloruraţi (PCDF): 2,3,7,8-T4CDF (nr. CAS 51207-31-9), 1,2,3,7,8-P5CDF (nr. CAS 57117-41-6), 2,3,4,7,8-P5CDF (nr. CAS 57117-31-4), 1,2,3,4,7,8-H6CDF (nr. CAS 70648-26-9), 1,2,3,6,7,8-H6CDF (nr. CAS 57117-44-9), 1,2,3,7,8,9-H6CDF (nr. CAS 72918-21-9), 2,3,4,6,7,8H6CDF (nr. CAS 60851-34-5), 1,2,3,4,6,7,8-H7CDF (nr. CAS 67562-39-4), 1,2,3,4,7,8,9-H7CDF (nr. CAS 55673-89-7), 1,2,3,4,6,7,8,9-O8CDF (nr. CAS 39001-02-0);

– doisprezece bifenili policloruraţi, tip dioxină (PCB-DL): 3,3’,4,4’-T4CB (PCB 77, nr. CAS 32598-13-3), 3,3’,4’,5-T4CB (PCB 81, nr. CAS 70362-50-4), 2,3,3’,4,4’-P5CB (PCB 105, nr. CAS 32598-14-4), 2,3,4,4’,5-P5CB (PCB 114, nr. CAS 74472-37-0), 2,3’,4,4’,5-P5CB (PCB 118, nr. CAS 31508-00-6), 2,3’,4,4’,5’-P5CB (PCB 123, nr. CAS 65510-44-3), 3,3’,4,4’,5-P5CB (PCB 126, nr. CAS 57465-28-8), 2,3,3’,4,4’,5-H6CB (PCB 156, nr. CAS 38380-08-4), 2,3,3’,4,4’,5’-H6CB (PCB 157, nr. CAS 69782-90-7), 2,3’,4,4’,5,5’-H6CB (PCB 167, nr. CAS 52663-72-6), 3,3’,4,4’,5,5’-H6CB (PCB 169, nr. CAS 32774-16-6), 2,3,3’,4,4’,5,5’-H7CB (PCB 189, nr. CAS 39635-31-9).⁽¹⁰⁾ Nr. CAS 52315-07-8 se referă la un amestec de izomeri de cipermetrin, alfa-cipermetrin (nr. CAS 67375-30-8), beta-cipermetrin (nr. CAS 65731-84-2), teta-cipermetrin (nr. CAS 71697-59-1) şi zeta-cipermetrin (nr. CAS 52315-07-8). ⁽¹¹⁾ Se referă la 1,3,5,7,9,11-Hexa bromo ciclo dodecan (nr. CAS 25637-99-4), 1,2,5,6,9,10- Hexa bromo ciclo dodecan (nr. CAS 3194-55-6), α-Hexa bromo ciclo dodecan (nr. CAS 134237-50-6), β-Hexa bromo ciclo dodecan (nr. CAS 134237-51-7) şi γ- Hexa bromo ciclo dodecan (nr. CAS 134237-52-8). ANEXA Nr. 3LISTA specificaţiilor tehnice şi metodele standardizate pentru analiza şi monitoringul stării apelor 1. Toate metodele de analiză, inclusiv metodele de laborator, de teren şi în flux continuu, utilizate de autoritatea competentă sau de programe sau studii de cercetare pentru necesităţile programelor de monitorizare chimică a apelor de suprafaţă şi a mediului acvatic, efectuate în temeiul Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi al prezentei anexe, sunt validate şi documentate în conformitate cu standardul SR EN ISO/CEI 17025:2005/AC:2007 privind cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări sau cu alte standarde echivalente referitoare la validarea şi competenţele laboratoarelor de încercări, acceptate la nivel european sau internaţional, stabilite de organismul naţional de acreditare. 2. Metodele de analiză de laborator, de teren şi în flux continuu, utilizate pentru necesităţile de monitorizare chimică, îndeplinesc următoarele criterii minime de performanţă cumulative: a)o incertitudine de măsurare de maximum 50% (k = 2) estimată la nivelul standardelor de calitate a mediului aplicabile; b)o limită de cuantificare pentru toate metodele de analiză aplicate este de maximum 30% din valoarea standardelor de calitate a mediului aplicabile.3. În lipsa standardelor relevante de calitate a mediului aplicabile pentru o substanţă sau un parametru dat sau în lipsa unei metode de analiză care să îndeplinească criteriile minime de performanţă prevăzute la pct. 2, monitorizarea se efectuează utilizând cele mai bune tehnici disponibile, care nu presupun costuri excesive. 4. În cazul în care concentraţiile unor substanţe sau parametri fizico-chimici sau chimici, dintr-o probă dată, sunt inferioare limitei de cuantificare, rezultatele măsurărilor utilizate pentru calcularea valorilor medii sunt stabilite ca jumătatea valorii limitei de cuantificare respective. 5. În cazul în care valoarea medie calculată a rezultatelor măsurărilor metodelor de analiză prevăzute la pct. 1 este inferioară limitelor de cuantificare, valoarea este considerată inferioară limitei de cuantificare (< LOQ). 6. Prevederile pct. 2 nu se aplică poziţiilor care corespund sumelor totale ale unui grup dat de substanţe sau a sumelor totale ale unor parametri fizico-chimici sau chimici şi care includ metaboliţi, produşi de degradare şi de reacţie corespunzători ai acestora. În aceste cazuri, rezultatele inferioare limitei de cuantificare a substanţelor individuale sunt egale cu „0". 7. Laboratoarele sau părţile contractate de laboratoare aplică practicile sistemului de management al calităţii, în conformitate cu prevederile SR EN ISO/IEC 17025:2007 privind cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări sau alte standarde care stabilesc cerinţele de competenţă ale laboratoarelor de încercări echivalente acceptate la nivel european sau internaţional, stabilite de organismul naţional de acreditare. 8. Laboratoarele sau părţile contractate de laboratoare îşi demonstrează competenţele analizând substanţe sau parametri fizico-chimici sau chimici prin: a)participarea la programe de testare a competenţei; aceste programe acoperă metodele de analiză prevăzute la pct. 1 pentru oricare dintre substanţele sau parametrii fizico-chimici sau chimici pentru care efectuează analize, la nivele de concentraţii reprezentative ale programelor de monitorizare chimică, în temeiul Legii nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare; b)analiza materialelor de referinţă disponibile, care sunt reprezentative pentru probele recoltate conţinând nivele de concentraţii adecvate criteriilor minime de performanţă menţionate la pct. 2, aplicabile standardelor de calitate a mediului.9. Programele de testare a competenţei prevăzute la pct. 8 lit. a) sunt organizate de organisme acreditate ori recunoscute internaţional sau naţional, care îndeplinesc cerinţele ghidului actualizat SR EN ISO/CEI 17043:2010 (fost SR ISO/IEC 43-1:1997) referitor la evaluarea conformităţii, cerinţe generale pentru încercările de competenţă sau ale altor standarde echivalente de evaluare a conformităţii, acceptate la nivel european sau internaţional. Rezultatele participării la aceste programe de evaluare a competenţei se evaluează pe baza sistemelor de notare stabilite de ghidul SR EN ISO/CEI 17043:2010 (fost SR ISO/IEC 43-1:1997), standardul SR ISO-13528:2015 (fost SR ISO-13528:2005) referitor la metode statistice utilizate în testele de competenţă a programelor de intercomparare a laboratoarelor de încercări sau alte standarde echivalente referitoare la metode statistice, acceptate la nivel european sau internaţional şi adoptate pe plan naţional. 10. Laboratoarele sau părţile contractate de laboratoare, care efectuează analize de substanţe ori parametri fizico-chimici sau chimici, cunosc şi aplică toate prevederile standardelor menţionate la pct. 7-9.