Legea Nr.840 din 14.12.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, excepţie ridicată de Dănuţ Cristian Matei în Dosarul nr. 47.020/3CAF/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.057D/2016.2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe, consilierul juridic Gabriel Gelu Stanciu. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a criticilor de neconstituţionalitate, arătând că Legea nr. 269/2003 reprezintă un act normativ prin care se consacră statutul special al unor funcţionari publici, diferit de cel reglementat de Legea nr. 188/1999. Împrejurarea că, în temeiul textului de lege criticat, un aspect important al carierei persoanelor care au calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României, şi anume stabilirea comisiei pentru trimiterea în misiune permanentă în străinătate, precum şi a condiţiilor şi modalităţilor de desfăşurare a concursului, se realizează prin ordin al ministrului afacerilor externe, act administrativ inferior legii, dar care completează legea, aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie privind previzibilitatea şi accesibilitatea legii şi celor ale art. 15 alin. (1) din Constituţie, în sensul că diplomaţilor le sunt impuse alte condiţii/obligaţii decât cele stabilite prin lege. Autorul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în cazuri similare speţei sale. Mai mult, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt contrare şi prevederilor art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.4. Reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, susţinând că membrii Corpului diplomatic şi consular al României sunt funcţionari publici cu statut special, dar care nu încheie raporturi de serviciu, ci raporturi de muncă, desfăşurate în baza unor contracte individuale de muncă. În ceea ce priveşte prerogativa ministrului afacerilor externe de a emite ordine, aceasta este prevăzută de lege şi nu încalcă nicio normă constituţională.5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că nu există similitudine juridică între situaţiile analizate în prealabil de Curte, astfel că precedentul judiciar nu se impune în cauza de faţă. Stabilirea unor condiţii şi modalităţi pentru concursul organizat în vederea trimiterii în misiune permanentă în străinătate nu reprezintă aspecte esenţiale ale raportului de muncă, actul administrativ putând fi atacat în faţa instanţei judecătoreşti, potrivit normelor contenciosului administrativ.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 4 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 47.020/3CAF/2012*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României. Excepţia a fost ridicată de Dănuţ Cristian Matei, reclamant într-o cauză în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Externe, care are ca obiect anularea unor acte administrative.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că Legea nr. 269/2003 este lege specială în sensul prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora: „(1) Pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice: [...] d) serviciile diplomatice si consulare;". Potrivit art. 5 alin. (2) lit. a) şi b) din lege, „(2) Prin statutele speciale prevăzute la alin. (1) se pot reglementa: a) drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, altele decât cele prevăzute de prezenta lege; b) funcţii publice specifice." 8. Autorul excepţiei susţine că, potrivit art. 1 alin. (2) al Legii nr. 269/2003, membrii Corpului diplomatic şi consular al României (C.D.C.R.) „au un statut socioprofesional specific, conferit de atribuţiile şi răspunderile ce le revin pentru înfăptuirea politicii externe a României, conform prevederilor prezentei legi", iar admiterea în C.D.C.R. este condiţionată de dreptul candidatului de a ocupa „o funcţie publică, conform prevederilor Constituţiei şi legilor în vigoare" [art. 17 lit. a) din lege]. Din aceste considerente, la fel ca poliţiştii, alături de care sunt nominalizaţi în mod expres de Legea nr. 188/1999, diplomaţii sunt funcţionari publici cu statut special al căror raport de serviciu ia naştere în urma reuşitei candidaţilor la concursul de admitere în C.D.C.R., urmată de numirea în funcţia diplomatică prin ordin al ministrului afacerilor externe şi de obligaţia de a depune jurământul de credinţă faţă de statul român. Din cuprinsul Legii nr. 269/2003 reiese că statutul juridic al membrilor C.D.C.R. cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, diplomatul fiind subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţiile speciale impuse de Legea nr. 269/2003. Având în vedere faptul că diplomaţii au un statut socioprofesional distinct, au şi drepturi specifice, printre care cel referitor la promovarea „în funcţii diplomatice şi consulare în administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe ori la misiunile diplomatice şi oficiile consulare, în raport cu gradul diplomatic sau consular deţinut, vechimea în muncă diplomatică sau consulară şi experienţa dobândită". Dreptul de a desfăşura o însemnată parte din activitatea lor profesională în misiune permanentă în străinătate este specific executării raportului de serviciu al diplomaţilor, fiind echivalent cu dreptul la muncă. Legea nr. 269/2003 prevede că perioadele de activitate de 3-4 ani în misiune în străinătate (art. 35 alin. 5) alternează cu perioade de activitate, de regulă de un an, în administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe (art. 46). Ocuparea posturilor vacante din serviciul exterior se face prin concurs, în condiţiile legii. Concursurile de trimitere în misiune permanentă a membrilor C.D.C.R. fac obiectul cap. V art. 35 al Legii nr. 269/2003 unde, la alin. (1), se prevede că „Membrii Corpului diplomatic şi consular al României, cu excepţia ambasadorilor şi a consulilor generali, sunt trimişi în misiune permanentă în străinătate, prin concurs, în funcţie de gradul diplomatic sau consular". La alin. (2) se dispune: „Comisia pentru trimiterea în misiune permanentă în străinătate, precum şi condiţiile şi modalităţile de desfăşurare a concursului se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe", iar la art. 69 se prevede că „Hotărârile Guvernului şi ordinele ministrului afacerilor externe emise în aplicarea prezentei legi se vor adopta în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia". Autorul excepţiei susţine că, la data de 27 august 2003, ministrul afacerilor externe a emis Ordinul nr. 1.264, care nu a fost niciodată publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Prin nepublicare acest ordin este inaccesibil şi are caracter imprevizibil, fiind sustras controlului de legalitate, garantat de art. 126 din Constituţie. 9. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Petra împotriva României), publicarea actelor cu caracter normativ date în executarea legii este obligatorie pentru asigurarea accesibilităţii acestora. Având în vedere cele ce preced, autorul excepţiei apreciază că prin nepublicarea de către Ministerul Afacerilor Externe a actelor administrative normative pentru aplicarea Legii nr. 269/2003 şi prin refuzul sistematic al ministerului de a le face cunoscute atât membrilor Corpului diplomatic şi consular al României - direct interesaţi să ia cunoştinţă de actele normative prin care îşi exercită drepturile specifice şi care le reglementează parcursul de carieră -, cât şi publicului care are dreptul să ia cunoştinţă de modul în care este organizat şi reglementat un serviciu public important al României, dispoziţiile legale criticate suferă de grave vicii de neconstituţionalitate. 10. În condiţiile în care, ocuparea unui post în serviciul exterior reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale activităţii diplomaţilor prin care se execută raportul de serviciu al acestora în condiţiile speciale create de prevederile Legii nr. 269/2003, constituind nu numai un important aspect al parcursului de carieră diplomatică, ci şi executarea unui drept special prevăzut de legea dedusă controlului constituţional, stabilirea regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante din serviciul exterior trebuie reglementată prin lege organică, respectiv prin Legea nr. 269/2003, legiferarea fiind un atribut inalienabil al legiuitorului, Parlamentul României. Autorul excepţiei susţine că, prin delegarea acestei atribuţii către un membru al Guvernului, se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, ordinele cu caracter normativ pe care le poate emite un membru al Guvernului trebuind să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, neputând conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora. De asemenea, lăsând la latitudinea unui membru al Guvernului să stabilească în cadrul metodologiilor de concurs condiţii/obligaţii, norma criticată încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie privind previzibilitatea şi accesibilitatea legii şi cele ale art. 15 alin. (1) din Constituţie, în sensul că diplomaţilor le sunt impuse alte condiţii/obligaţii decât cele stabilite prin lege. 11. Referitor la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, autorul excepţiei menţionează că, prin Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate pentru o cauză similară, respectiv a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, legile speciale care reglementează activitatea acestor funcţionari publici fiind atinse de aceleaşi vicii de neconstituţionalitate.12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată, arătând că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015.13. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, în raport cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, textul criticat reglementează doar faptul că, prin ordin al ministrului, se stabilesc comisia, condiţiile şi modalităţile de desfăşurare a concursului, iar nu exercitarea raporturilor de serviciu sau alte aspecte ce vizează cariera diplomatului. Textul de lege criticat nu face vorbire despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească personalul diplomatic pentru a putea fi selectat în vederea ocupării unui post vacant în Serviciul Exterior (care sunt condiţii privind exercitarea funcţiei), ci doar de condiţiile de desfăşurare a concursului. Dacă ordinul criticat conţine prevederi care depăşesc sfera de reglementare circumscrisă de prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 269/2003, atunci conţinutul acestuia poate fi contestat în faţa instanţelor judecătoreşti. Din perspectiva principiului ierarhiei actelor normative, întrucât ordinul nu cuprinde aspecte care afectează/circumstanţiază statutul diplomatului, ci doar aspecte privind organizarea tehnică, practică, procedurală a concursului, el nu conţine dispoziţii privind executarea raporturilor de serviciu. În măsura în care ordinul reglementează alte aspecte decât cele stabilite prin prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 269/2003, aceste critici nu pot face obiectul unei analize de constituţionalitate, ci eventual al unei acţiuni în faţa instanţei de contencios administrativ.15. Avocatul Poporului arată că membrii corpului diplomatic şi consular sunt, de regulă, diplomaţi de carieră şi au un statut socio-profesional specific, conferit de atribuţiile şi răspunderile ce le revin pentru înfăptuirea politicii externe a României. Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 269/2003, statutul Corpului diplomatic şi consular al României se completează cu prevederile cuprinse în legislaţia muncii şi în statutul funcţionarilor publici, iar conform prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul serviciilor diplomatice şi consulare. Din prisma celor enunţate, analizând critica de neconstituţionalitate a art. 35 alin. (2) din Legea nr. 269/2003, faţă de art. 73 alin. (3) lit. j), apreciază că modalităţile şi condiţiile de desfăşurare a concursului pentru trimiterea în misiune permanentă în străinătate a membrilor Corpului diplomatic şi consular al României pot fi stabilite prin ordin al ministrului afacerilor externe. Această atribuţie a ministrului afacerilor externe de a adopta norme secundare în vederea desfăşurării concursului pentru trimiterea în misiune permanentă în străinătate a membrilor Corpului diplomatic şi consular al României îi conferă o anumită marjă de apreciere, menită să asigure normelor administrative acea flexibilitate necesară bunei organizări a concursului, în funcţie de aspecte care pot diferi de la un an la altul, de la un concurs la altul, cum ar fi, spre exemplu, numărul de posturi care pot fi ocupate, modificările care intervin în conţinutul bibliografiei etc. În atare condiţii, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat nu este înfrânt, deoarece nu se realizează delegarea unei atribuţii ce aparţine în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului. De asemenea, dispoziţiile criticate respectă şi componenta constituţională referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, întrucât personalul vizat se poate raporta la un act normativ emis în temeiul legii, fiind în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi să aibă reprezentarea precisă a derulării concursului pentru trimiterea în misiune permanentă în străinătate a membrilor Corpului diplomatic şi consular al României.16. Preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 23 iunie 2003. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Comisia pentru trimiterea în misiune permanentă în străinătate, precum şi condiţiile şi modalităţile de desfăşurare a concursului se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe." 19. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, în art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor şi în art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici. 20. Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea observă că Legea nr. 269/2003 reglementează statutul socio-profesional al membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, care sunt, de regulă, diplomaţi de carieră, îndeplinind atribuţiile şi răspunderile ce le revin pentru înfăptuirea politicii externe a României. Potrivit art. 2 din lege, au calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României: ministrul afacerilor externe, secretarii de stat şi subsecretarii de stat, secretarul general şi secretarul general adjunct din Ministerul Afacerilor Externe, aceştia fiind membri de drept pe durata exercitării funcţiei publice din cadrul ministerului. De asemenea au calitatea de membri şi personalul diplomatic şi consular care îşi desfăşoară activitatea în administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe, la ambasadele, misiunile permanente pe lângă organizaţiile internaţionale şi oficiile consulare ale României, inclusiv persoanele provenind de la Departamentul de Comerţ Exterior şi de la alte ministere şi instituţii, pe perioada trimiterii lor în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare. Cu privire la aceştia, legea prevede că membrii Corpului diplomatic şi consular al României, cu excepţia ambasadorilor şi a consulilor generali, sunt trimişi în misiune permanentă în străinătate, prin concurs, în funcţie de gradul diplomatic sau consular. Reglementarea legală referitoare la condiţiile de desfăşurare a concursului este cuprinsă în art. 35 alin. (2), dispoziţia criticată în prezenta cauză, care dispune că, prin ordin al ministrului afacerilor externe se stabilesc comisia pentru trimiterea în misiune permanentă în străinătate, precum şi condiţiile şi modalităţile de desfăşurare a concursului. 21. Membrii Corpului diplomatic şi consular al României ocupă, în administraţia centrală a Ministerului Afacerilor Externe şi la misiunile diplomatice şi oficiile consulare, funcţiile diplomatice şi consulare echivalente gradelor diplomatice (ambasador, ministru plenipotenţiar, ministru-consilier, consilier diplomatic, secretar I, secretar II, secretar III) sau consulare (consul general, consul, viceconsul, agent consular) pe care le deţin.22. Curtea reţine că, aşa cum a statuat în jurisprudenţa sa constantă (de exemplu, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016), statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de dispoziţiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului juridic de muncă, în care se află respectiva categorie. Referitor la statutul membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, „Pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice: [...] d) serviciile diplomatice şi consulare;". Dispoziţiile art. 5 alin. (3) din lege prevăd că, în cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice şi consulare, dispoziţiile speciale pot reglementa drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, altele decât cele prevăzute de Legea nr. 188/1999, precum şi cu privire la carieră. În temeiul acestor norme cu caracter de drept comun în materia statutului funcţionarului public, legiuitorul a adoptat Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, care, la art. 1 alin. (2), prevede că membrii acestui corp „au un statut socioprofesional specific, conferit de atribuţiile şi răspunderile ce le revin pentru înfăptuirea politicii externe a României, conform prevederilor prezentei legi". Admiterea în acest corp profesional este condiţionată de constatarea dreptului candidatului „de a ocupa o funcţie publică conform prevederilor Constituţiei şi legilor în vigoare" [art. 17 lit. a) din lege]. Prin urmare, diplomaţii sunt funcţionari publici cu statut special al căror raport de serviciu ia naştere ca urmare a promovării concursului de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României şi numirea în funcţia diplomatică prin ordin al ministrului afacerilor externe. Dispoziţiile Legii nr. 269/2003 reglementează condiţiile de admitere în Corpul diplomatic şi consular al României (art. 17-22), depunerea jurământului de credinţă (art. 21-22), drepturile şi obligaţiile membrilor Corpului diplomatic şi consular al României (art. 23-34), trimiterea în misiune permanentă a membrilor Corpului diplomatic şi consular al României la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României (art. 35-48), incompatibilităţile şi interdicţiile (art. 49-50), încetarea calităţii de membru al Corpului diplomatic şi consular al României (art. 51-56), răspunderea juridică a membrilor (art. 57-60). Prevederile art. 3 din Legea nr. 269/2003 dispun că aceasta se completează cu prevederile cuprinse în legislaţia muncii şi în Statutul funcţionarilor publici, iar, pe perioada cât se află în misiune în străinătate, membrilor Corpului diplomatic şi consular li se aplică şi prevederile tratatelor la care România este parte, precum şi alte reguli care decurg din normele dreptului internaţional.23. Din analiza prevederilor Legii nr. 269/2003, Curtea constată că statutul juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, membrii Corpului diplomatic şi consular al României sunt subiecte ai unor raporturi de serviciu, care iau naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul acestei categorii profesionale de funcţionari publici, statut reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. În mod similar a decis Curtea în ceea ce priveşte categoria poliţiştilor, care este nominalizată în mod expres, alături de funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în serviciile diplomatice şi consulare, de Legea nr. 188/1999, în acest sens fiind Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, sau Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, paragraful 19. 24. În ceea ce priveşte trimiterea în misiune permanentă a membrilor Corpului diplomatic şi consular al României la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, Curtea observă că acest element este parte integrantă a statutului de membru în Corpul diplomatic şi consular al României, componentă care vizează executarea raporturilor de serviciu şi care este strâns legată de cariera profesională a acestor persoane. Potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 269/2003, exceptând ambasadorii şi consulii generali, legiuitorul a condiţionat trimiterea în misiune permanentă la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României de îndeplinirea a două cerinţe cumulative: prima, ca persoana să aibă calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României, şi a doua, ca persoana să promoveze concursul organizat în acest scop, în funcţie de gradul diplomatic sau consular.25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 269/2003, Curtea constată că aceasta este întemeiată, din perspectiva argumentelor care vor fi expuse în continuare.26. În primul rând, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor supuse controlului de constituţionalitate, comisia de concurs pentru trimiterea în misiune permanentă în străinătate, precum şi condiţiile şi modalităţile de desfăşurare a concursului se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor externe. Astfel, ordinul ministrului, care este un act administrativ cu caracter normativ, stabileşte regulile care guvernează comisia de concurs (modul de constituire, autoritatea competentă să desemneze membrii comisiei, persoanele care pot avea calitatea de membri ai comisiei, competenţele comisiei, actele pe care aceasta le adoptă, comisia de soluţionare a contestaţiilor etc.), condiţiile şi modalităţile de desfăşurare a concursului (condiţiile de înscriere ale candidaţilor, etapele procedurale, stabilirea criteriilor de competenţă în funcţie de care se face selecţia, căile de atac împotriva rezultatelor adoptate de comisia de concurs etc.) Aşadar, Curtea constată că elementele de conţinut ale actului administrativ vizează, în principal, aspecte substanţiale ale procedurii de concurs, a căror îndeplinire/neîndeplinire are ca efect modificarea sau nu a raporturilor de serviciu a membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, sub aspectul executării acestor raporturi la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din străinătate. Prevederile ordinului ministrului de resort nu au un caracter tehnic, organizatoric, ci stabilesc condiţii de fond privind organizarea concursului, cu consecinţe directe asupra carierei membrilor acestui corp profesional, care presupun o modificare atât a atribuţiilor (a felului muncii), a locului muncii, cât şi a salarizării.27. Prin urmare, întrucât aceste aspecte vizează elemente esenţiale ale raporturilor de serviciu, care se referă în mod intrinsec la statutul juridic al acestei categorii profesionale, ele nu pot fi reglementate decât prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Cu toate acestea, prin dispoziţiile de lege criticate, reglementarea este dată în competenţa ministrului afacerilor externe care, printr-un act administrativ cu o putere juridică inferioară legii, este abilitat să reglementeze procedura şi condiţiile în care pot fi modificate raporturile de serviciu ale membrilor Corpului diplomatic şi consular al României. Or, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza şi în executarea legii şi trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise, fără ca prin acestea să poată fi completată legea. Ordinul ministrului afacerilor externe, reglementând cu privire la procedura şi condiţiile în care pot fi modificate raporturile de serviciu, adaugă la lege, cu încălcarea principiului legalităţii şi a normelor de tehnică legislativă menţionate. În aceste condiţii, Curtea constată că dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 269/2003 aduc atingere prevederilor cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie.28. Mai mult, Curtea reţine că prin delegarea unei atribuţii ce aparţine în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului sunt încălcate şi prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la previzibilitatea şi accesibilitatea legii, întrucât personalul vizat, care se poate raporta, în aceste condiţii, doar la prevederile lacunare ale legii, nu este în măsură să îşi adapteze conduita în mod corespunzător şi nici să aibă reprezentarea precisă a executării raporturilor de serviciu. Astfel, emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp. Considerentele reţinute de Curte prin Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, precitată, paragraful 31, şi prin Decizia nr. 803 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 18 ianuarie 2016, paragraful 17, se aplică mutatis mutandis şi în cauza de faţă. 29. De asemenea, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a statuat că o dispoziţie legală trebuie să fie precisă, neechivocă, să instituie norme clare, previzibile şi accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul. Norma juridică trebuie să reglementeze în mod unitar, uniform, să stabilească cerinţe minimale aplicabile tuturor destinatarilor săi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015). Or, în cazul de faţă, lăsând la latitudinea ministrului de resort stabilirea unor elemente esenţiale ale raportului de serviciu şi, implicit, ale statutului acestei categorii de funcţionari publici, legea imprimă un caracter relativ, nepermis, procedurii de modificare a raporturilor de serviciu. 30. În consecinţă, Curtea subliniază că, pentru înlăturarea viciului de neconstituţionalitate, aspectele esenţiale privind trimiterea în misiune permanentă a membrilor Corpului diplomatic şi consular al României la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României trebuie să fie reglementate prin lege organică, urmând ca regulile de ordin tehnic, organizatoric ale acestei proceduri să fie explicitate şi detaliate prin ordin al ministrului de resort.31. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dănuţ Cristian Matei în Dosarul nr. 47.020/3CAF/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României sunt neconstituţionale.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu