LEGE Nr. 489
din 28 decembrie 2006
privind libertatea
religioasa si regimul general al cultelor
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 11 din 8 ianuarie 2007
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Statul român respectă şi garantează
dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă al
oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor
internaţionale la care România este parte.
(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să
adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrară convingerilor
sale şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o
situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa ori neapartenenţa sa la
o grupare, asociaţie religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în
condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase.
Art. 2. - (1) Libertatea religioasă cuprinde dreptul
oricărei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a şi-o manifesta în
mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin practicile şi
ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educaţie religioasă, precum şi
libertatea de a-şi păstra sau schimba credinţa religioasă.
(2) Libertatea de a-şi manifesta credinţa religioasă nu
poate face obiectul altor restrângeri decât al celor care sunt prevăzute de
lege şi constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru
securitatea publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori
pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului.
Art. 3. - (1) Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv
de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani
nu poate fi schimbată fără consimţământul acestuia; copilul care a împlinit
vârsta de 16 ani are dreptul să îşi aleagă singur religia.
Art. 4. - Orice persoană, cult, asociaţie religioasă sau
grupare religioasă din România este liberă de a stabili şi menţine relaţii
ecumenice şi frăţeşti cu alte persoane, culte sau grupări religioase şi cu
organizaţiile intercreştine şi interreligioase, la nivel naţional şi
internaţional.
Art. 5. - (1) Orice persoană are dreptul să îşi
manifeste credinţa religioasă în mod colectiv, conform propriilor convingeri şi
prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate
juridică, cât şi în structuri fără personalitate juridică.
(2) Structurile religioase cu personalitate juridică
reglementate de prezenta lege sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar
structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase.
(3) Comunităţile religioase îşi aleg în mod liber
structura asociaţională în care îşi manifestă credinţa religioasă: cult,
asociaţie religioasă sau grup religios, în condiţiile prezentei legi.
(4) In activitatea lor, cultele, asociaţiile
religioase şi grupările religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi
legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi
moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
(5) Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter
personal legate de convingerile religioase sau de apartenenţa la culte, cu
excepţia desfăşurării lucrărilor de recensământ naţional aprobat prin lege sau
în situaţia în care persoana vizată şi-a dat, în mod expres, consimţământul
pentru aceasta.
(6) Este interzisă obligarea persoanelor să îşi
menţioneze religia, în orice relaţie cu autorităţile publice sau cu persoanele
juridice de drept privat.
Art. 6. - (1) Gruparea
religioasă este forma de asociere fără
personalitate juridică a unor persoane fizice care, fără nicio procedură
prealabilă şi în mod liber, adoptă, împărtăşesc şi practică o credinţă
religioasă.
(2) Asociaţia religioasă este persoana juridică de drept privat, constituită în condiţiile
prezentei legi, formată din persoane fizice care adoptă, împărtăşesc şi
practică aceeaşi credinţă religioasă.
(3) O asociaţie religioasă poate deveni cult în
condiţiile prezentei legi.
CAPITOLUL II
Cultele
SECŢIUNEA 1
Relaţiile dintre stat şi culte
Art. 7. - (1) Statul român recunoaşte cultelor rolul
spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social,
precum şi statutul lor de factori ai păcii sociale.
(2) Statul român recunoaşte rolul important al
Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte biserici şi culte recunoscute în
istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti.
Art. 8. - (1) Cultele recunoscute sunt persoane
juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza
prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit
propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile
componente ale cultelor, aşa cum sunt menţionate în statutele sau codurile
canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute în acestea.
(3) Cultele funcţionează cu respectarea prevederilor
legale şi în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale căror
prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi.
(4) Denumirea unui cult nu
poate fi identică cu cea a altui cult recunoscut în România.
Art. 9. - (1) In România nu există religie de stat;
statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a
autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va
favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun
cult.
(3) Autorităţile publice cooperează cu cultele în
domeniile de interes comun şi sprijină activitatea
acestora.
(4) Statul român, prin autorităţile publice
abilitate, sprijină activitatea spiritual-culturală şi socială în străinătate a
cultelor recunoscute în România.
(5) Autorităţile publice centrale pot încheia cu
cultele recunoscute atât parteneriate în domeniile de interes comun, cât şi
acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice tradiţiei cultelor, care
se supun aprobării prin lege.
Art. 10. - (1) Cheltuielile pentru întreţinerea
cultelor şi desfăşurarea activităţilor lor se vor acoperi, în primul rând, din
veniturile proprii ale cultelor, create şi administrate în conformitate cu
statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contribuţii din partea
credincioşilor lor pentru susţinerea activităţilor pe care le desfăşoară.
(3) Statul promovează
sprijinul acordat de cetăţeni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit şi
încurajează sponsorizările către culte, în condiţiile legii.
(4) Statul sprijină, la cerere, prin contribuţii, în
raport cu numărul credincioşilor cetăţeni români şi cu nevoile reale de
subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şi neclerical
aparţinând cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum mai
mare salarizarea personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse,
în condiţiile stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte
administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios.
(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de
sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile
privind funcţionarea unităţilor de cult, pentru reparaţii şi construcţii noi,
în raport cu numărul credincioşilor, conform ultimului recensământ, şi cu
nevoile reale.
(7) Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute
şi în calitate de furnizori de servicii sociale.
(8) Autorităţile publice asigură oricărei persoane,
la cerere, dreptul de a fi consiliată potrivit propriilor convingeri religioase
prin înlesnirea asistenţei religioase.
Art. 11. - Sprijinul statului constă şi în acordarea de
facilităţi fiscale, în condiţiile legii.
Art. 12. - Utilizarea fondurilor băneşti primite de la
bugetul de stat sau bugetele locale, precum şi respectarea destinaţiei
bunurilor primite în proprietate sau folosinţă de la autorităţile publice
locale ori centrale se supun controlului statului.
Art. 13. - (1) Raporturile dintre culte, precum şi cele
dintre asociaţii şi grupuri religioase se desfăşoară pe baza înţelegerii şi a
respectului reciproc.
(2) In România sunt interzise orice forme, mijloace,
acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire
religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.
(3) Impiedicarea sau tulburarea libertăţii de
exercitare a unei activităţi religioase, care se desfăşoară potrivit legii, se
pedepseşte conform dispoziţiilor legii penale.
Art. 14. - (1) Fiecare cult trebuie să aibă un organism
naţional de conducere sau de reprezentare.
(2) Unităţile de cult, inclusiv filialele lor fără
personalitate juridică, se înfiinţează şi se organizează de către culte
potrivit propriilor statute, regulamente şi coduri canonice.
(3) Infiinţarea unităţii de cult trebuie să fie
comunicată, spre evidenţă, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(4) Unităţile de cult nou-înfiinţate ca persoane
juridice pot solicita şi primi sprijin financiar, în condiţiile legii.
Art. 15. - Sigiliile şi ştampilele folosite de către un
cult sau de către o unitate locală de cult trebuie să conţină şi denumirea
oficială sub care cultul a fost recunoscut ori iniţialele acestuia.
Art. 16. - (1) Cultele recunoscute pot folosi, în desfăşurarea activităţilor lor, orice limbă
consideră de cuviinţă. Evidenţa financiar-contabilă se va ţine şi în limba
română.
(2) In relaţiile oficiale cu autorităţile statului,
cultele recunoscute folosesc limba română.
SECŢIUNEA a 2-a
Recunoaşterea calităţii de cult
Art. 17. - (1) Calitatea de cult recunoscut de stat se
dobândeşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi
Cultelor, de către asociaţiile religioase care, prin activitatea şi numărul lor
de membri, oferă garanţii de durabilitate, stabilitate şi interes public.
(2) Recunoaşterea statutelor şi a codurilor canonice se
acordă în măsura în care acestea nu aduc atingere, prin conţinutul lor,
securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice sau drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului.
Art. 18. - Asociaţia religioasă care solicită
recunoaşterea calităţii de cult va formula o cerere în acest sens la Ministerul
Culturii şi Cultelor, însoţită de următoarea documentaţie:
a) dovada că este constituită legal şi funcţionează
neîntrerupt pe teritoriul României ca asociaţie religioasă de cel puţin 12 ani;
b) listele originale cuprinzând adeziunile unui număr
de membri cetăţeni români cu domiciliul în România cel puţin egal cu 0,1% din
populaţia României, conform ultimului recensământ;
c) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul de
organizare şi funcţionare, care să cuprindă: denumirea cultului, structura sa
de organizare centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi control,
organele de reprezentare, modul de înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor de
cult, statutul personalului propriu, precum şi prevederile specifice cultului
respectiv.
Art. 19. - (1) In termen de 60 de zile de la data
depunerii cererii, Ministerul Culturii şi Cultelor înaintează Guvernului
documentaţia de recunoaştere a cultului, însoţită de avizul său consultativ,
întocmit pe baza documentaţiei depuse.
(2) Dacă documentaţia este incompletă sau statutele
conţin prevederi contrare legii, acestea se restituie motivat spre completare
sau modificare, iar termenul de soluţionare se prelungeşte corespunzător.
Art. 20. - (1) In termen de 60 de zile de la primirea
avizului, Guvernul se pronunţă asupra cererii, prin hotărâre de recunoaştere
sau de respingere motivată.
(2) Hotărârea Guvernului se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi poate fi atacată în justiţie, conform legii.
(3) In caz de respingere a cererii, asociaţia
religioasă poate solicita reluarea procedurii de recunoaştere a calităţii de
cult, numai dacă prezintă dovezi din care să rezulte că au încetat temeiurile
care au dus la soluţia de respingere.
(4) Drepturile şi obligaţiile aferente calităţii de
cult recunoscut se pot exercita de la data intrării în vigoare a hotărârii
Guvernului de recunoaştere a acestuia.
Art. 21. - Guvernul, prin hotărâre, la propunerea
Ministerului Culturii şi Cultelor, poate retrage calitatea de cult recunoscut
atunci când, prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave securităţii
publice, ordinii, sănătăţii sau moralei publice ori drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului.
Art. 22. - (1) Modificarea şi completarea statutelor de
organizare şi funcţionare sau codurilor canonice ale cultelor se comunică, spre
recunoaştere, Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Actele administrative emise
în temeiul prevederilor prezentei secţiuni, precum şi neemiterea acestora în
termenele prevăzute pot fi atacate în justiţie, în condiţiile legii.
SECŢIUNEA a 3-a
Personalul cultelor
Art. 23. - (1) Cultele îşi aleg, numesc, angajează sau
revocă personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
(2) Personalul cultelor poate fi sancţionat
disciplinar pentru încălcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului,
potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementări.
(3) Personalul clerical şi cel asimilat al cultelor
recunoscute nu poate fi obligat să dezvăluie faptele încredinţate sau de care a
luat cunoştinţă în considerarea statutului lor.
(4) Exercitarea funcţiei de preot sau orice altă
funcţie care presupune exercitarea atribuţiilor de preot fără autorizaţia sau
acordul expres dat de structurile religioase, cu sau fără personalitate
juridică, se sancţionează potrivit legii penale.
Art. 24. - (1) Salariaţii şi asiguraţii cultelor ale
căror case de pensii sunt integrate în sistemul asigurărilor sociale de stat
vor fi supuşi prevederilor legislaţiei privind asigurările sociale de stat.
(2) Salariaţii şi asiguraţii cultelor care dispun de
case de pensii sau fonduri de pensii proprii se supun regulamentelor adoptate
de către organele de conducere ale cultelor, în conformitate cu statutele
acestora şi în acord cu principiile generale ale legislaţiei privind
asigurările sociale de stat.
Art. 25. - Personalul clerical şi cel asimilat, precum
şi personalul monahal aparţinând cultelor recunoscute este scutit de
îndeplinirea serviciului militar.
Art. 26. - (1) Cultele pot avea organe proprii de
judecată religioasă pentru problemele de disciplină internă, conform statutelor
şi reglementărilor proprii.
(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt
aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare şi canonice.
(3) Existenţa organelor proprii de judecată nu
înlătură aplicarea legislaţiei cu privire la contravenţii şi infracţiuni în
sistemul jurisdicţional.
SECŢIUNEA a 4-a
Patrimoniul cultelor
Art. 27. - (1) Cultele recunoscute şi unităţile lor de
cult pot avea şi dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile şi
imobile, asupra cărora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct şi
exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu
tradiţia şi practicile fiecărui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile şi
imprescriptibile şi pot fi înstrăinate doar în condiţiile statutare specifice
fiecărui cult.
(3) Prevederile alin. (2) nu afectează redobândirea
bunurilor sacre confiscate în mod abuziv de stat în perioada 1940-1989, precum
şi a celor preluate fără titlu.
Art. 28. - (1) Unităţile locale ale cultelor pot avea
şi întreţine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru
credincioşii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit
regulamentelor cultului deţinător. Identitatea confesională a cimitirelor
istorice este protejată de lege.
(2) In localităţile în care nu există cimitire
comunale şi unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care
aparţineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în
cimitirele existente în funcţiune.
(3) Prevederile alin. (2) nu se aplică cimitirelor
aparţinând cultelor mozaic şi musulman.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale au
obligaţia de a înfiinţa cimitire comunale şi orăşeneşti în fiecare localitate.
(5) Cimitirele comunale sau orăşeneşti se organizează
astfel încât să aibă sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut,
la cererea cultelor ce funcţionează în localitatea respectivă.
Art. 29. - (1) Cultele au dreptul exclusiv de a produce
şi valorifica obiectele şi bunurile necesare activităţii de cult, în condiţiile
legii.
(2) Utilizarea operelor muzicale în activitatea cultelor
recunoscute se face fără plata taxelor către organele
de gestiune colectivă a drepturilor de autor.
Art. 30. - Bunurile bisericeşti sau similare din
străinătate, proprietate a statului român ori a cultelor din România, pot
constitui obiectul unor acorduri bilaterale semnate de statul român, la
solicitarea celor interesaţi.
Art. 31. - (1) Bunurile care fac obiectul aporturilor
de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni -, precum şi orice alte bunuri
intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicării
lor ulterioare.
(2) Persoanele care părăsesc un cult recunoscut nu pot
emite pretenţii asupra patrimoniului cultului respectiv.
(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute
se soluţionează pe cale amiabilă, iar, în caz contrar, potrivit dreptului comun.
(4) In cazul retragerii calităţii de cult recunoscut
potrivit prevederilor prezentei legi sau al dizolvării, destinaţia
patrimoniului este cea stabilită prin statutul acestuia.
SECŢIUNEA a 5-a
Invăţământul organizat de culte
Art. 32. - (1) In învăţământul
de stat şi particular, predarea religiei este asigurată prin lege cultelor
recunoscute.
(2) Personalul didactic care predă religia în şcolile
de stat se numeşte cu acordul cultului pe care îl reprezintă, în condiţiile
legii.
(3) In cazul în care un cadru
didactic săvârşeşte abateri grave de la doctrina sau morala cultului, cultul îi
poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la desfacerea
contractului individual de muncă.
(4) La cerere, în situaţia în care conducerea şcolii
nu poate asigura profesori de religie aparţinând cultului din care fac parte elevii, aceştia pot face
dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului căruia îi
aparţin.
Art. 33. - (1) Cultele au dreptul să înfiinţeze şi să
administreze unităţi de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a
profesorilor de religie, precum şi a altor specialişti necesari activităţii
religioase a fiecărui cult, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Fiecare cult este liber să îşi stabilească forma,
nivelul, numărul şi planul de şcolarizare pentru instituţiile de învăţământ
proprii, în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 34. - (1) Cultele îşi elaborează planurile şi
programele de învăţământ pentru învăţământul teologic preuniversitar şi
programele pentru predarea religiei. Acestea se avizează de către Ministerul
Culturii şi Cultelor şi se aprobă de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
(2) Pentru învăţământul superior, planurile şi programele
de învăţământ se elaborează de instituţiile de învăţământ, cu acordul cultului
respectiv, şi se aprobă de senatele universitare.
Art. 35. - (1) Personalul didactic din unităţile de
învăţământ teologic integrate în învăţământul de stat se recunoaşte de către
Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în condiţiile prevăzute de lege, cu acordul
prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase în cauză.
(2) Personalul didactic din unităţile de învăţământ
teologic neintegrate în învăţământul de stat se numeşte de către organele
statutare ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora. Personalul
didactic care predă religia în şcoli trebuie să îndeplinească prevederile Legii
privind Statutul personalului didactic nr. 128/1997, cu modificările şi completările
ulterioare.
Art. 36. - (1) In centrele de plasament organizate de instituţiile publice, particulare sau aparţinând
cultelor, educaţia religioasă a copiilor se face conform apartenenţei lor
religioase.
(2) In centrele de plasament, indiferent de finanţator,
educaţia religioasă a copiilor cărora nu li se cunoaşte religia se face doar cu
acordul persoanelor stabilite prin actele normative incidente în acest domeniu.
Art. 37. - Salarizarea personalului didactic şi
administrativ din unităţile de învăţământ teologic neintegrate în învăţământul
de stat se asigură de către culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul
Culturii şi Cultelor, poate asigura o contribuţie la salariu, proporţional, în
raport de numărul membrilor acestora.
Art. 38. - Echivalarea şi recunoaşterea diplomelor şi a
certificatelor de studii teologice obţinute în străinătate se fac în condiţiile
prevăzute de lege.
Art. 39. - (1) Cultele recunoscute au dreptul de a
înfiinţa şi administra forme de învăţământ confesional de toate nivelurile,
profilurile şi specializările, în condiţiile legii.
(2) Diplomele pentru
absolvenţii unităţilor şi instituţiilor de învăţământ particular, confesional,
organizate de cultele religioase se eliberează potrivit legislaţiei în vigoare.
(3) Statul va susţine financiar învăţământul
confesional, în condiţiile legii.
(4) Unităţile de învăţământ confesional dispun de
autonomie organizatorică şi funcţională, potrivit statutelor şi canoanelor lor,
în concordanţă cu prevederile legale ale sistemului naţional de învăţământ.
(5) In învăţământul confesional se pot înscrie elevi
sau studenţi, indiferent de religie sau confesiune, garantându-se libertatea
educaţiei religioase a acestora, corespunzătoare propriei religii sau
confesiuni.
CAPITOLUL III
Asociaţiile religioase
Art. 40. - (1) Libertatea religioasă se poate exercita
şi în cadrul asociaţiilor religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din
cel puţin 300 de persoane, cetăţeni români sau rezidenţi în România, care se
asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase.
(2) Asociaţia religioasă dobândeşte personalitate
juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor religioase, care se
instituie la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are
sediul.
Art. 41. - (1) Oricare dintre asociaţi, pe baza
împuternicirii date de ceilalţi, poate formula o cerere de înscriere a
asociaţiei în Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele
documente:
a) actul constitutiv, în formă autentică, în care se
vor arăta obligatoriu denumirea asociaţiei religioase, care nu poate fi
identică sau asemănătoare cu cea a unui cult sau a altei asociaţii religioase
recunoscute, datele de identificare şi semnăturile asociaţilor, sediul,
patrimoniul iniţial, de cel puţin două salarii brute pe economie, alcătuit din
aportul în natură sau în bani al asociaţilor, precum şi primele organe de
conducere;
b) mărturisirea de credinţă proprie şi statutul
asociaţiei religioase, care trebuie să cuprindă: structura sa de organizare
centrală şi locală, modul de conducere, administrare şi control, modul de
înfiinţare şi desfiinţare a unităţilor locale, drepturile şi obligaţiile
membrilor, principalele activităţi pe care asociaţia religioasă înţelege să le
desfăşoare în vederea atingerii scopurilor sale spirituale, alte prevederi
specifice asociaţiei religioase respective;
c) actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului
iniţial;
d) avizul consultativ al Ministerului Culturii şi
Cultelor;
e) dovada privind disponibilitatea denumirii,
eliberată de Ministerul Justiţiei.
Art. 42. - (1) In termen de 3
zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor prevăzute la art.
41 alin. (2), judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică
legalitatea acestora şi dispune, prin încheiere, înscrierea asociaţiei în
Registrul asociaţiilor religioase.
(2) Odată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin
care s-a dispus înscrierea se comunică, din oficiu, organului financiar local
în a cărui rază teritorială se află sediul asociaţiei religioase, pentru
evidenţa fiscală, cu menţionarea numărului de înscriere în Registrul
asociaţiilor religioase.
Art. 43. - Asociaţiile religioase pot înfiinţa filiale
cu personalitate juridică, în conformitate cu statutele lor, potrivit procedurii
prevăzute la art. 41 şi 42.
Art. 44. - (1) Asociaţiile religioase beneficiază de
facilităţi fiscale legate de activitatea lor religioasă, în conformitate cu
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare.
(2) Asociaţiilor religioase li se aplică în mod
corespunzător si prevederile art. 10 alin. (2) si ale art. 15, 16 şi 28.
Art. 45. - Dizolvarea asociaţiei religioase se pronunţă
de instanţa competentă atunci când, prin activitatea sa, asociaţia religioasă
aduce atingeri grave securităţii publice, ordinii, sănătăţii sau moralei
publice, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului ori când asociaţia
religioasă urmăreşte alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Art. 46. - Prevederile prezentului capitol se
completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
246/2005.
Art. 47. - (1) Asociaţiile existente, constituite în
conformitate cu reglementările legale privind asociaţiile şi fundaţiile, care
au ca obiect de activitate principal exercitarea unei credinţe religioase şi
care doresc să dobândească statutul de asociaţie religioasă vor depune la
judecătoria unde sunt înregistrate o cerere de transformare a asociaţiei şi de
radiere a ei din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor şi de înregistrare în
Registrul asociaţiilor religioase ţinut de grefa aceleiaşi judecătorii,
însoţită de documentaţia prevăzută la art. 41.
(2) Cererea va fi semnată de organele statutare de
conducere ale asociaţiei, arătându-se expres dorinţa transformării asociaţiei
iniţiale în asociaţie religioasă.
(3) Judecătorul-delegat se va pronunţa atât asupra
transformării asociaţiei, cât şi asupra înregistrării asociaţiei religioase,
stabilind şi perioada în care asociaţia a avut ca obiect de activitate
exercitarea unei credinţe religioase.
(4) Perioada stabilită de instanţă va fi luată în
considerare şi se va adăuga perioadei de funcţionare a asociaţiei religioase,
în vederea dobândirii calităţii de cult recunoscut.
Art. 48. - (1) In toate cererile şi acţiunile în
justiţie privitoare la dobândirea sau pierderea calităţii de asociaţie
religioasă, judecata se face cu prezenţa procurorului şi cu citarea
reprezentantului Ministerului Culturii şi Cultelor.
(2) Incheierile sau hotărârile pronunţate de către
instanţă în cauzele privitoare la asociaţiile religioase pot fi atacate cu
recurs, în termen de 15 zile de la pronunţare, la tribunal.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 49. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei
legi, în România funcţionează 18 culte recunoscute, conform anexei care face
parte integrantă din prezenta lege.
(2) In termen de 12 luni de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, cultele din România prevăzute în anexă vor prezenta
statutele şi codurile canonice Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru
recunoaşterea lor.
(3) Recunoaşterea se realizează prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii şi Cultelor, şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile art. 17 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.
Art. 50. - (1) Orice modificare sau completare a
prezentei legi se realizează cu consultarea prealabilă a cultelor recunoscute
şi cu respectarea normelor legale privind transparenţa decizională.
(2) Reprezentanţii cultelor religioase au dreptul de a
participa ca invitaţi la dezbaterea în Parlament şi în comisiile acestuia a
proiectelor de acte normative privitoare la viaţa religioasă, la activitatea cultelor,
de educaţie şi de învăţământ confesional, de asistenţă socială şi de patrimoniu
naţional privind cultele.
Art. 51. - La data intrării în vigoare a prezentei
legi, Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase,
publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 178 din 4 august 1948, cu modificările şi completările
ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
DORU IOAN TĂRĂCILĂ
ANEXĂ
LISTA
cultelor recunoscute în România
|
Nr. crt.
|
Denumirea cultului
|
|
1.
|
BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
|
|
2.
|
EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA
|
|
3.
|
BISERICA ROMANO-CATOLICĂ
|
|
4.
|
BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ
|
|
5.
|
ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
|
|
6.
|
BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA
|
|
7.
|
BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA
|
|
8.
|
BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA
|
|
9.
|
BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA
|
|
10.
|
BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA
|
|
11.
|
UNIUNEA BISERICILOR CREŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
|
|
12
|
BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA - UNIUNEA
BISERICILOR CREŞTINE DUPĂ
EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
|
|
13.
|
BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ
|
|
14.
|
UNIUNEA PENTICOSTALĂ - BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN
ROMÂNIA
|
|
15.
|
BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA
|
|
16.
|
FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN ROMÂNIA
|
|
17.
|
CULTUL MUSULMAN
|
|
18.
|
ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA
|