ORDONANTA   Nr. 77 din 30 august 1999

pentru ratificarea Conventiei europene privind transferul de proceduri in materie penala, adoptata la Strasbourg la 15 mai 1972

ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 420 din 31 august 1999

    In temeiul art. 107 alin. (1) si (3) din Constitutia Romaniei si al art. 1 lit. C pct. 11 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante,

    Guvernul Romaniei emite urmatoarea ordonanta:

    Art. 1
    Se ratifica Conventia europeana privind transferul de proceduri in materie penala, adoptata la Strasbourg la 15 mai 1972.
    Art. 2
    Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare se vor formula urmatoarele declaratii:
    In baza art. 13 paragraful 3:
    (1) Cererile formulate in temeiul prezentei conventii in faza de urmarire penala vor fi adresate Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie.
    (2) Cererile formulate in temeiul prezentei conventii in faza de judecata vor fi adresate Ministerului Justitiei.
    In baza art. 18 paragraful 2:
    Fara a aduce atingere prevederilor art. 18 paragraful 3, cererile formulate in temeiul prezentei conventii si documentele anexate vor fi trimise autoritatilor romane, insotite de o traducere in limba franceza sau engleza.
    In baza art. 41 paragraful 1:
    (1) Romania va refuza o cerere de urmarire, daca apreciaza ca infractiunea are un caracter pur religios - anexa nr. 1 lit. a).
    (2) Romania va refuza o cerere de urmarire pentru o fapta a carei sanctionare, conform propriei legislatii, este de competenta exclusiva a unei autoritati administrative - anexa nr. 1 lit. b).
    (3) Romania nu accepta art. 30 si 31 - anexa nr. 1 lit. g).
    (4) In sensul prezentei conventii, termenul resortisant inseamna cetatean - anexa nr. 2.

                PRIM-MINISTRU
                 RADU VASILE

                      Contrasemneaza:
                      Ministru de stat,
                      ministrul justitiei,
                      Valeriu Stoica

                      Ministru de interne,
                      Constantin Dudu-Ionescu

                      p. Ministrul afacerilor externe,
                      Ioan Pascu,
                      secretar de stat

                       CONVENTIA EUROPEANA
privind transferul de proceduri in materie penala*)

    *) Traducere.

    Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei conventii,
    considerand ca scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai stransa uniune intre membrii sai,
    intentionand sa completeze ceea ce deja au adoptat in domeniul dreptului penal pentru a ajunge la o sanctiune mai justa si mai eficienta,
    considerand a fi utila pentru acest scop, in spiritul increderii reciproce, organizarea urmaririi infractiunilor la nivel international,
    evitand inconvenientele care pot aparea ca rezultat al unor conflicte de competenta,
    au convenit urmatoarele:

    TITLUL I
    Definitii

    Art. 1
    In sensul prezentei conventii, termenul:
    a) infractiune se refera la acele fapte care constituie infractiuni, precum si la cele care sunt vizate de dispozitiile legale mentionate in anexa nr. 3 la prezenta conventie, cu conditia ca, atunci cand infractiunea este de competenta unei autoritati administrative, persoana interesata sa aiba posibilitatea de a aduce cazul respectiv in fata unei instante judecatoresti;
    b) sanctiune se refera la orice pedeapsa sau alta masura ocazionata de/sau pronuntata pentru o incalcare a prevederilor legale mentionate in anexa nr. 3.

    TITLUL II
    Competenta

    Art. 2
    1. In vederea aplicarii prezentei conventii, orice stat contractant va avea competenta de a efectua urmarirea, conform propriilor legi penale, a oricarei infractiuni careia i se aplica legea penala a unui alt stat contractant.
    2. Competenta recunoscuta unui stat contractant exclusiv in temeiul paragrafului 1 din acest articol poate fi exercitata numai in urma unei cereri de urmarire formulate de catre un alt stat contractant.
    Art. 3
    Orice stat contractant competent, in temeiul propriilor legi, de a urmari o infractiune poate, in vederea aplicarii prezentei conventii, sa renunte la angajarea procedurii de urmarire in justitie sau sa o abandoneze pentru o persoana suspecta care este sau va fi urmarita pentru aceeasi infractiune de catre un alt stat contractant. Tinand seama de dispozitiile art. 21 paragraful 2, orice decizie de renuntare la procedura este provizorie atata timp cat n-a intervenit o hotarare definitiva in celalalt stat contractant.
    Art. 4
    Statul solicitat inceteaza urmarirea bazata in exclusivitate pe dispozitiile art. 2 atunci cand, dupa cunostinta sa, dreptul de pedeapsa se intinde, conform legii statului solicitant, pentru o alta cauza decat prescriptia, situatie in care se face aplicarea prevederilor art. 10 lit. c) ale art. 11 lit. f) si g), ale art. 22, 23 si 26.
    Art. 5
    Dispozitiile titlului III din prezenta conventie nu limiteaza competenta conferita statului solicitat de catre legislatia sa interna in materie de urmarire.

    TITLUL III
    Transmiterea urmaririi

    Sectiunea 1
    Cererea de urmarire
    Art. 6
    1. In cazul in care o persoana este suspectata de a fi comis o infractiune conform legii unui stat contractant, acel stat poate solicita unui alt stat contractant sa inceapa urmarirea in cazurile si conform conditiilor prevazute de prezenta conventie.
    2. Daca, conform prevederilor acestei conventii, un stat contractant poate solicita unui alt stat contractant sa inceapa urmarirea, autoritatile competente ale primului stat vor lua in considerare aceasta posibilitate.
    Art. 7
    1. Urmarirea nu poate fi exercitata in statul solicitat decat atunci cand fapta in legatura cu care s-a solicitat inceperea urmaririi ar fi infractiune in cazul comiterii pe teritoriul acestui stat si cand autorul ar fi pasibil de o condamnare si in baza legilor acestui stat.
    2. Daca infractiunea a fost comisa de o persoana investita cu o functie publica in statul solicitant sau cu privire la o persoana investita cu o functie publica la o institutie ori la un bun care are caracter public in acest stat, aceasta va fi considerata in statul solicitat ca si cum ar fi fost comisa de o persoana investita cu o functie in acest stat sau cu privire la o persoana, institutie ori bun corespunzand, in acest din urma stat, aceluia ce face obiectul infractiunii.
    Art. 8
    1. Un stat contractant poate solicita unui alt stat contractant sa inceapa urmarirea in unul sau mai multe dintre cazurile urmatoare:
    a) daca acuzatul are resedinta obisnuita in statul solicitat;
    b) daca acuzatul este cetatean al statului solicitat sau daca acest stat este statul sau de origine;
    c) daca acuzatul executa sau urmeaza sa execute o pedeapsa privativa de libertate in statul solicitat;
    d) cand acuzatul face obiectul, in statul solicitat, al unei urmariri judiciare pentru aceeasi infractiune sau pentru alte infractiuni;
    e) daca se considera ca transferul urmaririi este justificat prin interesul de a descoperi adevarul si, mai ales, daca elementele de proba cele mai importante se gasesc in statul solicitat;
    f) daca se considera ca executarea unei eventuale condamnari in statul solicitat este susceptibila sa amelioreze posibilitatile de reintegrare sociala a condamnatului;
    g) daca se considera ca prezenta acuzatului la audieri nu poate fi asigurata in statul solicitat;
    h) daca statul solicitant considera ca nu este in masura sa execute o eventuala condamnare, chiar atunci cand are calea extradarii, si ca statul solicitat este in masura sa o faca.
    2. In cazul in care acuzatul a fost condamnat efectiv intr-un stat contractant, acest stat nu poate solicita transferul urmaririi pentru unul sau mai multe dintre cazurile mentionate la paragraful 1 al acestui articol decat atunci cand nu poate executa condamnarea respectiva, chiar avand calea extradarii, si atunci cand celalalt stat contractant nu accepta principiul executarii unei hotarari date in strainatate sau refuza executarea unei astfel de hotarari.
    Art. 9
    1. Autoritatile competente din statul solicitat vor examina cererea pentru transferul urmaririi, care le-a fost adresata in aplicarea articolelor precedente. Acestea vor decide, in conformitate cu propria legislatie, cum vor actiona in continuare.
    2. Atunci cand legea statului solicitat prevede pedepsirea infractiunii de catre o autoritate administrativa, acest stat va informa, cat mai curand posibil, statul solicitant, cu exceptia cazului in care statul solicitat a facut o declaratie conform paragrafului 3 al acestui articol.
    3. Orice stat contractant poate, in momentul semnarii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aderare sau in orice alt moment, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa faca cunoscute conditiile in care legea sa nationala permite pedepsirea anumitor infractiuni de catre o autoritate administrativa. O asemenea declaratie inlocuieste instiintarea prevazuta la paragraful 2 al acestui articol.
    Art. 10
    Statul solicitat nu va da curs cererii:
    a) daca aceasta nu este conforma cu dispozitiile art. 6 paragraful 1 si ale art. 7 paragraful 1;
    b) daca exercitarea urmaririi este contrara dispozitiilor art. 35;
    c) daca, la data mentionata pe cerere, prescriptia actiunii publice este implinita in statul solicitant, conform legislatiei sale.
    Art. 11
    Fara a prejudicia dispozitiile art. 10, statul solicitat nu poate refuza complet sau partial acceptarea cererii, decat in unul sau mai multe dintre cazurile urmatoare:
    a) daca considera ca motivul pe care se bazeaza cererea, in aplicarea art. 8, nu este justificat;
    b) daca acuzatul nu are resedinta obisnuita in statul solicitat;
    c) daca acuzatul nu este cetatean al statului solicitat si nu avea resedinta sa obisnuita pe teritoriul acestui stat in momentul comiterii infractiunii;
    d) daca considera ca infractiunea in legatura cu care se solicita urmarirea are un caracter politic sau este o infractiune pur militara ori pur fiscala;
    e) daca estimeaza ca exista motive serioase sa creada ca cererea de urmarire este determinata de considerente de rasa, nationalitate sau opinii politice;
    f) daca propria sa lege este deja aplicabila faptei si daca, conform acestei legi, actiunea publica este prescrisa la momentul primirii cererii; in acest caz, nu se va putea face aplicarea prevederilor art. 26 paragraful 2;
    g) daca competenta sa se bazeaza exclusiv pe prevederile art. 2 si daca, in momentul primirii cererii respective, actiunea publica este prescrisa conform legii proprii, luandu-se in considerare prelungirea cu 6 luni a termenului de prescriptie prevazut la art. 23;
    h) daca fapta s-a comis in afara teritoriului statului solicitant;
    i) daca urmarirea este contrara angajamentelor internationale ale statului solicitat;
    j) daca urmarirea este contrara principiilor fundamentale ale ordinii juridice din statul solicitat;
    k) daca statul solicitant a incalcat o regula de procedura prevazuta in aceasta conventie.
    Art. 12
    1. Statul solicitat revoca acceptarea cererii daca, ulterior acestei acceptari, se descopera un motiv pentru a nu se da curs cererii, conform art. 10.
    2. Statul solicitat poate sa isi revoce acceptarea cererii:
    a) daca ar fi evident ca prezenta acuzatului nu poate fi asigurata pentru audiere in acest stat sau daca o eventuala condamnare nu poate fi executata in statul respectiv;
    b) daca unul dintre motivele de refuz prevazute la art. 11 este descoperit inainte de inceperea judecarii cazului de catre o instanta; sau
    c) in acte cazuri, daca statul solicitant este de acord.

    Sectiunea a 2-a
    Procedura de transfer
    Art. 13
    1. Cererile prevazute in aceasta conventie sunt facute in scris. Acestea sunt adresate, ca si toate comunicarile necesare aplicarii prezentei conventii, fie de catre Ministerul Justitiei din statul solicitat, fie, conform unor acorduri speciale, direct de catre autoritatile statului solicitant catre cele ale statului solicitat si returnate pe aceeasi cale.
    2. In cazuri urgente, cererile si comunicarile necesare vor putea fi trimise prin Organizatia Internationala a Politiei Criminale (INTERPOL).
    3. Orice stat contractant va putea, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa faca cunoscuta intentia sa de a deroga de la regulile de transfer cele mentionate in paragraful 1 al acestui articol.
    Art. 14
    Daca un stat contractant considera informatiile furnizate de catre un alt stat contractant insuficiente pentru a-i permite sa aplice prezenta conventie, cere completarea informatiilor necesare. El poate fixa un termen pentru primirea informatiilor.
    Art. 15
    1. Cererea de urmarire este insotita de originalul sau de o copie certificata a dosarului penal, precum si de toate documentele utile. Totusi, daca acuzatul se afla in arest preventiv, in temeiul prevederilor sectiunii a 5-a, si daca statul solicitant nu este in masura sa anexeze documentele la cererea de urmarire, acestea pot fi trimise ulterior.
    2. Statul solicitant informeaza in scris statul solicitat in legatura cu toate actele de procedura sau cu masurile relative la actiunea publica luate in statul solicitant dupa transmiterea cererii. Aceasta notificare este insotita de orice documente utile.
    Art. 16
    1. Statul solicitat informeaza, fara intarziere, statul solicitant despre decizia sa asupra cererii de urmarire.
    2. Statul solicitat trebuie sa informeze statul solicitant despre abandonarea urmaririi sau referitor la decizia luata in urma desfasurarii procedurii. O copie certificata de pe orice hotarare scrisa trebuie sa fie transmisa statului solicitant.
    Art. 17
    Daca competenta statului solicitat se bazeaza exclusiv pe prevederile art. 2, acest stat trebuie sa anunte acuzatul despre cererea de urmarire, cu scopul de a-i permite acestuia sa isi expuna argumentele inainte ca acest stat sa ia o hotarare in legatura cu cererea respectiva.
    Art. 18
    1. Sub rezerva dispozitiilor paragrafului 2 al acestui articol, traducerea documentelor referitoare la aplicarea prezentei conventii nu este necesara.
    2. Orice stat contractant poate, in momentul semnarii sau depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare ori de aderare, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, sa isi rezerve dreptul de a solicita ca documentele sus-mentionate, cu exceptia copiei de pe hotararea scrisa la care s-a facut referire la art. 16 paragraful 2, sa ii fie adresate insotite de o traducere. Celelalte state contractante vor trebui sa trimita traducerile respective fie in limba nationala a statului destinatar, fie in una dintre limbile oficiale ale Consiliului Europei, dupa cum va indica statul destinatar. Totusi o asemenea indicatie nu este obligatorie. Celelalte state contractante pot aplica regula reciprocitatii.
    3. Acest articol nu aduce atingere dispozitiilor referitoare la traducerea cererilor si a documentelor anexate, continute in acordurile sau aranjamentele in vigoare ori care urmeaza sa fie incheiate intre doua sau mai multe state contractante.
    Art. 19
    Documentele transmise in vederea aplicarii acestei conventii sunt scutite de toate formalitatile de legalizare.
    Art. 20
    Fiecare dintre statele contractante renunta sa reclame rambursarea cheltuielilor rezultate din aplicarea acestei conventii.

    Sectiunea a 3-a
    Efectele cererii de urmarire in statul solicitant
    Art. 21
    1. Cand statul solicitant a prezentat cererea de urmarire nu mai poate sa il urmareasca pe acuzat pentru fapta care a motivat aceasta cerere sau sa mai execute o hotarare pe care a pronuntat-o anterior acesteia. Totusi, pana la notificarea deciziei statului solicitat asupra cererii de urmarire, statul solicitant isi pastreaza dreptul de a proceda la toate actele de urmarire, cu exceptia celor care au drept efect sesizarea instantei judecatoresti sau, eventual, a autoritatii administrative competente pentru a se pronunta asupra infractiunii.
    2. Statul solicitant isi reia dreptul de urmarire si de executare:
    a) daca statul solicitat il informeaza despre decizia sa de a nu da curs cererii, in cazurile prevazute la art. 10;
    b) daca statul solicitat il informeaza ca refuza acceptarea cererii, in cazurile prevazute la art. 11;
    c) daca statul solicitat il informeaza ca revoca acceptarea cererii, in cazurile prevazute la art. 12;
    d) daca statul solicitat il informeaza despre hotararea sa de a nu incepe urmarirea sau de a o intrerupe;
    e) daca isi retrage cererea inainte ca statul solicitat sa il informeze referitor la hotararea sa de a da curs cererii respective.
    Art. 22
    In statul solicitant cererea de urmarire facuta conform prezentei sectiuni are drept efect, prelungirea cu 6 luni a termenului de prescriptie a actiunii publice.

    Sectiunea a 4-a
    Efectele cererii de urmarire in statul solicitat
    Art. 23
    Daca competenta statului solicitat se bazeaza exclusiv pe prevederile art. 2, termenul de prescriptie a actiunii publice in acest stat se prelungeste cu 6 luni.
    Art. 24
    1. Daca urmarirea este subordonata unei plangeri in cele doua state, plangerea depusa in statul solicitant are aceeasi valoare ca si cea din statul solicitat.
    2. Daca plangerea este necesara doar in statul solicitat, acest stat poate incepe urmarirea chiar si in absenta plangerii, daca persoana indreptatita sa o formuleze nu se opune in termen de o luna de la data primirii instiintarii prin care autoritatea competenta o informeaza despre acest drept.
    Art. 25
    In statul solicitat sanctiunea aplicabila infractiunii este cea prevazuta de legea acestui stat, cu exceptia cazului in care legea respectiva prevede altfel. Cand competenta statului solicitat se bazeaza exclusiv pe prevederile art. 2, sanctiunea pronuntata in acest stat nu poate fi mai severa decat cea prevazuta de legea statului solicitant.
    Art. 26
    1. Orice act in scopul urmaririi, indeplinit in statul solicitant conform legilor si reglementarilor sale in vigoare, are aceeasi valoare in statul solicitat ca si cum ar fi fost indeplinit de catre autoritatile acestui stat, fara ca aceasta asimilare sa poata avea efectul de a-i da acestui act o forta probanta superioara aceluia pe care o are in statul solicitant.
    2. Orice act intrerupator de prescriptie, valabil intocmit in statul solicitant, are aceleasi efecte in statul solicitat si invers.

    Sectiunea a 5-a
    Masurile provizorii in statul solicitat
    Art. 27
    1. Cand statul solicitant isi anunta intentia de a transmite o cerere de urmarire si daca competenta statului solicitat se bazeaza exclusiv pe prevederile art. 2, statul solicitat poate, in urma cererii statului solicitant, sa treaca, in temeiul prezentei conventii, la arestarea preventiva a invinuitului, daca:
    a) legea statului solicitat autorizeaza detentia preventiva pentru infractiunea respectiva;
    b) exista motive sa se creada ca invinuitul va disparea sau va crea un pericol de distrugere a probelor.
    2. Cererea de arestare preventiva va mentiona existenta unui mandat de arestare sau a oricarui alt act de aceeasi forta, emis in formele prescrise de legea statului solicitant; va mai mentiona pentru ce fel de infractiune se solicita urmarirea penala, cand si unde infractiunea respectiva a fost comisa, precum si descrierea cat mai precisa a invinuitului. Trebuie sa contina, de asemenea, o expunere succinta a circumstantelor comiterii faptei.
    3. Cererea de arest preventiv este trimisa direct de catre autoritatile statului solicitant, mentionate la art. 13, autoritatilor corespondente din statul solicitat, fie prin posta sau telegraf, fie prin orice alt mijloc scris sau care a fost acceptat de catre statul solicitat. Statul solicitant este informat, fara intarziere, in legatura cu rezultatul cererii sale.
    Art. 28
    Dupa primirea cererii de urmarire, insotita de documentele prevazute la art. 15 paragraful 1, statul solicitat are competenta de a aplica toate masurile provizorii, inclusiv arestarea preventiva a invinuitului si sechestrul de bunuri, a caror aplicare ar fi permisa de legea sa, daca infractiunea pentru care este ceruta urmarirea ar fi fost comisa pe teritoriul sau.
    Art. 29
    1. Masurile provizorii mentionate la art. 27 si 28 sunt reglementate de prevederile acestei conventii si de legea statului solicitat. Legea acestui stat sau conventia determina si conditiile in care aceste masuri pot inceta.
    2. Aceste masuri pot inceta in toate cazurile mentionate la art. 21 paragraful 2.
    3. O persoana detinuta trebuie sa fie eliberata in cazul in care a fost arestata in temeiul art. 27, iar statul solicitat nu a primit cererea de urmarire in termen de 18 zile de la data arestarii.
    4. O persoana detinuta trebuie sa fie eliberata in cazul in care a fost arestata in temeiul art. 27, iar documentele care insotesc cererea de urmarire nu au fost primite de catre statul solicitat intr-un termen de 15 zile de la primirea cererii de urmarire.
    5. Perioada de detentie, aplicata exclusiv in temeiul art. 27, nu va fi in nici un caz mai mare de 40 de zile.

    TITLUL IV
    Pluralitatea de proceduri penale

    Art. 30
    1. Orice stat contractant care, inainte de inceperea sau in cursul urmaririi pentru o infractiune pe care nu o apreciaza ca avand caracter politic sau militar, are cunostinta de existenta intr-un alt stat contractant a unei proceduri de urmarire in curs, impotriva aceleiasi persoane, pentru aceleasi fapte, examineaza daca poate fie sa renunte la propria urmarire, fie sa o suspende, fie sa o transmita celuilalt stat.
    2. In cazul in care considera oportun ca in stadiul respectiv sa nu renunte la propria urmarire sau sa nu o suspende, anunta celalalt stat contractant despre aceasta in timp util si, in orice caz, inainte de pronuntarea hotararii in fond.
    Art. 31
    1. In situatia descrisa la art. 30 paragraful 2, statele interesate se straduiesc sa faca tot ceea ce este posibil sa determine, dupa aprecierea in fiecare caz de speta a circumstantelor mentionate la art. 8, caruia dintre ele ii incumba grija continuarii unei urmariri unice. In timpul acestei proceduri de consultari statele interesate amana pronuntarea hotararii in fond, fara sa fie totusi obligate sa prelungeasca aceasta amanare mai mult de 30 de zile de la expedierea instiintarii prevazute la art. 30 paragraful 2.
    2. Prevederile paragrafului 1 nu se impun:
    a) statului care a expediat instiintarea prevazuta la art. 30 paragraful 2, atunci cand dezbaterile principale in fond au fost declarate deschise in prezenta invinuitului, inainte de expedierea instiintarii;
    b) statului caruia i se adreseaza instiintarea, atunci cand aceste dezbateri au fost declarate deschise, in prezenta invinuitului, inainte de primirea instiintarii.
    Art. 32
    In interesul descoperirii adevarului si aplicarii unei sanctiuni adecvate, statele interesate examineaza daca este oportun ca o urmarire unica sa fie intentata de unul dintre ele si, in caz afirmativ, se straduiesc sa determine care dintre ele va intenta urmarirea atunci cand:
    a) mai multe fapte distincte, care constituie toate infractiuni dupa legea penala a fiecaruia dintre aceste state, sunt atribuite fie unei singure persoane, fie mai multor persoane care au actionat impreuna;
    b) o fapta unica, care constituie infractiune dupa legea penala a fiecaruia dintre aceste state, este atribuita mai multor persoane care au actionat impreuna.
    Art. 33
    Orice hotarare pronuntata in aplicarea prevederilor art. 31 paragraful 1 si ale art. 32 produce intre statele interesate toate efectele unui transfer de urmarire prevazut de aceasta conventie. Statul care renunta la propria sa urmarire este considerat ca si cum ar fi transferat urmarirea sa celuilalt stat.
    Art. 34
    Transferul urmaririi penale mentionate in sectiunea 2 din titlul III se aplica prin acelea dintre prevederile sale care sunt compatibile cu prezentul titlu.

    TITLUL V
    Ne bis in idem

    Art. 35
    1. O persoana care a facut obiectul unei hotarari penale definitive si executorii nu poate, pentru aceeasi fapta, sa fie urmarita, condamnata sau supusa executarii unei sanctiuni in alt stat contractant:
    a) cand aceasta a fost achitata;
    b) cand sanctiunea impusa:
    (i) a fost executata in intregime sau este in curs de executare;
    (ii) a fost gratiata sau amnistiata in totalitate sau pentru partea din sanctiune neexecutata;
    (iii) nu mai poate fi executata datorita prescriptiei;
    c) daca instanta a constatat culpabilitatea autorului infractiunii, fara sa pronunte sanctiunea.
    2. Totusi un stat contractant nu este obligat, cu exceptia cazului cand el insusi a solicitat urmarirea, sa recunoasca efectul ne bis in idem, daca fapta care a dat loc judecatii a fost comisa impotriva unei persoane, institutii sau unui bun ce are un caracter public in acest stat, sau daca persoana judecata avea ea insasi un caracter public in acest stat.
    3. In plus, un stat contractant in care a fost comisa fapta respectiva sau este considerata ca fiind comisa conform legii acestui stat nu este obligat sa recunoasca efectul ne bis in idem decat atunci cand statul insusi a solicitat urmarirea.
    Art. 36
    Daca o noua urmarire este intentata impotriva unei persoane judecate pentru aceeasi fapta in alt stat contractant, atunci orice perioada privativa de libertate, efectuata in executarea hotararii respective, trebuie sa fie dedusa din pedeapsa care va fi, eventual, pronuntata.
    Art. 37
    Acest titlu nu va impiedica aplicarea dispozitiilor nationale mai favorabile, care se refera la efectul ne bis in idem aferent hotararilor judecatoresti pronuntate in strainatate.

    TITLUL VI
    Dispozitii finale

    Art. 38
    1. Prezenta conventie este deschisa semnarii de catre statele membre ale Consiliului Europei. Ea va fi ratificata sau acceptata. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la Secretariatul general al Consiliului Europei.
    2. Conventia va intra in vigoare dupa 3 luni de la depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare sau de acceptare.
    3. Aceasta va intra in vigoare, pentru orice stat semnatar care o va ratifica sau o va accepta ulterior, dupa 3 luni de la data depunerii instrumentului sau de ratificare sau de acceptare.
    Art. 39
    1. Dupa intrarea in vigoare a prezentei conventii Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei sa adere la prezenta conventie. Rezolutia privind aceasta invitatie va trebui sa primeasca acordul unanim al membrilor consiliului, care au ratificat conventia.
    2. Aderarea se va realiza prin depunerea la secretarul general al Consiliului Europei a unui instrument de aderare, care va avea efect la 3 luni dupa data depunerii sale.
    Art. 40
    1. Orice stat contractant poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare sau de aderare, sa mentioneze teritoriile carora li se va aplica prezenta conventie.
    2. Orice stat contractant poate, in momentul semnarii sau in momentul depunerii instrumentului sau de ratificare, de acceptare ori de aderare sau in orice moment dupa aceea, sa extinda aplicarea prezentei conventii, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, asupra oricarui teritoriu mentionat in declaratie si caruia ii asigura relatiile internationale sau pentru care este abilitat sa stipuleze.
    3. Orice declaratie facuta in temeiul paragrafului precedent va putea fi retrasa, in privinta oricarui teritoriu mentionat in aceasta declaratie, in conditiile prevazute la art. 45.
    Art. 41
    Orice stat contractant poate, in momentul semnarii sau al depunerii instrumentului sau de ratificare, acceptare sau de aderare, sa declare ca va face uz de una sau mai multe dintre rezervele cuprinse in anexa nr. 1 sau ca va face o declaratie conform anexei nr. 2.
    2. Orice stat contractant poate sa isi retraga, in totalitate sau in parte, o rezerva sau o declaratie formulata in temeiul paragrafului precedent, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, care va avea efect la data primirii sale.
    3. Statul contractant care a formulat o rezerva asupra unei dispozitii a prezentei conventii nu poate pretinde aplicarea acestei dispozitii de catre un alt stat contractant; totusi, daca rezerva este partiala sau conditionala, acesta poate sa pretinda aplicarea acestei dispozitii in masura in care a acceptat-o.
    Art. 42
    1. Orice stat contractant poate, in orice moment, sa indice, printr-o declaratie adresata secretarului general al Consiliului Europei, dispozitiile legale care sa fie incluse in anexa nr. 3.
    2. Orice modificare a dispozitiilor nationale mentionate in anexa nr. 3 trebuie notificata secretarului general al Consiliului Europei, daca prin aceasta informatiile cuprinse in anexa nr. 3 devin inexacte.
    3. Modificarile aduse anexei nr. 3 in aplicarea paragrafelor precedente au efect pentru fiecare stat contractant dupa o luna de la data notificarii lor de catre secretarul general al Consiliului Europei.
    Art. 43
    1. Prezenta conventie nu aduce atingere nici drepturilor si obligatiilor decurgand din tratate de extradare si conventii internationale multilaterale referitoare la domenii speciale, nici dispozitiilor care privesc aspecte ce fac obiectul prezentei conventii si care sunt continute in alte conventii existente intre statele contractante.
    2. Statele contractante nu vor putea incheia, intre ele, acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la probleme reglementate de prezenta conventie decat pentru completarea dispozitiilor acesteia sau pentru a facilita aplicarea principiilor continute de aceasta.
    3. Totusi, daca doua sau mai multe parti contractante au stabilit sau urmeaza sa isi stabileasca relatiile lor pe baza unei legislatii uniforme sau a unui regim deosebit, ele vor avea facultatea sa isi reglementeze raporturile lor reciproce in materie bazandu-se exclusiv pe aceste sisteme, indiferent care sunt dispozitiile prezentei conventii.
    4. Statele contractante care vor urma sa excluda din raporturile lor reciproce aplicarea prezentei conventii conform dispozitiilor paragrafului precedent vor adresa, in acest sens, o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
    Art. 44
    Comitetul European pentru Probleme Criminale al Consiliului Europei va urmari executarea prezentei conventii si va facilita tot ce este necesar pentru solutionarea amiabila a oricarei dificultati ce va aparea in executarea conventiei.
    Art. 45
    1. Prezenta conventie va ramane in vigoare pe durata nelimitata.
    2. Orice stat contractant va putea, in ceea ce il priveste, sa denunte prezenta conventie printr-o notificare adresata secretarului general al Consiliului Europei.
    3. Denuntarea va avea efect dupa 6 luni de la data primirii notificarii de catre secretarul general.
    Art. 46
    Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei si oricarui alt stat care a aderat la prezenta conventie:
    a) orice semnare;
    b) depunerea oricarui instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare;
    c) orice data a intrarii in vigoare a prezentei conventii conform dispozitiilor art. 38;
    d) orice declaratie primita in aplicarea dispozitiilor art. 9 paragraful 3;
    e) orice declaratie primita in aplicarea dispozitiilor art. 13 paragraful 3;
    f) orice declaratie primita in aplicarea dispozitiilor art. 18 paragraful 2;
    g) orice declaratie primita in aplicarea dispozitiilor art. 40 paragrafele 2 si 3;
    h) orice rezerva si declaratie formulata in aplicarea dispozitiilor art. 41 paragraful 1;
    i) retragerea oricarei rezerve sau declaratii efectuate in aplicarea dispozitiilor art. 41 paragraful 2;
    j) orice declaratie primita in aplicarea dispozitiilor art. 1 si orice notificare ulterioara primita in aplicarea dispozitiilor paragrafului 2 al acestui articol;
    k) orice notificare primita in aplicarea dispozitiilor art. 43 paragraful 4;
    l) orice notificare primita in aplicarea dispozitiilor art. 45 si data la care denuntarea va avea efect.
    Art. 47
    Prezenta conventie, declaratiile si notificarile pe care le autorizeaza nu se vor aplica decat infractiunilor comise ulterior intrarii sale in vigoare intre statele contractante interesate.
    Drept care, subsemnatii, deplin autorizati in acest scop, au semnat prezenta conventie.
    Adoptata la Strasbourg la 15 mai 1972, in limbile franceza si engleza, ambele texte fiind egal autentice, intr-un singur exemplar care va fi depus in arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copie certificata fiecaruia dintre statele semnatare sau aderente.

    ANEXA 1

    Orice stat contractant poate sa declare ca isi rezerva dreptul:
    a) de a refuza o cerere de urmarire, daca considera ca infractiunea vadeste un caracter pur religios;
    b) de a refuza o cerere de urmarire motivata de o fapta a carei pedepsire, conform legislatiei sale, este de competenta exclusiva a unei autoritati administrative;
    c) de a nu accepta art. 22;
    d) de a nu accepta art. 23;
    e) de a nu accepta dispozitiile continute de fraza a doua a art. 25, pentru motive de ordin constitutional;
    f) de a nu accepta dispozitiile prevazute la art. 26 paragraful 2, in cazul in care acesta este competent in baza legislatiei sale interne;
    g) de a nu aplica art. 30 si 31 pe motivul unei fapte a carei pedepsire, conform legislatiei proprii sau a unui alt stat, este de competenta exclusiva a unei autoritati administrative;
    h) de a nu accepta titlul V.

    ANEXA 2

    Orice stat contractant poate sa declare ca, pentru motive de ordin constitutional, nu poate formula sau primi cereri de urmarire decat in cazurile care sunt precizate in legea sa interna.
    Orice stat contractant poate, printr-o declaratie, sa defineasca, in ceea ce il priveste, termenul resortisant in sensul prezentei conventii.

    ANEXA 3

                              LISTA
cuprinzand infractiunile, altele decat infractiunile penale

    Urmeaza sa fie asimilate infractiunile sanctionate de legea penala:
    - in Franta - orice comportament ilegal, sanctionat printr-o contraventie de grande voirie (la regulile de circulatie);
      in Republica Federala a Germaniei   orice comportament ilegal pentru care se aplica procedura instituita de Legea incalcarilor regulilor de ordine (Gesetz uber Ordnungswidrigkeiten din 24 mai 1968 BGB 1, 1968, I, 481);
      in Italia   orice comportament ilegal caruia ii este aplicabila Legea nr. 317 din 3 martie 1967.