LEGE   Nr. 110 din 14 aprilie 2009

pentru aderarea Romaniei la Conventia privind înfiintarea Institutului Universitar European de la Florenta, semnata în anul 1972 si revizuita în anul 1992

ACT EMIS DE: PARLAMENTUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 308 din 11 mai 2009

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Art. 1. - România aderă la Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European de la Florenţa, semnată în anul 1972, revizuită în anul 1992 şi intrată în vigoare în luna mai 2007.

Art. 2. - Modalităţile concrete de punere în aplicare a Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European de la Florenţa vor fi stabilite prin acte normative ulterioare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR                                                

ROBERTA ALMA ANASTASE          

PREŞEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

CONVENŢIE

privind înfiinţarea Institutului Universitar European de la Florenţa*)

- text revizuit prin Convenţia din 1992 -

Maiestatea Sa Regele belgienilor,

Maiestatea Sa Regina Danemarcei,

Preşedintele Republicii Federale Germania,

Preşedintele Republicii Elene,

Maiestatea Sa Regele Spaniei,

Preşedintele Republicii Franceze,

Preşedintele Irlandei,

Preşedintele Republicii Italiene,

Alteţa Sa Marele Duce de Luxemburg,

Maiestatea Sa Regina Olandei,

Preşedintele Republicii Portugheze,

Maiestatea Sa Regina Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord,

considerând că experienţa dobândită şi perspectivele viitoare necesită o adaptare a structurilor administrative şi academice ale Institutului Universitar European,

au decis să revizuiască anumite prevederi ale Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European, în acest scop desemnându-şi plenipotenţiarii:

Maiestatea Sa Regele belgienilor:

Dl Andre Onkelinx,

ambasador al Regatului Belgiei la Roma;

Maiestatea Sa Regina Danemarcei:

Dna Ellen Hansen,

reprezentantul Guvernului în cadrul Consiliului Superior al Institutului Universitar European;

Preşedintele Republicii Federale Germania:

Dl Konrad Seitz,

ambasador al Republicii Federale Germania la Roma;

Preşedintele Republicii Elene:

Dl George Contogiorgis,

reprezentantul Guvernului în cadrul Consiliului Superior al Institutului Universitar European;

Maiestatea Sa Regele Spaniei:

Dl Delfin Colome,

director general pentru relaţii culturale şi ştiinţifice;

Preşedintele Republicii Franceze:

Dl Andre Baeyens,

delegat al directorului general pentru relaţii culturale, ştiinţifice şi tehnice;

*) Traducere.

Preşedintele Irlandei:

Dl Sean Noian,

reprezentantul Guvernului în cadrul Consiliului Superior al Institutului Universitar European;

Preşedintele Republicii Italiene:

Dl Bruno Bottai,

secretar general al Ministerului Afacerilor Externe;

Alteţa Sa Marele Duce de Luxemburg:

Dl Nit Mosar,

ambasador al Marelui Regat de Luxemburg la Roma;

Maiestatea Sa Regina Olandei:

Dl W.L.C.H.M. Van Den Berg,

reprezentantul Guvernului în cadrul Consiliului Superior al Institutului Universitar European;

Preşedintele Republicii Portugheze:

Dl Armando Marques Guedes,

reprezentantul Guvernului în cadrul Consiliului Superior al Institutului Universitar European;

Maiestatea Sa Regina Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord:

Dl David Hugh Colvin,

ministru al Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord,

care, după ce au făcut schimb de depline puteri, găsite în bună şi cuvenită formă,

au hotărât următoarele:

CAPITOLUL I

Principiile care guvernează înfiinţarea Institutului

ARTICOLUL 1

Prin această convenţie, statele membre ale Comunităţilor Europene (denumite în continuare state contractante) înfiinţează împreună Institutul Universitar European (denumit în continuare Institutul). Acesta are personalitate juridică.

Sediul Institutului se află în Florenţa.

ARTICOLUL 2

1. Scopul Institutului este de a contribui, prin activităţile sale în domeniul învăţământului superior şi cercetării, la dezvoltarea patrimoniului cultural şi ştiinţific al Europei, ca întreg şi în fiecare dintre elementele componente. Activitatea sa va acoperi evenimentele importante şi instituţiile care caracterizează istoria şi dezvoltarea Europei. Vor fi luate în considerare şi relaţiile stabilite cu alte culturi din afara Europei.

Scopul va fi realizat prin activităţi de predare şi cercetare la cel mai înalt nivel academic.

2.  Institutul trebuie, de asemenea, să fie un forum pentru schimburi şi discuţii despre ideile şi experienţele care fac obiectul domeniilor de studiu şi cercetare.

ARTICOLUL 3

1.  Statele contractante vor lua toate măsurile necesare pentru facilitarea realizării scopului Institutului, cu respectarea libertăţii de cercetare şi predare.

2.  Statele contractante încurajează extinderea influenţei Institutului în lumea ştiinţifică şi academică. Astfel, ele asistă Institutul în stabilirea de parteneriate cu universităţile şi instituţiile ştiinţifice naţionale şi cu organismele europene şi internaţionale care activează în domeniul educaţiei, culturii şi cercetării.

3. In acest cadru, Institutul cooperează cu universităţi şi cu organisme naţionale şi internaţionale de învăţământ sau de cercetare. Institutul poate încheia acorduri cu statele şi organismele internaţionale.

ARTICOLUL 4

Institutul şi personalul acestuia beneficiază de acele privilegii şi imunităţi care sunt necesare pentru realizarea sarcinilor care le revin, în condiţiile stipulate în protocolul anexat la această convenţie, care face parte integrantă din aceasta.

Institutul va încheia un acord de sediu cu Guvernul italian, care trebuie aprobat în unanimitate de către Consiliul superior.

CAPITOLUL II

Prevederi administrative

ARTICOLUL 5

Din punct de vedere administrativ, autorităţile Institutului Universitar European sunt:

a) Consiliul superior,

b) preşedintele Institutului;

c) Consiliul academic.

ARTICOLUL 6

1.   Consiliul superior este format din reprezentanţi ai guvernelor statelor contractante; fiecare Guvern va avea un vot şi va delega 2 reprezentanţi în cadrul Consiliului.

Consiliul Superior se reuneşte cel puţin o dată pe an la Florenţa.

2.  Preşedinţia Consiliului superior este deţinută pentru un mandat de un an de către un reprezentant al fiecăruia dintre statele contractante, pe rând.

3.   Preşedintele Institutului, secretarul Institutului şi un reprezentant al Comunităţilor Europene iau parte la reuniunile Consiliului superior, dar nu au drept de vot.

4.  Consiliul superior este responsabil pentru principalele direcţii de acţiune ale Institutului; conduce activităţile şi supervizează dezvoltarea acestuia. Consiliul facilitează relaţiile dintre guverne şi Institut.

Consiliul superior ia deciziile necesare pentru realizarea sarcinilor care îi revin în conformitate cu paragrafele 5 şi 6.

5. In unanimitate, Consiliul superior trebuie:

a) să stabilească regulamentul privind activitatea Institutului şi regulamentul financiar prevăzute la art. 26;

b)  să adopte procedura de selecţie a limbilor de lucru în conformitate cu art. 27;

c)  să stabilească regulamentele interne pentru personalul Institutului. Aceste regulamente stipulează procedura de soluţionare a disputelor dintre Institut şi categoriile de persoane care sunt prevăzute de către regulamente;

d)  să creeze posturile permanente pentru profesorii care activează în cadrul Institutului;

e)  să invite, pe baza unor condiţii pe care le stabileşte, persoanele menţionate la art. 9 paragraful 3 care să facă parte din Consiliul academic;

f) să încheie acordul de sediu dintre Institut şi Guvernul italian şi orice alt instrument prevăzut la art. 3 paragraful 3;

g)  să numească primul preşedinte şi primul secretar ai Institutului;

h) să permită, dacă este necesar, derogări de la art. 8 paragraful 3;

i) să modifice departamentele menţionate la art. 11 sau să creeze noi departamente;

j) să acorde aprobarea prevăzută la art. 33;

k) să ia măsurile necesare prevăzute la art. 34.

6.  Prin majoritate calificată, Consiliul superior trebuie să ia decizii, altele decât cele prevăzute la paragraful 5, în special referitoare la:

a) numirea preşedintelui şi a secretarului Institutului;

b)  aprobarea bugetului Institutului şi acordarea de puteri preşedintelui în ceea ce priveşte implementarea bugetului;

c)  aprobarea, pe baza propunerii Consiliului academic, a politicii generale de predare;

d) adoptarea propriilor reguli de procedură.

7.  In cazul deciziilor care necesită o majoritate calificată, voturile vor avea următoarea pondere:

Belgia                                   5

Danemarca                          3

Germania                           10

Grecia                                  5

Spania                                 8

Franţa                                10

Irlanda                                  3

Italia                                   10

Luxemburg                           2

Olanda                                 5

Austria                                 4

Portugalia                            5

Finlanda                               3

Suedia                                 4

Marea Britanie                   10

Deciziile sunt adoptate dacă înregistrează minimum 62 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 10 guverne.

8. Abţinerile nu vor împiedica adoptarea de către Consiliul Superior a acelor decizii care necesită unanimitate.

ARTICOLUL 7

1.   Preşedintele conduce Institutul. El realizează sau supraveghează elaborarea actelor şi adoptarea deciziilor care decurg din această convenţie şi ia acele măsuri administrative care nu intră în competenţa niciunei alte autorităţi a Institutului.

2.   Preşedintele este responsabil pentru administrarea Institutului şi îl reprezintă în faţa legii.

Pregăteşte proiectul anual de buget şi proiectul previziunilor financiare pe o perioadă de 3 ani, înaintându-le Consiliului superior, după consultarea Consiliului academic.

Numeşte şefii departamentelor şi membrii corpului profesoral nominalizaţi de Consiliul academic, în conformitate cu art. 9 paragraful 5 lit. d).

Numeşte membrii personalului administrativ al Institutului.

3.   Preşedintele Institutului este ales de către Consiliul superior dintr-o listă de 3 candidaţi propuşi de Consiliul academic.

Mandatul său este de 3 ani şi poate fi reînnoit o singură dată.

ARTICOLUL 8

1. Preşedintele Institutului este asistat de un secretar în exercitarea atribuţiilor organizatorice şi administrative.

2.   Mandatul său şi durata pe care este numit sunt reglementate prin regulamentele stabilite la art. 6 paragraful 5 lit. a).

3. Secretarul şi preşedintele Institutului nu pot avea aceeaşi naţionalitate decât dacă acest lucru este aprobat în unanimitate de către Consiliul superior.

ARTICOLUL 9

1. Consiliul academic are puteri generale în ceea ce priveşte cercetarea şi predarea, fără a aduce atingere prevederilor care guvernează celelalte autorităţi ale Institutului.

Consiliul academic este prezidat de către preşedintele Institutului.

2. Consiliul academic este compus din următorii membri:

a) preşedintele Institutului;

b) secretarul Institutului, care ia parte la lucrări, dar nu are drept de vot;

c) şefii departamentelor;

d) o parte sau toţi profesorii Institutului;

e) reprezentanţi ai celorlalţi membri ai corpului profesoral;

f) reprezentanţi ai cercetătorilor.

3.  Consiliul superior poate, conform condiţiilor pe care le stabileşte, să invite persoane care au anumite calificări, care sunt cetăţeni ai statelor membre şi care reprezintă diferite aspecte ale vieţii economice, sociale şi culturale, să ia parte la activităţile Consiliului academic.

4.  Regulile stabilite la art. 6 paragraful 5 stabilesc:

a)   numărul de membri ai Consiliului academic care reprezintă categoriile de persoane indicate la paragraful 2 lit. d), e) şi f), procedura de numire şi durata mandatului acestora;

b) regulile pentru votul majoritar în Consiliul academic.

5. Consiliul academic:

a) elaborează programele de studii şi de cercetare;

b)  participă la pregătirea proiectului anual de buget şi a proiectului estimărilor financiare pe o perioadă de 3 ani;

c)   implementează acele măsuri pentru activităţile de cercetare şi predare care nu fac obiectul unor atribuţii ale altor autorităţi ale Institutului;

d) se reuneşte într-o sesiune restrânsă, la care participă doar membrii corpului profesoral care au cel puţin un statut egal cu cel al persoanelor luate în discuţie, pentru nominalizarea şefilor de departament, a profesorilor şi a altor categorii care să facă parte din corpul profesoral;

e)  determină condiţiile pentru acordarea diplomelor şi a certificatelor la care se face referire la art. 14;

f)  întocmeşte lista membrilor Comisiei de admitere şi ai Comisiei de absolvire;

g)  analizează proiectul de raport al activităţilor pregătit de preşedintele Institutului şi trimis Consiliului superior.

6.  Consiliul academic poate, din proprie iniţiativă, să trimită Consiliului superior propuneri care fac obiectul atribuţiilor acestuia.

7.   Un birou al Consiliului academic, prezidat de către preşedintele Institutului, asistat de secretar şi compus din preşedintele Institutului şi şefii de departamente, realizează anumite activităţi care îi sunt repartizate de către Consiliul superior. Acest birou elaborează un raport către Consiliul superior asupra modului în care au fost realizate respectivele activităţi.

CAPITOLUL III

Structura academică

A. Organizarea academică

ARTICOLUL 10

Institutul este organizat în departamente, care constituie unităţile de cercetare şi predare de bază; acestea, la rândul lor, sunt organizate în seminarii.

ARTICOLUL 11

1.   De la momentul înfiinţării, Institutul este format din 4 departamente:

- istorie şi civilizaţie;

- economie;

- drept;

- ştiinţe politice şi sociale.

După consultarea Consiliului academic, Consiliul superior poate, în unanimitate, să micşoreze numărul departamentelor sau să adauge altele la cele deja existente. Consiliul academic poate face propuneri în acest sens.

2. In limitele fondurilor care îi sunt alocate de la buget şi ale programelor adoptate de Consiliul academic, fiecare departament beneficiază de un grad înalt de autonomie în realizarea studiilor şi a cercetării, fiindu-i alocat personalul necesar pentru activităţile sale.

ARTICOLUL 12

1. Principala activitate de cercetare se realizează în seminarii sau de către echipe de cercetare. Activitatea din cadrul unui seminar poate fi combinată cu cea din alte seminarii în acelaşi departament sau în alte departamente.

Organizarea diferitelor seminarii şi echipe de cercetare este responsabilitatea şefilor de departament. Activitatea de cercetare se realizează cu colaborarea efectivă a personalului didactic şi a cercetătorilor, care elaborează în colaborare metodele şi direcţiile de lucru.

2. Activitatea de cercetare realizată în seminarii sau de către echipe de cercetare trebuie definită în limitele programelor de studiu şi de cercetare prevăzute la art. 9 paragraful 5 şi trebuie să ia în considerare scopul Institutului.

Subiectele proiectelor de cercetare realizate în fiecare seminar şi de către fiecare echipă de cercetare trebuie notificate Consiliului academic de către şefii de departament, după ce au obţinut aprobarea profesorilor şi a asistenţilor.

3. Institutul poate organiza perioade de practică şi colocvii la care să ia parte persoanele care au deja o experienţă profesională în disciplinele în care se realizează studiile şi cercetarea.

ARTICOLUL 13

1.  Institutul trebuie să aibă o bibliotecă şi un serviciu de documentare, finanţate din bugetul anual operaţional.

2.  Republica Italiană întreprinde toate măsurile necesare pentru încheierea tuturor acordurilor necesare pentru a oferi corpului profesoral şi cercetătorilor acces la bibliotecile şi muzeele din Florenţa şi, în cazul în care este necesar, în alte oraşe italiene.

Procedura pentru aplicarea acestei prevederi va fi menţionată în acordul de sediu.

ARTICOLUL 14

1. Institutul are dreptul, pentru disciplinele în care se realizează studiile şi activităţile de cercetare ale acestuia, de a acorda titlul de doctor al Institutului Universitar European cercetătorilor care au încheiat cel puţin 2 ani de cercetare în cadrul Institutului şi au trimis o lucrare originală de cercetare, de cea mai înaltă calitate, aprobată de Institut şi care trebuie publicată în conformitate cu prevederile paragrafului 3.

2.  Institutul are dreptul să elibereze cercetătorilor certificate de participare.

3.   Condiţiile pentru acordarea diplomei şi eliberarea certificatului de participare prevăzute de acest articol vor fi reglementate de Consiliul academic; aceste condiţii fac obiectul aprobării de către Consiliul superior.

B. Corpul profesoral şi cercetătorii

ARTICOLUL 15

1. Corpul profesoral este constituit din şefii departamentelor, profesori, asistenţi şi alte categorii de personal didactic.

2.  Membrii corpului profesoral sunt aleşi dintre cetăţenii statelor contractante ale căror calificări sunt în măsură să asigure realizarea activităţilor Institutului la un standard înalt. Institutul poate face apel şi la serviciile cetăţenilor altor state.

3.  Statele contractante, în măsura în care pot realiza acest lucru, trebuie să ia toate măsurile necesare pentru facilitarea mobilităţii persoanelor angajate ca membri ai corpului profesoral al Institutului.

ARTICOLUL 16

1.  Pentru scopul acestei convenţii, cercetătorii din cadrul Institutului sunt studenţi sau doctoranzi care au obţinut de la o universitate naţională calificările necesare pentru a desfăşura sau a continua activitatea de cercetare şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27 paragraful 3, fiind admişi la Institut.

2.  Admiterea la Institut este deschisă cetăţenilor statelor contractante.

Cetăţenii altor state pot fi admişi cu respectarea limitelor şi condiţiilor prevăzute de regulamentele adoptate de Consiliul superior, după consultarea Consiliului academic.

3.   Admiterea la Institut este acordată de Comisia de admitere, în conformitate cu prevederile acestei convenţii şi cu regulamentele adoptate de Consiliul superior. Comisia de admitere trebuie să ia în considerare calificările candidaţilor şi, pe cât posibil, locul de origine al acestora.

Autorităţile competente din statele contractante vor asista Institutul în administrarea procedurii de admitere.

ARTICOLUL 17

1.   Fiecare dintre statele contractante trebuie, în limita fondurilor disponibile, să încurajeze acordarea de burse propriilor cetăţeni admişi la Institut care fac dovada că au nevoie de bursă şi trebuie, în cazul în care este necesar, să ia toate măsurile pentru adaptarea prevederilor de acordare a burselor.

2. Regulamentul financiar poate prevedea crearea unui fond special pentru acordarea anumitor burse. Acest fond, în mod special, poate fi creat din contribuţii private.

3.  Prevederile anterioare nu trebuie să limiteze cercetătorii Institutului să primească burse acordate de Comunităţile Europene, destinate persoanelor care desfăşoară activitate de cercetare legată de construcţia europeană.

CAPITOLUL IV

Prevederi financiare

ARTICOLUL 18

1. Trebuie să existe un buget operaţional pentru fiecare an financiar.

2. Toate veniturile şi cheltuielile Institutului trebuie incluse în estimările întocmite pentru fiecare an financiar şi trebuie reflectate în buget.

Trebuie să existe un echilibru între veniturile şi cheltuielile din buget.

Regulamentele financiare trebuie să menţioneze veniturile Institutului.

3.   Anul financiar se desfăşoară între 1 ianuarie şi 31 decembrie.

4. Veniturile şi cheltuielile trebuie exprimate în lire italiene.

ARTICOLUL 19

1.  Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în bugetul Institutului sunt determinate pe următoarea scală:

Belgia                                     5,11%

Danemarca                            2,09%

Germania                             17,89%

Grecia                                    1,51%

Spania                                   6,41%

Franţa                                  17,89%

Irlanda                                   0,53%

Italia                                     17,89%

Luxemburg                            0,16%

Olanda                                   5,11%

Austria                                   2,73%

Portugalia                              0,76%

Finlanda                                 1,23%

Suedia                                   2,80%

Marea Britanie                     17,89%

2. De la 1 ianuarie 1978, finanţarea trebuie făcută pe o bază care este determinată în cadrul unui studiu iniţiat la 1 ianuarie 1977, în lumina evoluţiei la nivelul Comunităţilor Europene şi a alternativei finanţării de către Comunitate.

ARTICOLUL 20

1.  Cheltuielile prevăzute în buget trebuie autorizate pentru un an financiar, cu excepţia cazurilor în care există alte prevederi în regulamentele întocmite în conformitate cu art. 26.

2.  In conformitate cu condiţiile prevăzute la art. 26, orice sume, altele decât cheltuielile de personal, care nu sunt cheltuite la sfârşitul anului financiar pot fi reportate numai pentru următorul an financiar.

3. Sumele vor fi clasificate în diferite capitole grupând linii de cheltuieli, în conformitate cu scopul sau natura acestora, şi subîmpărţite, în cazul în care este necesar, în conformitate cu prevederile financiare.

ARTICOLUL 21

1.  Preşedintele implementează bugetul în conformitate cu regulamentul financiar şi în limita sumelor care au fost acordate. El trebuie să raporteze Consiliului superior din punctul de vedere al managementului financiar.

2. Regulamentul financiar poate conţine prevederi referitoare la transferul sumelor între capitole.

ARTICOLUL 22

In cazul în care la începutul anului financiar bugetul nu a fost încă votat, poate fi cheltuită lunar o sumă echivalentă cu a 12-a parte din bugetul precedentului an financiar, pentru oricare dintre capitolele bugetare, în conformitate cu regulamentul financiar; această prevedere nu poate să pună însă la dispoziţia Institutului o sumă mai mare cu a 12-a parte decât cea prevăzută în bugetul care se află în curs de pregătire.

Cu respectarea condiţiilor paragrafului precedent, Consiliul superior, pe baza majorităţii calificate, poate autoriza o cheltuială reprezentând a 12-a parte.

Statele contractante trebuie să plătească în fiecare lună, în conformitate cu scala prevăzută pentru anul financiar anterior, sumele necesare pentru a asigura aplicarea acestui articol.

ARTICOLUL 23

1.   Consiliul superior numeşte 2 auditori de naţionalităţi diferite pe o perioadă de 3 ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit.

Scopul auditului, care trebuie să fie făcut pe baza registrelor contabile şi, dacă este necesar, să fie efectuat pe loc, este de a stabili că toate veniturile au fost încasate, că toate cheltuielile suportate sunt legale şi că managementul financiar a fost efectuat în mod corespunzător.

Auditorii trebuie să trimită anual un raport Consiliului superior.

Preşedintele trebuie să ofere toate informaţiile cerute de auditori şi să le ofere asistenţă în realizarea activităţii lor.

2. Regulamentul financiar trebuie să stabilească termenii pe baza cărora preşedintele are dreptul de implementare a bugetului.

ARTICOLUL 24

1.  Preşedintele elaborează proiectul estimărilor financiare pentru o perioadă de 3 ani şi, după consultarea Consiliului academic, îl transmite Consiliului superior pentru analiză şi aprobare.

2.   Procedura de implementare a paragrafului 1 trebuie prevăzută în regulamentul financiar.

ARTICOLUL 25

1.  Republica Italiană oferă în mod gratuit terenul şi clădirile din Florenţa necesare pentru desfăşurarea activităţilor Institutului şi va asigura întreţinerea acestora.

Republica Italiană, în aceleaşi condiţii, pune la dispoziţia corpului profesoral, a cercetătorilor şi a personalului administrativ ai Institutului un restaurant echipat corespunzător şi un centru social aflate pe domeniul Institutului.

2.   Procedura de implementare a paragrafului 1 este prevăzută în acordul de sediu.

ARTICOLUL 26

1.  Consiliul superior, acţionând în unanimitate, pe baza propunerii preşedintelui Institutului sau a unuia dintre membrii Consiliului superior, adoptă regulamentul financiar, specificând în particular:

a) procedura pentru întocmirea şi implementarea bugetului şi pentru auditarea registrelor contabile;

b)  procedura de elaborare a estimărilor financiare pentru o perioadă de 3 ani;

c) metodele şi procedurile de plată şi alocare a contribuţiilor statelor membre;

d) regulamentele şi procedura referitoare la responsabilităţile ofiţerilor de autorizare şi ale ofiţerilor contabili.

2.  Regulamentele financiare menţionate la paragraful 1 pot prevedea şi formarea unui comitet bugetar şi financiar compus din reprezentanţi ai statelor contractante, responsabil pentru pregătirea deliberărilor din Consiliul superior pe probleme bugetare şi financiare.

CAPITOLUL V

Alte prevederi

ARTICOLUL 27

1.  Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, portugheza, spaniola şi suedeza.

2.  Pentru fiecare activitate academică sunt selectate două limbi dintre cele enumerate la paragraful 1, luându-se în considerare cunoştinţele lingvistice şi preferinţele corpului profesoral şi ale cercetătorilor.

Procedura de selectare a acestor limbi va fi stabilită în unanimitate de Consiliul superior.

3. Corpul profesoral şi cercetătorii trebuie să aibă un nivel corespunzător de cunoaştere a două dintre limbile enumerate în paragraful 1.

Consiliul academic poate permite excepţii pentru specialiştii care desfăşoară anumite activităţi în cadrul Institutului.

ARTICOLUL 28

In fiecare dintre statele contractante Institutului trebuie să i se acorde deplinătatea drepturilor pe care le au persoanele juridice conform legislaţiei naţionale; în special, Institutul va putea să dobândească bunuri mobile sau imobile, să încheie contracte şi să ia parte la acţiuni în instanţă. In acest scop, Institutul va fi reprezentat de către preşedinte.

ARTICOLUL 29

Orice dispută între statele contractante sau între unul ori mai multe state contractante şi Institut referitoare la aplicarea sau interpretarea acestei convenţii, care nu poate fi soluţionată de către Consiliul superior, va fi supusă procedurii de arbitraj.

In acest caz, preşedintele Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene determină organismul de arbitraj numit să soluţioneze disputa.

Statele contractante vor duce la îndeplinire deciziile organismului de arbitraj.

CAPITOLUL VI

Prevederi tranzitorii şi finale

ARTICOLUL 30

1.  Consiliul superior se va reuni imediat după intrarea în vigoare a acestei convenţii.

2.  Consiliul superior va încheia acordul de sediu şi va organiza celelalte autorităţi prevăzute de această convenţie.

3.  Primii 8 membri ai corpului profesoral al Institutului sunt aleşi printr-o decizie în unanimitate a unui comitet academic provizoriu, compus din câte 2 reprezentanţi ai fiecărui stat contractant, dintre care cel puţin unul trebuie să fie profesor universitar.

La numirea preşedintelui, a secretarului şi a celor 8 membri ai corpului profesoral, măsurile adoptate de Consiliul academic constituie decizii valabile.

ARTICOLUL 31

Primul preşedinte şi primul secretar al Institutului sunt numiţi în unanimitate de către Consiliul superior.

ARTICOLUL 32

1.  Orice stat membru al Comunităţilor Europene, în afara statelor contractante, poate adera la această convenţie prin depozitarea unui instrument de aderare la Guvernul italian.

2. Aderarea intră în vigoare la data la care Consiliul superior, în unanimitate şi în acord cu statul care aderă, a convenit asupra modificărilor care vor fi aduse prevederilor acestei convenţii, în special art. 6 paragraful 7 şi art. 19 paragraful 1.

ARTICOLUL 33

Guvernul oricărui stat contractant, preşedintele Institutului şi Consiliul academic pot trimite Consiliului superior propuneri pentru revizuirea acestei convenţii. In cazul în care Consiliul superior aprobă în unanimitate organizarea unei conferinţe a reprezentanţilor statelor contractante, această conferinţă va fi organizată de către guvernul care deţine preşedinţia Consiliului superior.

ARTICOLUL 34

In cazul în care este necesară realizarea unei acţiuni de către una dintre autorităţile Institutului pentru atingerea unuia dintre obiectivele stabilite de către această convenţie, iar această convenţie nu conferă puterile necesare, Consiliul superior, în unanimitate, trebuie să ia măsurile necesare.

ARTICOLUL 35

1.  Această convenţie se aplică teritoriilor europene ale statelor contractante, insulelor Azore, Madeira şi Canare, Ceuta şi Mellila, teritoriilor şi departamentelor franceze de peste mări.

2.  Prin excepţie de la paragraful 1, această convenţie nu se aplică teritoriilor suverane din Cipru ale Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord; de asemenea, nu se aplică Insulei Man şi Insulei Channel, decât în cazul în care Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord declară în momentul aderării la această convenţie sau ulterior că această convenţie se aplică unuia sau mai multor astfel de teritorii.

3.  Prin excepţie de la paragraful 1, această convenţie nu se aplică Insulelor Feroe. Guvernul Regatului Danemarcei poate notifica printr-o declaraţie, până cel târziu la data de 31 decembrie 1975, depozitată la Guvernul Republicii Italiene, care trebuie să trimită o copie certificată fiecăruia dintre statele contractante, faptul că această convenţie se aplică şi respectivelor insule.

4. Oricare dintre statele contractante, la momentul semnării, acceptării, aprobării sau ratificării acestei convenţii, în momentul în care aderă la ea sau ulterior, poate declara, prin notificarea Guvernului Republicii Italiene, că această convenţie se aplică unuia sau mai multora dintre teritoriile din afara Europei, pentru care este responsabil în domeniul relaţiilor internaţionale şi care sunt specificate în această declaraţie.

ARTICOLUL 36

Această convenţie trebuie trimisă pentru acceptare, aprobare sau ratificare de către statele contractante, în conformitate cu procedurile constituţionale naţionale.

Această convenţie intră în vigoare în prima zi a lunii care urmează după primirea de către Guvernul italian a ultimei notificări privind încheierea acestor formalităţi.

ARTICOLUL 37

Guvernul italian notifică statele contractante în ceea ce priveşte:

a) fiecare semnătură;

b) depozitarea fiecărui instrument de acceptare, aprobare, ratificare sau aderare ori a oricărei declaraţii prevăzute la art. 35 paragraful 2;

c) intrarea în vigoare a acestei convenţii;

d) orice amendament adus acestei convenţii, în conformitate cu art. 33.

ARTICOLUL 38

Această convenţie, elaborată în limbile olandeză, franceză, germană şi italiană, toate cele 4 texte fiind autentice, va fi depozitată în arhivele Guvernului italian, care va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante.

Textele în limbile engleză, daneză şi irlandeză ale acestei convenţii, care apar în anexa la decizia Consiliului superior, prin care se specifică amendamentele considerate necesare pentru aderarea Regatului Danemarcei, Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, sunt autentice în condiţiile stabilite în textele originale mai sus menţionate, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante.

Textul în limba greacă al acestei convenţii, care apare în anexa la decizia Consiliului superior, prin care se specifică amendamentele considerate necesare pentru aderarea Republicii Elene, este autentic, în acelaşi fel ca şi textele menţionate în subparagrafele de mai sus, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante.

Textul în limba spaniolă al acestei convenţii, care apare în anexa la decizia Consiliului superior, prin care se specifică amendamentele considerate necesare pentru aderarea Regatului Spaniei, este autentic, în acelaşi fel ca şi textele menţionate în subparagrafele de mai sus, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante.

Textul în limba portugheză al acestei convenţii, care apare în anexa la Decizia Consiliului superior nr. 4/89 din 7 decembrie 1989, care amendează Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European ca urmare a aderării Republicii Portugheze, este autentic, în acelaşi fel ca şi textele menţionate în subparagrafele anterioare, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante.

Textele în limbile finlandeză şi suedeză ale acestei convenţii, care apar în anexa la Decizia Consiliului superior nr. 1/97 din 19 iunie 1997, care amendează Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European ca urmare a aderării Republicii Finlandeze şi Regatului Suediei, sunt autentice, în acelaşi fel ca şi textele menţionate în subparagrafele anterioare, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante.

PROTOCOL

asupra privilegiilor şi imunităţilor Institutului Universitar European

Statele care sunt parte la Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, semnată la Florenţa la 19 aprilie 1972 (Convenţia),

dorind să definească privilegiile şi imunităţile necesare pentru asigurarea funcţionării în bune condiţii a Institutului, au fost de acord asupra următoarelor prevederi:

CAPITOLUL I

Principiile care guvernează Institutul

ARTICOLUL 1

Institutul Universitar European (denumit în continuare Institutul) beneficiază de imunitate în exercitarea activităţilor sale oficiale, cu excepţia următoarelor cazuri:

a)  cu privire la o acţiune civilă introdusă de o terţă parte pentru daune produse de un accident cauzat de un autovehicul aparţinând Institutului ori fiind condus în numele acestuia sau cu privire la încălcarea legislaţiei rutiere de către un astfel de autovehicul;

b) cu privire la ducerea la îndeplinire a unei decizii de arbitraj sau judecătoreşti, conform prevederilor Convenţiei sau ale acestui protocol;

c)  atunci când Consiliul superior, în unanimitate, a ridicat imunitatea pentru un anumit caz.

ARTICOLUL 2

1.  Spaţiile şi clădirile Institutului sunt inviolabile. Această prevedere nu poate împiedica implementarea măsurilor luate conform art. 19 sau autorizate în unanimitate de către Consiliul superior.

2.  Institutul nu va permite ca spaţiile şi clădirile sale să fie folosite ca refugiu de către o persoană care a comis o infracţiune şi a fost prinsă în flagrant delict sau pentru care a fost emis un mandat de arestare ori care a fost condamnată sau face obiectul unui ordin de deportare.

3. Arhivele Institutului sunt inviolabile.

ARTICOLUL 3

In afara excepţiilor prevăzute la art. 1 lit. a), b) şi c), proprietăţile şi bunurile Institutului sunt imune în faţa oricărei forme de ordin administrativ sau ordin judecătoresc provizoriu pentru rechiziţie, confiscare, expropriere sau sechestru.

ARTICOLUL 4

1. Cu respectarea prevederilor naţionale pentru conservarea patrimoniului artistic şi cultural al statelor contractante, bunurile importate sau exportate de către Institut şi destinate strict exercitării activităţilor oficiale sunt exceptate de la plata taxelor şi nu li se impune nicio restricţie aplicabilă importurilor sau exporturilor.

2.  Circulaţia publicaţiilor sau a altor materiale informative trimise de sau către Institut nu va fi restricţionată în niciun fel.

3. Pentru comunicările oficiale şi transmiterea documentelor sale, Institutul beneficiază pe teritoriul statelor contractante de tratamentul acordat de către respectivul stat organizaţiilor internaţionale. Corespondenţa oficială şi alte comunicări oficiale ale Institutului nu pot fi supuse cenzurii.

ARTICOLUL 5

1. In vederea îndeplinirii activităţilor sale oficiale, Institutul, bunurile, veniturile şi celelalte proprietăţi sunt exceptate de la plata oricărei taxe directe.

2.  Când Institutul face achiziţii substanţiale care sunt strict necesare pentru exercitarea activităţilor sale oficiale şi al căror preţ include taxe indirecte sau taxe de vânzare, statele contractante vor lua toate măsurile necesare, în situaţiile când este posibil, pentru remiterea sau returnarea respectivelor taxe.

3.  Nu se vor acorda exceptări de la plata taxelor şi datoriilor plătite pentru servicii de utilitate publică.

ARTICOLUL 6

Institutul poate primi şi deţine orice tip de fonduri, sume de bani, în numerar sau titluri, în conformitate cu prevederile naţionale referitoare la controalele de schimb, putând dispune de acestea în mod liber în vederea exercitării activităţilor oficiale, şi poate deţine conturi bancare în orice monedă, cu condiţia respectării obligaţiilor care îi revin.

CAPITOLUL II

Dispoziţii referitoare la reprezentanţii statelor contractante, preşedintele, secretarul, corpul profesoral şi alte persoane care au legătură cu Institutul

ARTICOLUL 7

Reprezentanţii statelor contractante şi consilierii acestora care iau parte la reuniunile Consiliului superior al Institutului au următoarele privilegii, imunităţi şi facilităţi pe durata efectuării îndatoririlor şi în cursul deplasării către şi de la locul reuniunii:

a)   imunitate de arest sau detenţie, bagajele acestora neputând fi reţinute decât în cazul în care este comisă o infracţiune;

b)  imunitate la procesele juridice, chiar şi după terminarea misiunii, referitoare la acţiunile întreprinse în calitate oficială şi în limitele funcţiilor lor, inclusiv cuvintele spuse sau scrise;

c) inviolabilitatea hârtiilor şi a documentelor oficiale;

d)  toate facilităţile administrativ-vamale, în special cele referitoare la călătorie şi şedere.

Acest articol este aplicabil şi reprezentanţilor Comunităţilor Europene care iau parte la reuniunile Consiliului superior.

ARTICOLUL 8

Statele contractante trebuie să ia toate măsurile necesare în măsura puterilor pe care le au, în strânsă cooperare cu Institutul, pentru a asigura toate facilităţile administrative necesare, în special cele referitoare la călătorie, şedere şi schimb valutar, persoanelor care lucrează în cadrul Institutului, în special cele la care se face referire la art. 9 paragraful 3 din Convenţie.

ARTICOLUL 9

1.  Preşedintele, secretarul şi, în condiţiile art. 13, corpul profesoral şi celelalte categorii de personal ale Institutului beneficiază:

a) de imunitate la procesele juridice, chiar şi după terminarea serviciului în cadrul Institutului, referitoare la acţiunile întreprinse în calitate oficială şi în limitele funcţiilor lor, inclusiv cuvintele spuse sau scrise; această imunitate nu este aplicabilă în cazul încălcării legislaţiei rutiere de către aceste persoane şi nici în cazul daunelor provocate de un autovehicul condus sau aparţinând acestor persoane;

b) de dispensă, împreună cu membrii familiei care formează gospodăria, de la restricţiile sau formalităţile de imigrare pentru înregistrarea ca străini, în acelaşi mod în care aceasta este acordată personalului organizaţiilor internaţionale;

c)  de aceleaşi privilegii acordate personalului organizaţiilor internaţionale, în ceea ce priveşte moneda sau regulile de schimb;

d) de dreptul de a importa fără taxe mobila, un autovehicul şi alte bunuri pentru uzul personal în momentul preluării postului în respectivul stat pentru o perioadă de un an sau mai mult şi au dreptul de a reexporta fără taxe mobila, bunurile personale şi autovehiculul pentru uzul personal la terminarea perioadei de lucru în respectivul stat, cu respectarea condiţiilor şi restricţiilor impuse de legislaţia naţională în care este exercitat acest drept.

2. Statele contractante trebuie să ia toate măsurile necesare, în strânsă cooperarea cu Institutul, pentru a facilita intrarea, şederea şi plecarea persoanelor care au dreptul să beneficieze de prevederile acestui articol.

ARTICOLUL 10

Statele contractante trebuie să ia toate măsurile necesare, în strânsă cooperare cu Institutul, pentru a facilita intrarea, şederea şi plecarea cercetătorilor.

ARTICOLUL 11

1.    Schema beneficiilor de securitate socială pentru preşedinte, secretar, corpul profesoral, celelalte categorii de personal şi cercetători sunt stabilite în regulamentul de serviciu şi în celelalte regulamente.

Dacă nu sunt stabilite prevederi pentru astfel de beneficii, persoanele la care se face referire în subparagrafele anterioare pot opta pentru scheme prevăzute de legislaţia statului în care îşi are sediul Institutul sau prevăzute de legislaţia statului contractant unde şi-au desfăşurat ultima oară activitatea sau de cea a statului contractant ai cărui cetăţeni sunt.

Această opţiune poate fi exercitată o singură dată şi va intra în vigoare la data angajării la Institut.

2.   Membrii corpului profesoral şi cercetătorii care sunt cetăţeni ai altor state decât cele contractante vor fi acoperiţi de prevederile corespunzătoare din regulamentul de serviciu sau alte regulamente.

ARTICOLUL 12

1.  Preşedintele, secretarul, corpul profesoral şi celelalte categorii de personal sunt răspunzători pentru plata taxelor derivate din drepturile salariale, veniturilor şi profiturilor de la Institut, în conformitate cu condiţiile şi procedurile stabilite de Consiliul superior, timp de un an de la intrarea în vigoare a acestei convenţii. De la data la care se aplică această taxă, salariile şi celelalte venituri sunt exceptate de la plata taxelor naţionale; statele contractante trebuie să ia însă în calcul aceste salarii şi venituri cu scopul de a stabili nivelul de taxare aplicat venitului din alte surse.

2.   Prevederile paragrafului 1 nu se aplică pensiilor şi anuităţilor plătite de către Institut foştilor preşedinţi şi secretari sau foştilor membri ai corpului profesoral ori altor categorii de personal.

3. In aplicarea taxelor pe venit, taxei de solidaritate şi a taxei de succesiune şi în aplicarea convenţiilor asupra evitării dublei taxări încheiate între statele contractante, preşedintele, secretarul, corpul profesoral şi celelalte categorii de personal al Institutului care, numai în vederea realizării îndatoririlor care le revin în serviciul Institutului, îşi stabilesc reşedinţa pe teritoriul unui stat contractant, altul decât ţara lor de domiciliu, în scopul legat de plata impozitelor, în momentul preluării postului la Institut, se consideră atât în ţara de reşedinţă din acel moment, cât şi în ţara de domiciliu în scopul legat de plata impozitelor, că şi-au menţinut domiciliul în aceasta din urmă, în cazul în care este un stat contractant. Această prevedere se aplică şi soţului/soţiei, cu excepţia cazului în care este angajat/ă într-o activitate lucrativă, şi copiilor aflaţi în întreţinerea persoanelor la care se face referire în acest articol.

ARTICOLUL 13

Consiliul superior va determina, în unanimitate, categoriile de persoane din rândul personalului cărora li se aplică (în parte sau în întregime) prevederile art. 9, 10, 11 şi 12.

CAPITOLUL III

Prevederi generale

ARTICOLUL 14

1.  Privilegiile, imunităţile şi facilităţile prevăzute de acest protocol sunt acordate exclusiv pentru scopul statelor contractante sau al Institutului şi nu pentru avantajele personale ale beneficiarilor.

2.  Autorităţile competente nu au numai dreptul, dar şi obligaţia de a ridica imunitatea, atunci când aceasta împiedică cursul justiţiei şi când este posibil să se ridice imunitatea fără să pericliteze scopurile pentru care a fost acordată.

3. Autorităţile competente la care se face referire în paragraful 2 sunt:

- statele contractante, pentru reprezentanţii lor la reuniunile Consiliului superior al Institutului;

- instituţiile Comunităţilor Europene, pentru reprezentanţii Comunităţilor Europene care iau parte la reuniunile Consiliului superior al Institutului;

- Consiliul superior al Institutului, pentru preşedinte şi secretar;

- preşedintele Institutului, pentru membrii corpului profesoral şi alte categorii de personal ale Institutului.

ARTICOLUL 15

Acest protocol nu împiedică în niciun fel dreptul statelor contractante de a lua toate măsurile preventive necesare în interesul securităţii naţionale.

ARTICOLUL 16

Niciunul dintre statele contractante nu este obligat să acorde privilegiile şi imunităţile la care se face referire la art. 7, art. 9 lit. c) şi d) şi la art. 10 propriilor cetăţeni sau rezidenţilor permanenţi.

ARTICOLUL 17

Pentru scopul acestui protocol, activităţile oficiale ale Institutului includ funcţionarea sa administrativă şi activităţile de cercetare şi predare pentru realizarea obiectivelor stabilite de Convenţie.

ARTICOLUL 18

Fără a încălca prevederile art. 9 paragraful 1, nu va fi acordată nicio scutire pentru bunurile destinate uzului propriu al personalului Institutului. Bunurile importate sau achiziţionate pe baza prevederilor acestui protocol nu pot fi vândute, cedate sau închiriate, cu excepţia cazurilor prevăzute de guvernele statelor care acordă scutirile.

ARTICOLUL 19

1.   Prevederile acestui protocol vor fi aplicate în spiritul strânsei cooperări de către preşedintele Institutului şi autorităţile competente ale statelor contractante, pentru a facilita, respectând în acelaşi timp independenţa Institutului, buna administrare a chestiunilor juridice, aplicarea regulamentelor privind legislaţia socială, de siguranţă sau sănătate publică şi a preveni orice abuz de privilegii, imunităţi şi facilităţi oferite de acest protocol. Procedura pentru cooperarea menţionată în acest paragraf poate fi specificată în acordurile suplimentare la care se face referire la art. 20.

2.  Numele, poziţia şi adresele persoanelor care beneficiază de prevederile art. 9, 10, 11 şi 12 şi aspectele legate de organizare trebuie comunicate la anumite intervale de timp guvernelor statelor contractante.

ARTICOLUL 20

Pot fi încheiate acorduri suplimentare între Institut şi unul sau mai multe state contractante în scopul implementării şi aplicării acestui protocol. Consiliul superior, în unanimitate, ia deciziile necesare aplicării acestui articol.

ARTICOLUL 21

Prevederile art. 29 din Convenţie se aplică în cazul disputelor referitoare la acest protocol.

ACTUL   FINAL

Plenipotenţiarii înaltelor părţi contractante,

reuniţi la Florenţa la data de 19 aprilie 1972 pentru semnarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European,

au adoptat următoarele texte:

- Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European;

- Protocolul asupra privilegiilor şi imunităţilor Institutului Universitar European. La momentul semnării acestor texte, plenipotenţiarii:

- au adoptat declaraţiile din anexa nr. I şi;

- au luat notă de declaraţiile Guvernului Republicii Federale Germania din anexa nr. II.

ANEXA Nr. I

I. Declaraţii referitoare la anumite prevederi ale Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European (Convenţia)

Articolul 6

Paragraful 1

a)   Regulile de procedură ale Consiliului superior vor determina condiţiile în care reprezentanţii guvernelor pot solicita asistenţă din partea experţilor.

b) Regulile de procedură prevăd reunirea Consiliului superior de câte ori este necesar şi în alte locuri de pe teritoriile statelor contractante în afară de Florenţa.

c)   Consiliul superior va lua măsurile necesare privind publicaţiile oficiale; în acest scop poate folosi serviciile Biroului pentru publicaţiile oficiale ale Comunităţilor Europene.

Paragraful 5 lit. c)

Prevederile art. 6 paragraful 5 nu împiedică Consiliul superior să desemneze Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, după consultarea preşedintelui Curţii, ca organism de soluţionare a disputelor dintre Institutul Universitar European (Institutul) şi personalul acestuia.

Articolul 10

Desfăşurarea activităţii de cercetare în cadrul unui anumit departament înseamnă doar faptul că respectivul departament este primordial pentru cercetare. Acest lucru nu exclude solicitarea serviciilor altor departamente, asigurându-se astfel că toate activităţile ştiinţifice au caracterul interdisciplinar necesar.

Articolul 12

a)  Seminariile şi echipele de cercetare sunt constituite atât timp cât este necesar pentru studierea subiectului ales sau pentru finalizarea unui anumit proiect de cercetare.

b)   Referitor la metodele de lucru, predarea în cadrul Institutului trebuie să se axeze în principal pe participarea la activitatea de cercetare. Timpul alocat unei astfel de cercetări poate varia, însă pentru obţinerea unei diplome sunt necesari cel puţin 2 ani de activitate şi predarea unei lucrări originale de cercetare, conform condiţiilor prevăzute în art. 14 din Convenţie.

Articolul 14

a) Diplomele la care se face referire la art. 14 paragraful 1 pot fi, de exemplu:

- „Doctor în drept al Institutului Universitar European din Florenţa";

- „Doctor în ştiinţe politice al Institutului Universitar European din Florenţa".

b) Chestiunea statutului comparativ al doctoratului din cadrul Institutului va fi studiată cât mai curând posibil; Consiliul superior poate, în cazul în care este necesar, să facă recomandări guvernelor statelor contractante asupra acestei chestiuni.

c) Scopul publicării unei lucrări de cercetare este acela de a o pune la dispoziţia tuturor celor interesaţi. Prevederile adoptate pentru implementarea art. 14 paragraful 3 vor stipula faptul că publicarea se poate face nu numai într-o revistă, carte sau broşură, dar şi în alte forme disponibile (de exemplu, microfilm).

Articolul 15

Paragraful 1

Numirea profesorilor Institutului cu contract permanent se face pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii.

Paragraful 3

Acesta se referă în principal la păstrarea drepturilor câştigate în baza dispoziţiilor naţionale şi, acolo unde este cazul, la câştigarea acestor drepturi, precum şi la posibilitatea revenirii la o instituţie din ţara de origine, în special în cazurile în care şederea la Institut este pe o perioadă scurtă.

Articolul 16

Paragraful 1

Luând în considerare nivelul academic şi cerinţele de organizare a activităţii, numărul cercetătorilor va fi, cel puţin la început, cuprins între 250 şi 600.

Paragraful 3

a)   Prevederile referitoare la admiterea studenţilor şi a cercetătorilor trebuie să stipuleze nivelul de studii pe care aceştia să îl fi obţinut deja şi atestatul de cunoaştere a limbilor oficiale ale Institutului care le sunt necesare.

b) Formularea „să ia în considerare [...], pe cât posibil, locul de origine al acestora" trebuie interpretată în sensul în care calificările academice reprezintă principalul criteriu pe care Comisia de admitere îl ia în considerare, în acelaşi timp trebuind să menţină o reprezentare egală a diferitelor naţionalităţi în rândul cercetătorilor.

Articolul 17

Este recomandabil ca reprezentanţii statelor contractante în Consiliul superior să se consulte pentru ca nivelul granturilor şi procedurile de acordare să fie comparabile în toate statele.

Articolul 25

a)  Costul pentru echiparea clădirilor nou-construite sau extinse care sunt puse la dispoziţia Institutului de către Guvernul italian trebuie să fie suportate de acest guvern.

b)  Mobila şi echipamentul necesar activităţii de predare reprezintă un tip de investiţie care poate să nu fie inclusă în liniile bugetare curente, fiind legate de funcţionarea Institutului; de obicei există prevederi pentru introducerea unor astfel de linii bugetare în bugetul anual.

Cheltuielile pentru echipamentul suplimentar vor fi incluse în bugetul Institutului şi vor fi finanţate conform regulamentelor obişnuite pentru finanţarea cheltuielilor Institutului.

Articolul 26

Regulamentele financiare vor stipula faptul că în cazul în care statele contractante plătesc contribuţiile în moneda naţională:

-  sumele rămase disponibile vor fi depozitate de către trezoreriile statelor contractante sau de către organismele desemnate de către aceste state;

-   pe durata depozitului, fondurile vor avea valoarea corespunzătoare parităţii din ziua deschiderii depozitului, moneda de referinţă fiind cea în care este exprimat bugetul Institutului.

Articolul 29

Paragraful al doilea

Articolul 29 din Convenţie nu exclude desemnarea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene ca organism de arbitraj de către preşedintele acestei curţi.

Articolul 30

Un comitet pregătitor format din reprezentanţi ai guvernelor statelor contractante şi un reprezentant al Comisiei Europene (fără drept de vot) se va reuni după semnarea Convenţiei. Acesta va întreprinde activităţile necesare de pregătire, în special elaborarea proiectului pentru acordul de sediu, astfel încât Institutul să poată fi înfiinţat cât mai curând posibil după intrarea în vigoare a Convenţiei.

II. Alte declaraţii

A. Finanţarea şi structura Institutului

a)  Preşedintele primeşte salariul şi sporurile unui profesor plus un spor administrativ (aproximativ 20% din salariu) pe durata mandatului său.

b)  Salariul secretarului trebuie să fie mai mic decât cel al preşedintelui şi poate fi echivalent cu salariul unui profesor.

c) Cercetările realizate de către Institut trebuie publicate, iar după al doilea sau al treilea an de funcţionare trebuie să existe o linie bugetară specială în acest sens.

B. Cazarea cercetătorilor

Guvernul Republicii Italiene oferă cazare cercetătorilor, percepând o chirie rezonabilă.

Orice măsuri luate în acest sens nu pot fi finanţate din bugetul Institutului.

C.   Posibila aderare a statelor care nu sunt membre ale Comunităţilor Europene

După o perioadă de 4 ani de la intrarea în vigoare a Convenţiei, Consiliul superior, după consultarea Consiliului academic, va trimite un raport statelor contractante privind posibila includere în Convenţie a unei clauze care să permită statelor care nu sunt membre ale Comunităţilor Europene să adere la Convenţie.

D. Reexaminarea denunţării

Chestiunea denunţării Convenţiei va fi reexaminată la momentul raportului la care se face referire la lit. C.

E. Colegiul Europei de la Bruges

Statele contractante iau notă de următoarea declaraţie făcută la reuniunea Consiliului şi la Conferinţa Miniştrilor Educaţiei din Statele Membre la 16 noiembrie 1971:

„Autorităţile academice ale institutelor din Florenţa şi Bruges trebuie să coopereze pentru organizarea şi realizarea în cele mai bune condiţii a propriilor programe de studiu pentru activităţile paralele sau convergente."

ANEXA Nr. II

Declaraţii ale Guvernului Republicii Federale Germania

Guvernul Republicii Federale Germania îşi rezervă dreptul de a declara, la depozitarea instrumentului de ratificare a Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European, că această convenţie se va aplica în mod egal şi Landului Berlin.

Referitor la definiţia expresiei „naţional", Guvernul Republicii Federale Germania se referă la declaraţia făcută la 25 martie 1957 în momentul semnării tratatelor de înfiinţare a Comunităţii Economice Europene şi Comunităţii Europene a Energiei Atomice.

DECIZIA

Consiliului Superior al Institutului Universitar European din 20 martie 1975 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European după aderarea noilor state membre

Consiliul superior,

având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, denumită în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2,

ţinând cont de faptul că Regatul Danemarcei, Irlanda şi, respectiv, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord au depozitat instrumentele de aderare la Guvernul Republicii Italiene conform art. 32 paragraful 1 din Convenţie,

ţinând cont de faptul că, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intră în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie,

ţinând cont de faptul că aceste amendamente trebuie realizate în consecinţă,

acţionând în acord cu reprezentanţii Regatului Danemarcei, Irlandei şi ai Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord,

a hotărât următoarele:

ARTICOLUL 1

Se fac următoarele amendamente la Convenţie:

1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu următorul text:

„7. In cazul deciziilor care necesită o majoritate calificată, voturile vor avea următoarea pondere:

Belgia                                   5

Danemarca                          3

Franţa                                10

Germania                           10

Irlanda                                  3

Italia                                   10

Luxemburg                           2

Olanda                                 5

Marea Britanie                   10

Deciziile sunt adoptate dacă înregistrează minimum 41 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 6 guverne."

2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în bugetul Institutului sunt determinate pe următoarea scală:

Belgia                          6,04%

Danemarca                  2,47%

Franţa                        21,16%

Germania                  21,16%

Irlanda                         0,62%

Italia                           21,16%

Luxemburg                  0,19%

Olanda                         6,04%

Marea Britanie          21,16%"

3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, franceza, germana şi italiana."

4. Textul articolului 35 este înlocuit cu următorul text:

a) Sunt adăugate următoarele paragrafe:

„2. Prin excepţie de la paragraful 1, această convenţie nu se aplică teritoriilor suverane din Cipru ale Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord; de asemenea, nu se aplică Insulei Channel şi Insulei Man, decât în cazul în care Guvernul Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord declară la momentul aderării la această convenţie sau ulterior că această convenţie se aplică unuia sau mai multor astfel de teritorii.

3. Prin excepţie de la paragraful 1, această convenţie nu se aplică Insulelor Feroe. Guvernul Regatului Danemarcei poate notifica printr-o declaraţie depozitată la Guvernul Republicii Italiene, până cel târziu la data de 31 decembrie 1975, care trebuie să trimită o copie certificată fiecăruia dintre statele contractante, faptul că această convenţie se aplică şi acestor insule."

b) Fostul paragraf 2 devine paragraful 4.

5. Următorul text se adaugă la articolul 38:

„Textele în limbile engleză, daneză şi irlandeză ale acestei convenţii, care apar în anexa la decizia Consiliului superior, prin care se specifică amendamentele considerate necesare pentru aderarea Regatului Danemarcei, Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, sunt autentice în condiţiile stabilite în textele originale mai sus menţionate, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante."

ARTICOLUL 2

Aderarea Regatului Danemarcei, Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord intră în vigoare la data semnării acestei decizii.

De la această dată, textele Convenţiei în limbile daneză, engleză şi irlandeză anexate la această decizie trebuie să fie autentice, ca şi cele în limbile olandeză, franceză, germană şi italiană.

ARTICOLUL 3

Decizia a fost elaborată în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, irlandeză şi italiană, toate cele 7 texte fiind autentice.

ARTICOLUL 4

Preşedintele Consiliului superior va notifica această decizie guvernelor statelor contractante şi ale statelor care au depozitat instrumentul de aderare, conform articolului 32 din Convenţie.

Incheiată la Florenţa la 20 martie 1975.

Pentru Consiliul superior,

M. Deloz,

preşedinte

DECIZIA

Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 5/86 din 21 noiembrie 1986 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European după aderarea Republicii Elene

Consiliul superior,

având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendată ultima oară prin Decizia Consiliului Superior din 20 martie 1975, denumită în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2,

ţinând cont de faptul că Republica Elenă a depozitat instrumentele de aderare la Guvernul Republicii Italiene conform art. 32 paragraful 1 din Convenţie,

ţinând cont de faptul că, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intră în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie,

ţinând cont de faptul că aceste amendamente trebuie realizate în consecinţă,

acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Elene,

a hotărât următoarele:

ARTICOLUL 1

Având efect de la data acestei decizii, se fac următoarele amendamente la Convenţia amendată prin Decizia Consiliului superior din 20 martie 1975 după aderarea Regatului Danemarcei, Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord:

1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu următorul text:

„7. In cazul deciziilor care necesită o majoritate calificată, voturile vor avea următoarea pondere:

Belgia                                       5

Danemarca                               3

Franţa                                     10

Germania                                10

Grecia                                       5

Irlanda                                      3

Italia                                        10

Luxemburg                               2

Olanda                                      5

Marea Britanie                        10

Deciziile sunt adoptate dacă înregistrează minimum 45 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 6 guverne."

2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în bugetul Institutului sunt determinate pe următoarea scală:

Belgia                               5,93%

Danemarca                      2,43%

Germania                       20,79%

Grecia                              1,75%

Irlanda                              0,61%

Italia                               20,79%

Luxemburg                       0,19%

Olanda                             5,93%

Marea Britanie               20,79%

Franţa                           20,79%"

3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, franceza, greaca, germana şi italiana."

4.  Următorul text se adaugă la articolul 38:

„Textul în limba greacă al Convenţiei, care apare în anexa la decizia Consiliului superior, prin care se specifică amendamentele considerate necesare pentru aderarea Republicii Elene este autentic, la fel ca şi textele menţionate în subparagrafele de mai sus, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante".

ARTICOLUL 2

Aderarea Greciei intră în vigoare la data semnării acestei decizii.

De la această dată, Republica Elenă devine stat contractant al Convenţiei; textele Convenţiei în limba greacă anexate la această decizie trebuie să fie autentice, ca şi cele în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, irlandeză şi italiană.

ARTICOLUL 3

Decizia a fost elaborată în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză şi italiană, fiecare dintre aceste texte fiind autentice.

ARTICOLUL 4

Preşedintele Consiliului superior va notifica această decizie guvernelor statelor contractante.

Incheiată la Florenţa la 21 noiembrie 1986.

Pentru Consiliul superior,

E. Boning,

Preşedinte

DECIZIA

Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 3/87 din 4 iunie 1987 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European după aderarea Regatului Spaniei

Consiliul superior,

având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendată prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975 şi 21 noiembrie 1986, denumită în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2,

ţinând cont de faptul că Regatul Spaniei a depozitat instrumentele de aderare la Guvernul Republicii Italiene conform art. 32 paragraful 1 din Convenţie,

ţinând cont de faptul că, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intră în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie,

ţinând cont de faptul că aceste amendamente trebuie realizate în consecinţă, acţionând în acord cu reprezentanţii Regatului Spaniei, a hotărât următoarele:

ARTICOLUL 1

Convenţia este amendată după cum urmează:

1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu următorul text:

„7. In cazul deciziilor care necesită o majoritate calificată, voturile vor avea următoarea pondere:

Belgia                                       5

Danemarca                               3

Germania                                10

Republica Elenă                       5

Spania                                      8

Franţa                                     10

Irlanda                                      3

Italia                                        10

Luxemburg                               2

Olanda                                      5

Marea Britanie                        10

Deciziile sunt adoptate dacă înregistrează minimum 50 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 8 guverne."

2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în bugetul Institutului sunt determinate pe următoarea scală:

Belgia                               5,52%

Danemarca                      2,26%

Germania                       19,35%

Republica Elenă              1,63%

Spania                              6,93%

Franţa                             19,35%

Irlanda                              0,57%

Italia                                19,35%

Luxemburg                       0,17%

Olanda                             5,52%

Marea Britanie              19,35%"

3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, franceza, germana, greaca, italiana şi spaniolă."

4. Textul articolului 34 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. această convenţie se aplică teritoriilor europene ale statelor contractante, teritoriilor şi departamentelor franceze de peste mări şi comunităţii independente a Insulelor Canare."

5.  Următorul text se adaugă la articolul 38:

„Textul în limba spaniolă al acestei convenţii, care apare în anexa la decizia Consiliului superior, prin care se specifică amendamentele considerate necesare pentru aderarea Regatului Spaniei, este autentic, în condiţiile stabilite în subparagrafele de mai sus, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante".

ARTICOLUL 2

Aderarea Regatului Spaniei intră în vigoare la data semnării acestei decizii.

De la această dată:

- Regatul Spaniei devine stat contractant al Convenţiei;

-  textul Convenţiei în limba spaniolă anexat la această decizie trebuie să fie autentic, ca şi cele în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, irlandeză şi italiană.

ARTICOLUL 3

Decizia a fost elaborată în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană şi spaniolă, toate cele 9 texte fiind autentice.

ARTICOLUL 4

Preşedintele Consiliului superior va notifica această decizie guvernelor statelor contractante.

Incheiată la Florenţa la 5 iunie 1987.

Pentru Consiliul superior,

Christian Prettre,

preşedinte

DECIZIA

Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 15/87din 3 decembrie 1987 privind corectarea Deciziei nr. 3/87 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European după aderarea Regatului Spaniei

Consiliul superior,

având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendată prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975 şi 21 noiembrie 1986, denumită în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2,

ţinând cont de Decizia Consiliului Superior nr. 3/87 din 4 iunie 1987 pentru amendarea Convenţiei după aderarea Regatului Spaniei,

ţinând cont de erorile lingvistice apărute în anumite limbi referitoare la articolul Convenţiei menţionat în cel de-al patrulea paragraf al articolului 1 din decizie,

ţinând cont de omiterea accidentală a unei referiri explicite la Ceuta şi Mellila în articolul şi paragraful menţionate anterior şi de necesitatea ca o astfel de referire să existe în Convenţie,

având în vedere că această dublă eroare trebuie corectată,

a hotărât următoarele:

ARTICOLUL 1

Articolul 1 paragraful 4 din Decizia nr. 3/87 va avea următorul conţinut:

„4. Textul articolului 35 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

«1. Această convenţie se aplică teritoriilor europene ale statelor contractante, teritoriilor şi insulelor Canare, Ceuta şi Melilla, departamentelor franceze de peste mări.»"

ARTICOLUL 2

Decizia a fost elaborată în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană şi spaniolă, toate cele 9 texte fiind autentice.

ARTICOLUL 3

Preşedintele Consiliului superior va notifica această decizie guvernelor statelor contractante.

Incheiată la Florenţa, la 3 decembrie 1987.

Pentru Consiliul superior,

Christian Prettre,

preşedinte

DECIZIA

Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 4/89 din 7 decembrie 1989 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European după aderarea Republicii Portugheze

Consiliul superior,

având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendată ultima oară prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975, 21 noiembrie 1986, 4 iunie 1987 şi 3 decembrie 1987, denumită în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2,

ţinând cont de faptul că Republica Portugheză a depozitat instrumentele de aderare la Guvernul Republicii Italiene conform art. 32 paragraful 1 din Convenţie,

ţinând cont de faptul că, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intră în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie,

ţinând cont de faptul că aceste amendamente trebuie realizate în consecinţă,

acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Portugheze,

a hotărât următoarele:

ARTICOLUL 1

Convenţia este amendată după cum urmează:

1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu următorul text:

„7. In cazul deciziilor care necesită o majoritate calificată, voturile vor avea următoarea pondere:

Belgia                                       5

Danemarca                               3

Germania                                10

Grecia                                       5

Spania                                      8

Franţa                                     10

Irlanda                                      3

Italia                                        10

Luxemburg                               2

Olanda                                      5

Portugalia                                 5

Marea Britanie                        10

Deciziile sunt adoptate dacă înregistrează minimum 54 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 8 guverne."

