Hotărârea Nr.806 din 26.10.2016

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 84 din Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, cu modificările ulterioare,Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.ARTICOL UNICAnexele nr. 4, 5, 6 şi 7 la Legea nr. 104/2011 privind calitatea aerului înconjurător, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: 1. În anexa nr. 4, la litera A, punctul A.2 va avea următorul cuprins: A.2. Obiective de calitate a datelor pentru BaP, As, Cd, Ni, HAP, altele decât BaP şi Hg total gazos şi depuneri totale

⁵⁾ Distribuite pe toată perioada anului pentru a fi reprezentative pentru diferite condiţii de climat şi activităţi antropogene.Cerinţele cu privire la colectarea minimă de date şi perioada minimă luată în considerare nu cuprind pierderile de date din cauza calibrării regulate sau a întreţinerii normale a instrumentelor. Probele de benzo(a)piren şi de alte hidrocarburi aromatice policiclice se prelevează la 24 de ore. Probele individuale prelevate pe o perioadă de până la o lună pot fi combinate şi analizate ca o probă compusă, luându-se măsuri pentru asigurarea stabilităţii probelor pe perioada respectivă.Cei 3 izomeri benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten se determină analitic cu dificultate, de aceea ei pot fi raportaţi ca sumă.Prelevarea probelor trebuie distribuită uniform de-a lungul zilelor din săptămână şi de-a lungul anului. Pentru determinarea ratelor de depunere sunt recomandate prelevările lunare sau săptămânale efectuate în cursul unui an întreg.Dispoziţiile referitoare la probele individuale se aplică şi în cazul arsenului, cadmiului, nichelului şi mercurului gazos total. De asemenea, se permite prelevarea de subprobe din filtrele de PM10 pentru colectarea metalelor în scopul unor analize ulterioare, cu condiţia să existe dovezi că subproba respectivă este reprezentativă pentru ansamblu şi că sensibilitatea de detectare nu este compromisă în comparaţie cu obiectivele relevante de calitate a datelor. Ca alternativă la prelevarea zilnică de probe se poate efectua prelevarea săptămânală de metale din filtrele de PM₁₀, cu condiţia ca proprietăţile colectării să nu fie compromise.Se poate utiliza prelevarea umedă în loc de prelevarea uscată numai dacă se poate demonstra că diferenţa dintre rezultatele obţinute prin cele două metode este mai mică decât 10%. Rata de depunere se exprimă în micrograme/m²/zi.Se poate utiliza un timp minim de acoperire mai mic decât cel indicat în tabel, dar nu mai mic de 14% pentru măsurări fixe şi de 6% pentru măsurările indicative, numai dacă se poate demonstra că este respectat intervalul de incertitudine de 95% pentru media anuală, calculat conform obiectivelor de calitate a datelor prevăzute în standardul SR ISO 11222 - Calitatea aerului. Determinarea incertitudinii măsurărilor de calitate a aerului pe perioada de mediere.⁶⁾ Măsurările indicative sunt măsurări efectuate cu regularitate redusă, dar care corespund celorlalte obiective în materie de calitate a datelor. 2. În anexa nr. 4 litera C va avea următorul cuprins:C. Asigurarea calităţii pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător: validarea datelorPentru a asigura exactitatea măsurărilor şi conformarea cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la lit. A, autorităţile şi organismele competente, desemnate în conformitate cu art. 7-10 din lege, au următoarele obligaţii:a)să asigure trasabilitatea măsurărilor efectuate în scopul evaluării calităţii aerului înconjurător în temeiul art. 25-27 şi 31 din lege în conformitate cu cerinţele prevăzute în standardul armonizat pentru laboratoarele de încercări şi etalonări;b)să stabilească un sistem consolidat de asigurare şi control al calităţii care prevede o întreţinere periodică pentru asigurarea acurateţei permanente a dispozitivelor de măsurare din cadrul reţelelor şi staţii individuale gestionate. Sistemul de calitate se revizuieşte ori de câte ori este necesar şi cel puţin o dată la 5 ani de către laboratorul naţional de referinţă competent;c)să implementeze un sistem de asigurare şi control al calităţii pentru procesul de colectare şi raportare a datelor. Instituţiile desemnate pentru această sarcină participă activ la programele conexe de asigurare a calităţii de la nivelul Uniunii;d)Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Calitatea Aerului, denumit în continuare LNRCA, desemnat de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, conform art. 9 din lege, să participe la exerciţiile de intercomparare la nivelul Uniunii şi, cel puţin o dată la 3 ani, la programele de asigurare a calităţii organizate la nivelul Uniunii de către Centrul Comun de Cercetare al Comisiei şi să coordoneze, pe teritoriul naţional, programele de asigurare a calităţii de la nivelul Uniunii care urmează să fie organizate de către Centrul Comun de Cercetare al Comisiei, să fie acreditat pentru metodele de referinţă prevăzute în anexa nr. 7 la lege, cel puţin pentru poluanţii ale căror concentraţii depăşesc pragul inferior de evaluare, în conformitate cu standardul armonizat relevant pentru laboratoarele de încercări şi etalonări ale cărui referinţe s-au publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în temeiul art. 2 pct. 9 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei, iar, pentru coordonarea utilizării adecvate a metodelor de referinţă şi demonstrarea echivalenţei metodelor care nu sunt de referinţă şi organizarea comparaţiilor între laboratoare la nivel naţional, să fie acreditat în conformitate cu standardul armonizat relevant şi pentru testarea competenţei. În cazul în care rezultatele participării LNRCA la programele de asigurare a calităţii organizate la nivelul Uniunii de către Centrul Comun de Cercetare al Comisiei nu corespund cerinţelor, la următoarea participare acesta trebuie să demonstreze că a adoptat măsuri de remediere corespunzătoare şi să prezinte Centrului Comun de Cercetare un raport cu privire la aceste măsuri. LNRCA sprijină activităţile desfăşurate de reţeaua europeană a laboratoarelor naţionale de referinţă instituită de către Comisie. 3. În anexa nr. 5, la litera A, punctul A.3 va avea următorul cuprins:A.3. Amplasare la microscară a punctelor de prelevareSe ţine cont de următoarele criterii:– fluxul de aer din jurul orificiului de admisie al sondei de prelevare trebuie să fie degajat (în general, trebuie să fie liber pe un arc de cerc de cel puţin 270° sau de 180° în cazul punctelor de prelevare la aliniamentul construcţiei), iar debitul aerului din vecinătatea orificiului (situat, în mod normal, la câţiva metri distanţă de clădiri, balcoane, copaci sau de alte obstacole şi la cel puţin 0,5 m de cea mai apropiată clădire în cazul punctelor de prelevare reprezentative pentru calitatea aerului la aliniamentul construcţiei) nu trebuie să fie obstrucţionat;– în general, orificiul de admisie al sondei de prelevare trebuie să fie plasat la o înălţime cuprinsă între 1,5 m (zona de respiraţie) şi 4 m deasupra solului. Amplasarea la o înălţime mai mare poate fi recomandabilă dacă staţia este reprezentativă pentru o arie mare şi orice derogare trebuie să fie susţinută de o documentaţie completă urmându-se procedurile descrise la pct. A.4;– orificiul de prelevare nu se plasează în imediata apropiere a surselor pentru a evita captarea directă de emisii neamestecate cu aerul înconjurător;– orificiul de evacuare al sondei de prelevare trebuie să fie plasat în aşa fel încât să se evite recircularea aerului evacuat către orificiul de admisie;– pentru toţi poluanţii, sondele de prelevare a aerului din staţiile de trafic rutier se amplasează la cel puţin 25 m de extremitatea intersecţiilor mari şi la cel mult 10 m de bordura trotuarului. Prin «intersecţie mare» se înţelege o intersecţie care întrerupe fluxul de trafic şi care cauzează emisii diferite (emisii de oprire şi pornire) faţă de restul drumului;– pentru măsurarea depunerilor în staţiile de fond rural se aplică, pe cât posibil, ghidurile şi criteriile EMEP.Orice abatere de la criteriile enumerate în prezenta secţiune trebuie susţinută de o documentaţie completă urmându-se procedurile descrise la pct. A.4. De asemenea, pot fi luaţi în considerare următorii factori: a)sursele de interferenţă;b)securitatea;c)accesul;d)disponibilitatea energiei electrice si a comunicaţiilor telefonice;e)vizibilitatea amplasamentului în raport cu împrejurimile sale;f)siguranţa publicului şi a operatorilor;g)oportunitatea amplasării mai multor puncte de prelevare pentru mai mulţi poluanţi în acelaşi loc;h)planurile de urbanism. 4. În anexa nr. 5, la litera A, punctul A.4 va avea următorul cuprins: A.4. Documentarea şi revizuirea selecţiei amplasamentelorAutorităţile competente responsabile cu evaluarea calităţii aerului susţin cu o documentaţie completă, în cazul tuturor zonelor şi aglomerărilor, procedurile de alegere a amplasamentelor şi înregistrează informaţii justificative cu privire la conceperea reţelei şi la alegerea amplasării pentru toate amplasamentele de monitorizare. Documentaţia completă include fotografii ale împrejurimilor amplasamentelor de monitorizare, orientate pe punctele cardinale şi hărţi detaliate. În cazul în care într-o zonă sau aglomerare sunt utilizate metode suplimentare, documentaţia include detalii referitoare la aceste metode şi informaţii legate de modul în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la art. 29 alin. (3) din lege. Documentaţia este actualizată în funcţie de necesităţi şi revizuită cel puţin o dată la 5 ani, pentru a se asigura faptul că criteriile de selecţie, conceperea reţelei şi amplasamentele de monitorizare rămân valabile şi optime în timp. Documentaţia este transmisă Comisiei în termen de 3 luni de la momentul la care a fost solicitată. 5. În anexa nr. 6, la litera C, punctul C.1 va avea următorul cuprins: C.1. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a concentraţiilor de ozonNumărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările continue în puncte fixe în vederea evaluării respectării valorilor-ţintă, a obiectivelor pe termen lung şi a pragurilor de informare şi alertă atunci când astfel de măsurări sunt singura sursă de informare.

¹⁾ Cel puţin 1 staţie în zonele în care este probabil să se producă expunerea populaţiei la cele mai mari concentraţii de ozon. În aglomerări, cel puţin 50% din staţii trebuie să fie situate în zonele suburbane.²⁾Se recomandă amplasarea unei staţii la 25 000 km² pentru zonele cu topografie complexă. 6. În anexa nr. 7 , titlul literei A şi punctele 1 , 2 , 4 , 5 , 7 - 9 , 11 - 13 vor avea următorul cuprins : A. Metode de referinţă pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, pulberi în suspensie (PM10 şi PM2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur şi depuneri 1. Metoda de referinţă pentru măsurarea dioxidului de sulfMetoda de referinţă pentru măsurarea dioxidului de sulf este cea prevăzută în SR EN 14212 «Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de dioxid de sulf prin fluorescenţă în ultraviolet». 2. Metoda de referinţă pentru măsurarea dioxidului de azot şi a oxizilor de azotMetoda de referinţă pentru măsurarea dioxidului de azot şi a oxizilor de azot este cea prevăzută în SR EN 14211 «Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de dioxid de azot şi monoxid de azot prin chemiluminescenţă». ........ ................ ................ ................ ................ ........ 4. Metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM10Metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM10 este cea prevăzută în standardul SR EN 12341 «Aer înconjurător. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracţiei masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie». 5. Metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM2,5Metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM2,5 este cea prevăzută în standardul EN 12341 «Aer înconjurător. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracţiei masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie». ........ ................ ................ ................ ................ ........ 7. Metoda de referinţă pentru măsurarea monoxidului de carbonMetoda de referinţă pentru măsurarea monoxidului de carbon este cea prevăzută în standardul SR EN 14626 «Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de monoxid de carbon prin spectroscopie în infraroşu nedispersiv». 8. Metoda de referinţă pentru măsurarea ozonuluiMetoda de referinţă pentru măsurarea ozonului este cea prevăzută în standardul SR EN 14625: «Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de ozon prin fotometrie în ultraviolet». 9. Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi analiza arsenului, a cadmiului şi a nichelului în aerul înconjurătorMetoda de referinţă pentru prelevarea de probe de arsen, cadmiu şi nichel din aerul înconjurător este prevăzută în standardul EN 12341. Metoda de referinţă pentru măsurarea arsenului, a cadmiului şi a nichelului din aerul înconjurător este cea prevăzută în standardul SR EN 14902 «Calitatea aerului înconjurător. Metoda standard de măsurare a Pb, Cd, As şi Ni în fracţia PM₁₀ a particulelor în suspensie». Se poate utiliza, de asemenea, orice altă metodă, în măsura în care se poate demonstra că aceasta dă rezultate echivalente cu metoda menţionată mai sus. ........ ................ ................ ................ ................ ........ 11. Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi analiza hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurătorMetoda de referinţă pentru prelevarea de probe de hidrocarburi aromatice policiclice din aerul înconjurător este prevăzută în standardul EN 12341. Metoda de referinţă pentru măsurarea benzo(a)pirenului este cea descrisă în standardul EN 15549 «Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de benzo(a)piren din aerul înconjurător». În absenţa unei metode standardizate de CEN pentru celelalte hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la alin. (1) al art. 36 din lege, se utilizează metoda descrisă în standardul ISO 12884 «Aer înconjurător. Determinarea hidrocarburilor aromatice policiclice totale (fază gazoasă şi particule). Prelevare pe adsorbant şi filtru urmată de analiză prin cromatografie în fază gazoasă/spectrometrie de masă». Se poate utiliza, de asemenea, orice altă metodă, în măsura în care se poate demonstra că aceasta dă rezultate echivalente cu metoda menţionată mai sus. 12. Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi analiza mercurului în aerul înconjurătorMetoda de referinţă pentru măsurarea concentraţiilor de mercur gazos total din aerul înconjurător este cea prevăzută în standardul SR EN 15852 «Calitatea aerului ambiant. Metoda standardizată pentru determinarea mercurului gazos total». Se poate utiliza, de asemenea, orice altă metodă, în măsura în care se poate demonstra că aceasta dă rezultate echivalente cu metoda menţionată mai sus. 13. Metoda de referinţă pentru prelevarea de probe şi analiza depunerii de arsen, de cadmiu, de mercur, de nichel şi de hidrocarburi aromatice policicliceMetoda de referinţă pentru determinarea depunerii de arsen, de cadmiu şi de nichel este cea prevăzută în standardul SR EN 15841 «Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru determinarea conţinutului de arsen, cadmiu, nichel şi plumb în depuneri din atmosferă».Metoda de referinţă pentru determinarea depunerilor de mercur este cea prevăzută în standardul SR EN 15853 «Calitatea aerului ambiant. Metoda standardizată pentru determinarea depunerilor de mercur».Metoda de referinţă pentru determinarea depunerilor de benzo (a) piren şi de alte hidrocarburi policiclice prevăzute la art. 36 alin. (1) din lege este cea prevăzută în SR EN 15980 «Calitatea aerului. Determinarea depunerilor de benz[a]antracen, benzo[b]fluoranten, benzo[j]fluoranten, benzo[k]fluoranten, benzo[a]piren, dibenz[a, h]antracen şi indeno[1,2,3-cd]piren 7. În anexa nr. 7, litera D se abrogă. 8. În anexa nr. 7, litera E va avea următorul cuprins: E. Recunoaşterea reciprocă a datelorPentru a demonstra că echipamentele îndeplinesc cerinţele de performanţă din metodele de referinţă enumerate la lit. A, autorităţile şi organismele competente desemnate în conformitate cu art. 9 din lege acceptă rapoarte de încercare emise în alte state membre, cu condiţia ca laboratoarele de încercări să fie acreditate conform standardului armonizat relevant privind laboratoarele de încercări şi etalonări.Rapoartele de încercare detaliate şi toate rezultatele încercărilor sunt puse la dispoziţia autorităţilor prevăzute la art. 7, 10 şi 14 din lege sau a organismelor desemnate ale acestora. Rapoartele de încercare demonstrează că echipamentele îndeplinesc toate cerinţele de performanţă, inclusiv în cazul în care anumite condiţii legate de mediu şi de amplasament sunt specifice unui stat membru dat şi nu intră în domeniul condiţiilor pentru care echipamentul a fost deja testat şi certificat de tip într-un alt stat membru. Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei (UE) 2015/1.480 a Comisiei din 28 august 2015 de modificare a mai multor anexe la Directivele 2004/107/CE şi 2008/50/CE ale Parlamentului European şi ale Comisiei prin care se stabilesc normele privind metodele de referinţă, validarea datelor şi amplasarea punctelor de prelevare pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 226 din 29 august 2015. Dispoziţiile prezentei hotărâri se aplică în coroborare cu cele ale Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerinţelor de acreditare şi de supraveghere a pieţei în ceea ce priveşte comercializarea produselor şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93, în special în ceea ce priveşte acreditarea organismelor de evaluare a conformităţii şi nu introduc nicio derogare sau excepţie de la acest regulament. PRIM-MINISTRU DACIAN JULIEN CIOLOŞ Contrasemnează: Ministrul mediului, apelor şi pădurilor, Cristiana Paşca Palmer Ministrul afacerilor externe, Lazăr Comănescu