PROTOCOL Nr. 0
din 28 ianuarie 2003
la Conventia Consiliului
Europei privind criminalitatea informatica, referitor la incriminarea actelor
de natura rasista si xenofoba savarsite prin intermediul sistemelor
informatice*)
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 278 din 28 aprilie 2009
Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte
state participante la Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea
informatică, deschisă spre semnare la Budapesta la data de 23 noiembrie 2001,
semnatare ale prezentului protocol,
luând în considerare că scopul Consiliului Europei este
acela de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi,
amintind că toate fiinţele umane sunt născute libere şi
egale în demnitate şi în drepturi,
subliniind necesitatea garantării unei aplicări
exhaustive şi eficiente a tuturor drepturilor omului, fără diferenţiere sau
discriminare, astfel cum sunt stipulate în instrumentele europene şi în alte
instrumente internaţionale,
convinse că faptele de natură rasistă şi xenofobă
constituie o violare a drepturilor omului şi o ameninţare pentru statul de
drept şi stabilitatea democratică,
considerând că dreptul intern şi dreptul internaţional
necesită reglementarea unor răspunsuri legale adecvate la propaganda de natură
rasistă şi xenofobă săvârşită prin intermediul sistemelor informatice,
conştiente că propaganda acestor fapte este deseori
incriminată de legislaţiile naţionale,
având în vedere Convenţia privind criminalitatea
informatică, care prevede mijloace flexibile şi moderne de cooperare
internaţională, şi fiind convinse de necesitatea de a armoniza dispoziţiile de
drept substanţial privind lupta împotriva propagandei rasiste şi xenofobe,
conştiente că sistemele informatice oferă un mijloc
fără precedent de facilitare a libertăţii de exprimare şi de comunicare în
lumea întreagă,
recunoscând faptul că libertatea de exprimare
constituie unul dintre principiile fundamentale ale unei societăţi democratice
şi că aceasta constituie una dintre condiţiile esenţiale ale progresului şi
dezvoltării fiecărei fiinţe umane,
preocupate totodată de riscul ca aceste sisteme
informatice să fie utilizate cu rea-credinţă sau într-o manieră abuzivă în
scopul difuzării unei propagande rasiste şi xenofobe,
convinse de necesitatea asigurării unui bun echilibru
între libertatea de exprimare şi o luptă eficientă împotriva faptelor de natură
rasistă şi xenofobă,
recunoscând că prezentul protocol nu aduce atingere
principiilor stabilite în dreptul intern privind libertatea de exprimare,
ţinând cont de instrumentele juridice internaţionale
adecvate în acest domeniu, în special de Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi de Protocolul nr. 12 al acesteia
privind interzicerea generală a discriminării, de
convenţiile Consiliului Europei existente privind
cooperarea în materie penală, în special de Convenţia privind criminalitatea
informatică, Convenţia internaţională a Naţiunilor Unite asupra eliminării
tuturor formelor de discriminare rasială din 21 decembrie 1965, Acţiunea comună
a Uniunii Europene din 15 iulie 1996, adoptată de Consiliu în temeiul art. K.3
din Tratatul asupra Uniunii Europene, referitoare la acţiunea împotriva
rasismului şi xenofobiei,
salutând recentele iniţiative pentru o mai bună
înţelegere şi cooperare la nivel internaţional, în scopul luptei împotriva
criminalităţii informatice şi a rasismului şi xenofobiei,
având în vedere Planul de acţiune adoptat de şefii de
stat şi de guvern din cadrul Consiliului Europei cu ocazia celui de-al doilea
Summit (Strasbourg, 10-11 octombrie 1997), de a identifica răspunsurile comune
la dezvoltarea noilor tehnologii, care să aibă la bază standardele şi valorile
Consiliului Europei,
au convenit următoarele:
*) Traducere.
CAPITOLUL I
Dispoziţii comune
ARTICOLUL 1
Scop
Scopul prezentului protocol este de a completa, pentru
părţile participante la acesta, dispoziţiile Convenţiei privind criminalitatea
informatică, deschisă spre semnare la Budapesta la data de 23 noiembrie 2001
(denumită în continuare Convenţia), privind incriminarea faptelor de
natură rasistă şi xenofobă prin intermediul sistemelor informatice.
ARTICOLUL 2
Definiţii
1. In sensul prezentului protocol, material rasist şi xenofob înseamnă
orice material scris, orice imagine sau orice altă reprezentare de idei ori
teorii, care susţine, încurajează sau incită la ură, discriminare ori violenţă
împotriva oricărei persoane sau a unui grup de persoane, pe considerente de
rasă, culoare, ascendenţă, naţionalitate ori origine etnică, precum şi religie,
dacă este folosit ca pretext pentru oricare dintre aceşti factori.
2. Expresiile şi termenii folosiţi în prezentul protocol
sunt interpretaţi în aceeaşi manieră în care sunt interpretaţi în Convenţie.
CAPITOLUL II
Măsuri care trebuie luate la nivel naţional
ARTICOLUL 3
Distribuirea materialelor rasiste şi xenofobe prin
intermediul sistemelor informatice
1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte
măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiuni, potrivit
dreptului său intern, atunci când sunt comise cu intenţie şi fără drept,
următoarele fapte:
- distribuirea sau alte forme de punere la dispoziţia publicului, prin intermediul unui sistem
informatic, a materialelor rasiste şi xenofobe.
2. O parte îşi poate rezerva dreptul de a nu prevedea
răspunderea penală pentru faptele prevăzute la paragraful 1, atunci când
materialul, aşa cum este definit la art. 2 paragraful 1, susţine, încurajează
sau incită la o discriminare care nu este asociată urii ori violenţei, cu
condiţia ca alte metode eficiente de răspuns să fie disponibile.
3. Fără a prejudicia dispoziţiile paragrafului 2, o
parte îşi poate rezerva dreptul de a nu aplica paragraful 1, în cazul
discriminărilor pentru care aceasta nu poate prevedea, ca urmare a principiilor stabilite în
ordinea sa juridică internă referitoare la libertatea de exprimare, măsurile
eficiente de răspuns prevăzute la paragraful 2.
ARTICOLUL 4
Ameninţarea bazată pe o motivaţie rasistă şi
xenofobă
Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte
măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiuni, potrivit
dreptului său intern, atunci când sunt comise cu intenţie şi fără drept,
următoarele fapte:
- ameninţarea, prin intermediul unui sistem informatic,
cu săvârşirea unei infracţiuni grave, astfel cum este definită în dreptul
intern, (i) a unor persoane pentru motivul apartenenţei la un grup care se
identifică prin rasă, culoare, ascendenţă, naţionalitate ori origine etnică,
precum şi religie, dacă este folosită ca pretext pentru oricare dintre aceste
motive, sau (ii) a unui grup de persoane care se distinge prin una dintre
aceste caracteristici.
ARTICOLUL 5
Insulta având la bază o motivaţie rasistă şi
xenofobă
1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte
măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiuni, potrivit
dreptului său intern, atunci când sunt comise cu intenţie şi fără drept, următoarele
fapte:
- insultarea în public, prin intermediul unui sistem
informatic, (i) a unor persoane, pe motivul apartenenţei la un grup care se
identifică prin rasă, culoare, ascendenţă, naţionalitate ori origine etnică,
precum şi religie, dacă este folosită ca pretext pentru oricare dintre aceste
motive, sau (ii) a unui grup de persoane care se distinge prin una dintre
aceste caracteristici.
2. O parte poate:
a) fie să solicite ca infracţiunea prevăzută la
paragraful 1 să aibă ca efect expunerea la ură, dispreţ sau ridicol a persoanei
ori a grupului de persoane menţionat la paragraful 1;
b) fie să îşi rezerve dreptul de a nu aplica, în
totalitate sau în parte, paragraful 1.
ARTICOLUL 6
Negarea, minimalizarea grosolană, aprobarea sau
justificarea genocidului ori a crimelor împotriva umanităţii
1. Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi alte
măsuri considerate necesare pentru a incrimina ca infracţiuni, potrivit
dreptului său intern, atunci când sunt comise cu intenţie şi fără drept, următoarele fapte:
- distribuirea sau alte forme de punere la dispoziţia
publicului, prin intermediul unui sistem informatic, a materialelor ce neagă, minimalizează în mod grosolan,
aprobă ori justifică actele constitutive ale genocidului sau ale crimelor
împotriva umanităţii, astfel cum sunt definite în dreptul internaţional şi
recunoscute ca atare printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului Militar
Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra la data de 18 aprilie 1945
sau a oricărui alt tribunal internaţional înfiinţat prin instrumente
internaţionale relevante şi a cărui competenţă a fost recunoscută de către acea
parte. 2. O parte poate:
a) fie să solicite că negarea sau minimalizarea
grosolană, prevăzute la paragraful 1, este comisă cu intenţia de a incita la
ură, discriminare sau violenţă împotriva unei persoane ori a unui grup de
persoane, pe considerente de rasă, culoare, ascendenţă, naţionalitate sau
origine etnică ori de religie, dacă este folosită ca pretext pentru oricare
dintre aceste motive;
b) fie să îşi rezerve dreptul de a nu aplica, în
totalitate sau în parte, paragraful 1.
ARTICOLUL 7
Complicitatea
Fiecare parte adoptă măsurile legislative şi de altă
natură care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracţiune, potrivit
dreptului intern, când este comisă în mod intenţionat şi fără drept,
complicitatea la comiterea oricăreia dintre infracţiunile prevăzute de
prezentul protocol, cu intenţia ca o asemenea infracţiune să fie comisă.
CAPITOLUL III
Relaţiile dintre Convenţie şi prezentul protocol
ARTICOLUL 8
Relaţiile dintre Convenţie şi prezentul protocol
1. Art. 1, 12, 13, 22, 41,44, 45 şi 46 din Convenţie se
aplică, mutatis mutandis, acestui protocol.
2. Părţile extind aria de aplicare a măsurilor
definite la art. 14-21 şi 23-35 din Convenţie articolelor 2-7 din prezentul
protocol.
CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 9
Exprimarea consimţământului de a deveni parte
1. Prezentul protocol este deschis spre semnare statelor semnatare ale Convenţiei, care îşi pot exprima
consimţământul să devină parte prin:
a) semnarea fără rezerve de ratificare, acceptare ori
aprobare; sau
b) semnarea sub rezerva ratificării, acceptării sau
aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau
aprobare.
2. Un stat nu poate semna prezentul protocol fără
rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, nici nu poate depune un
instrument de ratificare, acceptare sau aprobare decât dacă a depus sau depune
simultan un instrument de ratificare, acceptare sau aprobare a Convenţiei.
3. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare
sunt înmânate secretarului general al Consiliului Europei.
ARTICOLUL 10
Intrarea în vigoare
1. Prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a
lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni
de la data la care 5 state şi-au exprimat consimţământul de a deveni parte la
prezentul protocol în conformitate cu prevederile art. 9.
2. Pentru orice stat care îşi va exprima ulterior
consimţământul de a deveni parte la prezentul protocol, acesta va intra în
vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de
la data semnării sale, fără rezerva ratificării, acceptării, aprobării sau
depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare
sau aprobare.
ARTICOLUL 11
Aderarea
1. După intrarea în vigoare a prezentului protocol,
orice stat care a aderat la Convenţie va putea adera, de asemenea, la prezentul
protocol.
2. Aderarea se va efectua prin înaintarea către
secretarul general al Consiliului Europei a unui instrument de aderare care va
produce efecte începând din prima zi a lunii care urmează expirării unei
perioade de 3 luni după data depunerii sale.
ARTICOLUL 12
Rezerve şi declaraţii
1. Rezervele şi declaraţiile formulate de către o parte
privind o dispoziţie a Convenţiei se vor aplica şi prezentului protocol, cu
excepţia cazului în care partea declară altfel în momentul semnării sau al
depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.
2. Printr-o notificare scrisă
adresată secretarului general al Consiliului Europei, orice parte poate, în
momentul semnării sau al depunerii instrumentului de ratificare, acceptare,
aprobare ori aderare, să declare că se prevalează de dreptul de a formula
rezerva/rezervele prevăzută/prevăzute de art. 3, 5 şi 6 din prezentul protocol.
Totodată, o parte, în ceea ce priveşte prevederile prezentului protocol, se
poate prevala de rezerva/rezervele prevăzută/prevăzute de art. 22 paragraful 2
şi de art. 41 paragraful 1 din Convenţie, indiferent de modul de implementare
de către parte a Convenţiei. Nicio altă rezervă nu poate fi făcută.
3. Printr-o notificare scrisă adresată secretarului
general al Consiliului Europei, orice parte poate, în momentul semnării sau al
depunerii instrumentului de ratificare, acceptare, aprobare ori aderare, să
declare că se prevalează de posibilitatea de a prevedea elemente suplimentare,
astfel cum prevăd art. 5 paragraful 2 lit. a) şi art. 6 paragraful 2 lit. a)
din prezentul protocol.
ARTICOLUL 13
Statutul şi retragerea rezervelor
1. O parte care a formulat o rezervă în conformitate cu
art. 12 o va putea retrage în totalitate sau în parte de îndată ce
împrejurările o permit. Această retragere va intra în vigoare de la data
primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei. Dacă
notificarea prevede că retragerea rezervei va intra în vigoare la o dată
precizată în aceasta şi această dată este ulterioară datei la care notificarea a fost primită de
secretarul general, retragerea va intra în vigoare la acea dată.
2. Secretarul general poate solicita periodic părţilor
care au făcut una sau mai multe rezerve, în conformitate cu art. 12, să ia în
considerare retragerea acestora.
ARTICOLUL 14
Aplicare teritorială
1. Orice parte poate, în
momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare,
acceptare, aprobare ori aderare, să specifice teritoriul sau teritoriile pe
care se va aplica prezentul protocol.
2. Orice parte poate, ulterior, printr-o declaraţie
adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea
prezentului protocol asupra oricărui alt teritoriu specificat în declaraţie. In
privinţa acestui teritoriu prezentul protocol va intra în vigoare în prima zi a
lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii
declaraţiei de către secretarul general.
3. Orice declaraţie făcută în aplicarea celor două
paragrafe precedente poate fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu
specificat în această declaraţie, printr-o notificare adresată secretarului
general al Consiliului Europei. Retragerea va produce efecte în prima zi a
lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii
notificării respective de către secretarul general.
ARTICOLUL 15
Denunţarea
1. In orice moment, orice parte poate denunţa
prezentul protocol prin notificare adresată secretarului general al Consiliului
Europei.
2. Denunţarea va produce efecte în prima zi a lunii
care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii notificării
de către secretarul general.
ARTICOLUL 16
Notificarea
Secretarul general al Consiliului Europei notifică
statelor membre ale Consiliului Europei sau statelor nemembre care au luat
parte la elaborarea prezentului protocol, precum şi fiecărui stat care a aderat
la acesta sau a fost invitat să adere la acesta:
a) orice semnare;
b) depunerea oricărui instrument de ratificare,
acceptare, aprobare sau aderare;
c) orice alt act, notificare sau comunicare care are
legătură cu prezentul protocol.
In acest sens, subsemnaţii, pe deplin autorizaţi în
acest scop, au semnat prezentul protocol.
Incheiat la Strasbourg la data de 28 ianuarie 2003, în
limbile engleză şi franceză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur
exemplar, care va fi depus la Arhivele Consiliului Europei. Secretarul general
al Consiliului Europei va transmite o copie certificată conformă cu originalul
fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei, statelor nemembre care
au luat parte la elaborarea prezentului protocol şi oricărui stat care a fost
invitat să adere la acesta.