Hotărârea Nr.84 din 21.10.2015

privind aprobarea opiniei referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de constituire a unei liste comune la nivelul Uniunii Europene a ţărilor de origine sigure în sensul Directivei 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare şi retragere a protecţiei internaţionale, precum şi de modificare a Directivei 2013/32/UE - COM (2015)452
ACT EMIS DE: Camera Deputatilor
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 792 din 26 octombrie 2015

În temeiul prevederilor art. 67 şi ale art. 148 din Constituţia României, republicată, ale Legii nr. 373/2013 privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene şi ale art. 160-185 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicat,Camera Deputaţilor adoptă prezenta hotărâre:ARTICOL UNICLuând în considerare Opinia nr. 4 c-19/612, adoptată de Comisia pentru afaceri europene, în şedinţa din 6 octombrie 2015, Camera Deputaţilor: 1. Ia act că noţiunea „ţară de origine sigură“ este inclusă în legislaţia a 22 de state membre, deşi doar 15 dintre statele membre o aplică în practică. 2. Constată că România nu are o listă naţională a ţărilor terţe sigure sau a ţărilor sigure de origine. Situaţiile se analizează de la caz la caz. Lista ţărilor de origine sigure se adoptă prin ordin al ministrului afacerilor interne, la propunerea Inspectoratului General pentru Imigrări şi pe baza criteriilor prevăzute în legislaţia naţională. România este în plin proces de finalizare a alinierii legislaţiei naţionale cu acquis-ul Uniunii Europene (UE). În acest context, noile prevederi legislative vor conţine elemente legate de punerea în aplicare a noţiunilor de ţară terţă sigură şi ţară sigură de origine. 3. Ia act că Guvernul României susţine documentul în forma sa actuală, considerând că adoptarea unei poziţii comune la nivelul statelor membre UE cu privire la ţările de origine sigure care urmează a fi incluse pe listele naţionale este deosebit de oportună, întrucât ar permite crearea unei practici unitare la nivelul UE prin adoptarea de soluţii similare pentru cazuri similare; de asemenea transmite un semnal important pentru descurajarea abuzurilor la instituţia azilului, dar şi a mişcărilor secundare ale solicitanţilor de azil către state membre care au prevederi mai favorabile în acest sens, conducând astfel la reducerea unei presiuni suplimentare asupra sistemelor de azil din statele membre. 4. Ia act că, la momentul intrării în vigoare a propunerii de faţă, listele de ţări de origine sigure desemnate de fiecare stat membru urmează a coexista cu lista comună vizată de această propunere. 5. Salută „posibilitatea de a adopta în viitor măsuri de armonizare suplimentare, care ar putea duce la eliminarea necesităţii existenţei unor liste naţionale ale ţărilor de origine sigure [...]“ pe baza raportului Comisiei Europene, după o perioadă de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. 6. Ia act că propunerea de regulament nu va modifica criteriile enunţate în anexa I la Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare şi retragere a protecţiei internaţionale (privind procedurile de azil) şi nici definiţia actelor de persecuţie, prevăzută la art. 9 din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecţie internaţională, la un statut uniform pentru refugiaţi sau pentru persoanele eligibile pentru obţinerea de protecţie subsidiară şi la conţinutul protecţiei acordate, ceea ce reduce semnificativ posibilitatea de a aduce contribuţii la conţinutul propunerii Uniunii, în scopul perfecţionării sistemului ţărilor de origine sigure. 7. Salută posibilitatea ca solicitantul de protecţie internaţională să prezinte probe care să ateste că, deşi ţara din care provine este sigură, el personal nu se află în siguranţă; remarcă totuşi dificultatea de a se stabili realitatea unor astfel de susţineri şi consideră că ar trebui prevăzute măsuri de sancţionare a eventualelor abuzuri. 8. Constată existenţa unui regim diferenţiat între procedurile de includere şi, respectiv, cele de suspendare sau eliminare din lista comună a unei ţări, în condiţiile în care procedura de includere se realizează în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pe baza unei propuneri a Comisiei Europene, iar suspendarea sau eliminarea unei ţări terţe din lista comună ar urma să se facă prin adoptarea de Comisia Europeană a unui act delegat. 9. Deşi, în principiu, susţine împuternicirea Comisiei Europene de a facilita aplicarea deciziilor UE, prin acte delegate, recunoaşte că este dificil să se stabilească criterii şi să se probeze că într-adevăr s-a produs „schimbare bruscă a situaţiei“ unei ţări. 10. Admite viabilitatea obiectivului urmărit de propunerea de regulament - consolidarea aplicării dispoziţiilor referitoare la ţările de origine sigure prevăzute în Directiva 2013/32/UE, în calitate de instrument esenţial pentru facilitarea prelucrării rapide a cererilor care sunt susceptibile să fie nefondate. 11. Salută intenţia de facilitare a convergenţei în privinţa aplicării procedurilor în materia azilului. 12. Semnalează importanţa realizării unui echilibru între caracterul accelerat al unei proceduri - drept consecinţă a prezumţiei induse prin desemnarea unei ţări ca ţară de origine sigură - şi drepturile procedurale ale unui solicitant de protecţie internaţională. 13. În privinţa includerii statelor din Balcanii de vest şi a Turciei în lista comună la nivelul UE a ţărilor de origine sigure ia act de necesitatea unei conformităţi inerente între perspectiva europeană a acestor ţări şi necesitatea respectării de către ele a criteriilor politice stabilite de Consiliul European de la Copenhaga (iunie 1993). Îşi exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că în unele state din lista ţărilor de origine sigure au fost înregistrate în continuare cazuri de discriminare sau violenţă împotriva anumitor persoane pe criterii etnice ori religioase sau din cauza opiniilor lor politice, precum şi împotriva unor persoane care aparţin unor grupuri vulnerabile, jurnalişti şi copii. Recomandă ca în cursul perioadei de preaderare să fie cu maximă atenţie tratate aceste cazuri şi să fie identificate cât mai rapid modalităţi de reducere a acestora, în mod special în cazul copiilor. 14. Consideră că sursele de informaţii, cuprinzând în special rapoartele anuale elaborate de Comisia Europeană privind progresele înregistrate de ţările terţe desemnate drept ţări candidate de către Consiliul European, rapoartele periodice din partea Serviciului European de Acţiune Externă şi informaţiile comunicate de statele membre, Biroul European de Sprijin pentru Azil, Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi, Consiliul Europei şi alte organizaţii internaţionale relevante ar trebui să fie completate cu o analiză a riscurilor cu care aceste state se confruntă şi după trecerea lor pe lista celor sigure. Această hotărâre a fost adoptată de către Camera Deputaţilor în şedinţa din 21 octombrie 2015, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA