LEGE Nr. 130
din 20 iulie 1999
privind unele masuri de
protectie a persoanelor incadrate in munca
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 190 din 20 martie 2007
CAPITOLUL I
Măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă
Art. 1. - Contractele individuale de muncă încheiate de
următoarele categorii de angajatori vor fi înregistrate, în termen de 20 de
zile de la data încheierii lor, la inspectoratele teritoriale de muncă:
a) persoanele fizice;
b) societăţile comerciale cu capital privat;
c) asociaţiile cooperatiste;
d) asociaţiile familiale;
e) asociaţiile, fundaţiile, organizaţiile sindicale şi
patronale;
f) orice alte organizaţii care sunt constituite şi
funcţionează potrivit legislaţiei române.
Art. 2. - (1) Carnetele de muncă ale salariaţilor
încadraţi la angajatorii prevăzuţi la art. 1 se păstrează si se completează de către inspectoratele
teritoriale de muncă în a căror rază teritorială îşi are sediul angajatorul.
(2) Angajatorii sunt obligaţi să depună la
inspectoratele teritoriale de muncă la care se păstrează şi se completează
carnetele de muncă ale salariaţilor:
a) actele privind executarea, suspendarea, modificarea
şi încetarea contractelor individuale de muncă, în termen de 5 zile de la
perfectarea acestora;
b) lunar, dovezile de calculare a drepturilor
salariale, până la data de 25 a lunii următoare celei
pentru care se face plata acestora.
(3) Angajatorii care au înfiinţat sedii secundare în
alte judeţe decât în cel unde angajatorul îşi are sediul pot solicita ca
păstrarea şi completarea carnetelor de muncă ale salariaţilor care prestează
munca în cadrul sediilor secundare să se facă de către inspectoratele
teritoriale de muncă în a
căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea acestea. In acest caz,
angajatorii au obligaţia de a înregistra contractele individuale de muncă ale
salariaţilor şi de a depune documentele menţionate la alin. (2) la
inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară
activitatea sediul secundar şi de a deţine la sediul secundar o copie a acestor
documente.
*) Republicată în temeiul art. II
din Legea nr. 450/2006 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate
în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.004 din 18 decembrie 2006,
dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 130/1999 a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999 şi, ulterior, a mai fost modificată prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/1999 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor
încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 23 septembrie 1999, aprobată
cu completări prin Legea nr. 322/2001, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 342
din 27 iunie 2001, prin Legea nr. 577/2003 privind aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2004, şi prin Legea nr.
403/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 130/1999 privind unele
măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie
2006.
Limitele amenzilor contravenţionale prevăzute de Legea
nr. 130/1999 au fost majorate prin Hotărârea Guvernului nr. 238/2002, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din
26 martie 2002.
Art. 3. - (1) La solicitarea
unor angajatori care au posibilitatea de a păstra şi completa carnetele de
muncă ale salariaţilor, inspectoratele teritoriale de muncă pot aproba ca
aceste operaţiuni să fie efectuate de către aceşti angajatori.
(2) Angajatorii prevăzuţi la
alin. (1) au următoarele obligaţii:
a) să depună lunar la inspectoratul teritorial de
muncă dovezile de calculare a drepturilor salariale, până la data de 25 a lunii
următoare celei pentru care se face plata acestora;
b) să prezinte carnetele de muncă ale salariaţilor la
inspectoratele teritoriale de muncă, la încetarea contractelor individuale de
muncă ale acestora, în vederea certificării înscrierilor efectuate.
(3) Angajatorii care au înfiinţat sedii secundare în
alte judeţe decât în cel unde angajatorul îşi are sediul pot solicita ca
păstrarea şi completarea carnetelor de muncă ale salariaţilor care prestează
munca în cadrul sediilor secundare să se facă de către acestea. In acest caz,
angajatorii au obligaţia de a înregistra contractele individuale de muncă ale
salariaţilor şi de a depune documentele prevăzute la alin. (2) la inspectoratul
teritorial de muncă în a cărui rază teritorială îşi desfăşoară activitatea
sediul secundar.
Art. 4. - (1) Contractele individuale de muncă
încheiate de cetăţenii români cu misiunile diplomatice şi cu oficiile consulare
străine cu sediul în România, precum şi cu reprezentanţele din România ale unor
firme, asociaţii, fundaţii sau organizaţii cu sediul în străinătate se
înregistrează la Inspectoratul Teritorial de Muncă al Municipiului Bucureşti,
respectiv la inspectoratele teritoriale de muncă unde îşi au sediul misiunile
diplomatice, oficiile consulare străine cu sediul în România, precum şi
reprezentanţele din România ale unor firme, asociaţii, fundaţii sau organizaţii
cu sediul în străinătate.