2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în bugetul Institutului sunt determinate pe următoarea scală:

Belgia                               5,48%

Danemarca                      2,24%

Germania                       19,19%

Republica Elenă               1,62%

Spania                              6,87%

Franţa                             19,19%

Irlanda                              0,57%

Italia                                19,19%

Luxemburg                       0,17%

Olanda                             5,48%

Portugalia                            0,81

Marea Britanie              19,19%"

3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, franceza, germana, greaca, italiana, portugheza şi spaniola.

4. Textul articolului 35 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Această convenţie se aplică teritoriilor europene ale statelor contractante, teritoriilor şi insulelor Azore, Madeira, Canare, Ceuta şi Melilla, departamentelor franceze de peste mări."

5.  Următorul text se adaugă la articolul 38:

„Textul în limba portugheză al acestei convenţii, care apare în anexa la Decizia Consiliului superior nr. 4/89 din 7 decembrie 1989, care amendează Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European după aderarea Republicii Portugheze, este autentic, în condiţiile stabilite în subparagrafele de mai sus, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante."

ARTICOLUL 2

Aderarea Republicii Portugalia intră în vigoare la data acestei decizii.

De la această dată:

-   Republica Portugheză devine stat contractant al Convenţiei;

- textul Convenţiei în limba portugheză anexat la această Decizie trebuie să fie autentic, ca şi cele în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană şi spaniolă.

ARTICOLUL 3

Decizia a fost elaborată în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, portugheză şi spaniolă.

ARTICOLUL 4

Preşedintele Consiliului superior va notifica această decizie guvernelor statelor contractante.

Incheiată la Florenţa, la 7 decembrie 1989.

Pentru Consiliul superior,

Sergio Balanzino,

preşedinte

DECIZIA

Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 1/97 din 19 iunie 1997 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European după aderarea Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei

Consiliul superior,

având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendată ultima oară prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975, 21 noiembrie 1986, 4 iunie 1987 şi 3 decembrie 1987, denumită în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2,

ţinând cont de faptul că Republica Finlanda şi Regatul Suediei au depozitat instrumentele de aderare la Guvernul Republicii Italiene conform art. 32 paragraful 1 din Convenţie,

ţinând cont de faptul că, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intră în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie,

ţinând cont de faptul că aceste amendamente trebuie realizate în consecinţă;

ţinând cont de faptul că aderarea la Convenţie este însoţită de dorinţa statelor care aderă de a accepta prevederile Convenţiei amendate la data de 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrării în vigoare a acesteia,

acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Finlanda şi ai Regatului Suediei,

a hotărât următoarele:

ARTICOLUL 1

Convenţia este amendată după cum urmează:

1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu următorul text:

„7. In cazul deciziilor care necesită o majoritate calificată, voturile vor avea următoarea pondere:

Belgia                                       5

Danemarca                               3

Germania                                10

Grecia                                       5

Spania                                      8

Franţa                                     10

Irlanda                                      3

Italia                                        10

Luxemburg                               2

Olanda                                      5

Portugalia                                 5

Finlanda                                   3

Suedia                                      4

Marea Britanie                        10

Deciziile sunt adoptate dacă înregistrează minimum 59 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 10 guverne."

2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în bugetul Institutului sunt determinate pe următoarea scală:

Belgia                               5,25%

Danemarca                      2,15%

Germania                       18,39%

Republica Elenă               1,55%

Spania                              6,59%

Franţa                             18,39%

Irlanda                              0,55%

Italia                                18,39%

Luxemburg                       0,16%

Olanda                             5,25%

Portugalia                         0,78%

Finlanda                           1,28%

Suedia                              2,88%

Marea Britanie              18,39%"

3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, portugheza, spaniola şi suedeza."

4. Textul articolului 35 paragraful 1 va fi înlocuit cu următorul text:

„1. Această convenţie se aplică teritoriilor europene ale statelor contractante, teritoriilor şi insulelor Azore, Madeira, Canare, Ceuta şi Melilla, departamentelor franceze de peste mări."

5.  Următorul text se adaugă la articolul 38:

„Textele în limbile finlandeză şi suedeză ale acestei convenţii, care apar în anexa la decizia Consiliului superior care amendează Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European după aderarea Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei, sunt autentice, în condiţiile stabilite în subparagrafele de mai sus, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante."

ARTICOLUL 2

1.  Aderarea Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei la Convenţie intră în vigoare la data acestei decizii.

De la această dată:

-   Republica Finlanda şi Regatul Suediei devin state contractante ale Convenţiei;

-  textele Convenţiei în limbile finlandeză şi suedeză, anexate la această decizie, trebuie să fie autentice, ca şi cele în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, portugheză şi spaniolă.

2.  In orice caz, aderarea va avea efect de la data de 1 octombrie 1997 în ceea ce priveşte aplicarea art. 9 din Convenţia pentru anul bugetar curent, 1997.

ARTICOLUL 3

Aderarea Republicii Finlanda şi a Regatului Suediei la Convenţie implică acceptarea de către aceste state a amendamentelor făcute la Convenţie de către Convenţia de amendare de la Florenţa, 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrării acesteia în vigoare, conform art. 13.

In plus, de la data intrării în vigoare, textele în limbile finlandeză şi suedeză ale Convenţiei, anexate la această decizie, sunt autentice, la fel ca şi cele în limbile daneză, olandeză, engleză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, portugheză şi spaniolă. Ele trebuie depozitate în arhivele Guvernului Republicii Italiene, care va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele statelor contractante.

ARTICOLUL 4

Decizia a fost elaborată în limbile daneză, olandeză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, portugheză, spaniolă şi suedeză, fiecare text fiind în mod egal autentic.

ARTICOLUL 5

Preşedintele Consiliului superior va notifica această decizie guvernelor statelor contractante.

Incheiată la Florenţa la 19 iunie 1997.

Pentru Consiliul superior,

D. Constas,

preşedinte

DECIZIA

Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 7/97 din 11 decembrie 1997 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European după aderarea Republicii Austria

Consiliul superior,

având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendată prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975, 21 noiembrie 1986, 4 iunie 1987 şi 3 decembrie 1987, 7 decembrie 1989 şi 19 iunie 1997, denumită în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2,

ţinând cont de faptul că dezbaterile parlamentare pentru autorizarea depozitării de către Guvernul austriac a instrumentului de aderare a Republicii Austria la Convenţie ar trebui încheiate la data de 18 decembrie,

ţinând cont de faptul că, în cazul autorizării, Republica Austria intenţionează să depoziteze instrumentul de aderare la Guvernul Republicii Italiene, depozitarul Convenţiei, în primele două săptămâni ale lunii ianuarie 1998,

ţinând cont de faptul că, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intră în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie,

ţinând cont de faptul că nu este necesar ca realizarea acestor adaptări să fie amânată pe o perioadă de 6 luni şi că Republica Austria poate fi considerată stat în curs de aderare, în condiţiile în care data intrării în vigoare a acestor adaptări este legată de depozitarea de către Republica Austria a instrumentului de aderare,

ţinând cont de faptul că aderarea la Convenţie este însoţită de dorinţa Republicii Austria de a accepta prevederile Convenţiei amendate la data de 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrării în vigoare a acesteia,

acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Austria,

a hotărât următoarele:

ARTICOLUL 1

Având efect de la data de 1 ianuarie 1998, Convenţia este amendată după cum urmează:

1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu următorul text:

„7. In cazul deciziilor care necesită o majoritate calificată, voturile vor avea următoarea pondere:

Belgia                                       5

Danemarca                               3

Germania                                10

Grecia                                       5

Spania                                      8

Franţa                                     10

Irlanda                                      3

Italia                                        10

Luxemburg                               2

Olanda                                      5

Austria                                      4

Portugalia                                 5

Finlanda                                   3

Suedia                                      4

Marea Britanie                        10

Deciziile sunt adoptate dacă înregistrează minimum 62 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 10 guverne."

2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în bugetul Institutului sunt determinate pe următoarea scală:

Belgia                               5,11%

Danemarca                      2,09%

Germania                       17,89%

Republica Elenă               1,51%

Spania                              6,41%

Franţa                             17,89%

Irlanda                              0,53%

Italia                                17,89%

Luxemburg                       0,16%

Olanda                              5,11%

Austria                              2,73%

Portugalia                         0,73%

Finlanda                           1,23%

Suedia                              2,80%

Marea Britanie              17,89%"

ARTICOLUL 2

Aderarea Republicii Austria la Convenţie intră în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

ARTICOLUL 3

Aderarea Republicii Austria la Convenţie implică acceptarea de către acest stat a amendamentelor făcute la Convenţie de către Convenţia de amendare de la Florenţa, 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrării acesteia în vigoare, conform art. 13.

ARTICOLUL 4

Decizia a fost elaborată în limbile daneză, olandeză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, portugheză, spaniolă şi suedeză, fiecare text fiind în mod egal autentic.

ARTICOLUL 5

Intrarea în vigoare a acestei decizii este condiţionată de depozitarea de către Republica Austria a instrumentului de aderare până cel mai târziu la data de 31 ianuarie 1998. Decizia va intra în vigoare în ziua depozitării, iar preşedintele Consiliului superior va notifica guvernele statelor contractante.

Incheiată la Florenţa la 11 decembrie 1997.

Pentru Consiliul superior,

Argyris Fatouros,

preşedinte

DECIZIA

Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 5/2004 din 9 decembrie 2004 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European după aderarea Republicii Polone

Consiliul superior,

având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendată prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975, 21 noiembrie'l986, 4 iunie 1987 şi 3 decembrie 1987, 7 decembrie 1987, 19 iunie 1997 şi 11 decembrie 1997, denumită în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2,

ţinând cont de faptul că dezbaterile parlamentare pentru autorizarea depozitării de către Guvernul polonez a instrumentului de aderare a Republicii Polone la Convenţie ar trebui încheiate la data de 11 decembrie 2004,

ţinând cont de faptul că, în cazul autorizării, Republica Polonă intenţionează să depoziteze instrumentul de aderare la Guvernul Republicii Italiene, depozitarul Convenţiei, în primele două săptămâni ale lunii ianuarie 2005,

ţinând cont de faptul că, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intră în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie,

ţinând cont de faptul că nu este necesar ca realizarea acestor adaptări să fie amânate pe o perioadă de 6 luni şi că Republica Polonă poate fi considerată stat în curs de aderare, în condiţiile în care data intrării în vigoare a acestor adaptări este legată de depozitarea de către Republica Polonă a instrumentului de aderare,

ţinând cont de faptul că aderarea la Convenţie este însoţită de dorinţa Republicii Polone de a accepta prevederile Convenţiei amendate la data de 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrării în vigoare a acesteia,

acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Polone,

a hotărât următoarele:

ARTICOLUL 1

Convenţia se modifică după cum urmează:

1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu următorul text:

„7. In cazul deciziilor care necesită o majoritate calificată, voturile vor avea următoarea pondere:

Belgia                                       5

Danemarca                               3

Germania                                10

Grecia                                       5

Spania                                      8

Franţa                                     10

Irlanda                                      3

Italia                                        10

Luxemburg                               2

Olanda                                      5

Austria                                      4

Polonia                                     8

Portugalia                                 5

Finlanda                                   3

Suedia                                      4

Marea Britanie                        10

Deciziile sunt adoptate dacă înregistrează minimum 68 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 11 guverne."

2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în bugetul Institutului sunt determinate pe următoarea scală, în conformitate cu Decizia Consiliului superior nr. 3/04 din 10 iunie 2004:

Belgia                               5,00%

Danemarca                      2,04%

Germania                       17,50%

Republica Elenă               1,48%

Spania                              6,27%

Franţa                             17,50%

Irlanda                              0,52%

Italia                                17,50%

Luxemburg                       0,16%

Olanda                             5,00%

Austria                              2,67%

Polonia                             2,16%

Portugalia                         0,74%

Finlanda                           1,20%

Suedia                              2,74%

Marea Britanie              17,50%"

ARTICOLUL 2

Aderarea Republicii Polone la Convenţie intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2005.

ARTICOLUL 3

Aderarea Republicii Polone la Convenţie implică acceptarea de către acest stat a amendamentelor făcute la Convenţie de către Convenţia de amendare de la Florenţa,  18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrării acesteia în vigoare, conform art. 13.

ARTICOLUL 4

Decizia a fost elaborată în limbile daneză, olandeză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, polonă, portugheză, spaniolă şi suedeză, fiecare text fiind în mod egal autentic.

ARTICOLUL 5

Intrarea în vigoare a acestei decizii este condiţionată de depozitarea de către Republica Polonă a instrumentului de aderare până cel mai târziu la data de 31 ianuarie 1998. Decizia va intra în vigoare în ziua depozitării, iar preşedintele Consiliului superior va notifica guvernele statelor contractante.

Incheiată la Florenţa la 9 decembrie 2004.

Pentru Consiliul superior,

Friedrich Faulhammer,

preşedinte

DECIZIA

Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 1/2005 din 9 şi 10 iunie 2005 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European după aderarea Republicii Cipru, Republicii Slovace şi Republicii Slovenia

Consiliul superior,

având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendată prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975, 21 noiembrie 1986, 4 iunie 1987 şi 3 decembrie 1987, 7 decembrie 1987, 19 iunie 1997, 11 decembrie 1997 şi 9 decembrie 2004, denumită în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2,

ţinând cont de faptul că, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intră în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie,

ţinând cont de faptul că aceste amendamente trebuie realizate în consecinţă,

ţinând cont de faptul că aderarea la Convenţie este însoţită de dorinţa statelor în curs de aderare de a accepta prevederile Convenţiei amendate la data de 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrării în vigoare a acesteia,

acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Cipru, Republicii Slovace şi Republicii Slovenia,

a hotărât următoarele:

ARTICOLUL 1

Convenţia se modifică după cum urmează:

1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu următorul text:

„7. In cazul deciziilor care necesită o majoritate calificată, voturile vor avea următoarea pondere:

Belgia                                       5

Danemarca                               3

Germania                                10

Grecia                                       5

Spania                                      8

Franţa                                     10

Irlanda                                      3

Italia                                        10

Luxemburg                               2

Olanda                                      5

Austria                                      4

Polonia                                     8

Portugalia                                 5

Finlanda                                   3

Suedia                                      4

Marea Britanie                        10

Cipru                                         2

Republica Slovacă                   5

Slovenia                                   3

Deciziile sunt adoptate dacă înregistrează minimum 75 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 13 guverne."

2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în bugetul Institutului sunt determinate pe următoarea scală, în conformitate cu Decizia Consiliului superior nr. 3/04 din 10 iunie 2004:

Belgia                               4,97%

Danemarca                      2,03%

Germania                       17,39%

Republica Elenă               1,47%

Spania                              6,23%

Franţa                             17,39%

Irlanda                              0,52%

Italia                                17,39%

Luxemburg                       0,16%

Olanda                             4,97%

Austria                              2,65%

Polonia                             2,14%

Portugalia                         0,74%

Finlanda                           1,20%

Suedia                              2,72%

Marea Britanie                17,39%

Cipru                                0,12%

Republica Slovacă           0,28%

Slovenia                          0,24%"

3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, polona, portugheza, slovena, slovaca, spaniola şi suedeza."

4.  Următorul subparagraf va fi adăugat la articolul 38: „Textele în limbile greacă, slovenă şi slovacă ale Convenţiei,

care apar în anexa la decizia Consiliului superior, care amendează Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European ca urmare a aderării Republicii Cipru, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace sunt autentice, în acelaşi fel ca şi textele menţionate în subparagrafele anterioare, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante."

ARTICOLUL 2

Aderarea Republicii Cipru, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace la Convenţie intră în vigoare de la data acestei decizii.

Noile state contractante vor începe să contribuie la bugetul Institutului din anul financiar 2006.

ARTICOLUL 3

Aderarea Republicii Cipru, Republicii Slovenia şi Republicii Slovace la Convenţie implică acceptarea de către aceste state a amendamentelor făcute la Convenţie de către Convenţia de amendare de la Florenţa, 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrării acesteia în vigoare, conform art. 13.

ARTICOLUL 4

Decizia a fost elaborată în limbile daneză, olandeză, engleză, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, polonă, portugheză, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, fiecare text fiind în mod egal autentic.

ARTICOLUL 5

Preşedintele Consiliului superior va notifica această decizie guvernelor statelor contractante.

Incheiată la Florenţa la 9 si 10 iunie 2005.

Pentru Consiliul superior,

Fausto de Quadros,

preşedinte

DECIZIA

Consiliului superior al Institutului Universitar European nr. 6/2005 din 9 decembrie 2005 pentru amendarea Convenţiei privind înfiinţarea Institutului Universitar European după aderarea Republicii Estonia

Consiliul superior,

având în vedere Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European, amendată prin deciziile Consiliului superior din 20 martie 1975, 21 noiembrie 1986, 4 iunie 1987 şi 3 decembrie 1987, 7 decembrie 1987, 19 iunie 1997, 11 decembrie 1997, 9 decembrie 2004 şi 9 şi 10 iunie 2005, denumită în continuare Convenţia, şi, în special, art. 32 paragraful 2,

ţinând cont de faptul că, în conformitate cu art. 32 paragraful 1 din Convenţie, Republica Estonia intenţionează să depoziteze în scurt timp instrumentele de aderare la Guvernul Republicii Italiene,

ţinând cont de faptul că, în conformitate cu art. 32 paragraful 2 din Convenţie, aderarea intră în vigoare la data la care Consiliul superior a realizat amendamentele necesare la Convenţie,

ţinând cont de faptul că aceste amendamente trebuie realizate în consecinţă,

ţinând cont de faptul că aderarea la Convenţie este însoţită de dorinţa statelor în curs de aderare de a accepta prevederile Convenţiei amendate la 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrării în vigoare a acesteia,

acţionând în acord cu reprezentanţii Republicii Estonia,

a hotărât următoarele:

ARTICOLUL 1

Convenţia se modifică după cum urmează:

1. Textul articolului 6 paragraful 7 este înlocuit cu următorul text:

„7. In cazul deciziilor care necesită o majoritate calificată, voturile vor avea următoarea pondere:

Belgia                                       5

Danemarca                               3

Germania                                10

Grecia                                       5

Spania                                      8

Franţa                                     10

Irlanda                                      3

Italia                                        10

Luxemburg                               2

Olanda                                      5

Austria                                      4

Polonia                                     8

Portugalia                                 5

Finlanda                                   3

Suedia                                      4

Marea Britanie                        10

Cipru                                         2

Republica Slovacă                   5

Slovenia                                   3

Estonia                                     3

Deciziile   sunt   adoptate   dacă   înregistrează   minimum 77 de voturi pentru şi au aprobarea a cel puţin 14 guverne."

2. Textul articolului 19 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Contribuţiile financiare ale statelor contractante pentru acoperirea cheltuielilor prevăzute în bugetul Institutului sunt determinate pe următoarea scală, în conformitate cu Decizia Consiliului superior nr. 3/04 din 10 iunie 2004:

Belgia                               4,96%

Danemarca                      2,03%

Germania                       17,38%

Republica Elenă               1,47%

Spania                              6,23%

Franţa                             17,38%

Irlanda                              0,51%

Italia                                17,38%

Luxemburg                       0,16%

Olanda                             4,96%

Austria                              2,65%

Polonia                             2,14%

Portugalia                         0,74%

Finlanda                           1,19%

Suedia                              2,72%

Marea Britanie                17,39%

Cipru                                0,12%

Republica Slovacă           0,28%

Slovenia                           0,24%

Estonia                            0,07%"

3. Textul articolului 27 paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

„1. Limbile oficiale ale Institutului sunt daneza, olandeza, engleza, estoniana, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, polona, portugheza, slovena, slovaca, spaniola şi suedeza."

4. Următorul subparagraf va fi adăugat la articolul 38:

„Textul în limba estoniană al acestei convenţii, care apare în anexa la decizia Consiliului superior, care amendează Convenţia privind înfiinţarea Institutului Universitar European ca urmare a aderării Republicii Estonia, este autentic, în acelaşi fel ca şi textele menţionate în subparagrafele anterioare, iar Guvernul Republicii Italiene va transmite o copie legalizată fiecăruia dintre guvernele celorlalte state contractante."

Incheiată la Florenţa la 9 decembrie 2005.

ARTICOLUL 2

Aderarea Republicii Estonia la Convenţie intră în vigoare de la data acestei decizii. Noul stat contractant va începe să contribuie la bugetul Institutului din anul financiar 2006.

ARTICOLUL 3

Aderarea Republicii Estonia la Convenţie implică acceptarea de către acest stat a amendamentelor făcute la Convenţie de către Convenţia de amendare de la Florenţa, 18 iunie şi 17 septembrie 1992, din momentul intrării acesteia în vigoare, conform art. 13.

ARTICOLUL 4

Decizia a fost elaborată în limbile daneză, olandeză, engleză, estoniană, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, polonă, portugheză, slovacă, slovenă, spaniolă şi suedeză, fiecare text fiind în mod egal autentic.

ARTICOLUL 5

Preşedintele Consiliului superior va notifica această decizie guvernelor statelor contractante.

Pentru Consiliul superior,

Fausto de Quadros,

preşedinte