DECIZIE Nr.
372 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 12 alin. (1) din Legea nr.
415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a
Tarii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 391 din 11 iunie 2007
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 12 alin. (1) din Legea nr.
415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a
Ţării, excepţie ridicată de Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în
România - Comitetul Helsinki, Manuela Ştefănescu şi Marian Pancu în Dosarul nr.
10.840/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate apreciind că textele de lege
criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 10.840/1/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 12 alin. (1) din Legea
nr. 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare
a Ţării.
Excepţia a fost ridicată de Asociaţia pentru Apărarea
Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Manuela Ştefănescu şi
Marian Pancu într-o cauză având ca obiect recursul împotriva sentinţei civile
prin care s-a respins cererea introdusă de autorii excepţiei prin care se
solicita anularea Hotărârii Guvernului nr. 952/2003.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate sunt
contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) si (4), ale art. 21
alin. (1), (2) şi (3), ale art. 78 şi ale art. 108 alin. (2) şi (4), precum şi
ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. In acest sens, arată că, „potrivit art. 3 din Legea nr. 415/2002,
Guvernul poate emite hotărâri pentru punerea în aplicare a hotărârilor
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării", ceea ce contravine art. 108 alin.
(2) din Constituţie, potrivit căruia hotărârile Guvernului se emit exclusiv pentru organizarea
executării legilor. Posibilitatea, instituită prin art. 12 alin. (1) din Legea
nr. 415/2002, ca hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării să nu fie
publicate „este contrară principiilor democratice elementare, prevăzute în art.
1 alin. (3) şi (4) din Constituţie, deoarece, pentru a fi respectate, actele
normative trebuie să fie cunoscute". Totodată, prin împiedicarea instanţei
de a lua cunoştinţă de conţinutul hotărârii pe motiv că este secretă este
încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 21 alin. (3) din
Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile
legale criticate nu prevăd obligaţia Guvernului de a emite hotărâri în
aplicarea hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, ci conferă acestui
din urmă organism competenţa de a emite hotărâri, în exercitarea atribuţiilor
cu privire la domeniul său de activitate, reglementat prin art. 119 din
Constituţie. Art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 nu contravine
dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât, potrivit art. 108 alin. (4)
teza finală din Legea fundamentală, hotărârile care au caracter militar se
comunică numai instituţiilor interesate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate în raport cu
dispoziţiile art. 21, art. 78 şi art. 108 alin. (2) şi (4) din Constituţie este
neîntemeiată, iar a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 în
raport cu art. 1 alin.
(3) şi (4) din Legea fundamentală este inadmisibilă. In acest sens, arată că nu
poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia art. 3 din Legea nr. 415/2002
aduce atingere art. 108 alin. (2) din Constituţie, deoarece textul de lege
criticat se referă la hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, care
sunt acte administrative, pe când art. 108 alin. (2) din Legea fundamentală se
referă la hotărârile Guvernului, care sunt acte
normative.
Prevederile art. 78 şi ale art. 108 alin. (4) din
Constituţie nu sunt incidente în cauză, deoarece acestea se referă la
publicarea în Monitorul Oficial şi intrarea în vigoare a actelor normative
adoptate de Parlament, respectiv de Guvern, pe când art. 12 alin. (1) din Legea
nr. 415/2002 reglementează modul de semnare şi comunicare a hotărârilor
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, precum şi excepţia de la comunicarea
acestor hotărâri.
Susţinerea potrivit căreia art. 12 alin. (1) din Legea
nr. 415/2002 contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie este inadmisibilă,
întrucât nu este motivată, aşa cum prevede art. 10 alin. (2) din Legea nr.
47/1992.
Totodată, dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) din
Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu îngrădesc
dreptul părţilor interesate de a avea acces la justiţie, de a beneficia de un
proces echitabil şi de soluţionare a acestuia într-un termen rezonabil.
Totodată, acestea nu contravin nici prevederilor art. 108 alin. (1) şi (4) din
Constituţie, de vreme ce, potrivit art. 108 alin. (4) teza finală din Legea
fundamentală, hotărârile Consiliului Suprem de Apărare a Ţării care au caracter
militar se comunică numai instituţiilor interesate. Dispoziţiile art. 1 alin.
(3) şi (4) şi ale art. 78 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3 şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 privind organizarea şi
funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 10 iulie
2002.
Textele de lege criticate au următorul conţinut:
Art. 3: „In exercitarea
atribuţiilor ce îi revin Consiliul Suprem de Apărare a Ţării emite hotărâri,
potrivit legii, care sunt obligatorii pentru autorităţile administraţiei
publice şi instituţiile publice la care se referă. Acestea răspund, în
condiţiile legii, de măsurile luate pentru punerea lor în aplicare."
Art. 12 alin. (1): „Hotărârile
Consiliului Suprem de Apărare a Ţării se semnează de preşedintele acestuia şi
se comunică autorităţilor administraţiei publice şi instituţiilor publice la
care se referă, integral sau în extras, cu excepţia celor pentru care se
hotărăşte altfel. Hotărârile care au caracter de secret de stat se comunică cu respectarea
prevederilor legale privind protecţia informaţiilor clasificate."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei
ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) privind
principiile statului de drept şi alin. (4) privind principiul separaţiei
puterilor în stat, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul
liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil, ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii şi
ale art. 108 alin. (2) şi (4) privind actele Guvernului din Constituţie, precum
şi ale art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
Textele de lege criticate nu instituie obligaţia
Guvernului de a emite hotărâri de aplicare a măsurilor adoptate de Consiliul
Suprem de Apărare a Ţării. Art. 3 şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002
se referă numai la modul în care acesta îşi exercită atribuţiile stabilite prin
art. 119 din Legea fundamentală. Nu poate fi reţinută, aşadar, raportarea
textelor de lege criticate la prevederile art. 78 privind intrarea în vigoare a
legii şi art. 108 alin. (2) şi (4) privind actele Guvernului din Constituţie.
Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia
nepublicarea hotărârilor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării este contrară
principiilor democratice prevăzute în art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie.
Constituţia nu impune obligativitatea publicării hotărârilor, iar, potrivit
Legii nr. 415/2002, acestea se comunică autorităţilor administraţiei publice şi
instituţiilor publice la care se referă, adică celor interesaţi şi obligaţi să
le pună în aplicare.
Importanţa unora dintre aceste hotărâri, şi anume a
celor ce au caracter de secret de stat, impune comunicarea către autorităţile
menţionate anterior cu respectarea prevederilor legale privind protecţia
informaţiilor clasificate. Această soluţie legislativă este adoptată tocmai în
vederea protejării intereselor statului de drept.
In sfârşit, prevederile art. 21 alin. (3) din
Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil nu sunt
incidente în cauză, întrucât textele de lege criticate nu reglementează
raporturi între Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi persoane fizice, ci
raporturi juridice între această autoritate şi autorităţile administraţiei
publice ori instituţiile publice interesate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3 şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 415/2002 privind
organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, excepţie
ridicată de Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul
Helsinki, Manuela Ştefănescu şi Marian Pancu în Dosarul nr. 10.840/1/2005 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi
fiscal.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu