LEGE
Nr. 623 din 19 noiembrie 2002
pentru ratificarea Conventiei internationale privind reprimarea finantarii
terorismului, adoptata la New York la 9 decembrie 1999
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 852 din 26 noiembrie 2002
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
Art. 1
Se ratifica Conventia internationala privind reprimarea finantarii
terorismului, adoptata la New York la 9 decembrie 1999.
Art. 2
Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare se vor formula urmatoarele
declaratii:
a) In baza art. 2 paragraful 2 lit. a):
"Romania declara ca, la data aplicarii prezentei conventii, in ceea ce
o priveste, in anexa la care se face referire in art. 2 paragraful 1 lit. a),
nu figureaza Conventia internationala pentru reprimarea atentatelor teroriste
cu explozivi, adoptata la New York la 15 decembrie 1997, Romania nefiind parte
la aceasta."
b) In baza art. 7 paragraful 3:
"Conform art. 7 paragraful 3 din conventie, Romania declara ca
stabileste jurisdictia sa pentru infractiunile prevazute la art. 2, in toate
cazurile prevazute de art. 7 paragrafele 1 si 2, potrivit dispozitiilor
aplicabile in materie din dreptul intern."
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 30 septembrie 2002, cu
respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE SENATUI
NICOLAE VACAROIU
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 6
noiembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia
Romaniei.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
CONVENTIA
internationala privind reprimarea finantarii terorismului*)
*) Traducere.
PREAMBUL
Statele parti la prezenta conventie,
luand in considerare scopurile si principiile Cartei Natiunilor Unite
privitoare la mentinerea pacii si securitatii internationale si dezvoltarea
relatiilor de buna vecinatate, prietenie si cooperare intre state,
fiind profund preocupate de intensificarea in lumea intreaga a actelor de
terorism sub toate formele si manifestarile,
amintind Declaratia consacrata celei de-a 50-a aniversari a Organizatiei
Natiunilor Unite, care figureaza in Rezolutia 50/6 a Adunarii Generale din 24
octombrie 1995,
amintind, de asemenea, toate rezolutiile Adunarii Generale in materie, in
special Rezolutia 49/60 din 9 decembrie 1994 si anexa la aceasta, care reproduc
Declaratia asupra masurilor vizand eliminarea terorismului international, in
care statele membre ale Organizatiei Natiunilor Unite au reafirmat solemn
condamnarea, in mod inechivoc, a tuturor actelor, metodelor si practicilor
teroriste, ca fiind criminale si nejustificabile, oriunde se produc si oricine
ar fi autorii, mai ales cele care compromit relatiile amicale intre state si
popoare si ameninta integritatea teritoriala si securitatea statelor,
observand ca in Declaratia asupra masurilor vizand eliminarea terorismului
international Adunarea Generala a incurajat statele sa examineze de urgenta
domeniul de aplicare a dispozitiilor juridice internationale in vigoare care
privesc prevenirea, reprimarea si eliminarea terorismului, sub toate formele si
manifestarile sale, in scopul de a se asigura asupra existentei unui cadru
juridic general care sa acopere toate aspectele problemei,
amintind Rezolutia 51/210 a Adunarii Generale din data de 17 decembrie
1996, lit. f) a paragrafului 3, prin care Adunarea Generala a invitat statele
sa ia masuri pentru prevenirea si impiedicarea, prin mijloace interne adecvate,
a finantarii teroristilor sau a organizatiilor teroriste, fie ca se efectueaza
direct, fie indirect, prin intermediul organizatiilor care au sau pretind ca au
scopuri de caritate, culturale sau sociale ori care sunt implicate in
activitati ilegale cum sunt traficul ilicit de arme, traficul de stupefiante si
extorcarea de fonduri, incluzand exploatarea persoanelor in vederea finantarii
activitatilor teroriste si, in special, sa aiba in vedere, daca este nevoie,
adoptarea unei reglementari pentru a preveni si a impiedica miscarile de
fonduri banuite a fi destinate utilizarii in scopuri teroriste, fara a aduce in
nici un fel atingere libertatii de circulatie a capitalurilor legitime, precum
si de a intensifica schimburile de informatii asupra miscarilor internationale
ale unor astfel de fonduri,
amintind, de asemenea, Rezolutia 52/165 a Adunarii Generale din data de 15
decembrie 1997, prin care Adunarea Generala a adresat statelor invitatia de a
pune in aplicare, in mod special, masuri similare celor enumerate la lit. a) -
f) ale paragrafului 3 din Rezolutia 51/210 din 17 decembrie 1996,
amintind, in plus, Rezolutia 53/108 a Adunarii Generale din data de 8
decembrie 1998, prin care Adunarea Generala a stabilit in sarcina Comitetului
ad-hoc, constituit prin Rezolutia 51/210 din 17 decembrie 1996, elaborarea
proiectului unei conventii internationale pentru reprimarea finantarii
terorismului, in vederea completarii instrumentelor internationale existente in
domeniul terorismului,
considerand ca finantarea terorismului este un subiect care preocupa in mod
serios intreaga comunitate internationala,
luand in considerare faptul ca numarul si gravitatea actelor de terorism
international sunt in functie de resursele financiare pe care teroristii le pot
obtine,
tinand seama de faptul ca instrumentele juridice multilaterale existente nu
trateaza expres finantarea terorismului,
convinse de necesitatea urgentarii intaririi cooperarii internationale
intre state pentru elaborarea si adoptarea masurilor eficiente destinate sa
previna finantarea terorismului, precum si reprimarea acestuia si pedepsirea
autorilor,
au convenit cele ce urmeaza:
Art. 1
In sensul prezentei conventii:
1. Prin fonduri se intelege bunuri de orice natura, corporale sau
necorporale, mobile ori imobile, dobandite prin orice mijloc si documente sau
instrumente juridice in orice forma, incluzandu-se forma electronica ori
numerica, care atesta un drept de proprietate sau un interes asupra acestor
bunuri si, mai ales, credite bancare, cecuri de calatorie, cecuri bancare,
mandate, actiuni, titluri, obligatiuni, drepturile speciale de tragere si
scrisori de credit, fara ca aceasta enumerare sa fie limitativa.
2. Prin stabiliment guvernamental sau public se intelege orice stabiliment
sau orice mijloc de transport, cu caracter permanent sau temporar, care este
utilizat ori ocupat de reprezentanti ai unui stat, membri ai Guvernului,
Parlamentului sau magistraturii, de agenti sau de personalul unui stat ori ai
oricarei alte autoritati sau entitati publice ori de agenti sau de personalul
unei organizatii interguvernamentale, in cadrul functiilor lor oficiale.
3. Prin produse se intelege orice fonduri rezultate, direct sau indirect,
din comiterea unei infractiuni, astfel cum este prevazuta la art. 2, sau
obtinute, direct ori indirect, prin comiterea unei astfel de infractiuni.
Art. 2
1. Comite o infractiune in sensul prezentei conventii orice persoana care,
prin orice mijloc, direct sau indirect, in mod ilicit si deliberat, furnizeaza
sau strange fonduri cu intentia de a le utiliza sau stiind ca acestea vor fi
utilizate, in intregime sau in parte, in vederea comiterii:
a) unei fapte care constituie infractiune in cadrul si astfel cum este
definita in unul dintre tratatele enumerate in anexa;
b) oricarei alte fapte de natura sa determine moartea sau vatamarea
corporala grava a unui civil sau a oricarei alte persoane care nu participa
direct la ostilitati intr-o situatie de conflict armat, cand, prin natura sau
contextul sau, aceasta fapta are ca scop intimidarea populatiei sau constrangerea
unui guvern ori a unei organizatii internationale sa indeplineasca sau sa se
abtina de la indeplinirea unui act oarecare.
2. a) La depunerea instrumentului de ratificare, de acceptare, de aprobare
sau de aderare un stat parte, care nu este parte la unul dintre tratatele
enumerate in anexa la care se face referire la lit. a) a paragrafului 1, poate
declara ca, in momentul in care prezenta conventie ii este aplicata,
respectivul tratat sa fie considerat ca nu figureaza in aceasta anexa. Aceasta
declaratie devine caduca o data cu intrarea in vigoare a tratatului pentru
statul parte care notifica acest fapt depozitarului;
b) In cazul in care un stat parte inceteaza de a fi parte la un tratat
enumerat in anexa, poate sa faca, cu privire la respectivul tratat, declaratia
prevazuta in prezentul articol.
3. Pentru ca un act sa constituie infractiune in sensul paragrafului 1 nu
este necesar ca fondurile sa fi fost efectiv utilizate pentru a comite o
infractiune vizata la lit. a) sau b) a paragrafului 1.
4. Comite, de asemenea, o infractiune orice persoana care incearca sa
comita o infractiune in sensul paragrafului 1.
5. Comite, de asemenea, o infractiune orice persoana care:
a) participa, in calitate de complice la o infractiune in sensul
paragrafului 1 sau 4;
b) organizeaza comiterea unei infractiuni in sensul paragrafului 1 sau 4
sau ordona altor persoane sa o comita;
c) contribuie la comiterea uneia sau mai multor infractiuni dintre cele
prevazute la paragraful 1 sau 4 de catre un grup de persoane care actioneaza in
acelasi scop. Aceasta contributie trebuie sa fie deliberata si trebuie:
(i) fie sa urmareasca facilitarea activitatii infractionale sau a scopului
infractional al grupului, atunci cand aceasta activitate sau scop presupune
comiterea unei infractiuni in sensul paragrafului 1;
(ii) fie sa fie facuta cunoscandu-se intentia grupului de a comite o
infractiune in sensul paragrafului 1.
Art. 3
Prezenta conventie nu se aplica atunci cand infractiunea este comisa pe
teritoriul unui singur stat, cand autorul prezumat este un national al acelui
stat si se gaseste pe teritoriul acelui stat si in cazul in care nici un alt
stat nu are baza pentru a-si stabili competenta, in virtutea paragrafului 1 sau
2 al art. 7, cu exceptia prevederilor art. 12 - 18, care se vor aplica, dupa
caz, in aceste situatii.
Art. 4
Fiecare stat parte ia masurile care pot fi necesare pentru:
a) a califica drept infractiuni in dreptul sau intern infractiunile
prevazute la art. 2;
b) a prevedea pentru aceste infractiuni pedepse corespunzatoare, tinand
seama de gravitatea lor.
Art. 5
1. Fiecare stat parte, conform principiilor dreptului sau intern, ia
masurile necesare pentru ca responsabilitatea unei persoane juridice situate pe
teritoriul sau sau constituite potrivit legislatiei statului sa fie angajata in
cazul in care persoana raspunzatoare de conducerea sau controlul acestei
persoane juridice a comis, in aceasta calitate, o infractiune prevazuta la art.
2. Aceasta responsabilitate poate fi penala, civila sau administrativa.
2. Aceasta responsabilitate este angajata fara a se prejudicia
responsabilitatea penala a persoanelor fizice care au comis infractiunile.
3. Fiecare stat parte asigura in special ca persoanele juridice a caror
responsabilitate este angajata in virtutea paragrafului 1 sa faca obiectul
sanctiunilor penale, civile sau administrative eficace, proportionale si
disuasive. Aceste sanctiuni pot include si sanctiuni de natura pecuniara.
Art. 6
Fiecare stat parte adopta masurile care pot fi necesare, intelegandu-se,
daca este cazul, cele de ordin legislativ, pentru ca faptele penale prevazute
de prezenta conventie sa nu poata fi justificate in nici o situatie de
considerente de natura politica, filozofica, rasiala, etnica, religioasa sau
din alte motive analoage.
Art. 7
1. Fiecare stat parte adopta masurile necesare pentru a-si stabili
competenta referitor la infractiunile prevazute la art. 2, atunci cand:
a) infractiunea a fost comisa pe teritoriul sau;
b) infractiunea a fost comisa la bordul unei nave aflate sub pavilionul sau
sau al unei aeronave inmatriculate conform legislatiei sale in momentul
producerii faptelor; sau
c) infractiunea a fost comisa de unul dintre nationalii sai.
2. Fiecare stat parte poate, de asemenea, sa isi stabileasca competenta
asupra unor astfel de infractiuni, atunci cand:
a) infractiunea avea ca scop sau a avut ca rezultat comiterea unei
infractiuni prevazute la art. 2 paragraful 1 lit. a) sau b) pe teritoriul sau
ori impotriva unuia dintre nationalii sai;
b) infractiunea avea ca scop sau a avut ca rezultat comiterea unei
infractiuni prevazute la art. 2 paragraful 1 lit. a) sau b) impotriva unui
stabiliment guvernamental sau public al acelui stat, situat in afara
teritoriului sau, inclusiv sediile sale diplomatice sau consulare;
c) infractiunea avea ca scop sau a avut ca rezultat comiterea unei
infractiuni prevazute la art. 2 paragraful 1 lit. a) sau b), urmarind sa il
constranga sa indeplineasca un act sau sa se abtina de la indeplinirea unui
act;
d) infractiunea a fost comisa de un apatrid care isi are rezidenta
obisnuita pe teritoriul acelui stat;
e) infractiunea a fost comisa la bordul unei aeronave utilizate de guvernul
statului mentionat.
3. Cu ocazia ratificarii, acceptarii sau aprobarii prezentei conventii ori
a aderarii la aceasta fiecare stat parte il informeaza pe secretarul general al
Organizatiei Natiunilor Unite asupra competentei pe care a stabilit-o conform
paragrafului 2. In caz de modificare statul parte respectiv il informeaza
asupra acesteia pe secretarul general.
4. Fiecare stat parte adopta totodata masurile necesare pentru a-si stabili
competenta in ceea ce priveste infractiunile prevazute la art. 2, in cazul in
care autorul prezumat al infractiunii se gaseste pe teritoriul sau si acesta nu
il extradeaza catre oricare dintre statele parti care si-au stabilit competenta
conform paragrafului 1 sau 2.
5. Atunci cand mai multe state parti se declara competente in privinta unei
infractiuni prevazute de art. 2, statele parti se vor stradui sa isi coordoneze
actiunile in mod corespunzator, in special in privinta conditiilor de angajare
a urmaririi penale si a modalitatilor de asistenta judiciara mutuala.
6. Fara a aduce prejudicii normelor de drept international general,
prezenta conventie nu exclude exercitarea vreuneia dintre competentele penale
stabilite de un stat parte conform dreptului sau intern.
Art. 8
1. Fiecare stat parte adopta, conform principiilor dreptului sau intern,
masurile necesare pentru identificarea, descoperirea, inghetarea sau
sechestrarea oricaror fonduri utilizate ori alocate in scopul comiterii
infractiunilor prevazute la art. 2, precum si a produselor acestor infractiuni,
in vederea unei posibile confiscari.
2. Fiecare stat parte adopta, conform principiilor dreptului sau intern,
masurile necesare confiscarii fondurilor utilizate sau alocate in scopul
comiterii infractiunilor prevazute la art. 2, precum si a produselor acestor
infractiuni.
3. Fiecare stat parte interesat poate avea in vedere incheierea de acorduri
care sa prevada impartirea cu celelalte state parti, in mod sistematic sau de
la caz la caz, a fondurilor provenite din confiscarile prevazute de prezentul
articol.
4. Fiecare stat parte urmareste crearea de mecanisme, in vederea afectarii
de sume provenind din confiscarile prevazute de prezentul articol pentru
indemnizarea victimelor infractiunilor mentionate la art. 2 paragraful 1 lit.
a) sau b) sau a familiilor lor.
5. Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile fara prejudicierea
drepturilor tertilor de buna-credinta.
Art. 9
1. Atunci cand este informat ca autorul sau autorul prezumat al unei
infractiuni prevazute la art. 2 s-ar putea afla pe teritoriul sau, statul parte
respectiv ia masurile necesare conform legislatiei sale pentru anchetarea
faptelor aduse la cunostinta sa.
2. Daca apreciaza ca circumstantele justifica acest lucru, statul parte pe
teritoriul caruia se gaseste autorul sau autorul prezumat al infractiunii ia
masurile corespunzatoare, conform legislatiei sale interne, pentru a asigura
prezenta acestei persoane in vederea urmaririi sale penale sau a extradarii.
3. Orice persoana fata de care se iau masurile prevazute la paragraful 2
este in drept:
a) sa comunice fara intarziere cu cel mai apropiat reprezentant calificat
al statului a carui nationalitate o are sau care este in alt mod abilitat sa ii
protejeze drepturile ori, daca este vorba despre o persoana apatrida, al
statului pe teritoriul caruia aceasta are resedinta sa obisnuita;
b) sa primeasca vizita unui reprezentant al acestui stat;
c) sa fie informata asupra drepturilor pe care i le confera prevederile
lit. a) si b).
4. Drepturile enuntate in paragraful 3 se exercita in conformitate cu
legile si reglementarile statului pe teritoriul caruia se afla autorul sau
autorul prezumat al infractiunii, intelegandu-se totodata ca aceste legi si
reglementari trebuie sa permita deplina realizare a scopurilor pentru care
drepturile enuntate in paragraful 3 se acorda.
5. Dispozitiile paragrafelor 3 si 4 nu aduc prejudiciu dreptului oricarui
stat parte care si-a stabilit competenta, conform lit. b) a paragrafului 1 sau
lit. b) a paragrafului 2 al art. 7, de a invita Comitetul International al
Crucii Rosii sa comunice cu autorul prezumat al infractiunii si sa il viziteze
pe acesta.
6. Atunci cand un stat parte a retinut o persoana in temeiul dispozitiilor
prezentului articol, acesta va notifica imediat fie direct, fie prin
intermediul secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite, statelor
parti care si-au stabilit competenta in conformitate cu prevederile
paragrafului 1 sau 2 al art. 7, precum si, daca considera oportun, altor state parti
interesate, despre faptul ca persoana respectiva a fost retinuta, precum si
despre circumstantele care justifica retinerea acelei persoane. Statul parte
care procedeaza la ancheta prevazuta la paragraful 1 va informa urgent
celelalte state parti asupra rezultatelor obtinute si va indica daca
intentioneaza sa isi exercite jurisdictia.
Art. 10
1. Statul parte pe al carui teritoriu se afla autorul prezumat al
infractiunii este obligat, in cazurile in care sunt aplicabile dispozitiile
art. 7, daca nu extradeaza acea persoana, sa prezinte cazul fara intarziere
excesiva si fara nici o exceptie, indiferent daca infractiunea a fost sau nu
comisa pe teritoriul sau, autoritatilor sale competente, pentru ca acestea sa
inceapa urmarirea penala conform procedurii prevazute de legislatia sa. Aceste
autoritati iau decizia in aceleasi conditii ca pentru oricare alta infractiune
cu caracter grav, conform legilor acestui stat.
2. De fiecare data cand legislatia interna a unui stat parte nu ii permite
acestuia sa extradeze sau sa predea pe unul dintre nationalii sai decat cu
conditia ca persoana interesata sa ii fie trimisa inapoi pentru a executa
pedeapsa la care a fost condamnata la terminarea procesului sau a procedurii
pentru care extradarea sau predarea i-a fost ceruta si daca acest stat parte si
statul parte care reclama extradarea accepta aceasta formula si celelalte
conditii pe care le considera necesare, extradarea sau predarea conditionata va
semnifica executarea de catre statul parte tinut a obligatiei prevazute la
paragraful 1.
Art. 11
1. Infractiunile prevazute la art. 2 sunt de plin drept considerate cazuri
de extradare in orice tratat de extradare incheiat intre statele parti inainte
de intrarea in vigoare a prezentei conventii. Statele parti se angajeaza sa
includa asemenea infractiuni drept cazuri de extradare in fiecare tratat de
extradare ce ar urma sa mai fie incheiat intre ele.
2. Atunci cand un stat parte, care conditioneaza extradarea de existenta
unui tratat, primeste o cerere de extradare din partea altui stat parte, cu
care nu este legat printr-un acord de extradare, statul solicitat poate sa
considere prezenta conventie drept baza juridica a extradarii in privinta
infractiunilor prevazute de art. 2. Extradarea este supusa celorlalte conditii
prevazute de legislatia statului parte solicitat.
3. Statele parti care nu conditioneaza extradarea de existenta unui tratat
recunosc infractiunile prevazute la art. 2 drept cazuri de extradare intre ele,
sub rezerva respectarii conditiilor prevazute de legislatia statului parte
solicitat.
4. Daca este necesar, infractiunile prevazute la art. 2 sunt considerate,
in scopul extradarii intre statele parti, ca au fost comise atat in locul
comiterii lor, cat si pe teritoriul statelor care si-au stabilit competenta,
conform paragrafelor 1 si 2 ale art. 7.
5. Dispozitiile referitoare la infractiunile prevazute la art. 2 ale
tuturor tratatelor sau acordurilor de extradare incheiate intre statele parti
sunt considerate a fi modificate intre statele parti in masura in care ele sunt
incompatibile cu prezenta conventie.
Art. 12
1. Statele parti isi acorda reciproc cea mai extinsa asistenta judiciara
posibila pentru orice ancheta sau procedura penala ori procedura de extradare
privitoare la infractiunile prevazute la art. 2, inclusiv pentru obtinerea
elementelor de proba aflate in posesia lor, care sunt necesare scopurilor
procedurii.
2. Statele parti nu pot invoca secretul bancar pentru a refuza solutionarea
unei cereri de asistenta judiciara.
3. Partea solicitanta nu va transmite si nici nu va utiliza informatiile
sau elementele de proba furnizate de partea solicitata la anchetare, urmariri
penale sau proceduri judiciare, altele decat cele declarate in cerere, fara
consimtamantul prealabil al partii solicitate.
4. Fiecare stat parte poate avea in vedere stabilirea mecanismelor cu
scopul de a imparti cu celelalte state parti informatiile sau elementele de
proba necesare pentru a stabili formele de responsabilitate penala, civila sau
administrativa, asa cum sunt prevazute la art. 5.
5. Statele parti se achita de obligatiile care le incumba in virtutea
paragrafelor 1 si 2, in conformitate cu orice tratat sau alt acord de asistenta
judiciara ori schimb de informatii care poate exista intre ele. In absenta unui
astfel de tratat sau acord, statele parti isi acorda aceasta asistenta in
conformitate cu legislatia lor interna.
Art. 13
Nici una dintre infractiunile prevazute la art. 2 nu poate fi considerata,
in scopul extradarii sau asistentei judiciare, drept o infractiune fiscala. In
consecinta, statele parti nu pot invoca doar caracterul fiscal al infractiunii
pentru a refuza o cerere de asistenta judiciara sau de extradare.
Art. 14
Datorita necesitatii extradarii sau asistentei judiciare intre statele
parti, nici una dintre infractiunile prevazute la art. 2 nu este considerata
infractiune politica, infractiune conexa unei infractiuni politice sau
infractiune inspirata de ratiuni politice. In consecinta, o cerere de extradare
sau de asistenta judiciara fondata pe o astfel de infractiune nu poate fi
respinsa pentru simplul motiv ca aceasta se refera la o infractiune politica, o
infractiune conexa unei infractiuni politice sau la o infractiune inspirata de
mobile politice.
Art. 15
Nici una dintre dispozitiile prezentei conventii nu trebuie sa fie
interpretata ca enuntand o obligatie de extradare sau asistenta judiciara daca
statul parte obligat are motive serioase sa considere ca cererea de extradare
pentru infractiunile prevazute la art. 2 sau cererea de asistenta referitoare
la astfel de infractiuni a fost prezentata in scopul urmaririi sau pedepsirii
unei persoane pentru motive ce tin de rasa, religia, nationalitatea, originea
sa etnica sau de opiniile sale politice ori ca solutionarea cererii ar aduce
prejudiciu situatiei acestei persoane pentru oricare dintre aceste motive.
Art. 16
1. Orice persoana aflata in detentie sau care executa o pedeapsa pe
teritoriul unui stat parte, a carei prezenta este ceruta intr-un alt stat parte
in scopul identificarii sau depunerii de marturie ori pentru ca aceasta sa isi
dea concursul la stabilirea faptelor in cadrul unei anchete sau urmariri
referitoare la infractiunile prevazute la art. 2, poate face obiectul trimiterii
daca sunt intrunite conditiile de mai jos:
a) persoana respectiva consimte in mod liber si in cunostinta de cauza la
aceasta;
b) autoritatile competente din cele doua state consimt, sub rezerva
conditiilor pe care ele le considera cuvenite.
2. In scopul prezentului articol:
a) statul parte spre care se efectueaza trimiterea are puterea si obligatia
sa pastreze persoana interesata in stare de detentie, in afara cererii sau
autorizatiei contrarii din partea statului parte din care persoana a fost
transferata/trimisa;
b) statul parte spre care se efectueaza trimiterea se achita fara
intarziere de obligatia de a returna persoana in paza statului parte din care
s-a efectuat trimiterea, conform celor convenite in prealabil sau in modul
stabilit prin acordul dintre autoritatile competente ale ambelor state;
c) statul parte spre care se efectueaza trimiterea nu poate pretinde
statului din care s-a efectuat trimiterea ca acesta sa angajeze o procedura de
extradare pentru ca persoana interesata sa ii fie remisa;
d) perioada de detentie pe teritoriul statului parte in care a fost
transferata persoana in cauza se deduce din pedeapsa de executat in statul
parte din care aceasta a fost transferata.
3. Daca statul parte din care o persoana urmeaza sa fie transferata in
conformitate cu prezentul articol nu isi da acordul in acest sens, persoana
respectiva, indiferent de nationalitatea pe care o are, nu va fi urmarita penal
sau detinuta ori supusa oricaror alte restrangeri ale libertatii sale de
miscare pe teritoriul statului parte spre care acea persoana este transferata,
in legatura cu actele sau condamnarile anterioare plecarii sale de pe
teritoriul statului din care acea persoana a fost transferata.
Art. 17
Oricarei persoane aflate in detentie sau impotriva careia este luata orice
alta masura ori este angajata vreo procedura in virtutea prezentei conventii i
se garanteaza un tratament echitabil si, in special, aceasta se bucura de toate
drepturile si beneficiaza de toate garantiile prevazute de legislatia statului
pe teritoriul caruia se gaseste si de dispozitiile aplicabile dreptului
international, inclusiv de cele care au legatura cu drepturile omului.
Art. 18
1. Statele parti coopereaza pentru a preveni infractiunile prevazute la
art. 2 prin luarea tuturor masurilor posibile, inclusiv prin adaptarea
legislatiei lor interne, daca acest lucru este necesar, pentru a preveni si
contracara pregatirea pe teritoriile lor a comiterii acestor infractiuni, atat
in interiorul, cat si in afara acestor teritorii si, in special:
a) masuri interzicand pe teritoriul lor activitatile ilegale ale
persoanelor si organizatiilor care, in cunostinta de cauza, incurajeaza,
instiga, organizeaza sau comit infractiuni prevazute la art. 2;
b) masuri care impun institutiilor financiare si celorlalte profesii care
intervin in operatiunile financiare sa utilizeze cele mai eficiente mijloace
disponibile pentru identificarea clientilor lor obisnuiti sau ocazionali,
precum si a clientilor in interesul carora se deschid conturi, sa acorde o
atentie speciala operatiunilor neobisnuite sau suspecte si sa semnaleze
operatiunile din care se prezuma ca decurg activitati ce cad sub incidenta
legii penale. In acest scop statele parti trebuie sa aiba in vedere:
(i) adoptarea reglementarilor care interzic deschiderea de conturi unde
titularul sau beneficiarul nu este nici identificat, nici identificabil si a
masurilor care sa garanteze ca aceste institutii verifica identitatea
adevaratilor autori ai acestor operatiuni;
(ii) in cazul identificarii persoanelor juridice, sa ceara institutiilor
financiare sa ia, daca este necesar, masuri pentru verificarea existentei si
structurii juridice a clientului, prin procurarea, din registrul public sau de
la un client ori prin ambele mijloace, a unei probe asupra constituirii
societatii, intelegandu-se, in special, informatii referitoare la numele
clientului, la forma sa juridica, la adresa, la cadrele sale de conducere si la
dispozitiile care reglementeaza competenta de a angaja persoane juridice;
(iii) adoptarea reglementarilor care impun institutiilor financiare
obligatia de a semnala prompt autoritatilor competente toate operatiunile
complexe, neobisnuite, importante si toate tipurile neobisnuite de operatiuni,
atunci cand ele nu au o cauza economica sau licita aparenta, fara a se teme de
a vedea responsabilitatea lor penala sau civila angajata pentru violarea
regulilor de confidentialitate, daca ele aduc la cunostinta cu buna-credinta
banuielile lor;
(iv) sa ceara institutiilor financiare sa pastreze, pe o durata de cel
putin 5 ani, toate documentele necesare care se refera la operatiuni interne si
internationale.
