Norma Nr.2 din 29.04.2011privind rezervele tehnice pentru asigurările de viaţă, activele admise să le acopere şi dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute
ACT EMIS DE: Comisia de Supraveghere a Asigurarilor
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 325 din 11 mai 2011
Capitolul IRezerve tehnice Articolul 1Asigurătorii care practică activitatea de asigurări de viaţă trebuie să constituie rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, la un nivel care să le permită onorarea tuturor obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare. Valoarea acestor rezerve tehnice se determină în conformitate cu următoarele principii: A. Principii generale
|
|
(i) |
Valoarea rezervelor tehnice pentru asigurarea de viaţă se calculează printr-o evaluare actuarială prospectivă suficient de prudentă, luând în considerare toate obligaţiile viitoare determinate de condiţiile de asigurare pentru fiecare contract de asigurare existent, incluzând: |
a)toate beneficiile garantate, inclusiv valorile de răscumpărare garantate; b)bonusurile la care asiguraţii, contractanţii sau beneficiarii sunt deja îndreptăţiţi fie colectiv, fie individual, indiferent de tipul bonusurilor în cauză - dobândite, declarate sau alocate; c)toate opţiunile disponibile pentru asiguraţi, contractanţi sau beneficiari pe baza termenilor contractului; d)cheltuieli, inclusiv comisioane, şi din care se deduce valoarea primelor viitoare datorate.
|
|
(ii) |
Rezerva de prime se calculează lunar prin însumarea cotelor-părţi din primele brute subscrise aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi această rezervă să reflecte primele brute alocate părţii din riscurile expirate la data calculării. Această rezervă se calculează separat pentru fiecare contract de asigurare. |
|
|
(iii) |
Rezerva de daune se constituie şi se actualizează lunar, în baza estimărilor pentru avizările de daune primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii acestor daune. Rezerva de daune se constituie pentru daunele raportate şi în curs de lichidare pentru fiecare contract de asigurare la care s-a notificat producerea evenimentului asigurat, pornindu-se de la cheltuielile previzibile care vor fi efectuate în viitor pentru lichidarea acestor daune. Asigurătorii au obligaţia de a întocmi şi de a menţine o evidenţă distinctă a daunelor avizate, care să permită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor să controleze în orice moment cuantumul şi modalitatea de constituire a rezervei de daune. Dacă indemnizaţia de asigurare se va plăti sub formă de anuităţi, rezerva de daune va fi calculată prin metode actuariale. |
|
|
(iv) |
Rezerva de beneficii şi risturnuri se calculează pentru contractele de asigurări de viaţă la care se prevede dreptul asiguratului de a participa la beneficiile obţinute din fructificarea rezervei matematice, conform obligaţiilor asumate. De asemenea, rezerva de beneficii şi risturnuri se constituie pentru contractele de asigurări de viaţă la care se prevăd reduceri de primă, în cazul reînnoirii acestora, şi/sau restituiri de primă, în cazul participării asiguraţilor la profitul asigurătorilor. |
|
|
(v) |
Rezerva matematică se determină la valoarea netă sau prin metoda Zillmer. Orice rezervă matematică negativă va fi raportată şi evidenţiată ca fiind egală cu zero. |
|
|
(vi) |
O rezervă tehnică suplimentară se calculează în cazul în care randamentul prezent sau previzibil al activelor asigurătorului care practică activitatea de asigurări de viaţă este insuficient pentru a-şi îndeplini angajamentele luate faţă de asiguraţi în ceea ce priveşte rata dobânzii. |
|
|
(vii) |
La determinarea valorii rezervelor tehnice se permite utilizarea unei metode retrospective, dacă se poate demonstra că rezervele tehnice astfel rezultate nu sunt mai mici decât cele care ar fi rezultat pe baza unui calcul prospectiv suficient de prudent sau dacă nu se poate utiliza o metodă prospectivă pentru tipul de contract în cauză. |
|
|
(viii) |
O evaluare prudentă nu este o evaluare „conform celei mai bune estimări“, dar include o marjă adecvată pentru variaţia adversă a factorilor cu influenţă relevantă. |
|
|
(ix) |
Metoda de evaluare pentru rezervele tehnice trebuie să fie nu doar prudentă în sine, ci şi să aibă în vedere metoda de evaluare pentru activele care acoperă rezervele tehnice în cauză. |
|
|
(x) |
Rezervele tehnice se calculează separat pentru fiecare contract. Se permite totuşi utilizarea de generalizări sau aproximări adecvate, dacă acestea produc aproximativ acelaşi rezultat ca şi calculele individuale. Principiul calculării separate nu împiedică în niciun fel constituirea de rezerve suplimentare pentru riscuri generale care nu sunt individualizate. |
|
|
(xi) |
Când valoarea de răscumpărare a unui contract de asigurare este garantată, valoarea rezervelor matematice pentru acel contract de asigurare va fi menţinută permanent cel puţin la nivelul valorii garantate. |
|
|
(xii) |
Rezerva de daune neavizate se constituie şi se ajustează cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului nu prevăd altfel, în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru daunele întâmplate, dar neavizate. |
|
|
(xiii) |
Rezerva pentru riscuri neexpirate se calculează pe baza estimării daunelor ce vor apărea după închiderea exerciţiului financiar, în cazul în care se constată că daunele estimate în viitor depăşesc rezerva de prime constituită şi, drept urmare, rezerva de prime constituită nu va fi suficientă pentru acoperirea daunelor ce vor apărea în perioadele următoare. |
B. Rata dobânzii utilizată se alege cu prudenţă, avându-se în vedere următoarele considerente:
|
|
(i) |
în cazul în care contractele de asigurări de viaţă prevăd o rată garantată a dobânzii, aceasta poate varia în funcţie de moneda în care este exprimat contractul, cu condiţia să nu depăşească 60% din rata dobânzii pentru obligaţiunile emise de statul în a cărui monedă este exprimat contractul. De asemenea, rata garantată a dobânzii va fi maximum 3,5% pentru contractele de asigurări noi încheiate, emise în lei, şi maximum 2,5% pentru contractele de asigurări noi încheiate, emise într-o altă valută; |
|
|
(ii) |
stabilirea unei rate maxime a dobânzii nu implică faptul că asigurătorul este obligat să folosească o rată atât de ridicată; |
|
|
(iii) |
prevederile pct. (i) nu se aplică următoarelor tipuri de contracte de asigurări: |
|
|
|
1. asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii; |
|
|
|
2. contracte de asigurări cu primă unică pentru o perioadă de până la 8 ani; |
|
|
|
3. contracte de asigurări fără participare la beneficii şi contracte de anuităţi fără valoare de răscumpărare. |
În ultimele două cazuri, la alegerea unei rate prudente a dobânzii pot fi luate în considerare moneda în care este exprimat contractul şi activele corespunzătoare deţinute în acel moment şi, când activele societăţii sunt evaluate la valoarea lor actuală, randamentul anticipat al viitoarelor active. Rata dobânzii folosită nu poate depăşi randamentul previzionat al activelor, avându-se în vedere şi o deducere adecvată. C. Elementele statistice de evaluare şi de alocare a cheltuielilor vor fi selectate cu prudenţă, avându-se în vedere obligaţiile asumate, tipul de poliţă şi costurile administrative şi comisioanele care se estimează că vor fi plătite. D. În cazul contractelor cu participare la rezultatul investiţional, metoda de calcul al rezervelor tehnice poate lua în considerare, fie implicit, fie explicit, toate tipurile de bonusuri viitoare, în concordanţă atât cu proiecţiile viitoare, cât şi cu metoda actuală de distribuire a bonusurilor. E. Evaluarea cheltuielilor viitoare se poate face implicit, de exemplu utilizând valoarea viitoare a primelor nete de taxe de gestionare. Totuşi, evaluarea generală, implicită sau explicită, trebuie să fie mai mare sau egală cu o estimare prudenţială a viitoarelor cheltuieli relevante. F. Metoda de calcul al rezervelor tehnice nu va suferi modificări de la un an la altul ca urmare a unor modificări arbitrare aduse metodei sau bazelor de calcul şi va fi de natură să permită recunoaşterea repartizării beneficiilor în mod adecvat. Articolul 2Asigurătorii care practică activitatea de asigurări de viaţă sunt obligaţi să pună la dispoziţia publicului, la cerere, principiile şi metodele utilizate la calculul rezervelor tehnice, inclusiv al rezervelor pentru beneficii şi risturnuri. Capitolul IIActive admise să acopere rezervele tehnice Articolul 3La investirea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute se va ţine seama de tipul de activitate desfăşurată de asigurător, astfel încât să se asigure randamentul, siguranţa şi tranzacţionabilitatea investiţiilor, societatea asigurând dispersia activelor respective. Articolul 4Societăţile de asigurare trebuie să îşi acopere rezervele tehnice brute cu active congruente, în conformitate cu prevederile cap. VIII. Articolul 5Pentru activităţile desfăşurate în statele membre, activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate în statele membre. Capitolul IIICategorii de active admise să acopere rezervele tehnice brute Articolul 6Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viaţă trebuie să îşi acopere rezervele tehnice brute numai cu următoarele categorii de active: A. Investiţii:
|
|
(i) |
titluri de stat şi bonuri de tezaur emise de statele membre; |
|
|
(ii) |
titluri emise de autorităţi ale administraţiei publice locale; |
|
|
(iii) |
obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei monetare şi de capital, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piaţă supravegheată; |
|
|
(iv) |
acţiuni şi alte participaţii cu randament variabil, asimilate acestora, tranzacţionate pe o piaţă supravegheată; |
|
|
(v) |
unităţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii; |
|
|
(vi) |
depozite şi conturi curente la instituţii de credit; |
|
|
(vii) |
terenuri şi construcţii în proprietatea societăţilor. |
B. Creanţe:
|
|
(i) |
creanţe de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptări în reasigurare; |
|
|
(ii) |
partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare; |
|
|
(iii) |
dobânzi de încasat aferente activelor admise să acopere rezervele tehnice brute. |
C. Altele:
|
|
(i) |
cheltuieli de achiziţie reportate; |
|
|
(ii) |
disponibilităţi în casierie. |
Articolul 7În evaluarea activelor admise să acopere rezervele tehnice brute se vor respecta următoarele reguli:
|
|
(i) |
activele admise să acopere rezervele tehnice brute se evaluează la valoarea netă, respectiv fără includerea cheltuielilor de achiziţie; |
|
|
(ii) |
activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe bază prudenţială, avându-se în vedere orice nerealizări viitoare; |
|
|
(iii) |
valoarea activelor menţionate la art. 6 lit. A pct. (i)-(v) luată în calcul va fi minimul dintre valoarea înregistrată în evidenţele contabile şi valoarea de piaţă; |
|
|
(iv) |
valoarea creanţelor admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie calculată pe bază prudenţială, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanţele de la asiguraţi şi intermediari rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptări în reasigurare pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele de primă brută, până la nivelul acestora şi numai în măsura în care nu sunt mai vechi de 30 de zile de la data scadentă prevăzută în contract. Pentru recuperarea eficientă a creanţelor reprezentând prime de asigurare/reasigurare, asigurătorii trebuie să stabilească măsuri potrivit cărora primele de asigurare încasate de intermediarii în asigurări să fie depuse în conturile asigurătorilor în termen de maximum 5 zile de la încasarea acestora. |
Pentru ca activele care reprezintă creanţe de la asiguraţi şi intermediari, rezultând din operaţiuni de asigurare directe şi acceptări în reasigurare, precum şi partea din rezervele tehnice aferente contractelor cedate în reasigurare să fie luate în considerare ca active admise să acopere rezervele tehnice, societăţile de asigurare vor asigura evidenţe tehnice şi contabile distincte, care să permită verificarea acestora, în orice moment, de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Orice situaţie în care evidenţele nu permit aceste verificări va conduce la excluderea acestor active din categoria activelor admise să acopere rezervele tehnice brute;
|
|
(v) |
în cazul în care activele deţinute reprezintă o investiţie într-o filială care administrează integral sau parţial investiţiile asigurătorului în numele acestuia, la aplicarea prevederilor cap. I-IV se va ţine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asigurătorului fiind similar; |
|
|
(vi) |
cheltuielile de achiziţie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care metoda de calcul al acestora este în concordanţă cu metoda de calcul al rezervelor matematice; |
|
|
(vii) |
terenurile şi construcţiile pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care asigurătorul face dovada proprietăţii acestora şi sunt libere de sarcini. Actul doveditor al proprietăţii va fi transmis odată cu situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar încheiat, urmând ca la fiecare raportare din cursul anului asigurătorul să declare pe propria răspundere dacă au intervenit sau nu modificări în ceea ce priveşte situaţia proprietăţii; |
|
|
(viii) |
construcţiile admise să acopere rezervele tehnice brute de reasigurare vor fi asigurate împotriva tuturor riscurilor la care sunt expuse, cel puţin la nivelul valorii luate în considerare la acoperirea rezervelor tehnice brute, în baza unei asigurări distincte încheiate cu un alt asigurător, sau vor fi autoasigurate, cu condiţia cedării riscului în reasigurare, în proporţie de cel puţin 70%, la reasigurătorii externi. |
Capitolul IVReguli privind dispersia activelor admise să acopere rezervele tehnice brute Articolul 8Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viaţă poate investi maximum: 1. 50% din rezervele tehnice brute în acţiuni, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei de capital tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi supravegheată, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii, cu respectarea pct. 2; 2. 5% din rezervele tehnice brute în acţiuni şi alte titluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital, precum şi titluri de participare la organisme de plasament colectiv în valori mobiliare şi alte fonduri de investiţii emise de aceeaşi entitate; 3. 40% din rezervele tehnice brute în terenuri şi construcţii, cu respectarea pct. 4; 4. 10% din rezervele tehnice brute într-un teren sau într-o clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singură investiţie; 5. 90% din rezervele tehnice brute în depozite şi disponibilităţi la instituţii de credit, dar nu mai mult de 10% din rezervele tehnice brute într-o singură instituţie de credit; 6. 3% din rezervele tehnice brute în disponibilităţi în casierie. Articolul 9În cazul categoriilor de active admise să acopere rezervele tehnice brute, altele decât cele prevăzute la art. 8, pentru care nu s-au prevăzut limite maxime, la investirea acestora asigurătorul va respecta următoarele reguli: 1. activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să fie diversificate şi dispersate într-o astfel de manieră încât să nu existe o utilizare excesivă a unei anumite categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii; 2. investiţiile în anumite tipuri de active care prezintă un risc ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se află emitentul trebuie restricţionate la un nivel prudenţial; 3. limitările la anumite categorii de active trebuie să ţină seama de tratamentul reasigurărilor în calculul rezervelor tehnice; 4. În cazul în care activele deţinute reprezintă o investiţie întro filială care administrează integral sau parţial investiţiile asigurătorului în numele acestuia, la aplicarea prevederilor cap. I-IV se va ţine seama de activele filialei, tratamentul activelor altor filiale ale asigurătorului fiind similar. Capitolul VAsigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii Articolul 10Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de valoarea unităţilor într-un organism de plasament colectiv în valori mobiliare sau de valoarea activelor conţinute într-un fond intern deţinut de asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viaţă, de regulă divizat în unităţi, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauză trebuie reprezentate cât mai exact posibil de aceste unităţi sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unităţi, de activele în cauză. Articolul 11Când beneficiile oferite de un contract de asigurare sunt direct legate de un indice al acţiunilor sau de altă valoare de referinţă, altele decât cele menţionate la art. 10, rezervele tehnice referitoare la beneficiile în cauză trebuie reprezentate cât mai exact posibil de unităţile care trebuie să reprezinte valoarea de referinţă sau, în cazul în care nu sunt înfiinţate unităţi, de activele care prezintă garanţia şi tranzacţionabilitatea adecvate şi care corespund cât mai exact posibil celor pe care se bazează valoarea de referinţă specifică. Articolul 12Prevederile cap. II şi IV nu se aplică activelor admise să acopere rezervele tehnice brute aferente contractelor care sunt direct legate de beneficiile menţionate la art. 10 şi 11. Prevederile cap. I vizează rezervele tehnice, mai puţin pe cele care sunt aferente contractelor legate de fonduri de investiţii. Articolul 13Când beneficiile menţionate la art. 10 şi 11 includ o garantare a randamentului investiţiilor sau alte beneficii garantate, rezervele tehnice suplimentare corespunzătoare se află sub incidenţa prevederilor cap. I-IV. Articolul 14Rezerva pentru prime nealocate se va constitui la nivelul primelor brute subscrise, dar nealocate contului contractantului. Capitolul VIPrime brute subscrise Articolul 15La stabilirea primelor brute subscrise se vor avea în vedere următoarele: 1. pentru asigurările de viaţă la care durata contractului de asigurare este mai mică sau egală cu un an, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate şi de încasat aferente contractului de asigurare; 2. pentru asigurările de viaţă la care durata contractului de asigurare este mai mare de un an, prima brută subscrisă se va stabili astfel: – pentru contractul de asigurări de viaţă la care se încasează primă unică, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primei brute unice, aferentă contractului de asigurare; – pentru contractul de asigurări de viaţă la care prima de asigurare datorată de asigurat se încasează în rate, prima brută subscrisă reprezintă valoarea primelor brute încasate şi de încasat aferente unui an calendaristic din cadrul contractului de asigurare; – în cazul asigurărilor de viaţă şi anuităţilor care sunt legate de fonduri de investiţii, prima brută subscrisă reprezintă prima brută scadentă. Capitolul VIICoeficientul de lichiditate Articolul 16
(1) Coeficientul de lichiditate reprezintă raportul dintre activele lichide şi obligaţiile pe termen scurt ale asigurătorului faţă de asiguraţi.
(2) Activele lichide sunt:a)titlurile de stat şi obligaţiunile emise de autorităţile administraţiei publice locale; b)depozitele bancare; c)disponibilităţile în conturi curente şi casierie; d)valorile mobiliare tranzacţionate pe pieţe reglementate şi supravegheate, în următoarele condiţii:– în limita a 5% din totalul valorilor mobiliare emise de aceeaşi entitate; – în calculul activelor lichide obligaţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,75; – în calculul activelor lichide acţiunile vor fi ponderate cu un coeficient de 0,50; e)unităţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare, ponderate cu un coeficient de 0,90, în limita a maximum 20% din activul net pentru fiecare fond.
(3) Activele prevăzute la alin. (2) lit. d) şi e) vor fi luate în calcul în limita a 50% din totalul activelor lichide.
(4) Activele lichide grevate de sarcini nu sunt luate în considerare la calculul coeficientului de lichiditate.
(5) Obligaţiile asigurătorului faţă de asiguraţi, pe termen scurt, sunt:– 0,5% din sumele asigurate, în cazul asigurărilor de deces; – maximum dintre 0,5% din sumele asigurate şi 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care acoperă riscul de deces şi la care este garantată o valoare de răscumpărare; – 10% din valorile de răscumpărare, în cazul asigurărilor care nu acoperă riscul de deces şi la care este garantată o valoare de răscumpărare; – rezerva de daune brută.
(6) Asigurătorii au obligaţia de a avea coeficientul de lichiditate pentru activitatea de asigurări de viaţă de cel puţin 1.
(7) Pentru activităţile desfăşurate în statele membre, activele admise să acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate în statele membre.
(8) În calculul coeficientului de lichiditate, activele lichide menţionate la alin. (2) se vor evalua la valoarea de piaţă.
(9) Societăţile de asigurare sunt obligate să aducă la cunoştinţa Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în orice moment, diminuarea valorii activelor lichide care conduce la obţinerea unui coeficient de lichiditate sub cel prevăzut de norme. În astfel de cazuri, conducerea societăţii va înştiinţa Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la cauzele diminuării lichidităţii şi va prezenta un plan de măsuri pe termen scurt în vederea îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (6). Capitolul VIIIReguli de congruenţă Articolul 17Moneda în care se vor plăti angajamentele asigurătorului va fi determinată în conformitate cu următoarele reguli: a)dacă obligaţiile asigurătorului prevăzute în contract sunt exprimate într-o anumită monedă, angajamentele asigurătorului sunt considerate a fi plătibile în acea monedă; b)societăţile de asigurare pot deţine active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o sumă care să nu depăşească mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumită valută; c)în cazul în care obligaţiile şi activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro; d)societăţile de asigurare pot să nu îşi acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor de mai sus rezultă obligaţia acestora ca, pentru a respecta principiul de congruenţă, să păstreze activele într-o valută care să nu depăşească mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute; e)în cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o monedă, alta decât moneda unui stat membru, dacă investiţiile în acea monedă sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor restricţii de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu este potrivită pentru a acoperi rezervele tehnice, societăţile de asigurare nu sunt obligate să respecte principiul de congruenţă. Capitolul IXActive care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor tehnice brute Articolul 18Prevederile cap. I-V nu se aplică activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Asigurătorul care practică activitatea de asigurări de viaţă este liber să hotărască asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ în activele sale totale. Capitolul XDispoziţii finale Articolul 19
(1) Activele admise să acopere rezervele tehnice nu pot fi transferate de la o categorie de asigurare la alta fără acordul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
(2) Nu vor fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice aferente asigurărilor de viaţă plasamentele în instituţii de credit sau în societăţi de investiţii care nu mai derulează operaţiuni curente în legătură cu obiectul lor de activitate şi/sau care sub orice formă şi-au încetat activitatea şi/sau nu şi-au respectat obligaţiile faţă de terţi. Articolul 20Categoriile de active menţionate la cap. III sunt admise să acopere rezervele tehnice brute numai în situaţia în care acestea nu sunt grevate de sarcini. Articolul 21Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 22Prezentele norme transpun art. 20, 22, 23, 24, 25 şi 26 din Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă.
|