PROTOCOL Nr. 0
din 27 noiembrie 2003
privind resturile explozive
de razboi*)
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 794 din 22 noiembrie 2007
Inaltele părţi contractante,
recunoscând gravele probleme umanitare postconflict
cauzate de resturile explozive de război,
conştiente de necesitatea de a încheia un protocol
asupra măsurilor generale de remediere postconflict cu scopul de a reduce
riscurile generate de resturile explozive de război şi a efectelor acestora,
dorind să aibă în vedere măsuri generale de prevenire,
prin aplicarea voluntară a celor mai bune practici, specificate în anexa
tehnică, pentru a îmbunătăţi fiabilitatea muniţiilor şi a minimiza astfel
apariţia resturilor explozive de război,
au convenit următoarele:
ARTICOLUL 1
Prevederi generale şi
scopul aplicării
1. In conformitate cu Carta Naţiunilor Unite şi cu
regulile de drept internaţional din domeniul conflictelor armate aplicabil lor,
înaltele părţi contractante au convenit să se conformeze obligaţiilor
specificate în acest protocol, atât individual, cât şi în cooperare cu alte
înalte părţi contractante, pentru a minimiza riscurile generate de resturile
explozive de război şi efectele acestora în situaţiile postconflict.
2. Acest protocol se aplică în cazul resturilor
explozive de război ce se găsesc în zona de uscat, incluzând apele interne, a
înaltelor părţi contractante.
3. Acest protocol se aplică
situaţiilor rezultate din conflictele la care se face referire în art. 1
paragrafele 1-6 ale Convenţiei privind interzicerea sau limitarea folosirii
anumitor categorii de arme clasice care ar putea fi considerate ca producând
efecte traumatice excesive sau care ar lovi fără discriminare (Convenţie), aşa
cum a fost amendată la 21 decembrie 2001.
4. Art. 3, 4, 5 şi 8 se aplică în cazul resturilor
explozive de război, altele decât cele existente, aşa cum sunt ele definite în
art. 2 paragraful 5.
ARTICOLUL 2
Definiţii
In cadrul prezentului protocol,
1. muniţie explozivă înseamnă muniţii convenţionale ce conţin exploziv, excluzând
minele, minele-capcană şi alte dispozitive, aşa cum acestea sunt definite în
Protocolul II la Convenţie, în forma amendată la 3 mai 1996;
2. muniţie neexplodată înseamnă muniţie explozivă care a fost amorsată, căreia i-a fost
montat focosul, a fost armată sau pregătită în alt mod pentru utilizare într-un
conflict armat. Aceasta a fost trasă, largată, lansată sau proiectată şi ar fi
trebuit să explodeze, dar nu a funcţionat;
3. muniţie explozivă
abandonată înseamnă muniţie explozivă care nu a
fost utilizată pe timpul unui conflict armat şi care a fost părăsită sau
aruncată de către o parte la un conflict armat şi care nu mai este sub controlul părţii care a părăsit-o sau a
aruncat-o. Muniţia explozivă abandonată poate sau nu să fi fost amorsată, să îi
fi fost montat focosul, să fi fost armată sau altfel pregătită pentru
utilizare;
4. resturi explozive de
război înseamnă
muniţie neexplodată şi muniţie abandonată;
5. resturi explozive de
război existente înseamnă muniţie neexplodată şi
abandonată care a existat înainte de intrarea în vigoare a acestui protocol
pentru înalta parte contractantă pe teritoriul căreia acestea există.
*) Traducere.
ARTICOLUL 3
Asanarea, înlăturarea sau distrugerea resturilor
explozive de război
1. Fiecare înaltă parte
contractantă şi parte la un conflict armat vor purta responsabilităţile
precizate în acest articol cu privire la toate resturile explozive de război ce
se găsesc pe teritoriul aflat sub controlul lor. In cazurile în care un
utilizator de muniţie explozivă care a devenit rest exploziv de război nu
exercită controlul asupra teritoriului, utilizatorul, după încheierea
ostilităţilor, va asigura, printre altele, asistenţă tehnică, financiară,
materială sau pe linia resurselor umane, bilateral sau printr-o a treia parte
agreată de ambele părţi, incluzând între altele sistemul Naţiunilor Unite sau
alte organizaţii relevante, pentru a facilita marcarea şi asanarea, înlăturarea
sau distrugerea unor astfel de resturi explozive de război.
2. După încetarea ostilităţilor active şi cât de curând
fezabil, fiecare înaltă parte contractantă şi parte la un conflict armat vor
marca şi vor asana, vor înlătura sau vor distruge resturile explozive de război
din zonele afectate aflate sub controlul lor. Zonelor afectate de resturi
explozive de război care sunt evaluate, în conformitate cu paragraful 3, ca
generatoare de risc umanitar grav li se va acorda un statut prioritar pentru
asanare, înlăturare sau distrugere.
3. După încheierea ostilităţilor active şi cât de
curând fezabil, fiecare înaltă parte contractantă şi parte la un conflict armat
vor lua următoarele măsuri în zonele afectate aflate sub controlul lor, pentru
a reduce riscurile generate de resturile explozive de război:
a) vor identifica şi vor evalua ameninţarea generată
de resturile explozive de război;
b) vor evalua şi vor stabili priorităţile în privinţa
nevoilor şi posibilităţilor de realizare practică a marcării şi asanării,
înlăturării şi distrugerii;
c) vor marca şi vor asana, vor înlătura sau vor
distruge resturile explozive de război;
d) vor lua măsuri pentru mobilizarea resurselor pentru
a duce la bun sfârşit aceste activităţi.
4. In conducerea activităţilor anterior menţionate
înaltele părţi contractante şi părţile la un conflict armat vor ţine cont de
standardele internaţionale, incluzând Standardele internaţionale de acţiune
împotriva minelor.
5. Inaltele părţi contractante vor coopera, acolo unde
este cazul, atât între ele, cât şi cu alte state, organizaţii internaţionale şi
regionale relevante şi organizaţii nonguvernamentale pentru asigurarea, printre
altele, a resurselor tehnice, financiare, materiale şi umane, inclusiv, în
condiţii corespunzătoare, pentru preluarea operaţiilor reunite necesare pentru
a îndeplini prevederile acestui articol.
ARTICOLUL 4
Inregistrarea,
păstrarea şi transmiterea informaţiei
1. Inaltele părţi contractante
şi părţile la un conflict armat vor înregistra şi vor reţine informaţia asupra
utilizării sau abandonării muniţiei explozive, în cea mai mare măsură posibilă
şi atât cât este practic realizabil, pentru a facilita realizarea rapidă a
marcării şi asanării, a înlăturării sau distrugerii resturilor explozive de
război, a educaţiei în privinţa riscului şi a furnizării informaţiei relevante
părţii sub controlul căreia se află teritoriul şi populaţiei civile din acea
zonă.
2. Inaltele părţi contractante şi părţile la un
conflict armat care au utilizat sau abandonat muniţie explozivă care ar fi
putut să devină resturi explozive de război, fără întârziere după încetarea
ostilităţilor active şi atât cât este realizabil practic, având în vedere
interesele de securitate ale acestor părţi, vor face disponibile astfel de
informaţii către partea sau părţile ce controlează zona afectată, bilateral sau
printr-o a treia parte reciproc acceptată, incluzând între altele Naţiunile
Unite sau, la cerere, către alte organizaţii relevante cu care partea care
furnizează informaţiile este satisfăcută şi care preiau sau vor prelua educaţia
în privinţa riscului şi marcarea şi asanarea, înlăturarea sau distrugerea
resturilor explozive de război în zona afectată.
3. La înregistrarea, păstrarea şi transmiterea unor
astfel de informaţii, înaltele părţi contractante vor avea în vedere partea 1 a
anexei tehnice.
ARTICOLUL 5
Alte precauţii pentru protecţia populaţiei civile, a indivizilor civili şi a
obiectivelor civile împotriva riscurilor şi efectelor generate de resturile explozive de război
Inaltele părţi contractante şi părţile la un conflict
armat vor lua toate măsurile de precauţie, pe teritoriul afectat de resturi
explozive de război aflat sub controlul lor, pentru a proteja populaţia civilă,
indivizii civili şi obiectivele civile de riscurile şi efectele generate de resturile
explozive de război. Măsurile de precauţie fezabile sunt acele măsuri de
precauţie care sunt practic realizabile sau practic posibile, având în vedere
toate circumstanţele de moment, incluzând consideraţiile de natură umanitară şi
militară. Aceste măsuri de precauţie pot include avertizări, educaţia
populaţiei civile în privinţa riscului, marcarea, împrejmuirea şi monitorizarea
teritoriului afectat de resturi explozive de război, aşa cum este precizat în partea 2 a anexei tehnice.
ARTICOLUL 6
Prevederi pentru protecţia misiunilor şi
organizaţiilor umanitare împotriva efectelor resturilor explozive de război
1. Fiecare înaltă parte
contractantă şi parte la un conflict:
a) vor proteja împotriva efectelor
resturilor explozive de război, în limita fezabilului, misiunile şi
organizaţiile umanitare care operează sau urmează să opereze, cu consimţământul
înaltei părţi contractante sau al părţii la un conflict armat în zona aflată
sub controlul acesteia;
b) vor furniza, la cererea unei astfel de misiuni sau organizaţii
umanitare, în măsura în care este fezabil, informaţie asupra locaţiei tuturor
resturilor explozive de război de care are cunoştinţă pe teritoriul unde
misiunea sau organizaţia internaţională solicitantă va opera sau operează.
2. Prevederile acestui articol nu vor prejudicia
prevederile dreptului internaţional umanitar în vigoare sau ale altor instrumente internaţionale aplicabile ori
decizii ale Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite, care asigură un
nivel de protecţie mai înalt.
ARTICOLUL 7
Asistenţa cu privire la resturile explozive de
război existente
1. Fiecare înaltă parte
contractantă are dreptul de a cere şi de a primi asistenţă, unde este cazul,
din partea altor înalte părţi contractante, a statelor care nu sunt părţi şi a
organizaţiilor şi instituţiilor internaţionale relevante, în rezolvarea
problemelor ridicate de resturile explozive de război existente.
2. Fiecare înaltă parte contractantă, în măsură să o
facă, va acorda asistenţă pentru rezolvarea problemelor ridicate de resturile
explozive de război existente, în funcţie de necesităţi şi în măsura
posibilităţilor. La acordarea asistenţei, înaltele părţi contractante vor ţine,
de asemenea, cont de obiectivele umanitare ale acestui protocol şi de
standardele internaţionale, incluzând Standardele internaţionale de acţiune
împotriva minelor.
ARTICOLUL 8
Cooperare şi asistenţă
1. Fiecare înaltă parte
contractantă, în măsură să o facă, va asigura asistenţă pentru marcarea şi
asanarea, înlăturarea şi distrugerea resturilor explozive de război şi pentru
educaţia populaţiei civile şi activităţi conexe, printre altele prin sistemul
Naţiunilor Unite, prin alte organizaţii internaţionale, regionale sau
organizaţii ori instituţii naţionale relevante, Comitetul Internaţional al Crucii
Roşii, societăţile naţionale ale Crucii Roşii sau Semilunii Roşii şi federaţia
internaţională a acestora, organizaţii internaţionale sau pe baze bilaterale.
2. Fiecare înaltă parte contractantă, în măsură să o
facă, va asigura asistenţă pentru îngrijirea, reabilitarea şi reintegrarea
socioeconomică a victimelor resturilor explozive de război. Astfel de asistenţă
poate fi asigurată, printre altele, prin sistemul Naţiunilor Unite, prin
instituţii sau organizaţii internaţionale regionale sau naţionale, Comitetul
Internaţional al Crucii Roşii, societăţile naţionale ale Crucii Roşii sau
Semilunii Roşii şi federaţia internaţională a acestora, organizaţii
internaţionale sau pe baze bilaterale.
3. Fiecare înaltă parte
contractantă, în măsură să o facă, va contribui la fondurile mutuale din
sistemul Naţiunilor Unite, precum şi la alte fonduri mutuale relevante, pentru
a facilita furnizarea de asistenţă sub egida acestui protocol.
4. Fiecare înaltă parte contractantă va avea dreptul
să participe la cel mai intens posibil schimb de echipamente, materiale şi
informaţie ştiinţifică şi tehnologică, altele decât tehnologia legată de
armament, necesare pentru implementarea acestui protocol. Inaltele părţi
contractante se angajează să faciliteze astfel de schimburi în conformitate cu
legislaţia lor naţională şi să nu impună restricţii exagerate asupra furnizării
echipamentelor pentru asanare şi asupra informaţiilor tehnologice cu scop
umanitar legate de acestea.
5. Fiecare înaltă parte
contractantă se angajează să furnizeze informaţii la bazele de date relevante
stabilite în sistemul Naţiunilor Unite, în special informaţii privind diversele
mijloace şi tehnologii de asanare a resturilor explozive de război, liste de
experţi, agenţii de experţi sau puncte naţionale de contact pe problema
asanării resturilor explozive de război şi, pe bază de voluntariat, informaţii
tehnice asupra tipurilor relevante de muniţie explozivă.
6. Inaltele părţi contractante pot înainta cereri de
asistenţă susţinute de informaţii relevante către Naţiunile Unite, către alte
organisme corespunzătoare sau către alte state. Aceste cereri pot fi înaintate
secretarului general al Naţiunilor Unite, care le va transmite către toate
înaltele părţi contractante şi către organizaţiile internaţionale şi nonguvernamentale
relevante.
7. In cazul unor cereri adresate Naţiunilor Unite,
secretarul general al Naţiunilor Unite, în cadrul resurselor de care dispune,
poate întreprinde cele necesare pentru evaluarea situaţiei şi, în cooperare cu
înalta parte contractantă solicitantă şi cu alte înalte părţi contractante cu
responsabilităţi conform celor enunţate în art. 3, recomandă acordarea de
asistenţă corespunzătoare. Secretarul general al Naţiunilor Unite poate, de
asemenea, să raporteze înaltelor părţi contractante asupra oricărei astfel de
evaluări, precum şi asupra tipului şi dimensiunii asistenţei necesare,
incluzând posibilele contribuţii de la fondurile cu destinaţie specială create
în cadrul Naţiunilor Unite.
ARTICOLUL 9
Măsuri preventive generale
1. Având în vedere diferitele
situaţii şi capacităţi, fiecare înaltă parte contractantă este încurajată să ia
măsuri generale de prevenire orientate către minimizarea apariţiei resturilor
explozive de război, incluzându-le, dar fără a se limita la ele, pe cele la care
se face referire în partea a 3-a a anexei tehnice.
2. Fiecare înaltă parte contractantă poate, pe bază de
voluntariat, să schimbe informaţii cu privire la eforturile pentru a promova şi
a stabili cele mai bune practici cu privire la
paragraful 1.
ARTICOLUL 10
Consultări ale înaltelor părţi contractante
1. Inaltele părţi contractante
se angajează să se consulte între ele şi să coopereze în toate problemele
legate de aplicarea acestui protocol. In acest scop, o conferinţă a înaltelor
părţi contractante va fi organizată după cum a stabilit majoritatea, dar nu mai
puţin de 18 înalte părţi contractante.
2. Activitatea conferinţelor înaltelor părţi
contractante va include:
a) revizuirea statutului şi a aplicării acestui
protocol;
b) luarea în considerare a aspectelor cu privire la
implementarea naţională a protocolului, incluzând raportarea naţională sau
actualizarea pe bază anuală;
c) pregătirea pentru conferinţele de revizuire.
3. Costurile conferinţelor înaltelor părţi
contractante vor fi suportate de înaltele părţi contractante şi statele care nu
sunt părţi, ce participă la conferinţă, în conformitate cu scala de evaluare a
Naţiunilor Unite ajustată corespunzător.
ARTICOLUL 11
Respectarea prevederilor protocolului
1. Fiecare înaltă parte contractantă va cere ca forţele
armate şi agenţiile sau departamentele sale relevante să emită instrucţiuni şi
proceduri de operare şi ca personalul acestora să primească o pregătire în
conformitate cu prevederile relevante ale acestui
protocol.
2. Inaltele părţi contractante se angajează să se
consulte şi să coopereze bilateral, prin secretarul general al Naţiunilor Unite
sau prin alte proceduri internaţionale corespunzătoare, pentru a rezolva orice
problemă care poate să apară cu privire la interpretarea sau aplicarea
prevederilor acestui protocol.
ANEXĂ TEHNICĂ
Aceasta anexă tehnică include cele mai bune practici
propuse pentru atingerea obiectivelor conţinute în art. 4, 5 şi 9 ale acestui
protocol. Această anexă va fi implementată de către înaltele părţi contractante
pe bază de voluntariat.
1. Inregistrarea,
stocarea şi furnizarea de informaţii cu privire la muniţia neexplodată (UXO) şi muniţia explozivă
abandonată (AXO)
a) Inregistrarea informaţiei: în ceea ce priveşte
muniţia explozivă care poate să fi devenit UXO, un stat trebuie să facă toate
eforturile spre a înregistra următoarele informaţii, pe cât de precis posibil:
(i) locaţia zonelor asupra cărora s-a tras cu muniţie explozivă;
(ii) numărul aproximativ de muniţie explozivă utilizată
în zonele de la pct. (i);
(iii) tipul şi natura muniţiei explozive utilizate în
zonele de la pct. (i);
(iv) locaţia generală a UXO cunoscute şi probabile.
Acolo unde un stat a fost obligat să abandoneze muniţie
explozivă în decursul operaţiilor, se vor face toate eforturile spre a lăsa AXO
într-o stare sigură şi în condiţii de securitate şi se va înregistra informaţia
asupra acestor muniţii după cum urmează:
(v) locaţia AXO;
(vi) cantitatea aproximativă de AXO la fiecare loc în parte;
(vii) tipurile de AXO la fiecare loc specific.
b) Stocarea informaţiei: acolo unde un stat a
înregistrat informaţia în conformitate cu paragraful a), aceasta va fi stocată
într-o astfel de manieră încât să permită extragerea şi disponibilizarea ei în conformitate cu paragraful c).
c) Disponibilizarea informaţiei: informaţia
înregistrată şi stocată de către un stat în conformitate cu paragrafele a) şi
b) trebuie, luând în considerare interesele de securitate şi alte obligaţii ale
statelor ce o furnizează, să fie făcută disponibilă în conformitate cu
următoarele prevederi:
(i) Conţinut:
Asupra UXO informaţia făcută disponibilă trebuie să
conţină detalii despre:
1. locaţia generală a UXO cunoscute şi probabile;
2. tipurile şi numărul aproximativ de muniţie
explozivă utilizată în zonele asupra cărora s-a tras;
3. metodele de identificare a muniţiei explozive,
incluzând culoarea, dimensiunea, forma şi alte marcaje relevante;
4. metoda pentru distrugerea sigură a muniţiei
explozive.
Asupra AXO informaţia făcută disponibilă trebuie să
conţină detalii despre:
5. locaţia AXO;
6. numărul aproximativ de AXO la fiecare loc specific;
7. tipurile de AXO la fiecare loc specific;
8. metoda de identificare AXO, incluzând culoarea,
dimensiunea şi forma;
9. informaţia asupra tipurilor
si metodelor de ambalare pentru AXO;
10. starea de pregătire pentru utilizare;
11. locaţia şi natura minelor-capcană cunoscute a fi
prezente în zona AXO.
(ii) Primitorul:
Informaţia trebuie să fie făcută disponibilă către
partea sau părţile ce controlează teritoriul afectat şi către acele persoane
sau instituţii cu care statul ce o face disponibilă este de acord şi care sunt
sau vor fi implicate în asanarea UXO sau AXO în zona afectată, în educarea
populaţiei civile asupra riscurilor generate de UXO şi AXO.
(iii) Mecanismul:
Un stat trebuie, acolo unde este fezabil, să facă uz de
acele mecanisme stabilite internaţional sau local pentru disponibilizarea
informaţiei, cum ar fi UNMAS, IMSMA şi alte agenţii-expert, după cum sunt considerate corespunzătoare de statul
ce face disponibilă informaţia. (iv) Repere de timp:
Informaţia trebuie făcută disponibilă cât de repede
posibil, luându-se în considerare aspecte ca operaţiile militare în curs şi
operaţiile umanitare din zona afectată, disponibilitatea şi credibilitatea
informaţiei, precum şi aspectele relevante privind securitatea.
2. Avertizări,
educaţie în privinţa riscului, marcare, împrejmuire şi monitorizare
Termeni-cheie
a) Avertizările constau în furnizarea punctuală de
informaţie de atenţionare către populaţia civilă, cu scopul de a minimiza
riscurile cauzate de resturile explozive de război în teritoriile afectate.
b) Educaţia populaţiei civile în privinţa riscului
trebuie să se constituie în programe de educare în privinţa riscului menite a
facilita schimbul de informaţii între comunităţile afectate, autorităţile
guvernamentale şi organizaţiile umanitare, astfel încât comunităţile afectate
să fie informate asupra ameninţărilor din partea resturilor explozive de
război. Programele de educaţie în privinţa riscului sunt în general activităţi
pe termen lung.
Elemente de cea mai bună practică în privinţa
avertizărilor si educaţiei în privinţa riscului
c) Toate programele de
avertizare şi educaţie în privinţa riscului trebuie, acolo unde este posibil,
să ia în considerare standardele naţionale sau internaţionale, incluzând
Standardele internaţionale de acţiune împotriva minelor.
d) Avertizările şi educaţia în privinţa riscului
trebuie să fie asigurate pentru populaţia civilă afectată, care include civilii
care trăiesc în interiorul sau în jurul zonelor ce conţin resturi explozive de
război, şi pentru civilii care tranzitează aceste zone.
e) Avertizările trebuie asigurate, cât mai repede
posibil, în funcţie de contextul şi de informaţia avută la dispoziţie. Un
program de educaţie în privinţa riscului trebuie să înlocuiască un program de
avertizare în cel mai scurt timp posibil. Avertizările şi educaţia în privinţa
riscului trebuie asigurate întotdeauna pentru comunităţile afectate, în cel mai scurt timp posibil.
f) Părţile la un conflict trebuie să angajeze terţe
părţi, cum ar fi organizaţii internaţionale sau organizaţii nonguvernamentale,
atunci când ele nu dispun de resursele şi instruirea necesare furnizării unei
educaţii eficiente în privinţa riscului.
g) Părţile la un conflict trebuie, dacă este posibil,
să asigure resurse suplimentare pentru avertizări şi educaţie în privinţa
riscului. Astfel de elemente pot include: furnizarea de sprijin logistic,
producerea de materiale pentru educaţie în privinţa riscului, sprijin financiar
şi furnizarea de informaţie cartografică generală.
Marcarea, împrejmuirea si monitorizarea unei zone
afectate de resturi explozive de război
h) Atunci când este posibil, în orice moment pe
parcursul unui conflict şi după aceea, acolo unde există
resturi explozive de război, părţile la un conflict, în cel mai scurt timp şi
în măsura cea mai mare posibilă, trebuie să asigure ca zoneie ce conţin resturi
explozive de război să fie marcate, împrejmuite şi monitorizate astfel încât să
se asigure excluderea eficientă a civililor, în conformitate cu următoarele
prevederi.
i) In marcarea zonelor suspecte a fi periculoase
trebuie utilizate semne de avertizare bazate pe metode de marcare recunoscute
de comunităţile afectate. Semnele şi alte marcatoare pentru împrejmuirea
zonelor periculoase trebuie, în limita posibilului, să fie vizibile, lizibile,
durabile şi rezistente la efectele mediului înconjurător şi trebuie să
identifice în mod clar care parte a perimetrului marcat este în interiorul
zonei afectate de resturi explozive de război şi care parte este considerată ca
fiind sigură.
j) O structură corespunzătoare trebuie să fie stabilită
ca purtătoare a responsabilităţii pentru monitorizarea şi întreţinerea marcajelor temporare şi permanente,
integrat cu programele naţionale şi locale de educaţie în privinţa riscului.
3. Măsuri de
prevenire generale
Statele care produc sau procură muniţie explozivă
trebuie, în cea mai mare măsură posibilă şi în limita convenabilului, să facă
tot posibilul să asigure că următoarele măsuri sunt implementate şi respectate
pe timpul duratei de viaţă a muniţiei explozive.
a) Managementul fabricării muniţiilor
(i) Procesul de producţie trebuie proiectat astfel
încât să se asigure
muniţiilor cea mai mare siguranţă în funcţionare.
(ii) Procesul de producţie trebuie să fie subiect al
unor măsuri de control al
calităţii certificate,
(iii) Pe timpul producţiei de muniţie explozivă trebuie aplicate standarde de asigurare a
calităţii certificate, internaţional recunoscute.
(iv) Testarea de acceptantă trebuie să fie efectuată
prin trageri de testare reale
într-o anumită gamă de condiţii
sau prin alte proceduri validate.
(v) La tranzacţiile sau transferurile de muniţie
explozivă trebuie solicitate standarde de înalt nivel
în ceea ce priveşte siguranţa în funcţionare.
b) Managementul muniţiilor
In scopul asigurării celui mai bun nivel posibil de
siguranţă în funcţionarea pe
termen lung a muniţiei explozive, statele sunt încurajate să aplice norme de cea mai bună practică şi proceduri de operare cu privire la stocarea,
transportul, stocarea în teren şi manipularea acestora, în conformitate cu următoarele recomandări.
(i) Muniţia explozivă, acolo unde este necesar, trebuie să fie stocată în facilităţi sigure sau în containere corespunzătoare care
protejează muniţia explozivă şi
componentele sale în atmosferă controlată, dacă este
cazul.
(ii) Un stat trebuie să transporte muniţia explozivă
către şi din facilităţile de
producţie, depozitare sau în teren de o manieră care să minimizeze afectarea acesteia.
(iii) Acolo unde este necesar vor fi utilizate de către
state containere
corespunzătoare şi medii controlate atunci când transportă muniţie explozivă.
(iv) Riscul de explozii în depozite trebuie minimizat
prin utilizarea de aranjamente corespunzătoare ale
stocurilor.
(v) Statele trebuie să aplice proceduri de localizare,
urmărire şi testare a muniţiei explozive, care trebuie să includă informaţii
asupra datei de fabricaţie a fiecărui număr, lot sau grup de fabricaţie şi
informaţii despre în ce loc şi în ce condiţii muniţia explozivă a fost stocată
şi la ce factori de mediu a fost expusă.
(vi) Periodic, stocurile de muniţie explozivă trebuie
să fie supuse, acolo unde este cazul, unor teste prin trageri reale, pentru a
se asigura că acestea funcţionează corespunzător.
(vii) Subansamblurile de muniţie explozivă trebuie,
acolo unde este cazul, să fie supuse testărilor de laborator, pentru a se
asigura că muniţia funcţionează corespunzător. (viii) Acolo unde este necesar
trebuie întreprinse acţiuni corespunzătoare, incluzând ajustarea timpului de
viaţă estimat al muniţiilor, ca o consecinţă a informaţiei obţinute din
procedurile de analiză, urmărire şi testare, pentru a menţine siguranţa în
funcţionare a muniţiei explozive stocate.
c) Instruire
Instruirea corespunzătoare a întregului personal
implicat în manipularea, transportul şi utilizarea muniţiei explozive este un
factor important în eforturile de a asigura operarea sigură conform cu cele
estimate. Statele trebuie de aceea să adopte şi să întreţină programe de
instruire corespunzătoare pentru a se asigura că personalul este instruit
corect cu privire la muniţiile cu care acesta are de a face.
d) Transferul
Un stat care planifică să transfere muniţia explozivă
către alt stat care nu a posedat anterior acel tip de muniţie explozivă trebuie
să facă toate eforturile spre a se asigura că statul primitor are capacitatea
de a stoca, întreţine şi utiliza corect acea muniţie explozivă.
e) Producţia viitoare
Un stat
trebuie să examineze căile şi mijloacele de a îmbunătăţi siguranţa în
funcţionare a muniţiei explozive pe care intenţionează să o producă sau să o
procure, cu obiectivul de a se atinge cea mai mare siguranţă în funcţionare
posibilă.