2. Statele parti coopereaza si la prevenirea infractiunilor prevazute la
art. 2, avand in vedere:
a) masuri pentru supravegherea tuturor organismelor de transfer monetar,
inclusiv, spre exemplu, aprobarea acordata acestor organisme;
b) masuri realiste care permit detectarea sau supravegherea transportului
fizic transfrontier al numerarului si al efectelor la purtator negociabile, sub
rezerva ca acestea sa fie supuse garantiilor stricte care sa vizeze asigurarea
ca informatia este utilizata cu buna stiinta si ca acestea nu impiedica in nici
un fel libera circulatie a capitalurilor.
3. Statele parti coopereaza, pe langa aceasta, la prevenirea infractiunilor
prevazute la art. 2, prin schimbarea de informatii exacte si verificate conform
legislatiei lor interne si prin coordonarea masurilor administrative si a
celorlalte masuri luate, daca este cazul, cu scopul de a preveni comiterea
infractiunilor prevazute la art. 2 si, in special, prin:
a) stabilirea si mentinerea canalelor de comunicatie intre organismele si
serviciile lor competente, cu scopul de a facilita schimbarea sigura si rapida
de informatii asupra tuturor aspectelor infractiunilor prevazute la art. 2;
b) cooperarea intre ele pentru a proceda la anchete referitoare la
infractiunile prevazute la art. 2, cu referire la:
(i) identitatea, coordonatele si activitatile persoanelor asupra carora
exista o banuiala ca au participat la comiterea unor astfel de infractiuni;
(ii) mutatiile de fonduri in raport cu comiterea acestor infractiuni.
4. Statele parti pot schimba informatii prin intermediul Organizatiei
Internationale de Politie Criminala (INTERPOL).
Art. 19
Statul parte pe teritoriul caruia a fost angajata o actiune penala
impotriva autorului prezumat al infractiunii comunica despre aceasta, in
conditiile prevazute de legislatia sa interna sau prin procedurile aplicabile,
rezultatul definitiv secretarului general al Organizatiei Natiunilor Unite,
care informeaza despre aceasta celelalte state parti.
Art. 20
Statele parti se achita de obligatiile care decurg din prezenta conventie,
cu respectarea principiului egalitatii suverane si integritatii teritoriale a
statelor, precum si principiului neamestecului in afacerile interne ale
celorlalte state.
Art. 21
Nici una dintre dispozitiile prezentei conventii nu are incidenta asupra
celorlalte drepturi, obligatii si forme de responsabilitate ale statelor parti
si indivizilor in virtutea dreptului international umanitar si a celorlalte
conventii competente.
Art. 22
Nici una dintre dispozitiile prezentei conventii nu abiliteaza vreun stat
parte sa exercite pe teritoriul unui alt stat parte o competenta sau functii
care sunt rezervate exclusiv autoritatilor celuilalt stat parte prin dreptul
sau intern.
Art. 23
1. Anexa poate fi modificata prin adaugarea de tratate relevante care sa
intruneasca urmatoarele conditii:
a) sa fie deschise participarii tuturor statelor;
b) sa fie intrate in vigoare;
c) sa fi facut obiectul ratificarii, acceptarii, aprobarii sau aderarii a
cel putin 22 de state parti la prezenta conventie.
2. Dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii orice stat parte poate
propune un astfel de amendament. Orice propunere de amendament este comunicata
in scris depozitarului, care avizeaza toate statele parti despre propunerile
care intrunesc conditiile enuntate la paragraful 1 si le solicita avizul asupra
adoptarii amendamentului propus.
3. Amendamentul propus este considerat adoptat, cu conditia ca o treime din
numarul statelor parti sa nu se opuna in scris in cele 180 de zile care urmeaza
comunicarii sale.
4. O data adoptat, amendamentul intra in vigoare, pentru toate statele
parti care au depus un instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare,
la 30 de zile dupa depunerea celui de-al 22-lea dintre aceste instrumente.
Pentru fiecare dintre statele parti care ratifica, accepta sau aproba
amendamentul dupa depunerea celui de-al 22-lea instrument, amendamentul intra
in vigoare in cea de-a 30-a zi care urmeaza depunerii de catre statul parte
respectiv a instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Art. 24
1. Orice diferend intre statele parti privitor la interpretarea sau
aplicarea prezentei conventii, care nu poate fi solutionat pe cale de negociere
intr-un termen rezonabil, este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre aceste
state. Daca in termen de 6 luni de la data cererii de arbitraj partile nu ajung
sa se puna de acord asupra organizarii arbitrajului, oricare dintre ele poate
supune diferendul Curtii Internationale de Justitie, prin depunerea unei cereri
conform statutului Curtii.
2. Orice stat poate, in momentul in care semneaza, ratifica, accepta sau
aproba prezenta conventie ori adera la aceasta, sa declare ca nu se considera
legat de dispozitiile paragrafului 1. Celelalte state nu sunt legate prin
respectivele dispozitii fata de orice stat parte care a formulat o astfel de
rezerva.
3. Statul care a formulat o rezerva conform dispozitiilor paragrafului 2 o
poate retrage in orice moment, adresand o notificare in acest scop secretarului
general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Art. 25
1. Prezenta conventie este deschisa semnarii de catre toate statele, de la
10 ianuarie 2000 la 31 decembrie 2001, la sediul Organizatiei Natiunilor Unite
la New York.
2. Prezenta conventie este supusa ratificarii, acceptarii sau aprobarii.
Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse pe
langa secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
3. Prezenta conventie este deschisa aderarii oricarui stat. Instrumentele
de aderare vor fi depuse pe langa secretarul general al Organizatiei Natiunilor
Unite.
Art. 26
1. Prezenta conventie va intra in vigoare in cea de-a 30-a zi care va urma
datei depunerii pe langa secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite a
celui de-al 22-lea instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de
aderare.
2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica, accepta sau aproba
prezenta conventie sau vor adera la aceasta dupa depunerea celui de-al 22-lea
instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, conventia
va intra in vigoare in cea de-a 30-a zi dupa depunerea de catre acest stat a
instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare.
Art. 27
1. Orice stat parte poate denunta prezenta conventie adresand o notificare
scrisa in aceasta privinta secretarului general al Organizatiei Natiunilor
Unite.
2. Denuntarea va produce efect dupa un an de la data la care notificarea a
fost primita de secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite.
Art. 28
Originalul prezentei conventii, ale carei texte in limbile engleza, araba,
chineza, spaniola, franceza si rusa sunt egal autentice, va fi depus la
secretarul general al Organizatiei Natiunilor Unite, care va transmite o copie
certificata tuturor statelor.
Drept care subsemnatii, imputerniciti in mod corespunzator in acest scop de
catre guvernele lor, au semnat prezenta conventie, care a fost deschisa spre
semnare la New York la 10 ianuarie 2000.
ANEXA 1
1. Conventia pentru reprimarea capturarii ilicite de aeronave (Haga, 16
decembrie 1970)
2. Conventia pentru reprimarea actelor ilicite indreptate impotriva
securitatii aviatiei civile (Montreal, 23 septembrie 1971)
3. Conventia asupra prevenirii si reprimarii infractiunilor indreptate
impotriva persoanelor care se bucura de o protectie internationala, incluzand
pe agentii diplomatiei, adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 14
decembrie 1973
4. Conventia internationala impotriva luarii de ostatici, adoptata de
Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 17 decembrie 1979
5. Conventia internationala asupra protectiei fizice a materiilor nucleare
(Viena, 3 martie 1980)
6. Protocolul asupra reprimarii actelor ilicite de violenta in aeroporturi
servind aviatiei civile internationale, complementar Conventiei pentru
reprimarea actelor ilicite indreptate impotriva securitatii aviatiei civile
(Montreal, 24 februarie 1988)
7. Conventia pentru reprimarea actelor ilicite indreptate impotriva
securitatii navigatiei maritime (Roma, 10 martie 1988)
8. Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite indreptate impotriva
securitatii platformelor fixe situate pe platoul continental (Roma, 10 martie
1988)
9. Conventia internationala pentru reprimarea atentatelor teroriste cu
explozivi, adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 15 decembrie
1997.