(2) Carnetele de muncă ale cetăţenilor români
menţionaţi la alin. (1) se păstrează şi se completează de Inspectoratul
Teritorial de Muncă al Municipiului Bucureşti, respectiv de inspectoratele
teritoriale de muncă.
Art. 5. - (1) Pentru prestarea
serviciilor prevăzute în prezenta lege, inspectoratele teritoriale de muncă vor
percepe un comision stabilit după cum urmează:
a) 0,75% din fondul lunar de salarii, angajatorilor
cărora le păstrează şi le completează carnetele de muncă;
b) 0,25% din fondul lunar de salarii, angajatorilor
cărora le prestează serviciile prevăzute la art. 3, constând în verificarea şi
certificarea legalităţii înregistrărilor efectuate de către aceştia.
(2) Angajatorii prevăzuţi la art. 2 şi 3 au obligaţia
să calculeze comisionul şi să depună lunar la inspectoratul teritorial de muncă
o declaraţie fiscală privind stabilirea comisionului. Plata comisionului şi
depunerea declaraţiei se vor efectua până la data de 25 a lunii următoare celei
pentru care este datorat.
(3) Au obligaţia să calculeze comisionul şi să depună
lunar la inspectoratul teritorial de muncă o declaraţie fiscală privind
stabilirea comisionului şi sediile secundare ale angajatorilor, în situaţia în
care păstrarea şi completarea carnetelor de muncă ale salariaţilor, respectiv
verificarea şi certificarea înscrierilor efectuate în carnetele de muncă, se
fac de către alt inspectorat teritorial de muncă decât cel unde îşi are sediul
angajatorul.
(4) Modelul declaraţiei fiscale prevăzute la alin.
(2), precum şi instrucţiunile de depunere şi completare a acesteia se aprobă
prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, care se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(5) Sumele reprezentând comisionul prevăzut la alin. (1) constituie venituri proprii ale Inspecţiei
Muncii, se păstrează la Trezoreria Statului şi sunt purtătoare de dobândă.
Art. 6. - (1) Inspecţia Muncii şi inspectoratele
teritoriale de muncă exercită controlul asupra modului în care sunt aplicate prevederile prezentei legi.
(2) Angajatorii au obligaţia de a permite efectuarea
controlului şi de a pune la dispoziţie organelor abilitate toate documentele şi
actele solicitate.
(3) Impotriva actelor de control referitoare la modul
de calcul al comisionului datorat şi al penalităţilor
aferente acestuia, stabilite potrivit prevederilor prezentei legi, se poate
formula contestaţie, care se soluţionează de către organul emitent.
(4) Prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (2)
din Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de control, în cazul controalelor
care au ca obiectiv depistarea muncii fără forme legale, registrul unic de
control se completează după efectuarea acestora.
CAPITOLUL II
Răspunderea juridică
Art. 7. - Nerespectarea de către angajator a
prevederilor art. 1, 2, ale art. 3 alin. (2) şi ale art. 5 alin. (2) constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei.
Art. 8. - Constituie
contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 4.500 lei la 9.000 lei refuzul
angajatorului de a permite intrarea în incinta unităţii a organelor de control
prevăzute la art. 6 ori de a pune la dispoziţie acestora documentele
solicitate.
Art. 9. - (1) Constatarea şi
sancţionarea contravenţiilor prevăzute de prezenta lege se fac de către
inspectorii de muncă.
(2) Prevederile prezentei legi, referitoare la
contravenţii, se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen
de cel mult 48 de ore de la data încheierii ori comunicării procesului-verbal
jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, corespunzător faptei pentru care
a fost sancţionat, agentul constatator făcând menţiune despre această
posibilitate în Procesul-verbal.
Art. 10. - (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendă penală fapta persoanei care în
mod repetat stabileşte pentru angajaţii încadraţi în baza contractului
individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat
în plată, prevăzut de lege.
(2) Cu pedeapsa prevăzută la
alin. (1) se sancţionează şi infracţiunea constând în refuzul repetat al unei
persoane de a permite, potrivit legii, accesul inspectorilor de muncă în oricare
dintre spaţiile unităţii sau de a pune la dispoziţia acestora documentele solicitate, potrivit legii.
(3) Constituie infracţiune şi se sancţionează cu
închisoare de la 1 la 2 ani sau cu amendă penală fapta persoanei care în mod
repetat utilizează persoane care desfăşoară activităţi salarizate, fără
respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează încheierea contractului
individual de muncă.
(4) Răspunderea penală, în condiţiile alin. (1) -(3),
revine, după caz, directorului, directorului executiv, administratorului,
reprezentantului legal al angajatorului-persoană juridică, respectiv altei
persoane împuternicite de către angajatorul-persoană juridică,
angajatorului-persoană fizică ori reprezentantului legal sau altei persoane
împuternicite de către angajatorul-persoană fizică.
Art. 11. - Sancţiunile prevăzute la art. 7, 8 şi 10 din
prezenta lege se aplică persoanelor care se fac vinovate de încălcarea
prevederilor respective.
Art. 12. - (1) Neplata sumelor reprezentând comisionul
prevăzut la art. 5 alin. (1) la termenul stabilit potrivit art. 5 alin. (2) se
sancţionează potrivit prevederilor legale în materie de colectare a creanţelor
fiscale.
(2) Pentru recuperarea creanţelor reprezentând
comisionul neachitat la termenul stabilit potrivit art. 5 alin. (2), precum şi
a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere datorate, potrivit legii, Inspecţia
Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă, este abilitată să ducă la
îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită,
potrivit dispoziţiilor legale în vigoare în materie de colectare a creanţelor fiscale.
(3) Dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, cu excepţia cazului în
care prin lege specială se dispune altfel. '
CAPITOLUL III
Dispoziţii finale
Art. 13. - Inspecţia Muncii poate utiliza sumele
reprezentând comisionul prevăzut la art. 5 în condiţiile stabilite prin
hotărâre a Guvernului.
Art. 14. - In aplicarea prezentei legi Ministerul
Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Ministerul Finanţelor Publice, ca
organe de specialitate ale Guvernului, pot emite norme metodologice care vor fi
publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Art. 15. - La data intrării în vigoare a prezentei
legi*) se abrogă Legea nr. 83/1995 privind unele măsuri de protecţie a
persoanelor încadrate în muncă, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 166 din 31 iulie 1995.
Art. 16. - Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile
de la data publicării ei în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II şi III din Legea nr. 403/2005, care nu sunt încorporate în textul
republicat al Legii nr. 130/1999 şi care se aplică, în continuare, ca
dispoziţii proprii ale Legii nr. 403/2005.
„Art. II. - (1) Plătitorii de
comision prevăzuţi la art. 8**) din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de
protecţie a persoanelor încadrate în muncă, cu modificările şi completările
ulterioare, care înregistrează la data intrării în vigoare a prezentei legi
obligaţii restante şi neachitate reprezentând comision datorat inspectoratului
teritorial de muncă, au obligaţia să depună o declaraţie-inventar ce va
cuprinde comisionul datorat, pe ani fiscali, împreună cu dobânzile şi
penalităţile de întârziere, sume stabilite pe propria răspundere, conform
evidenţei contabile. Declaraţia-inventar constituie şi înştiinţare de plată.
(2) Modelul declaraţiei-inventar se aprobă prin ordin
al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în termen de 30 de
zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Ordinul se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Declaraţia-inventar se depune în termen de 60 de
zile de la data intrării în vigoare a ordinului privind aprobarea modelului
declaraţiei-inventar la inspectoratele teritoriale de muncă în a căror rază
teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul angajatorilor.
Declaraţia-inventar devine titlu de creanţă la data depunerii la inspectoratul
teritorial de muncă.
(4) Termenele de prescripţie
a dreptului de a stabili comisionul datorat, dobânzile şi penalităţile de
întârziere aferente, supuse prevederilor prezentului articol, se întrerup la
data intrării în vigoare a prezentei legi, după această dată urmând să curgă un
nou termen de prescripţie.
(5) Nerespectarea de către angajator a prevederilor
alin. (1)-(4) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000
lei la 6.000 lei.
Art. III. - (1) Documentele prevăzute la art. 9 alin.
(2)***) şi la art. 10 alin. (2) lit. a)****) din Legea nr. 130/1999, cu
modificările şi completările ulterioare, pot fi depuse de către angajatori la
inspectoratul teritorial de muncă şi în format digital, cu respectarea
prevederilor legale referitoare la semnătura electronică.
(2) Procedura de transmitere în
format digital a documentelor prevăzute la art. 9 alin. (2)***) şi la art. 10
alin. (2) lit. a)****) se aprobă prin decizia inspectorului general de stat din
cadrul Inspecţiei Muncii şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea
I.”
*) Legea nr. 130/1999 a fost publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie
1999.
**) Art. 8 a devenit, în forma republicată a Legii nr.
130/1999, art. 1.
***) Art. 9 alin. (2) a devenit, în forma republicată a
Legii nr. 130/1999, art. 2 alin. (2).
****) Art. 10 alin. (2) lit. a) a devenit, în forma
republicată a Legii nr. 130/1999, art. 3 alin. (2) lit. a).