LEGE Nr. 488
din 28 decembrie 2006
pentru modificarea si
completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural
national mobil
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 10 din 8 ianuarie 2007
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
Art. I. - Legea nr.
182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural
naţional mobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 27 octombrie 2000, cu
modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează:
1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:
„Art. 1. - (1) Prezenta lege instituie regimul juridic
al bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil, ca parte a
patrimoniului cultural naţional, şi reglementează activităţile specifice de
protejare a acestora.
(2) Patrimoniul cultural
naţional cuprinde ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de regimul
de proprietate asupra acestora, care reprezintă o mărturie şi o expresie a
valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor aflate în continuă
evoluţie; cuprinde toate elementele rezultate din interacţiunea, de-a lungul
timpului, între factorii umani şi cei naturali."
2. Articolul 2 va avea
următorul cuprins:
„Art. 2. - (1) Statul garantează proprietatea şi
asigură, potrivit legii, protejarea bunurilor care fac parte din patrimoniul
cultural naţional mobil.
(2) Exercitarea dreptului de proprietate şi a altor
drepturi reale, precum şi a dreptului de administrare asupra unui bun din
patrimoniul cultural naţional mobil este supusă reglementărilor prezentei legi.
(3) Statul asigură, potrivit legii, baza materială şi
resursele financiare necesare pentru protejarea patrimoniului cultural naţional
mobil.
(4) In sensul prezentei legi, prin protejarea patrimoniului cultural naţional mobil se înţelege ansamblul de măsuri având caracter ştiinţific, juridic,
administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite să asigure identificarea,
cercetarea, inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securităţii,
întreţinerea, prepararea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului
cultural naţional mobil, în vederea asigurării accesului democratic la cultură
şi a transmiterii acestui patrimoniu generaţiilor viitoare.
(5) Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil
este realizată prin intermediul autorităţilor administraţiei publice, al unor
instituţii specializate, cum sunt muzeele, colecţiile publice, casele
memoriale, arhivele şi bibliotecile, al cultelor religioase şi instituţiilor
ecleziastice, precum şi al organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniu."
3. Articolul 3 va avea
următorul cuprins:
„Art. 3. - (1) Patrimoniul cultural naţional mobil este
alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică,
artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică,
filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând
mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu
acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti, precum şi
a minorităţilor naţionale la civilizaţia universală.
(2) Bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural
naţional mobil sunt:
1. bunuri arheologice şi istorico-documentare,
precum:
a) descoperirile arheologice terestre şi subacvatice,
unelte, ceramică, inscripţii, monede, sigilii, bijuterii, piese de
vestimentaţie şi harnaşament, arme, însemne funerare, cu excepţia eşantioanelor
de materiale de construcţie, materiale din situri, care constituie probe
arheologice pentru analize de specialitate;
b) elemente provenite din dezmembrarea monumentelor
istorice;
c) mărturii materiale şi documentare privind istoria
politică, economică, socială, militară, religioasă, ştiinţifică, artistică,
sportivă sau din alte domenii;
d) manuscrise, incunabule, cărţi rare şi cărţi vechi,
cărţi cu valoare bibliofilă;
e) documente şi tipărituri de interes social:
documente de arhivă, hărţi şi alte materiale cartografice;
f) obiecte cu valoare memorialistică;
g) obiecte şi documente cu valoare numismatică,
filatelică, heraldică: monede, ponduri, decoraţii, insigne, sigilii, brevete,
mărci poştale, drapele şi stindarde;
h) piese epigrafice;
i) fotografii, clişee fotografice, filme, înregistrări
audio şi video;
j) instrumente muzicale;
k) uniforme militare şi accesorii ale acestora;
l) obiecte cu valoare tehnică;
2. bunuri cu semnificaţie artistică, precum:
a) opere de artă plastică: pictură, sculptură,
grafică, desen, gravură, fotografie şi altele;
b) opere de artă decorativă şi aplicată din sticlă,
ceramică, metal, lemn, textile şi alte materiale,
podoabe;
c) obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie,
mobilier şi altele;
d) proiecte şi prototipuri de design;
e) materiale primare ale filmelor artistice,
documentare şi de animaţie;
f) monumente de for public, componente artistice expuse
în aer liber;
3. bunuri cu semnificaţie etnografică, precum:
a) unelte, obiecte de uz casnic şi gospodăresc;
b) piese de mobilier;
c) ceramică;
d) textile, piese de port, pielărie;
e) alte obiecte din metal, lemn, os, piatră, sticlă;
f) obiecte de cult;
g) podoabe;
h) ansambluri de obiecte etnografice;
i) monumente din muzeele etnografice în aer liber;
4. bunuri de importanţă ştiinţifică, precum:
a) specimene rare şi colecţii de zoologie, botanică,
mineralogie şi anatomie;
b) trofee de vânat;
5. bunuri de importanţă tehnică, precum:
a) creaţii tehnice unicat;
b) rarităţi, indiferent de marcă;
c) prototipurile aparatelor, dispozitivelor şi
maşinilor din creaţia curentă;
d) creaţii tehnice cu valoare memorială;
e) realizări ale tehnicii populare;
f) matriţe de compact-discuri, de CD-ROM, de DVD şi
altele asemenea."
4. Articolul 4 va avea
următorul cuprins:
„Art. 4. - Bunurile aparţinând patrimoniului cultural
naţional mobil fac parte, în funcţie de importanţa sau de semnificaţia lor
istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi
tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică,
bibliofilă, cartografică şi epigrafică, de vechimea, unicitatea sau raritatea
lor, din:
a) tezaurul patrimoniului
cultural naţional mobil, denumit în continuare tezaur,
alcătuit din bunuri culturale de valoare
excepţională pentru umanitate;
b) fondul patrimoniului cultural naţional mobil,
denumit în continuare fond, alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru
România."
5. La articolul 6,
alineatele (1) şi (3) vor avea următorul cuprins:
„Art. 6. - (1) Ministerul Culturii şi Cultelor şi
Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor coordonează activităţile specifice
din domeniul patrimoniului cultural naţional mobil.
(3) Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintă statul
român în relaţiile interne şi internaţionale care au ca obiect patrimoniul
cultural naţional mobil."
6. Articolul 8 va avea
următorul cuprins:
„Art. 8. - Autorităţile publice, proprietarii,
titularii altor drepturi reale, precum şi titularii dreptului de administrare asupra
bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil au obligaţia de
a le proteja împotriva oricăror acte comisive sau omisive care pot duce la
degradarea, distrugerea, pierderea, sustragerea sau
exportul ilegal al acestora."
7. Titlul capitolului II va avea următorul cuprins:
„CAPITOLUL II
Cercetarea, inventarierea şi clasarea"
8. Articolul 9 va avea următorul cuprins:
„Art. 9. - Activitatea de cercetare, desfăşurată de cercetătorii ştiinţifici în instituţii publice
specializate, deţinătoare de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural
naţional mobil, are ca obiect cercetarea, dezvoltarea şi valorificarea
ştiinţifică a patrimoniului cultural naţional mobil, în principal a celui
deţinut de instituţia respectivă."
9. Articolul 10 va avea
următorul cuprins:
„Art. 10. - In sensul prezentei legi, prin clasare se înţelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile
care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional
mobil, tezaur şi fond."
10. La articolul 11
punctul 1, literele a) şi e) vor avea următorul cuprins:
„a) pentru bunurile culturale mobile aflate în
proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi
administrate de instituţii publice, regii autonome, companii naţionale, societăţi
naţionale sau alte societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice locale este acţionar;
e) pentru bunurile culturale mobile descoperite întâmplător ori în cadrul unor cercetări arheologice, etnologice,
paleontologice sau geologice;".
11. La articolul 11
punctul 1, după litera h) se introduc două noi litere, literele i) şi j), cu
următorul cuprins:
,,i) pentru bunurile culturale mobile ce urmează a fi restaurate;
j) pentru bunurile culturale mobile ce fac obiectul
declanşării unei cercetări penale."
12. Articolul 13 va avea
următorul cuprins:
„Art. 13. - (1) Instituţiile publice deţinătoare de
bunuri culturale mobile aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil au
obligaţia de a inventaria aceste bunuri, atât analitic, prin fişa standard,
conform normelor emise de Ministerul Culturii şi Cultelor, cât şi sinoptic,
prin banca de date, conţinând şi arhiva imagistică.
(2) Autorităţile publice în subordinea cărora
funcţionează instituţiile deţinătoare de bunuri aparţinând patrimoniului
cultural naţional mobil au obligaţia de a asigura resursele financiare
necesare, în vederea inventarierii informatizate a bunurilor.
(3) Bunurile culturale aflate
în colecţiile administrate de instituţiile specializate, de culte şi de
instituţiile ecleziastice sunt inventariate potrivit prevederilor prezentei
legi."
13. La articolul 14,
alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:
„Art. 14. - (1) Ministerul
Culturii şi Cultelor comunică, în scris, proprietarului, titularului altor
drepturi reale sau, după caz, titularului dreptului de administrare ordinul de
clasare, în termen de 10 zile de la aprobare.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor eliberează, pentru
fiecare bun clasat, un certificat de clasare şi fişa standard a
obiectului."
14. Articolul 15 va avea
următorul cuprins:
„Art. 15. - (1) Clasarea are ca efect înscrierea
bunurilor culturale mobile în Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil,
în una dintre cele două categorii, tezaur sau fond.
(2) Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil,
întocmit pe baza ordinelor privind bunurile culturale mobile clasate,
centralizarea, evidenţa informatizată şi administrarea documentelor care au
stat la baza întocmirii acestuia se efectuează de Institutul de Memorie
Culturală.
(3) Datele privind patrimoniul cultural naţional
mobil, cu excepţia listei cuprinzând bunurile culturale mobile şi imaginea
acestora, nu au destinaţie publică, fără acordul proprietarilor
bunurilor.
(4) Date privind patrimoniul cultural naţional mobil
pot fi furnizate, la cerere, de Institutul de Memorie Culturală instituţiilor
specializate, cercetătorilor şi altor experţi şi specialişti acreditaţi, în
vederea desfăşurării unor activităţi specifice de identificare şi cercetare.
Valorificarea datelor astfel dobândite poate fi făcută numai cu consimţământul
deţinătorului. Comunicarea publică a datelor de identificare a proprietarului
se poate face numai cu acordul prealabil al acestuia.
(5) Informaţiile cuprinse în inventarul prevăzut la
alin. (1) pot fi furnizate organelor de poliţie, organelor de urmărire penală
şi instanţelor judecătoreşti, numai pentru soluţionarea unor cauze, în directă
legătură cu respectivele bunuri culturale mobile clasate şi numai cu respectarea
prevederilor legale în materie."
15. Articolul 17 va avea
următorul cuprins:
„Art. 17. - In timpul desfăşurării procedurii de
clasare din oficiu a unui bun cultural mobil, acesta se află sub regimul de
protecţie prevăzut, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, pentru bunurile
clasate în tezaur."
16. La articolul 19,
alineatul (3) va avea următorul cuprins:
„(3) Ordinul de declasare este luat în evidenţa
Inventarului patrimoniului cultural naţional mobil, procedându-se la radierea
bunului respectiv din inventarul prevăzut la art. 15 alin. (1)."
17. După articolul 19 se
introduce un nou articol, articolul 191 cu următorul cuprins:
„Art. 191. - Trecerea unui bun cultural mobil
dintr-o categorie a patrimoniului cultural naţional
mobil în alta se poate face numai cu respectarea aceloraşi proceduri prevăzute
pentru clasare."
18. La articolul 21,
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 21. - (1) Ordinul de clasare, de declasare sau de
trecere dintr-o categorie în alta a patrimoniului
cultural naţional a unui bun cultural mobil poate fi contestat de proprietarul
sau de titularul dreptului de administrare la Ministerul Culturii şi Cultelor,
în termen de 30 de zile de la comunicare."
19. După articolul 21 se
introduce un nou articol, articolul 211, cu următorul cuprins:
„Art. 211. - (1)
Bunurile culturale mobile proprietate publică, aflate în patrimoniul unor
companii naţionale, societăţi naţionale sau altor societăţi comerciale cu
capital integral ori majoritar de stat, care se privatizează, vor fi supuse
procedurii de clasare înainte de declanşarea procesului de privatizare.
(2) Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului sau, după caz, autoritatea publică centrală ori locală care
privatizează o persoană juridică din cele prevăzute la alin. (1) are obligaţia
de a anunţa, cu 30 de zile înainte, declanşarea procedurii de privatizare, în
scris, serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor în
a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea.
(3) In termen de 10 zile de la data înregistrării
comunicării prevăzute la alin. (2), serviciul public deconcentrat al
Ministerului Culturii şi Cultelor va verifica la persoana juridică în curs de
privatizare bunurile culturale mobile susceptibile de a fi clasate şi, dacă va
fi cazul, va declanşa procedura de clasare.
(4) Bunurile culturale mobile clasate ca urmare a
situaţiei prevăzute în prezentul articol vor fi date în administrarea unei
instituţii publice specializate, desemnate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor."
20. La articolul 22
alineatul (2), litera b) va avea următorul cuprins:
,,b) să încredinţeze executarea lucrărilor de
restaurare exclusiv restauratorilor acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor
şi Colecţiilor."
21. La articolul 22, alineatul
(4) va avea următorul cuprins:
„(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) lit. e)
proprietarii, persoane fizice şi juridice de drept privat, care pot permite, în
condiţii contractuale, cu respectarea normelor de conservare şi restaurare a
bunurilor culturale mobile clasate, utilizarea bunurilor culturale mobile
clasate, în fond la organizarea de spectacole, parade ale modei şi ca recuzită
teatrală şi cinematografică."
22. La articolul 24,
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 24. - (1) Instituţiile publice au obligaţia să
permită accesul experţilor şi specialiştilor acreditaţi, precum şi al
cercetătorilor la bunurile culturale mobile deţinute în administrare, pentru
efectuarea de studii şi lucrări de specialitate, în condiţii convenite de comun
acord."
23. La articolul 27,
alineatele (1) -(4) vor avea următorul cuprins:
„Art. 27. - (1) Lucrările de conservare şi restaurare a
bunurilor culturale mobile clasate se efectuează numai de către conservatori şi
restauratori acreditaţi, pe baza unui contract încheiat potrivit dispoziţiilor
dreptului comun.
(2) Acreditarea conservatorilor şi restauratorilor
care efectuează lucrări de conservare şi restaurare a bunurilor culturale
mobile clasate se face de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, potrivit
normelor de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor.
(3) Pe baza acreditării obţinute, Ministerul Culturii
şi Cultelor eliberează conservatorilor şi restauratorilor certificate de liberă
practică, potrivit normelor de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor.
(4) Laboratoarele şi atelierele care efectuează
lucrări de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate
funcţionează pe baza unei autorizaţii eliberate de Ministerul Culturii şi
Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, potrivit
normelor privind autorizarea laboratoarelor şi a atelierelor de conservare şi
restaurare."
24. Articolul 34 se abrogă.
25. La articolul 35, alineatele (1) şi (2) vor avea
următorul cuprins:
„Art. 35. - (1) Vânzarea publică a bunurilor culturale
mobile aflate în proprietate privată sau intermedierea vânzării se efectuează
numai prin operatori economici autorizaţi, cu respectarea prevederilor
prezentei legi.
(2) Autorizarea operatorilor
economici prevăzuţi la alin. (1) se face de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu
avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, cu respectarea normelor
privind comerţul cu bunuri culturale mobile."
26. La articolul 37, alineatul (4) va avea următorul cuprins:
„(4) Exportul temporar pentru bunurile culturale mobile
clasate în tezaur, indiferent de proprietar sau de titularul dreptului de
administrare, va fi avizat de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor şi va
fi aprobat de ministrul culturii şi cultelor."
27. La articolul 40,
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 40. - (1) Bunurile culturale mobile clasate în
fond, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat,
pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb
de bunuri culturale, cu valoare şi semnificaţie comparabile, care pot constitui
unicate sau rarităţi pentru patrimoniul muzeal din România."
28. La articolul 401, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 401. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (1), bunurile culturale mobile clasate în
fond, aflate în domeniul privat al statului, respectiv al judeţelor,
municipiilor, oraşelor sau comunelor, pot fi exportate definitiv, numai în
cadrul unui schimb de bunuri culturale de aceeaşi importanţă şi semnificaţie
culturală şi numai în cazuri cu totul excepţionale, în care prevalează
interesul istoric, ştiinţific ori cultural."
29. După articolul 44 se
introduce un nou articol, articolul 441, cu următorul cuprins:
„Art. 441. - (1) Bunurile
culturale mobile clasate, aflate în proprietate publică, ce sunt scoase din
funcţiune, pot fi valorificate de persoanele juridice de drept public
deţinătoare, numai prin transmiterea cu titlu gratuit Ministerului Culturii şi
Cultelor, pentru a fi repartizate instituţiilor publice specializate.
(2) Destructurarea, dezmembrarea sau, după caz,
fragmentarea bunurilor prevăzute la alin. (1), în vederea scoaterii lor din
funcţiune, este interzisă."
30. La articolul 45, alineatul (1) va avea
următorul cuprins:
„Art. 45. - (1) Bunurile arheologice, epigrafice,
numismatice, paleontologice sau geolitice, descoperite în cadrul unor cercetări
sistematice cu scop arheologic ori geologic sau în cadrul unor cercetări
arheologice de salvare ori având caracter preventiv, precum şi cele descoperite
întâmplător prin lucrări de orice natură, efectuate în locuri care fac obiectul
exclusiv al proprietăţii publice, conform art. 136 alin. (3) din Constituţia
României, republicată, intră în proprietate publică, potrivit dispoziţiilor
legale."
31. La articolul 46,
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 46. - (1) Cercetările arheologice sistematice,
precum şi cele preventive sau de salvare, efectuate de persoane juridice, sunt
autorizate, coordonate şi controlate de Comisia Naţională de Arheologie şi de
Ministerul Culturii şi Cultelor, potrivit legislaţiei în domeniul protejării
patrimoniului arheologic."
32. La articolul 47,
alineatul (6) va avea următorul cuprins:
„(6) Emiterea certificatului privind eliberarea de sarcină arheologică a unui teren, precum şi finanţarea
cercetărilor arheologice preventive necesare, indiferent de regimul
proprietăţii terenului, este obligatorie înaintea începerii oricăror lucrări
care pot afecta situl şi se realizează potrivit prevederilor legislaţiei
privitoare la protejarea patrimoniului arheologic."
33. La articolul 48,
alineatele (2) şi (4) vor avea următorul cuprins:
„(2) Primarul este obligat să înştiinţeze serviciul
public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 72 de
ore, cu privire la bunurile descoperite, luând totodată măsuri de pază şi de
conservare a acestora.
(4) Autorii descoperirilor întâmplătoare, care au
predat, în condiţiile prevăzute la alin. (1), bunurile descoperite, au dreptul
la o recompensă bănească de 30% din valoarea bunului, calculată în momentul
acordării recompensei, iar, în cazul unor descoperiri arheologice de valoare
excepţională, se poate acorda şi o bonificaţie suplimentară de până la 15% din
valoarea bunului."
34. Titlul capitolului
VII va avea următorul cuprins:
„CAPITOLUL VII
Finanţarea activităţilor specifice de protejare a patrimoniului cultural naţional
mobil"
35. La articolul 49, alineatul (1) va avea
următorul cuprins:
„Art. 49. - (1) Finanţarea activităţilor de
descoperire, colectare, cercetare, expertizare, clasare, inventariere,
depozitare, conservare, preparare, restaurare, protejare şi punere în valoare a
bunurilor culturale mobile clasate, indiferent de proprietar, de titularii
altor drepturi reale şi de titularii dreptului de administrare, se poate face
de Ministerul Culturii şi Cultelor, Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, Academia Română şi de
alte instituţii publice, după caz, din venituri proprii şi din alocaţii
bugetare."
36. Articolul 51 va avea
următorul cuprins:
„Art. 51. - (1) Descoperirea, colectarea, cercetarea,
expertizarea, clasarea, inventarierea, depozitarea,
conservarea, prepararea, restaurarea, protejarea, achiziţionarea şi punerea în
valoare a patrimoniului cultural naţional mobil se realizează prin organisme şi
instituţii specializate, care au competenţe generale şi speciale în domeniu, precum şi prin
persoane fizice sau juridice, în condiţiile prezentei legi.
(2) Persoanele fizice, care nu deţin documente de
atestare a calităţii de expert, emise de Ministerul Culturii şi Cultelor, dar
care sunt autorizate ca expert tehnic de alte autorităţi ale administraţiei
publice centrale, pot realiza expertize, în condiţiile prezentei legi, numai în
baza acreditării prealabile a acestora, de către Comisia Naţională a Muzeelor
şi Colecţiilor."
37. Articolul 52 va avea
următorul cuprins:
„Art. 52. - (1) Comisia Naţională a Muzeelor şi
Colecţiilor este organismul ştiinţific consultativ şi de avizare în domeniu al
Ministerului Culturii şi Cultelor şi este condusă de un preşedinte numit, prin
ordin al ministrului culturii şi cultelor, dintre specialiştii cu autoritate
recunoscută în domeniu.
(2) Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor este
alcătuită din 21 de specialişti, numiţi prin ordin al ministrului culturii şi
cultelor, pe o perioadă de 4 ani, propuşi de:
a) preşedintele comisiei - 6
membri;
b) instituţiile publice specializate şi colecţionarii
de bunuri culturale mobile - 7 membri;
c) cultele, Academia Română şi instituţiile publice
de învăţământ superior de profil - 7 membri.
(3) Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor îşi
desfăşoară activitatea pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare,
elaborat de membrii Comisiei şi aprobat prin ordin al ministrului culturii şi
cultelor.
(4) Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor se
constituie din subcomisii pentru domeniile prevăzute la art. 3. Secretarul
Comisiei şi secretarii subcomisiilor sunt numiţi din cadrul direcţiei de
specialitate a Ministerului Culturii şi Cultelor. Subcomisiile funcţionează
conform regulamentului Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, prevăzut
la alin. (3). Preşedinţii subcomisiilor sunt vicepreşedinţi ai Comisiei
Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
(5) Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor poate
alege ca membri de onoare specialişti din ţară sau din străinătate,
personalităţi ştiinţifice de recunoaştere internaţională din domeniul
protejării patrimoniului cultural naţional mobil şi al muzeografiei, care sunt
propuşi de preşedinte şi care sunt validaţi cu votul majorităţii simple a
Comisiei.
(6) Cheltuielile de finanţare
a Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor se efectuează din bugetul
Ministerului Culturii şi Cultelor. Membrii Comisiei Naţionale a Muzeelor şi
Colecţiilor primesc o indemnizaţie lunară, pentru lunile în care aceasta se
întruneşte, reprezentând 20% din salariul unui secretar de stat, la care se
adaugă decontarea cheltuielilor de participare la lucrările Comisiei."
38. După articolul 52 se
introduce un nou articol, articolul 521, cu următorul cuprins:
„Art. 521. - (1) Se
înfiinţează 8 comisii zonale ale muzeelor şi colecţiilor, ca organisme
ştiinţifice descentralizate ale Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor.
(2) Atribuţiile, numărul, teritoriul de competenţă,
organizarea şi funcţionarea comisiilor zonale ale muzeelor şi colecţiilor sunt
stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale a
Muzeelor şi Colecţiilor.
(3) Comisiile zonale ale muzeelor şi colecţiilor au
câte 7 membri, iar preşedinţii acestora sunt membri ai Comisiei Naţionale a
Muzeelor şi Colecţiilor.
(4) Componenţa comisiilor zonale ale muzeelor şi
colecţiilor se aprobă prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, care se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
(5) Indemnizaţia lunară a fiecărui membru al unei
comisii zonale, pentru lunile în care Comisia lucrează, reprezintă 20% din
salariul unui secretar de stat, la care se adaugă decontarea cheltuielilor de
participare la lucrările Comisiei."
39. La articolul 58,
literele b) şi d) vor avea următorul cuprins:
,,b) administrează bazele de
date privind evidenţa informatizată şi circulaţia bunurilor culturale mobile,
precum şi Repertoriul Arheologic Naţional;
d) cercetează şi valorifică documentar, inclusiv prin
publicare, informaţiile cuprinse în baza de date privind bunurile culturale
mobile şi în Repertoriul Arheologic Naţional şi acordă asistenţă de
specialitate, pe bază de contract, privind valorificarea documentar-ştiinţifică
a informaţiei deţinute, cu acordul proprietarilor şi cu avizul Comisiei
Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor;".
40. La articolul 58, după
litera f) se introduce o nouă literă, litera g), cu următorul cuprins:
,,g) instituie, administrează şi publică pe internet,
în baza informaţiilor furnizate de Ministerul Culturii şi Cultelor, Registrul
bunurilor culturale distruse, dispărute, furate sau exportate ilegal."
41. Articolul 581 va avea următorul cuprins:
„Art. 581. -
Prezentul capitol reglementează restituirea de către statul român a bunurilor
culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii
Europene, începând cu data de 1 ianuarie 1993, şi transpune prevederile
Directivei 93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind restituirea
bunurilor culturale ce au părăsit în mod ilegal teritoriul unui stat membru,
publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 074 din 27
martie 1993. Categoriile din care trebuie să facă parte bunurile culturale ce
fac obiectul prezentului capitol sunt prevăzute în anexa care face parte
integrantă din prezenta lege."
42. Articolul 582 va avea următorul cuprins:
„Art. 582. - (1) In
înţelesul prezentului capitol, prin bun cultural se înţelege, după caz, bunul care face parte din:
a) tezaur sau fond, fiind clasat în una dintre aceste
categorii juridice înainte ori după părăsirea ilegală a
teritoriului României;
b) tezaurul unui stat membru al Uniunii Europene, în
conformitate cu legislaţia statului respectiv, fiind clasat în această
categorie înainte ori după părăsirea ilegală a teritoriului unui stat membru al
Uniunii Europene;
c) colecţiile publice care
figurează în patrimoniul şi în inventarele muzeelor, arhivelor şi fondurilor
bibliotecilor din România sau din unul dintre statele membre ale Uniunii
Europene;
d) patrimoniul şi inventarele cultelor religioase şi
ale instituţiilor ecleziastice din România sau din unul
dintre statele membre ale Uniunii Europene;
e) una dintre categoriile incluse în anexa la prezenta
lege.
(2) In înţelesul prezentului capitol, colecţiile
publice desemnează colecţiile care sunt proprietatea statelor membre ale
Uniunii Europene, ale autorităţilor locale ori regionale din statele membre ale
Uniunii Europene sau ale instituţiilor publice aflate pe teritoriul unui stat
membru al Uniunii Europene, instituţii definite ca publice potrivit legislaţiei
respectivului stat al Uniunii Europene, aceste instituţii fiind semnificativ
finanţate ori în proprietatea statului respectiv sau în proprietatea autorităţilor locale ori
regionale."
43. Articolul 583 va avea următorul cuprins:
„Art. 583. - (1) In
înţelesul prezentului capitol, părăsirea ilegală a teritoriului unui stat membru al Uniunii
Europene desemnează, după caz:
a) ieşirea unui bun cultural de pe teritoriul unui
stat membru al Uniunii Europene, cu încălcarea legislaţiei acestui stat în
materie de protecţie a bunurilor culturale;
b) nerevenirea la sfârşitul unui export temporar
legal sau orice încălcare a uneia dintre condiţiile acestui export temporar a
unui bun cultural.
(2) In înţelesul prezentului capitol, prin posesor
al bunului cultural care a părăsit ilegal
teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene se
înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine, fizic, în nume propriu,
respectivul bun cultural.
(3) In înţelesul prezentului capitol, prin deţinător
al bunului cultural care a părăsit ilegal
teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene se
înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine, fizic, respectivul bun
cultural, în numele unei alte persoane fizice sau juridice, alta decât
proprietarul de drept al bunului respectiv."
44. La articolul 584, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 584. - (1)
Dacă în cadrul unei urmăriri penale, efectuată în condiţiile legii, sunt
descoperite indicii că un bun cultural, care se găseşte pe teritoriul statului
român, a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene,
Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie notifică statului
interesat, în condiţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, cu modificările şi completările ulterioare."
45. Articolul 585 va avea următorul cuprins:
„Art. 585. - (1)
Orice stat membru al Uniunii Europene poate cere Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile Legii nr. 302/2004, cu modificările
şi completările ulterioare, efectuarea de cercetări în vederea descoperirii
locului unde se află, precum şi a posesorului sau deţinătorului unui bun
cultural determinat. Cererea trebuie să cuprindă date cu privire la descrierea
bunului cultural care face obiectul cererii, precum şi informaţii cu privire la
localizarea efectivă sau prezumtivă a bunului cultural.
(2) Dacă, în condiţiile alin. (1), bunul cultural este
descoperit, Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie notifică
aceasta statului membru al Uniunii Europene, proprietar al bunului, iar
procurorul solicită instanţei competente să dispună măsuri privind transmiterea
bunului cultural respectiv unei instituţii specializate, în vederea
conservării, în condiţiile Legii nr. 302/2004, cu modificările şi completările ulterioare."
46. La articolul 586, după alineatul (2) se introduc trei noi alineate, alineatele
(3)-(5), cu următorul cuprins:
„(3) Autorităţile române competente vor lua toate
măsurile necesare pentru a preveni orice tentativă de a eluda procedura de
restituire a bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul unui stat membru
al Uniunii Europene.
(4) Autorităţile române competente vor acţiona ca
mediator între posesorul său, după caz, deţinătorul bunului cultural care a
părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene şi statul
solicitant, în vederea restituirii bunului cultural respectiv, fără ca prin
aceasta să se aducă atingere dreptului statului solicitant de a iniţia acţiune
în instanţă, în vederea restituirii bunului cultural.
(5) Autorităţile române competente vor informa statul
solicitant cu privire la iniţierea procedurii de restituire, în condiţii de
siguranţă, a bunului cultural respectiv."
47. La articolul 587, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu
următorul cuprins:
„(4) Guvernul României, prin Ministerul Culturii şi
Cultelor, va prezenta Comisiei Europene, o dată la 3 ani, un raport privind
acţiunile introduse cu privire la restituirea bunurilor culturale care au
părăsit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii
Europene."
48. La articolul 5812, alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 5812. - (1)
Ministerul Culturii şi Cultelor poate cere oricărui stat, în condiţiile legii,
efectuarea de cercetări în vederea descoperirii locului unde se află, precum şi
a identificării posesorului sau deţinătorului unui anume bun cultural care a
părăsit ilegal teritoriul României; cererea trebuie să cuprindă date cu privire
la descrierea bunului cultural, precum şi informaţii cu privire la localizarea
prezumtivă a bunului cultural în cauză."
49. La articolul 5812, după alineatul (1) se introduc două noi alineate, alineatele (11) şi (12), cu următorul cuprins:
„(11) Acţiunea în
restituirea bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul statului român
poate fi introdusă de Ministerul Culturii şi Cultelor.
(12) Categoriile din
care trebuie să facă parte bunurile culturale ce fac obiectul prezentului
capitol sunt prevăzute în anexa la prezenta lege."
50. După articolul 5812 se introduc trei noi
articole, articolele 5813-5815, cu următorul cuprins:
„Art. 5813. - (1)
Ministerul Culturii şi Cultelor ia măsuri pentru restituirea către statul
reclamant a bunului cultural care a părăsit ilegal teritoriul acestuia, precum
şi pentru efectuarea de către statul reclamant a plăţii despăgubirilor acordate
de instanţa de judecată posesorului sau deţinătorului de bună-credinţă, precum
şi instituţiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea
bunului cultural.
(2) Ministerul Culturii şi Cultelor ia măsuri pentru
revenirea în ţară a bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul
statului român, precum şi pentru efectuarea de către statul român a părţii
despăgubirilor acordate de instanţa de judecată posesorului sau deţinătorului
bunului, precum şi instituţiei specializate care a efectuat cheltuielile privind
conservarea bunului cultural.
Art. 5814. -
Ministerul Culturii şi Cultelor are dreptul la acţiune în regres împotriva
persoanei responsabile de ieşirea ilegală a bunului cultural de pe teritoriul
statului român, în cazul în care bunul cultural a fost recuperat, iar statul
român a fost obligat la plata unor despăgubiri posesorului sau detentorului şi,
după caz, instituţiei specializate care a efectuat cheltuielile privind
conservarea materială a bunului cultural.
Art. 5815. -
Ministerul Culturii şi Cultelor va notifica autorităţilor competente ale
statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la recuperarea bunurilor
culturale ce au părăsit ilegal teritoriul României."
51. La articolul 60 alineatul
(1), literele g) şi h) vor avea următorul cuprins:
,,g) neîndeplinirea de către autorităţi a obligaţiilor
ce le revin potrivit prevederilor art. 211 alin. (2);
h) înfiinţarea şi funcţionarea operatorilor economici
specializaţi în comercializarea bunurilor culturale mobile, fără autorizarea
Ministerului Culturii şi Cultelor, emisă potrivit art. 35 alin. (2);".
52. La articolul 60,
alineatele (2) -(4) vor avea următorul cuprins:
„(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi
b) se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei.
(3) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. c)-f)
se sancţionează cu amendă de la 4.000 lei la 20.000 lei.
(4) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. g) -r)
se sancţionează cu amendă de la 6.000 lei la 24.000
lei."
53. La articolul 65,
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 65. - (1) Executarea de copii, mulaje, tiraje
postume sau facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate, fără acordul scris
al titularului dreptului de administrare ori al proprietarului, potrivit art.
26 alin. (1) sau (2), după caz, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă."
54. Articolul 66 va avea
următorul cuprins:
„Art. 66. - Executarea de falsuri ale bunurilor culturale mobile clasate, în scopuri comerciale sau în orice alte scopuri,
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani."
55. La articolul 69, după
alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
„(4) Tentativa se pedepseşte."
56. Articolul 71 va avea
următorul cuprins:
„Art. 71. - Furnizarea de date confidenţiale privind
patrimoniul cultural naţional mobil altor persoane fizice sau juridice decât
cele prevăzute la art. 15 alin. (4) şi (5) constituie infracţiune şi se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă."
57. Articolul 72 va avea
următorul cuprins:
„Art. 72. - Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o
categorie juridică a patrimoniului cultural în alta, precum şi declasarea unui
bun cultural mobil, fără respectarea procedurilor prevăzute la art. 19 şi 20,
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau
cu amendă."
58. La articolul 73,
alineatul (1) va avea următorul cuprins:
„Art. 73. - (1) Efectuarea de
către persoanele fizice sau juridice neautorizate, conform art. 46, a unor
detecţii sau săpături în siturile arheologice constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi confiscarea detectoarelor."
59. Articolul 74 va avea următorul cuprins:
„Art. 74. - Executarea de către persoanele fizice, fără
acreditare şi certificat de liberă practică, prevăzute la art. 27 alin. (2) şi
(3), a unor lucrări de conservare sau de restaurare de bunuri culturale mobile
clasate constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
un an sau cu amendă."
60. Articolul 75 va avea
următorul cuprins:
„Art. 75. - Funcţionarea fără autorizaţia prevăzută la
art. 27 alin. (4) a laboratoarelor sau atelierelor care execută lucrări de
restaurare şi conservare a bunurilor culturale mobile clasate constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu
amendă."
61. Articolul 76 va avea
următorul cuprins:
„Art. 76. - Topirea sau modificarea, sub orice formă, a
bunurilor culturale mobile clasate, care sunt deţinute cu orice titlu de Banca
Naţională a României, de Monetăria Statului sau de celelalte bănci constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani."
62. La articolul 78, litera b) se abrogă.
63. După articolul 86 se introduce o anexă cu
următorul cuprins:
„ANEXA
CATEGORII DE BUNURI CULTURALE
ce pot face obiectul restituirii, respectiv al
recuperării, în înţelesul cap. VIII1 şi VIII2
1. Obiecte arheologice mai vechi de 100 de ani, care
provin din:
a) descoperiri şi săpături arheologice, terestre sau
subacvatice;
b) situri arheologice;
c) colecţii arheologice.
2. Elemente provenite din dezmembrarea unui monument
artistic, istoric sau religios, ce constituie parte integrantă din acesta, mai vechi de 100 de ani.
3. Picturi sau tablouri realizate integral de mână,
în orice tehnică şi pe orice tip de suport.
4. Mozaicuri, altele decât cele incluse la pct. 1 sau
la pct. 2, şi desene realizate integral de mână, în orice tehnică şi pe orice
tip de suport.
5. Gravuri originale, stampe, serigrafii şi
litografii, împreumă cu matriţele şi primele exemplare imprimate ale acestora.
Art. II. - In cuprinsul
Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, cu
modificările şi completările ulterioare, sintagmele direcţia/direcţiile
judeţeană/judeţene pentru cultură şi patrimoniul cultural naţional şi
direcţia/direcţiile judeţeană/judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniul
cultural naţional, respectiv a municipiului Bucureşti, se vor înlocui cu sintagma servicii
publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor.
Art. III. - In cuprinsul
Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional
mobil, cu
6. Producţii originale de artă statuară sau sculpturi
şi copii executate prin acelaşi procedeu ca şi originalul, altele decât cele
incluse la pct. 1.
7. Fotografii, filme şi negativele acestora.
8. Incunabule şi manuscrise, inclusiv hărţi şi
partituri muzicale, ca exemplare individuale sau în colecţii.
9. Cărţi mai vechi de 100 de ani, ca exemplare izolate
sau în colecţii.
10. Hărţi imprimate mai vechi de 200 de ani.
11. Arhive şi componente ale acestora, de orice tip,
în orice tehnică, având elemente mai vechi de 50 de ani.
12. a) Colecţii şi specimene provenind din colecţii
de zoologie, botanică, mineralogie sau anatomie.
b) Colecţii cu semnificaţie istorică, paleontologică,
etnografică sau numismatică.
13. Mijloace de transport mai vechi de 75 de ani.
14. Orice alt bun cultural
mobil neinclus în categoriile prevăzute la pct. 1-13, mai vechi de 50 de
ani."
modificările şi completările ulterioare, sintagma Laboratorul
Naţional de Cercetare în Domeniul Conservării şi Restaurării se înlocuieşte
cu sintagma Institutul Naţional de Cercetare în Domeniul Conservării şi
Restaurării.
Art. IV. - Legea nr.
182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 27 octombrie 2000, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege,
se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75
şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