Legea Nr.180 din 07.10.2016

Parlamentul României adoptă prezenta lege.ARTICOL UNIC Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 11 aprilie 1996, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. Articolul 46 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 46 Prin uz de armă, în sensul prezentei legi, se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor, animalelor sau bunurilor de către personalul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale prevăzut la art. 47. 2. La articolul 47, după litera c) se introduce o nouă literă, litera c¹), cu următorul cuprins: c¹) împotriva animalelor care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală proprie sau a altor persoane; 3. La articolul 47, literele d) şi g) se modifică şi vor avea următorul cuprins: d)pentru imobilizarea unei persoane care ameninţă cu comiterea cu violenţă a unei fapte prevăzute de legea penală sau care, după comiterea acesteia, nu se supune imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă, iar rămânerea acesteia în stare de libertate poate pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor; ........ ................ ................ ................ ................ ........ ......... g)pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea persoanelor care, potrivit legii, au fost private de libertate cu scopul înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică; 4. La articolul 47, după litera g) se introduce o nouă literă, litera g¹), cu următorul cuprins: g¹) pentru imobilizarea unei persoane care se sustrage de la executarea unei măsuri privative de libertate, dacă nu se supune imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă şi nu poate fi oprită prin alte mijloace; 5. La articolul 47, litera j) se modifică şi va avea următorul cuprins: j)în executarea intervenţiei antiteroriste sau intervenţiei contrateroriste asupra obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării ostaticilor sau altor persoane şi restabilirii ordinii publice; 6. La articolul 47, după litera j) se introduce o nouă literă, litera k) , cu următorul cuprins: k)în executarea intervenţiei în scopul eliberării persoanelor lipsite de libertate în mod ilegal de către persoane înarmate. 7. Articolul 48 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 48 Personalul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme de foc din dotare poate face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii. 8. Articolul 49 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 49 Uzul de armă se face numai după somaţia legală. Somaţia se face prin cuvintele: «Stai, stai că trag!». În caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical sau într-o altă direcţie presupus sigură care să nu pericliteze viaţa, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane. În cazul în care, după executarea somaţiei legale, potrivit alin. 2, persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia. În cazul prevăzut la art. 47 lit. h) şi i), se face uz de armă numai după ce s-a repetat de 3 ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia: «Părăsiţi ....., vom folosi arme de foc!». Prin excepţie de la prevederile alin. 1, în situaţiile prevăzute la art. 47 lit. a), b), f), j) şi k), precum şi la art. 48, se poate face uz de armă fără somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru aceasta. În cazul folosirii armelor împotriva mijloacelor de transport, focul se execută asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării acestora. 9. Articolul 51 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 51 Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute în prezentul capitol, se face în aşa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se execută uzul de armă, încetarea atacului sau a stării de pericol, imposibilitatea acestora de a mai acţiona sau neutralizarea acţiunilor ilegale, trăgânduse astfel încât să se evite, pe cât posibil, cauzarea morţii acestora. Dacă uzul de armă şi-a atins scopul prevăzut la alin. 1, se încetează recurgerea la un asemenea mijloc. Cel care a făcut uz de armă este obligat să acţioneze în cel mai scurt timp posibil, pentru a se acorda primul ajutor şi asistenţă medicală persoanelor rănite. Fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă, în mod ierarhic. De îndată ce va fi posibil, raportul se întocmeşte în scris. Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică, de îndată, procurorului competent, potrivi legii, de către instituţia din care face parte persoana care a executat uzul de armă. 10. Articolul 52 se modifică şi va avea următorul cuprins: Articolul 52 Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, dacă vârsta acestora este evidentă sau cunoscută, femeilor, bătrânilor şi persoanelor cu handicap vizibil, precum şi în situaţia în care s-ar primejdui viaţa altor persoane, cu excepţia: a)cazurilor în care se înfăptuieşte un atac armat izolat sau în grup împotriva persoanelor prevăzute la art. 47 lit. a) şi b); b)situaţiilor prevăzute la art. 47 lit. j) şi k).Se interzice uzul de armă: a)în situaţia în care s-ar viola, în mod intenţionat, teritoriul, spaţiul aerian sau apele naţionale ale unui stat vecin; b)împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat izolat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a unei persoane. 11. După articolul 52 se introduc trei noi articole , articolele 52¹-52³, cu următorul cuprins: Articolul 52¹ Uzul de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de prezenta lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea materială a personalului instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale. Articolul 52² Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale au obligaţia de a pregăti personalul autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme de foc cu privire la condiţiile utilizării acestora şi de a institui testări teoretice şi practice periodice ale acestui personal. Articolul 52³ Prevederile art. 46-52 se aplică inclusiv instituţiilor care au încadrate persoane care ocupă funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice, înarmate cu arme de foc, în situaţiile în care uzul de armă nu este reglementat prin lege specială. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR FLORIN IORDACHE PREŞEDINTELE SENATULUI CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU