Regulament Nr.0 din 24.10.2005

Capitolul I Organizarea Senatului Secţiunea 1 Constituirea Senatului Articolul 1
(1)Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
(2)Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat. Articolul 2
(1)Senatul este ales pentru un mandat de 4 ani care se prelungeşte, de drept, numai în condiţiile excepţionale prevăzute de Constituţie.
(2)Senatul se organizează şi funcţionează potrivit dispoziţiilor Constituţiei, legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor şi prezentului regulament. Articolul 3Senatul nou-ales se întruneşte în locul, ziua şi la ora stabilite prin decretul de convocare emis de Preşedintele României, în cel mult 20 de zile de la alegeri, potrivit art. 63 alin. (3) din Constituţia României, republicată. Articolul 4
(1)Senatul legal constituit alege Biroul permanent.
(2)Până la alegerea Biroului permanent, lucrările plenului Senatului sunt conduse de cel mai în vârstă senator, în calitate de preşedinte decan de vârstă, asistat de cei mai tineri 4 senatori, în calitate de secretari asistenţi. În situaţia în care 2 sau mai mulţi senatori au aceeaşi dată de naştere, desemnarea se face în ordinea alfabetică a numelui.
(3)Imposibilitatea exercitării atribuţiilor de către preşedintele decan de vârstă ori de către unul sau mai mulţi secretari asistenţi, indiferent de motiv, se constată prin votul majorităţii senatorilor şi atrage, de drept, înlocuirea acestora cu următorii senatori, potrivit criteriilor prevăzute la alin. (2).
(4)Refuzul exercitării atribuţiilor de către preşedintele decan de vârstă ori de către unul sau mai mulţi secretari asistenţi, indiferent de motiv, se comunică personal în plenul Senatului şi atrage, de drept, înlocuirea sa potrivit dispoziţiilor prevăzute la alin. (2).
(5)Până la alegerea Biroului permanent pot avea loc numai dezbateri cu privire la validarea mandatelor de senator, a procedurilor necesare depunerii jurământului sau legate de constituirea noului Senat. Articolul 5
(1)Pentru validarea mandatelor, Senatul alege în prima sa şedinţa o comisie compusă din 15 senatori.
(2)Numărul senatorilor care sunt propuşi în Comisia de validare de fiecare partid, organizaţie a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţă politică sau alianţă electorală este în funcţie de numărul membrilor săi raportat la numărul total al senatorilor şi se stabileşte prin negocieri realizate de reprezentanţii acestora.
(3)Partidele, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţele politice sau alianţele electorale fac propuneri nominale în limita numărului stabilit potrivit alin. (2).
(4)Propunerile nominale se transmit secretarilor asistenţi. Preşedintele decan de vârstă prezintă aceste propuneri plenului Senatului în ordinea numărului de senatori ai fiecărui partid, fiecărei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, fiecărei alianţe politice sau alianţe electorale. Senatul hotărăşte asupra propunerilor cu votul majorităţii senatorilor prezenţi.
(5)Nu pot să facă parte din comisia de validare senatorii împotriva cărora au fost înregistrate, la Senat, sesizări motivate de invalidare a mandatului, anterior constituirii comisiei. Articolul 6
(1)Comisia de validare îşi începe de îndată activitatea, alegându-şi un preşedinte şi 2 vicepreşedinţi, care alcătuiesc biroul comisiei şi se organizează în 4 grupe de lucru cuprinzând fiecare câte 3 membri. Alegerea acestora se face prin votul deschis al membrilor comisiei.
(2)Desemnarea preşedintelui şi a vicepreşedinţilor se face prin negociere, potrivit configuraţiei politice rezultate din alegeri. Articolul 7
(1)Secretarul general al Senatului preia dosarele privind alegerea senatorilor de la Biroul Electoral Central şi le predă preşedintelui Comisiei de validare, după constituirea acesteia.
(2)Preşedintele Comisiei de validare împreună cu vicepreşedinţii repartizează grupelor de lucru dosarele privind alegerea senatorilor primite de la Biroul Electoral Central, în ordinea circumscripţiilor electorale, cu excepţia celor referitoare la membrii comisiei.
(3)Verificarea legalităţii alegerii senatorilor se face de către grupele de lucru. Verificarea legalităţii alegerii senatorilor care compun grupele de lucru se face de către biroul Comisiei de validare, iar a membrilor biroului, de către cei 12 membri ai grupelor de lucru.
(4)Grupele de lucru, respectiv biroul Comisiei de validare, sunt obligate să prezinte, în scris, în plenul comisiei propunerile de validare sau invalidare privind dosarele repartizate în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Propunerile grupelor de lucru şi a biroului Comisiei de validare se adoptă cu votul majorităţii membrilor acestora.
(5)După expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesoluţionate, precum şi a dosarelor membrilor biroului Comisiei de validare se face în plenul comisiei.
(6)Comisia de validare se pronunţa prin votul majorităţii membrilor săi asupra propunerilor referitoare la validarea sau invalidarea alegerii senatorilor, precum şi asupra contestaţiilor primite în termen de 4 zile de la constituirea sa.
(7)Contestaţiile pot fi formulate de cetăţeni români cu drept de vot. Articolul 8
(1)Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui senator în cazul în care constată că alegerea acestuia s-a făcut prin încălcarea dispoziţiilor legii electorale privind candidatura sau obţinerea mandatului ori în situaţii de fraudă dovedită sau recunoscută.
(2)Audierea senatorilor pentru care s-a propus invalidarea alegerii este obligatorie atât în cadrul Comisiei de validare, cât şi în plenul Senatului. În faţa Comisiei de validare cel în cauză îşi poate alege un apărător dintre membrii Senatului sau poate fi asistat de un avocat cu drept de a pune concluzii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Articolul 9În cel mult 5 zile de la constituire Comisia de validare întocmeşte un raport în care nominalizează senatorii pentru care propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea propunerilor de invalidare. Articolul 10Raportul este aprobat de Comisia de validare cu votul majorităţii membrilor acesteia. Opiniile diferite se consemnează şi fac parte din raport. Articolul 11Senatul se întruneşte, de drept, în a 5-a zi de la constituirea Comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului prezentat de preşedintele acesteia. Articolul 12
(1)Senatul hotărăşte prin vot asupra listei cuprinzând numele şi prenumele senatorilor propuşi pentru validarea alegerii, ordonaţi pe circumscripţii electorale.
(2)Senatul dezbate şi hotărăşte prin vot cu privire la fiecare senator propus pentru invalidare.
(3)Hotărârea privind validarea sau invalidarea alegerii senatorilor se adoptă cu votul majorităţii senatorilor. Articolul 13
(1)Senatorii a căror alegere a fost validată depun jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor, în condiţiile prevăzute de lege.
(2)Refuzul de a depune jurământul atrage pierderea mandatului. Articolul 14
(1)Senatul este legal constituit după validarea mandatelor a trei pătrimi din numărul total de senatori.
(2)Validarea mandatului de senator presupune validarea alegerii senatorului, precum şi depunerea jurământului de către acesta. Articolul 15Atribuţiile Comisiei de validare revin Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, odată cu constituirea acesteia, iar Comisia de validare îşi încetează activitatea. Secţiunea a 2-a Grupurile parlamentare Articolul 16
(1)După validare şi depunerea jurământului, senatorii se constituie în grupuri parlamentare, care sunt structuri interne ale Senatului. Un senator poate face parte dintr-un singur grup parlamentar.
(2)Un grup parlamentar poate fi constituit şi poate funcţiona numai dacă cuprinde cel puţin 7 senatori, care au fost aleşi pe listele aceluiaşi partid, ale aceleiaşi organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţe politice sau alianţe electorale.
(3)Senatorii membri ai unui partid politic sau ai unei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale nu pot constitui decât un singur grup parlamentar.
(4)Senatorii care au fost aleşi pe listele unei alianţe electorale sau ale unei alianţe politice pot constitui fie grupuri parlamentare ale partidelor sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale componente, fie un singur grup parlamentar al alianţei. Partidele sau organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pot constitui şi grupuri comune.
(5)Senatorii aparţinând partidelor sau organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu întrunesc numărul necesar pentru a forma un grup parlamentar se pot afilia altor grupuri parlamentare sau pot constitui grupul parlamentar mixt.
(6)Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător şi senatorilor aleşi sau deveniţi independenţi.
(7)Constituirea unui grup parlamentar care să reprezinte sau să poarte denumirea unui partid, a unei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, a unei alianţe electorale sau alianţe politice care nu a obţinut mandate de senator în alegeri este interzisă. Articolul 17Grupurile parlamentare îşi aleg un lider, unul sau 2 vicelideri şi un secretar. La începutul fiecărei sesiuni ordinare conducerea grupurilor parlamentare este anunţată în plenul Senatului. Articolul 18
(1)Liderul grupului parlamentar are următoarele atribuţii:a)prezintă Senatului denumirea grupului, precum şi componenţa sa numerică şi nominală;b)prezintă Senatului reprezentanţii grupului pentru negocierile privind compunerea Biroului permanent, precum şi pentru compunerea comisiilor Senatului şi a birourilor comisiilor Senatului;c)prezintă Senatului candidaţii grupului pentru funcţiile din Biroul permanent;d)participă, fără drept de vot, la şedinţele Biroului permanent;e)poate cere continuarea, întreruperea sau încheierea dezbaterilor, cu respectarea prevederilor prezentului regulament;f)poate solicita lista nominală a voturilor exprimate cu prilejul dezbaterilor în plenul Senatului;g)poate contesta rezultatul votului exprimat în plenul Senatului;h)poate cere pauză pentru consultări în grupul parlamentar al cărui lider este sau, după caz, cu ceilalţi lideri ai grupurilor parlamentare;i)poate propune modalitatea de vot;j)poate propune, în numele grupului parlamentar, retrimiterea proiectului de lege la comisia sesizată în fond;k)poate propune completarea sau modificarea ordinii de zi;l)anunţa modificările privind participarea membrilor grupului la comisiile Senatului;m)cere, în numele grupului parlamentar, revocarea membrilor Biroului permanent sau a membrilor birourilor comisiilor propuşi de grupul pe care îl reprezintă;n)informează membrii grupului asupra activităţilor Senatului şi ale comisiilor Senatului;o)reprezintă grupul ori de câte ori este nevoie în activitatea Senatului;p)îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin regulamentul grupului sau decise prin votul grupului.
(2)Unul dintre viceliderii grupului îl înlocuieşte pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie, în baza mandatului dat de acesta.
(3)Secretarul grupului asigură întocmirea documentelor necesare grupului. Articolul 19
(1)Orice modificare intervenită în conducerea sau în componenţa unui grup parlamentar se aduce la cunoştinţa, în scris, preşedintelui Senatului, sub semnătura liderului de grup.
(2)Preşedintele de şedinţa informează senatorii, în prima şedinţă publică, asupra modificărilor intervenite în componenţa sau în conducerea grupurilor parlamentare. Articolul 20Repartizarea locurilor ce urmează a fi ocupate de grupurile parlamentare, precum şi de senatorii independenţi, în sala de şedinţa, se stabileşte, prin negociere, de liderii grupurilor parlamentare, avându-se în vedere ordinea descrescătoare a mărimii grupurilor. Articolul 21
(1)Grupurile parlamentare îşi constituie un secretariat tehnic ale cărui mărime şi structură se stabilesc de Biroul permanent, în funcţie de mărimea grupurilor.
(2)Persoanele care compun secretariatele tehnice ale grupurilor parlamentare sunt angajate potrivit legii.
(3)Numirea şi eliberarea din funcţie a personalului secretariatelor tehnice ale grupurilor parlamentare se fac prin ordin al secretarului general al Senatului, la propunerea grupului parlamentar respectiv, prin liderul acestuia. Articolul 22
(1)Grupurile parlamentare au dreptul la mijloacele de transport şi la logistica necesară în vederea desfăşurării activităţii, stabilite de Biroul permanent, în funcţie de mărimea grupurilor.
(2)În funcţie de posibilităţi, Biroul permanent asigură logistică şi senatorilor care nu au aderat la nici un grup parlamentar. Secţiunea a 3-a Biroul permanent al Senatului Articolul 23
(1)După constituirea legală a Senatului se aleg preşedintele Senatului şi ceilalţi membri ai Biroului permanent al acestuia.
(2)Biroul permanent al Senatului se compune din: preşedintele Senatului, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori. Preşedintele Senatului este şi preşedintele Biroului permanent.
(3)Apartenenţa politică a membrilor Biroului permanent, în care se include şi preşedintele Senatului, trebuie să reflecte configuraţia politică rezultată din alegeri, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicată.
(4)Senatorul care a fost ales independent se poate autopropune. Articolul 24
(1)Preşedintele Senatului este ales, prin vot secret, cu buletine de vot pe care sunt înscrise, în ordinea descrescătoare a mărimii grupului parlamentar, numele şi prenumele tuturor candidaţilor propuşi de liderii grupurilor parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singură propunere.
(2)Este declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a întrunit, la primul tur de scrutin, votul majorităţii senatorilor.
(3)Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul de voturi necesar, se organizează un al doilea tur de scrutin, la care participă primii 2 candidaţi care au obţinut cel mai mare număr de voturi sau, după caz, toţi candidaţii care s-au clasat pe primul loc la egalitate de voturi ori primul clasat şi toţi candidaţii care s-au clasat pe locul al doilea, cu un număr egal de voturi; va fi declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a obţinut votul majorităţii senatorilor.
(4)După cel de-al doilea tur de scrutin, în cazul în care candidatul aflat pe primul loc nu a obţinut votul majorităţii senatorilor, se organizează noi tururi de scrutin, la care participă candidaţi după sistemul prevăzut la alin. (3), în urma cărora va fi declarat ales preşedinte al Senatului candidatul care a întrunit majoritatea voturilor senatorilor prezenţi.
(5)Constatarea rezultatelor votului şi întocmirea procesului-verbal se fac de către o comisie constituită din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar. Articolul 25
(1)Preşedintele este ales pe durata mandatului Senatului.
(2)Odată cu alegerea preşedintelui Senatului, activitatea preşedintelui de vârstă încetează. Articolul 26
(1)Propunerea de repartizare a celorlalte funcţii din Biroul permanent se stabileşte, după alegerea preşedintelui, pentru toate sesiunile legislaturii, respectând configuraţia politică a Senatului rezultată din alegeri, prin negocieri între reprezentanţii grupurilor parlamentare.
(2)Numărul de reprezentanţi în Biroul permanent ai fiecărui grup parlamentar, în care se include şi preşedintele Senatului, trebuie să respecte ponderea numărului de senatori ai fiecărui grup faţă de numărul total de senatori, atât în fiecare sesiune, cât şi pe întreaga legislatură, potrivit art. 64 alin. (5) din Constituţia României, republicată.
(3)În cazul în care nu se ajunge la un acord în cel mult 3 zile, problemele rămase în divergenţă se supun plenului Senatului, care decide prin votul majorităţii membrilor săi.
(4)Constatarea rezultatelor votului şi întocmirea procesului-verbal se fac de către comisia prevăzuta la art. 24 alin. (5). Articolul 27
(1)Alegerea vicepreşedinţilor, secretarilor şi chestorilor se face la începutul fiecărei sesiuni ordinare, conform art. 26 alin. (1) şi (2).
(2)În vederea depunerii propunerilor nominale, Senatul validează prin votul majorităţii senatorilor repartizarea funcţiilor din Biroul permanent ce revin fiecărui grup parlamentar în acea sesiune.
(3)Propunerile nominale pentru funcţiile de vicepreşedinte, secretar şi chestor repartizate se anunţa în plenul Senatului de către liderii grupurilor parlamentare respective. Lista candidaţilor propuşi pentru funcţiile din Biroul permanent se supune în întregime votului Senatului şi se aprobă cu majoritatea voturilor senatorilor. Dacă nu se realizează această majoritate se organizează un nou tur de scrutin, în care lista este aprobată cu majoritatea voturilor senatorilor prezenţi. Articolul 28
(1)Odată cu alegerea celorlalţi membri ai Biroului permanent, activitatea secretarilor asistenţi desemnaţi în condiţiile art. 4 încetează.
(2)În locul secretarilor asistenţi a căror activitate a încetat, preşedintele Senatului va nominaliza 2 dintre secretarii aleşi în calitate de secretari de şedinţa, cu respectarea următoarelor reguli: un secretar de la majoritate, unul de la opoziţie şi cu observarea art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicată. Articolul 29Calitatea de preşedinte al Senatului, de vicepreşedinte, secretar sau chestor încetează, înainte de expirarea mandatului, ca urmare a pierderii calităţii de senator, potrivit art. 70 alin. (2) din Constituţia României, republicată, a demisiei din funcţie sau a revocării în condiţiile prezentului regulament. Articolul 30
(1)Revocarea din funcţie a preşedintelui Senatului poate fi propusă la cererea a minimum o treime din numărul total al senatorilor, în cel puţin una dintre următoarele împrejurări:a)încalcă prevederile Constituţiei;b)încalcă grav sau în mod repetat prevederile Regulamentului Senatului ori ale Regulamentului şedinţelor comune.
(2)Revocarea din funcţia de preşedinte al Senatului poate fi propusă şi de jumătate plus unu din numărul total al senatorilor.
(3)Propunerea de revocare prevăzuta la alin. (1) sau (2)se face în scris, sub semnătura iniţiatorilor, o singură dată într-o sesiune.
(4)Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care analizează, în prima sa şedinţa, îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) sau (2) şi decide, prin vot, introducerea acesteia în proiectul de ordine de zi a următoarei şedinţe de plen. Articolul 31
(1)Preşedintele Senatului căruia i s-a cerut revocarea nu poate conduce şedinţa Biroului permanent sau pe cea de plen în care se discută revocarea sa.
(2)La conducerea şedinţelor prevăzute la alin. (1), preşedintele Senatului va fi înlocuit de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de Biroul permanent. Articolul 32
(1)Propunerea de revocare se prezintă în plenul Senatului. Dacă propunerea de revocare este aprobată prin votul secret al majorităţii senatorilor, funcţia de preşedinte devine vacantă şi, imediat, se organizează alegeri în conformitate cu prevederile art. 24.
(2)Pe perioada vacanţei funcţiei de preşedinte al Senatului, atribuţiile acestuia vor fi îndeplinite de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de Biroul permanent.
(3)După alegerea unui nou preşedinte al Senatului se renegociază, dacă este cazul, de îndată, repartizarea celorlalte funcţii din Biroul permanent, procedându-se potrivit dispoziţiilor prezentului regulament, astfel încât noul Birou permanent să reflecte configuraţia politică rezultată din alegeri. Articolul 33
(1)Revocarea oricăruia dintre ceilalţi membri ai Biroului permanent poate fi solicitată de grupul parlamentar care l-a propus.
(2)Propunerea de revocare se depune la Biroul permanent, care decide introducerea ei în proiectul de ordine de zi a următoarei şedinţe de plen. Articolul 34Vicepreşedintele sau secretarul căruia i s-a propus revocarea nu poate participa, după caz, la conducerea şedinţei Biroului permanent sau la conducerea celei de plen, în care se discută această cerere, dar îşi poate exercita dreptul de vot. Articolul 35Propunerea de revocare se prezintă în plenul Senatului. Dacă propunerea de revocare este aprobată cu votul secret al majorităţii senatorilor, funcţia respectivă din Biroul permanent devine vacantă şi, în aceeaşi şedinţa, liderul grupului parlamentar anunţa nominalizarea altui candidat care este supus votului plenului Senatului. Articolul 36
(1)Biroul permanent al Senatului are următoarele atribuţii:a)propune datele de începere şi de terminare ale fiecărei sesiuni a Senatului, cu respectarea art. 66 alin. (1) din Constituţia României, republicată;b)cere preşedintelui Senatului convocarea în sesiune extraordinară, conform art. 66 alin. (2) din Constituţia României, republicată;c)propune înscrierea pe ordinea de zi a aprobării Regulamentului Senatului sau a modificărilor acestuia;d)pregăteşte şi asigură desfăşurarea în bune condiţii a lucrărilor Senatului;e)primeşte proiectele de lege sau propunerile legislative şi decide:– reţinerea proiectului la Senat şi sesizarea comisiilor permanente competenţe în vederea întocmirii rapoartelor şi avizelor, în cazul în care Senatul este competent să dezbată şi să adopte ca primă Cameră sesizată, precum şi în cazul în care Senatul este sesizat de către Camera Deputaţilor;– transmiterea proiectelor de lege sau a propunerilor legislative Camerei Deputaţilor, în cazul în care aceasta este competentă să le dezbată şi să le adopte ca primă Cameră sesizată, ca urmare a hotărârii plenului Senatului şi cu avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări;f)dispune difuzarea proiectelor de lege, a propunerilor legislative sau a rapoartelor comisiilor tuturor senatorilor, după îndeplinirea cerinţei prevăzute la lit. e) şi publicarea acestora pe site-ul Senatului;g)stabileşte, cu consultarea preşedinţilor comisiilor, repartizarea proiectelor de lege şi a iniţiativelor legislative către comisii pentru amendamente, avize şi întocmirea rapoartelor, precum şi termenul pentru fiecare dintre acestea;h)întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinţelor Senatului şi programul de activitate, cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare, a preşedinţilor comisiilor permanente şi a reprezentantului Guvernului pentru relaţia cu Parlamentul, şi dispune publicarea acestora pe site-ul Senatului;i)stabileşte, cu consultarea liderilor grupurilor parlamentare, timpul total de dezbatere şi alocarea acestuia pentru luări de cuvânt la dezbaterile politice, precum şi timpul total necesar şi alocarea acestuia pentru luări de cuvânt la declaraţiile politice;j)organizează relaţiile Senatului cu parlamentele altor state sau cu organizaţiile parlamentare internaţionale;k)supune spre aprobare Senatului componenţa numerică şi nominală a delegaţiilor la organizaţiile parlamentare internaţionale, pe baza deciziilor negociate de reprezentanţii grupurilor parlamentare;l)supune aprobării Senatului proiectul de buget al acestuia şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar;m)aprobă regulamentele comisiilor permanente;n)exercită controlul financiar-contabil intern, prin intermediul chestorilor, şi ia hotărârile ce se impun în acest domeniu;o)supune aprobării Senatului structura serviciilor acestuia;p)propune Senatului numirea sau revocarea secretarului general şi a secretarului general adjunct;q)aprobă statul de funcţii şi regulamentele de organizare şi funcţionare a serviciilor Senatului, la propunerea secretarului general;r)controlează activitatea serviciilor Senatului;s)aprobă Regulamentul privind paza şi accesul în sediul Senatului;s,)adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru senatori şi aparatul tehnic;t)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament sau hotărâte de Senat.
(2)Dezbaterile Biroului permanent al Senatului se consemnează în stenograme şi procese-verbale şi se înregistrează audio. La decizia Biroului permanent, se pot realiza şi înregistrări video ale şedinţelor.
(3)Senatorii pot obţine, de îndată, copii de pe stenogramele Biroului permanent, cu excepţia părţilor declarate confidenţiale prin votul Biroului permanent, care pot fi numai consultate. Articolul 37
(1)Biroul permanent se convoacă din oficiu de către preşedintele Senatului sau la solicitarea a cel puţin 5 dintre ceilalţi membri ai săi, a unui grup parlamentar sau a cel puţin 7 senatori independenţi.
(2)Convocarea trebuie însoţită de o propunere de ordine de zi şi, eventual, de o propunere privind invitarea altor persoane la anumite puncte de pe ordinea de zi.
(3)Biroul permanent invită la lucrările sale liderii grupurilor parlamentare, preşedinţii comisiilor parlamentare sau alte persoane, ori de câte ori consideră necesar. Articolul 38
(1)Biroul permanent lucrează în prezenţa majorităţii membrilor săi şi adoptă hotărârile cu votul deschis al majorităţii membrilor prezenţi. Hotărârile importante se publică pe site-ul Senatului.
(2)Oricare membru al Biroului permanent poate cere consemnarea în stenogramă sau în procesul-verbal a rezultatului nominal al votului. Articolul 39
(1)Preşedintele Senatului are următoarele atribuţii:a)convoacă Senatul în sesiuni ordinare şi extraordinare;b)conduce lucrările Senatului şi asigură respectarea programului orar şi a ordinii de zi;c)acordă cuvântul, moderează discuţiile, sintetizează problemele supuse dezbaterii, stabileşte ordinea votării explică semnificaţia votului şi anunţa rezultatul votului;d)asigură menţinerea ordinii în timpul dezbaterilor şi respectarea Constituţiei şi a Regulamentului Senatului;e)convoacă şi conduce lucrările Biroului permanent;f)reprezintă Senatul în relaţiile cu Preşedintele României, Camera Deputaţilor, Guvernul, Curtea Constituţională, precum şi cu alte autorităţi şi instituţii interne ori internaţionale;g)poate sesiza Curtea Constituţională, în condiţiile prevăzute la art. 146 lit. a), b), c) şi e) din Constituţia României, republicată;h)dispune de fondul preşedintelui, conform legii şi în limitele prevederilor bugetare;i)aprobă decontarea cheltuielilor pentru deplasările în străinătate;j)aprobă indemnizaţiile persoanelor utilizate în cadrul Senatului în calitate de colaboratori, precum şi decontarea cheltuielilor suportate de persoanele invitate la Senat, potrivit legii;k)prezintă Biroului permanent rapoarte anuale privind utilizarea fondului preşedintelui;l)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament sau hotărâte de Senat.
(2)Preşedintele Senatului asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României, conform art. 98 din Constituţia României, republicată. Articolul 40
(1)Vicepreşedinţii îndeplinesc atribuţiile stabilite de Biroul permanent sau încredinţate de preşedintele Senatului.
(2)Vicepreşedinţii conduc activitatea Biroului permanent şi a Senatului, la solicitarea preşedintelui sau, în absenţa acestuia, prin decizie.
(3)În perioada în care preşedintele Senatului asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al României, atribuţiile preşedintelui Senatului se exercită de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de preşedintele Senatului.
(4)Fiecare vicepreşedinte coordonează şi activitatea unor comisii permanente stabilite de Biroul permanent.
(5)În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. (4), vicepreşedintele coordonator poate participa la lucrările comisiilor, fără drept de vot, prezentând informări Biroului permanent. Articolul 41
(1)Secretarii Senatului au următoarele atribuţii curente în activitatea de legiferare:a)participă la conducerea şedinţelor de plen, asistându-l pe preşedintele Senatului în ordinea hotărâtă de Biroul permanent, aparţinând, de regulă, unul majorităţii şi celălalt opoziţiei;b)semnalează preşedintelui înscrierile la cuvânt, în ordinea în care acestea au fost făcute;c)prezintă preşedintelui propunerile, amendamentele şi orice alte comunicări adresate Senatului;d)urmăresc prezenţa senatorilor la lucrări;e)verifică cvorumul de şedinţa şi efectuează apelul nominal, din dispoziţia preşedintelui;f)consemnează rezultatul votului atunci când acest lucru se impune;g)răspund de evidenţă hotărârilor adoptate;h)urmăresc întocmirea stenogramelor şi verifică transmiterea lor spre publicare în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a;i)urmăresc evidenţa situaţiei proiectelor de lege şi a propunerilor legislative înregistrate la Senat şi ţin legătura cu autorităţile publice implicate în procedura de legiferare, potrivit repartizării Biroului permanent;j)urmăresc avizele preliminare, necesare pentru propunerile legislative;k)urmăresc evidenţa proiectelor de lege şi a propunerilor legislative transmise de la Camera Deputaţilor pentru care Senatul decide în mod definitiv;l)îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament, hotărâte de Biroul permanent sau de Senat.
(2)Atribuţiile prevăzute la alin. (1) lit. g)-k) se îndeplinesc prin serviciile Senatului. Articolul 42
(1)Chestorii Senatului au următoarele atribuţii:a)prezintă Senatului proiectul de buget şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar anual;b)verifică modul de gestionare a patrimoniului şi exercită controlul financiar intern asupra cheltuielilor efectuate;c)verifică funcţionarea şi calitatea serviciilor Senatului, potrivit repartizării Biroului permanent;d)asigură menţinerea ordinii în timpul şedinţelor de plen şi în întregul sediu al Senatului;e)îndeplinesc orice alte atribuţii prevăzute de lege, de prezentul regulament, hotărâte de Biroul permanent sau de Senat.
(2)Chestorii prezintă informări Biroului permanent, iar la sfârşitul fiecărei sesiuni ordinare prezintă Senatului un raport cu privire la rezultatele controalelor efectuate. Secţiunea a 4-a Comisiile Senatului1. Dispoziţii comune Articolul 43Comisiile sunt structuri interne de lucru ale Senatului, constituite pentru pregătirea activităţii de legiferare, precum şi pentru realizarea funcţiei de control parlamentar. Articolul 44
(1)Senatul îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă, comisii speciale, inclusiv comisii paritare de mediere, sau comisii comune cu Camera Deputaţilor.
(2)Numărul comisiilor de anchetă, speciale sau comune, denumirea şi competenta fiecărei astfel de comisii, precum şi numărul membrilor acestora se hotărăsc de către Senat, la propunerea Biroului permanent. Articolul 45
(1)Numărul locurilor în comisii, ce revine fiecărui grup parlamentar, se stabileşte, în termenul hotărât de Biroul permanent, prin negocieri între reprezentanţii grupurilor parlamentare, astfel încât să se respecte configuraţia politică a Senatului rezultată din alegeri. În cazul în care unul dintre membrii comisiei demisionează din grupul parlamentar care l-a propus, liderul grupului respectiv poate propune un alt reprezentant.
(2)Problemele rămase în divergenţă după termenul stabilit la alin. (1) se supun direct votului Senatului. Articolul 46
(1)Propunerile nominale se anunţa de către liderii grupurilor parlamentare în termenul stabilit de Biroul permanent, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicată.
(2)Toţi senatorii, cu excepţia preşedintelui Senatului, sunt obligaţi să facă parte din cel puţin o comisie permanentă.
(3)Un senator nu poate face parte din mai mult de două comisii permanente, cu excepţia Comisiei pentru regulament.
(4)Senatul aprobă componenţa nominală a fiecărei comisii cu votul deschis al majorităţii senatorilor prezenţi. Articolul 47Liderii grupurilor parlamentare pot anunţa oricând decizia grupului de a opera schimbări între membrii grupului privind apartenenţa la comisii, cu respectarea numărului total al membrilor comisiei, a numărului de reprezentanţi ai grupului respectiv şi a prevederilor art. 46 alin. (3). Schimbările se supun votului Senatului. Articolul 48
(1)Comisiile sunt conduse de un birou compus din: un preşedinte, un vicepreşedinte şi un secretar.
(2)Un senator poate face parte din biroul de conducere al unei singure comisii permanente. Articolul 49Componenţa membrilor birourilor comisiilor pe grupuri parlamentare se stabileşte prin negocieri între reprezentanţii acestora, astfel încât să se respecte configuraţia politică a Senatului rezultată din alegeri, precum şi principiul consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicată. Componenţa astfel stabilită se supune votului plenului Senatului. Articolul 50
(1)Propunerile nominale pentru funcţiile din birourile comisiilor se fac prin lider de grupurile parlamentare cărora le-au fost atribuite, cu observarea principiului prevăzut de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicată.
(2)În prima şedinţă a comisiilor, convocată de preşedintele Senatului, se aduce la cunoştinţa membrilor acestora componenţa birourilor, negociată potrivit alin. (1). Articolul 51
(1)Revocarea unui membru al biroului comisiei se face de către grupul care l-a desemnat.
(2)Funcţia respectivă devine vacantă, iar grupul parlamentar, prin liderul său, face o nouă desemnare.
(3)Pierderea calităţii de membru al unui grup parlamentar atrage încetarea de drept a funcţiei de conducere în cadrul unei comisii parlamentare. Articolul 52Locurile vacante din birourile comisiilor sunt ocupate numai de către senatori aparţinând grupului parlamentar căruia i-a fost atribuită funcţia respectivă, nominalizaţi de liderul grupului, potrivit art. 49. Articolul 53Comisiile adoptă propriul regulament de organizare şi funcţionare, care se supune aprobării Biroului permanent şi se revizuieşte ori de câte ori este necesar. Articolul 54Biroul fiecărei comisii întocmeşte propuneri pe care le supune votului comisiei privind:a)ordinea de zi a fiecărei şedinţe;b)atribuţiile ce revin fiecărui senator în cadrul comisiei;c)constituirea de subcomisii, precum şi sarcinile şi competenta acestora;d)organizarea de şedinţe, de consultări sau audieri pe diverse teme din domeniul de activitate a comisiei;e)alte măsuri ce interesează bunul mers al activităţilor comisiei. Articolul 55Preşedintele comisiei are următoarele atribuţii:a)asigură reprezentarea comisiei în raporturile cu Biroul permanent şi cu celelalte comisii;b)conduce şedinţele comisiei, conform normelor stabilite în Regulamentul Senatului şi în regulamentul comisiei;c)invită, din proprie iniţiativă sau la solicitarea membrilor comisiei, să participe la lucrările comisiei persoane din afara acesteia;d)are acces sau poate desemna un alt reprezentant al comisiei la şedinţele altor comisii care examinează lucrări ce prezintă importanţa pentru comisia pe care o conduce;e)semnează rapoartele şi celelalte acte elaborate de comisie;f)îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de regulamentul comisiei sau stabilite prin votul majorităţii membrilor acesteia. Articolul 56Vicepreşedintele îndeplineşte, în lipsa sau la cererea preşedintelui, atribuţiile acestuia, precum şi alte atribuţii prevăzute de regulamentul comisiei sau stabilite prin votul comisiei. Articolul 57Secretarul comisiei are următoarele atribuţii:a)ţine evidenţa prezenţei senatorilor la şedinţele comisiei;b)urmăreşte primirea avizelor de la celelalte comisii permanente şi a punctului de vedere al Guvernului;c)asigură redactarea tuturor actelor comisiei;d)numără voturile exprimate în şedinţele comisiei;e)urmăreşte întocmirea proceselor-verbale ale şedinţelor comisiei;f)contrasemnează toate actele comisiei;g)îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de regulamentul comisiei sau stabilite prin votul acesteia. Articolul 58
(1)Convocarea şedinţelor comisiei se face, potrivit programului de lucru al Senatului, de preşedintele acesteia sau, în lipsa sa, de vicepreşedintele care îl înlocuieşte, pe baza hotărârii biroului comisiei.
(2)Şedinţele comisiilor pot avea loc în acelaşi timp cu cele ale plenului, numai cu aprobarea Senatului.
(3)În afara programului de lucru, comisiile pot fi convocate şi pot ţine şedinţe cu aprobarea sau din dispoziţia Biroului permanent. Aceste şedinţe trebuie anunţate tuturor membrilor comisiei cu cel puţin 24 de ore înainte. Articolul 59
(1)Comisiile pot adopta avize şi rapoarte numai în prezenţa majorităţii membrilor.
(2)Avizele şi rapoartele comisiilor se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi.
(3)Votul în comisie este deschis. La propunerea oricărui membru, comisia poate decide prin vot ca anumite avize şi rapoarte să fie supuse votului secret.
(4)La propunerea oricărui membru, votul se va consemna nominal în procesul-verbal sau în stenogramă. Articolul 60
(1)Senatorul care absentează nemotivat la 3 şedinţe ale unei comisii speciale, de anchetă sau de mediere va fi înlocuit de drept de grupul parlamentar respectiv.
(2)La şedinţele comisiilor pot participa şi senatori din alte comisii sau deputaţi care au legătura cu materialele aflate în dezbatere, fără a avea drept de vot.
(3)Biroul comisiei hotărăşte condiţiile şi limitele participării la şedinţele comisiei a unor persoane interesate, care au înaintat acesteia o cerere scrisă şi motivată, sau a personalului de specialitate al Senatului. Articolul 61
(1)Membrii Guvernului sau reprezentanţii mandataţi ai acestora au acces la lucrările comisiilor.
(2)În cazul în care comisiile solicită participarea la lucrările lor a unor membri ai Guvernului sau a conducătorilor unor instituţii publice, prezenţa acestora este obligatorie.
(3)Data la care are loc şedinţa comisiei şi subiectul în legătură cu care sunt convocaţi vor fi aduse la cunoştinţa acestora cu minimum 48 de ore înainte.
(4)În cazul propunerilor legislative, la dezbateri în comisii sunt invitaţi, în scris şi cu cel puţin 3 zile înainte, iniţiatorii. Articolul 62
(1)La şedinţele comisiilor pot asista reprezentanţii presei.
(2)Comisia, cu majoritate de voturi, decide, în funcţie de ordinea de zi, asupra caracterului dezbaterilor. Articolul 63
(1)În cadrul dezbaterilor din comisii nimeni nu poate lua cuvântul decât dacă îi este acordat de preşedinte.
(2)Vorbitorii sunt obligaţi să se refere strict la subiectul aflat în discuţie. În caz contrar, preşedintele le retrage cuvântul.
(3)La propunerea oricărui membru, comisia poate hotărî limitarea duratei unor dezbateri sau a luărilor de cuvânt, cu votul a două treimi din numărul membrilor comisiei. Articolul 64
(1)În prima şedinţă după primirea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia poate desemna, dintre membrii care îşi exprimă dorinţa sau la propunerea preşedintelui, unul sau mai mulţi raportori.
(2)Rapoartele şi avizele vor cuprinde opinia majorităţii membrilor comisiei, opinii separate, motivate ale altor senatori din comisie, la cererea acestora, precum şi rezultatul voturilor şi menţionarea amendamentelor admise sau respinse, în anexe distincte. Articolul 65
(1)Lucrările comisiilor se consemnează în procese-verbale şi, prin decizia comisiei, vor fi stenografiate sau înregistrate audiovideo, la cererea membrilor comisiei.
(2)Senatorii care nu sunt membri ai comisiei pot consulta, la sediul comisiei, actele şi documentele acesteia, fără ca lucrările comisiei să fie stânjenite.
(3)Actele şi documentele comisiilor pot fi consultate şi de alte persoane interesate, numai cu aprobarea biroului comisiei.
(4)Toate actele şi documentele emise de comisie vor fi semnate de preşedintele şi de secretarul de şedinţa.
(5)Secretarul comisiei supraveghează personalul de specialitate al acesteia, însărcinat cu evidenţa şi păstrarea tuturor actelor şi documentelor comisiei.2. Comisiile permanente Articolul 66
(1)Comisiile permanente funcţionează pe toată durata mandatului Senatului.
(2)Comisiile permanente sunt următoarele:I. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări;II. Comisia pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţă de capital;III. Comisia economică, industrii şi servicii;IV. Comisia pentru agricultură, silvicultură şi dezvoltare rurală;V. Comisia pentru politică externă;VI. Comisia pentru administraţie publică, organizarea teritoriului şi protecţia mediului;VII. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţa naţională;VIII. Comisia pentru muncă, familie şi protecţie socială;IX. Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport;X. Comisia pentru sănătate publică;XI. Comisia pentru cultură, artă şi mijloace de informare în masă;XII. Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi;XIII. Comisia pentru egalitatea de şanse;XIV. Comisia pentru privatizare şi administrarea activelor statului;XV. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii;XVI. Comisia pentru regulament.
(3)Regulamentul comisiilor permanente va cuprinde, în detaliu, domeniul lor specific de activitate.
(4)Comisia pentru regulament este o comisie permanentă specială formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar. Membrii Comisiei pentru regulament nu pot face parte din Biroul permanent. Articolul 67În domeniul lor de activitate, comisiile permanente au următoarele atribuţii:a)examinează proiecte şi propuneri legislative, în vederea elaborării rapoartelor sau avizelor;b)solicită rapoarte, informaţii sau documente de la autorităţile publice;c)efectuează anchete parlamentare şi prezintă rapoarte Biroului permanent;d)controlează modul în care ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice îndeplinesc Programul de guvernare aprobat de Parlament, în domeniile lor specifice de activitate;e)dezbat şi hotărăsc asupra altor probleme transmise de Biroul permanent;f)îndeplinesc alte atribuţii prevăzute în regulamentul propriu sau hotărâte de Senat. Articolul 68Biroul permanent trimite proiectele de lege, propunerile legislative sau amendamentele comisiilor în competenţa cărora intră materia reglementată prin acestea, spre dezbatere şi elaborarea rapoartelor sau avizelor. Articolul 69
(1)Orice comisie permanentă care se consideră competentă cu privire la un proiect de lege sau o propunere legislativă, trimisă de Biroul permanent altei comisii, poate solicita acestuia, cu cel puţin 5 zile înainte de termenul stabilit pentru depunerea raportului, să îi fie transmise spre avizare sau pentru întocmirea unui raport comun.
(2)În caz de refuz din partea Biroului permanent, Senatul hotărăşte asupra solicitării comisiei, prin votul majorităţii senatorilor prezenţi. Articolul 70
(1)Dacă o comisie permanentă consideră că un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competenţa în fond a altei comisii, poate cere Biroului permanent transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative către acea comisie, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea la comisie.
(2)În caz de refuz din partea Biroului permanent sau în cazul unui conflict de competenţă între comisii, se procedează potrivit art. 69 alin. (2). Articolul 71
(1)Comisia permanentă sesizată în fond primeşte şi analizează avizele celorlalte comisii care examinează proiectul de lege sau propunerea legislativă, în termenul stabilit de Biroul permanent.
(2)În cazul nerespectării acestui termen, comisia sesizată în fond poate redacta raportul fără a mai aştepta avizul sau avizele respective. Articolul 72
(1)În raportul comisiilor sesizate în fond se fac referiri motivate la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul, la avizul Consiliului Legislativ şi al altor instituţii sau organisme care, potrivit legii, sunt competenţe să avizeze un proiect de lege sau o propunere legislativă, precum şi la toate amendamentele, inclusiv cele prevăzute în punctul de vedere al Guvernului. În cazul amendamentelor respinse se menţionează motivele avute în vedere.
(2)Raportul care se înaintează Biroului permanent va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări.
(3)În toate cazurile raportul va cuprinde, în anexe distincte, amendamentele admise şi cele respinse de comisie, cu motivarea corespunzătoare, precizând Camera decizională pentru fiecare amendament admis sau respins.
(4)În cazul în care o comisie examinează în fond mai multe proiecte de lege şi propuneri legislative care au acelaşi obiect de reglementare, aceasta va întocmi un singur raport de admitere, cu respectarea prevederilor alin. (1)-(3).
(5)Pentru fiecare dintre celelalte proiecte de lege sau propuneri legislative se întocmeşte raport de respingere.
(6)Prevederile alineatelor precedente se aplică şi ordonanţelor Guvernului, cu obligaţia de a fi prevăzute în raport şi măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţelor respective. Articolul 73Raportul comisiei sesizate în fond se depune la Biroul permanent în termenul stabilit de acesta.Termenul poate fi modificat, la cererea motivată a comisiei, fără a depăşi 15 zile de la data sesizării de către Biroul permanent, în cazul ordonanţelor de urgenţă şi în cazul în care Senatul este prima Cameră sesizată. Articolul 74
(1)Avizarea amendamentelor scrise, depuse de senatori, se face de către comisia sesizată în fond şi, numai dacă aceasta consideră necesar, avizarea se va face şi de către o altă comisie.
(2)Pentru observaţiile formulate în plen cu privire la probleme de redactare, avizarea se face oral de către raportorul comisiei sesizate în fond.
(3)Data amendamentului este data înregistrării sale la comisie, care va ţine o evidenţă specială a tuturor amendamentelor depuse. Articolul 75Comisiile permanente pot ţine şedinţe comune prin decizia Biroului permanent. În asemenea situaţii, comisiile dezbat şi adoptă un raport sau aviz comun. Articolul 76
(1)Orice comisie permanentă poate iniţia o anchetă parlamentară, în limitele competenţelor sale materiale, privitoare la activitatea desfăşurată de un minister sau de altă autoritate publică centrală ori a unei instituţii de sub autoritatea acestora.
(2)Pentru a obţine încuviinţarea, comisia permanentă va prezenta o cerere scrisă, temeinic motivată, adoptată cu votul majorităţii membrilor săi, în care vor fi enunţate obiectivele şi scopul anchetei, mijloacele necesare de realizare şi termenul de depunere a raportului.
(3)Biroul permanent al Senatului va decide asupra cererii, precum şi dacă raportul se supune dezbaterii sau aprobării Senatului.
(4)În vederea desfăşurării anchetei, comisia permanentă poate invita, pentru a da relaţii, orice demnitar, funcţionar sau angajat al Guvernului şi al celorlalte organe ale administraţiei publice.
(5)Persoanele invitate pentru audiere vor fi înştiinţate despre subiectul, data şi condiţiile audierii cu cel puţin 5 zile înainte. Cheltuielile de deplasare şi, eventual, de cazare vor fi suportate din bugetul Senatului, la solicitarea persoanelor invitate, în condiţiile aprobate de Biroul permanent.
(6)Prezenţa la audieri este obligatorie. Persoanele care, cu rea-credinţă, nu răspund solicitărilor comisiilor Senatului vor fi sancţionate, potrivit legii.
(7)Procedura audierii este cea prevăzută în regulamentele comisiilor permanente.3. Comisii speciale Articolul 77
(1)La propunerea Biroului permanent, Senatul poate hotărî constituirea unor comisii speciale pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înfiinţare a comisiei.
(2)Prin hotărârea de înfiinţare se vor preciza, la propunerea Biroului permanent, senatorii ce compun comisia şi biroul acesteia, precum şi termenul la care va fi depus raportul comisiei.
(3)Propunerile legislative elaborate de comisia specială se distribuie senatorilor pentru formularea de amendamente, în termenul stabilit de Biroul permanent. Pe baza amendamentelor, comisia va întocmi raportul după regulile de funcţionare a comisiei permanente.
(4)Raportul comisiei este depus la Biroul permanent, care va asigura includerea lui în proiectul ordinii de zi, în termen de cel mult 10 zile de la data depunerii.
(5)La cererea motivată a comisiei, Senatul poate aproba prelungirea termenului stabilit pentru depunerea raportului. În acest caz comisia poate prezenta la termen un raport preliminar.
(6)Membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi calitatea de membri ai comisiilor permanente.
(7)Celelalte probleme legate de organizarea şi funcţionarea comisiilor speciale vor fi reglementate de birourile acestora, în măsura în care prevederile art. 43-65 nu sunt îndestulătoare.4. Comisii de anchetă Articolul 78
(1)La cererea unei treimi din numărul membrilor săi, Senatul poate hotărî înfiinţarea unei comisii de anchetă, fiind aplicabile prevederile art. 43-65, art. 76 şi ale art. 77 alin. (2)-(7). Raportul comisiei se depune la Biroul permanent, care îl include pe ordinea de zi a plenului Senatului în cel mult 15 zile.
(2)După dezbaterea raportului Senatul adoptă o hotărâre cu privire la acesta. Articolul 79
(1)Comisia de anchetă poate invita orice persoană care poate avea cunoştinţa despre o faptă sau o împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activităţii comisiei.
(2)La cererea comisiei de anchetă, orice persoană care cunoaşte fapte sau împrejurări în legătură cu obiectul cercetării ori care deţine un mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoştinţa sau să le înfăţişeze. Instituţiile şi organizaţiile sunt obligate, în condiţiile legii, să răspundă la solicitările comisiei de anchetă în termenul stabilit de aceasta.
(3)Când, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unor experţi, comisia de anchetă poate dispune efectuarea de expertize. Capitolul II Desfăşurarea lucrărilor Senatului Secţiunea 1 Sesiunile şi actele Senatului Articolul 80Senatul îşi desfăşoară activitatea în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie. Articolul 81
(1)Senatul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui României, a Biroului permanent ori a cel puţin o treime din numărul total al senatorilor.
(2)Cererea de convocare a unei sesiuni extraordinare se face în scris şi va cuprinde motivul, ordinea de zi propusă şi durata de desfăşurare a sesiunii extraordinare.
(3)Convocarea se face de preşedintele Senatului. Preşedintele poate să nu ia în considerare cererile de convocare a unei sesiuni extraordinare, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).
(4)Respingerea de către Senat a ordinii de zi propuse împiedica ţinerea sesiunii extraordinare. Articolul 82
(1)În timpul sesiunilor, senatorii lucrează în şedinţe în plen, în comisii, în grupuri parlamentare, în circumscripţiile electorale ori îndeplinesc alte activităţi dispuse de Biroul permanent.
(2)În afara sesiunilor, senatorii îşi pot desfăşura activitatea din dispoziţia sau cu aprobarea Biroului permanent, în comisii permanente, speciale sau de anchetă, în grupuri parlamentare, în circumscripţiile electorale sau îndeplinesc alte sarcini hotărâte de acesta. Articolul 83
(1)Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni simple.
(2)De asemenea, Senatul poate adopta mesaje, declaraţii, rezoluţii şi ale acte cu caracter politic. Secţiunea a 2-a Ordinea de zi şi programul de activitate Articolul 84
(1)Proiectul programului de activitate pentru săptămâna următoare este supus spre aprobare Senatului şi se adoptă, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, în ultima zi de activitate în plen a săptămânii; acesta se distribuie senatorilor, se afişează la sediu şi se publică pe site-ul Senatului.
(2)Materialele supuse dezbaterii Senatului sunt cuprinse în proiectul ordinii de zi şi în programul de activitate a Senatului, întocmite de Biroul permanent.
(3)Propunerile legislative se comunică Guvernului în termen de 3 zile de la prezentarea în Biroul permanent, pentru a se pronunţa şi în ceea ce priveşte aplicarea art. 111 din Constituţia României, republicată. Articolul 85
(1)Proiectul ordinii de zi cuprinde proiecte de lege, propuneri legislative, rapoarte, informări şi alte acte prevăzute de lege pentru a fi dezbătute de Senat, precum şi, după caz, întrebări, interpelări, declaraţii sau alte probleme propuse de Biroul permanent, de senatori ori de Guvern.
(2)La întocmirea şi aprobarea ordinii de zi se va asigura prioritate dezbaterii ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, proiectelor de lege sau propunerilor legislative în procedură de urgenţă, proiectelor de lege ori propunerilor legislative care sunt în competenţa Senatului, ca primă Cameră sesizată, şi rapoartelor întocmite de comisiile de mediere.
(3)Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puţin două zile înainte de şedinţa Biroului permanent, dacă prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotărârea Senatului nu se prevede alt termen.
(4)Biroul permanent poate include în proiectul ordinii de zi dezbaterea unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la care termenul de depunere a raportului a fost depăşit, cu încadrarea pentru dezbatere şi aprobare în termenul prevăzut de Constituţie. Articolul 86Proiectele de lege pentru ratificarea tratatelor internaţionale, precum şi rapoartele sau declaraţiile primului-ministru cu privire la politica Guvernului se înscriu în proiectul ordinii de zi şi se dezbat cu prioritate. Articolul 87
(1)Ordinea de zi poate fi modificată numai la propunerea Biroului permanent, a unui grup parlamentar sau a unei comisii a Senatului pentru motive bine întemeiate şi urgente.
(2)Modificarea ordinii de zi pentru săptămâna următoare este supusă spre aprobare Senatului şi se adoptă cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, în ultima zi de activitate în plen a săptămânii în curs.
(3)Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singură luare de cuvânt, limitată în timp. În cazul în care există opoziţie, se va da cuvântul unui singur vorbitor pentru fiecare grup parlamentar, după care se va trece la vot. Secţiunea a 3-a Procedura legislativă Articolul 88
(1)Iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot, în conformitate cu art. 74 din Constituţia României, republicată.
(2)Proiectele de lege iniţiate de Guvern şi propunerile legislative iniţiate de senatori, de deputaţi sau de cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativa legislativă trebuie să fie însoţite de expunere de motive, să fie redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole şi, după caz, pe capitole şi secţiuni.
(3)Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea către Senat a proiectului de lege ce intră în competenţa acestuia de adoptare, ca primă Cameră sesizată.
(4)Senatorii, deputaţii şi cetăţenii îşi exercită dreptul la iniţiativa legislativă prin transmiterea către Camera competentă a propunerii legislative, în scopul de a o dezbate şi de a o adopta ca primă Cameră sesizată.
(5)Legile constituţionale pot fi iniţiate în condiţiile art. 150 şi 151 din Constituţia României, republicată.
(6)Propunerile legislative formulate de senatori şi deputaţi, care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, trebuie să fie însoţite de dovada solicitării informării Guvernului, înaintată prin preşedintele Senatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 111 din Constituţia României, republicată.
(7)Senatul, ca primă Cameră sesizată, are în competenţă spre dezbatere şi adoptare proiectele de lege şi propunerile legislative în domeniile stabilite de art. 75 din Constituţia României, republicată, după cum urmează:1. proiectele de lege şi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare;2. proiectele legilor organice prevăzute la:– art. 3 alin. (2) - Teritoriul;– art. 5 alin. (1) - Cetăţenia;– art. 12 alin. (4) - Simboluri naţionale;– art. 16 alin. (4) - Egalitatea în drepturi;– art. 44 alin. (2) - Dreptul de proprietate privată;– art. 70 alin. (1) - Jurământul deputaţilor şi senatorilor;– art. 73 alin. (3) - Categorii de legi:● lit. a) - sistemul electoral, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;● lit. b) - organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;● lit. d) - organizarea şi desfăşurarea referendumului;● lit. f) - regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;● lit. g) - regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;● lit. h) - infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;● lit. i) - acordarea amnistiei sau a graţierii colective;● lit. j) - statutul funcţionarilor publici;● lit. m) - regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;● lit. p) - regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;● lit. r) - statutul minorităţilor naţionale din România;● lit. s) - regimul general al cultelor;– art. 83 alin. (3) - Preşedintele României - prelungirea mandatului;– art. 136 alin. (3), (4) şi (5) - Proprietatea;– art. 141 - Consiliul Economic şi Social.
(8)Senatul ia în dezbatere şi adoptare, în calitate de Cameră decizională, proiectele de lege şi propunerile legislative adoptate de Camera Deputaţilor, la sesizarea acesteia, în domeniile stabilite la art. 75 din Constituţia României, republicată, după cum urmează:1. proiectele de lege şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate ori acorduri;2. proiectele legilor organice prevăzute la:– art. 31 alin. (5) - Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de radio şi televiziune şi controlul parlamentar al acestora;– art. 40 alin. (3) - Dreptul de asociere;– art. 52 alin. (2) - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, respectiv art. 73 alin. (3) lit. k) - Contenciosul administrativ;– art. 55 alin. (2) şi (3) - Apărarea ţării;– art. 58 alin. (3) - Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului;– art. 73 alin. (3) - Categorii de legi:● lit. e) - organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;● lit. l) - organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;● lit. n) - organizarea generală a învăţământului;● lit. o) - organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;– art. 79 alin. (2) - Consiliul Legislativ;– art. 102 alin. (3) - Guvernul - rolul şi structura;– art. 105 alin. (2) - Guvernul - incompatibilităţi;– art. 117 alin. (3) - Înfiinţarea de autorităţi administrative autonome;– art. 118 alin. (2) şi (3) - Sistemul de apărare;– art. 120 alin. (2) - Administraţia publică locală - principii de bază;– art. 123 alin. (3) - Prefectul;– art. 125 alin. (2) - Statutul judecătorilor;– art. 126 alin. (4) şi (5) - Instanţele judecătoreşti;– art. 128 alin. (2) - Folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie;– art. 134 alin. (2) şi (4) - Consiliul Superior al Magistraturii - atribuţii;– art. 140 alin. (1) - Curtea de Conturi;– art. 142 alin. (5) - Curtea Constituţională - structura. Articolul 89
(1)Proiectele de lege şi propunerile legislative se supun spre dezbatere şi adoptare Senatului, ca primă Cameră sesizată, în condiţiile prevăzute la art. 75 din Constituţia României, republicată. În cazul propunerilor legislative care sunt depuse la Senat, ca primă Cameră sesizată, acestea se înregistrează şi se ţin în evidenţa. Ele vor intra în procesul legislativ numai după primirea avizelor legale de la Consiliul Legislativ, Guvern, Consiliul Economic şi Social.
(2)Pentru celelalte proiecte de lege şi propuneri legislative care se dezbat şi se adoptă, potrivit art. 75 alin. (1) din Constituţia României, republicată, mai întâi de Camera Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, competenţa decizională aparţine Senatului.
(3)Senatul, ca primă Cameră sesizată, se pronunţa asupra proiectelor de lege şi propunerilor legislative cu care este sesizat, în termen de 45 de zile de la data prezentării acestora în Biroul permanent. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită, termenul este de 60 de zile de la data prezentării în Biroul permanent.
(4)Caracterul complex al legii se stabileşte prin hotărârea plenului Senatului, la propunerea Biroului permanent, avându-se în vedere elemente precum: întinderea reglementării, importanţa domeniului de reglementare, implicaţiile deosebite într-un anumit domeniu şi necesitatea aplicării unor norme comunitare.
(5)În situaţia ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, termenul este de 30 de zile, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţia României, republicată.
(6)După adoptarea ori respingerea de către Senat, ca primă Cameră sesizată, a proiectului de lege sau a propunerii legislative, acestea se trimit Camerei Deputaţilor, care va decide definitiv.
(7)În cazul depăşirii termenelor prevăzute la alin. (3), proiectul de lege sau propunerea legislativă se consideră că a fost adoptată şi se înaintează Camerei Deputaţilor, care va decide definitiv.
(8)Termenele prevăzute la alin. (3) şi (5) se calculează potrivit art. 114. Articolul 90
(1)În vederea încadrării în termenele prevăzute la art. 89 alin. (3) şi la art. 108, 109 şi 110 din prezentul regulament, precum şi la art. 115 alin. (5) din Constituţia României, republicată, proiectele de lege şi propunerile legislative se înaintează Biroului permanent al Senatului, care dispune:a)sesizarea comisiilor permanente competenţe pentru întocmirea avizelor sau a raportului, stabilind şi termenele de depunere a acestora;b)transmiterea proiectului de lege sau a propunerii legislative Camerei Deputaţilor, în cazul în care o comisie permanentă apreciază că Senatul nu este competent să dezbată şi să adopte proiectul, ca primă Cameră sesizată. În aceste cazuri, avizul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări este obligatoriu;c)solicitarea avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social şi al altor instituţii sau organisme care, potrivit legii, au competenţa de avizare, dacă acesta nu a fost dat;d)distribuirea către senatori a proiectelor sau propunerilor legislative, a avizului Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic şi Social şi al altor instituţii ori organisme care, potrivit legii, au competenţa de avizare, a hotărârii Curţii Constituţionale, în cazurile prevăzute de Constituţie, şi a punctului de vedere al Guvernului, în cazurile cerute de lege, pentru propunerile legislative, stabilind şi termenul de depunere a amendamentelor de către senatori, sub sancţiunea decăderii.
(2)Măsurile hotărâte de Biroul permanent se duc la îndeplinire de secretarul general, prin serviciile Senatului. Termenele prevăzute pentru toate operaţiunile reglementate în acest articol se stabilesc de Biroul permanent, în funcţie de procedura ordinară sau procedura de urgenţă.
(3)Propunerile legislative făcute de cetăţeni se distribuie senatorilor şi sunt transmise comisiilor permanente competenţe, împreună cu hotărârea Curţii Constituţionale privind îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni.
(4)Termenele prevăzute la alin. (1) şi (2), precum şi cele prevăzute la art. 89, pentru avize, rapoarte şi amendamente, nu pot fi mai scurte de 5 zile calendaristice, pentru procedura ordinară, şi de 3 zile calendaristice, pentru procedura de urgenţă. Articolul 91Toate proiectele şi propunerile legislative se înregistrează la Senat în ordinea primirii lor, se distribuie senatorilor şi se publică pe site-ul Senatului. Articolul 92
(1)Proiectele şi propunerile legislative se trimit, sub semnătura preşedintelui Senatului, spre dezbatere şi avizare comisiilor permanente competenţe.
(2)Examinarea proiectelor şi propunerilor legislative se poate face şi la cererea altei comisii care se consideră competentă, în condiţiile art. 69. Articolul 93
(1)Iniţiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative poate să îşi retragă proiectul sau propunerea până la începerea dezbaterilor generale, cu aprobarea plenului.
(2)În cazul în care proiectul sau propunerea legislativă a fost adoptată de Camera Deputaţilor, retragerea nu mai poate fi făcută din momentul sesizării Senatului. Articolul 94
(1)După examinarea proiectului de lege sau a propunerii legislative, comisia permanentă sesizată în fond întocmeşte un raport, care va cuprinde propuneri motivate cu privire la adoptarea sau, după caz, modificarea ori respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative examinate.
(2)Raportul se transmite Biroului permanent, care dispune şi asigură, prin secretarul general al Senatului, difuzarea acestuia senatorilor, Guvernului şi iniţiatorului, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data dezbaterii în plen. Articolul 95Proiectele de lege sau propunerile legislative, avizate potrivit art. 92 şi 94, se supun dezbaterii Senatului în succesiunea prevăzuta pe ordinea de zi aprobată de acesta. Înscrierea pe ordinea de zi a proiectelor de lege şi a propunerilor legislative se face în cel mult 5 zile de la depunerea raportului comisiei permanente sesizate în fond, în cazul în care Senatul este prima Cameră sesizată, şi în cel mult 10 zile, în celelalte situaţii prevăzute la art. 75 din Constituţia României, republicată. Articolul 96
(1)Amendamentele care implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat se trimit de preşedintele comisiei sesizate în fond la Guvern, solicitându-se punctul de vedere al acestuia. În cazul în care Guvernul nu transmite un punct de vedere până la data stabilită de comisie, se consideră că amendamentul a fost acceptat.
(2)Concluziile examinării amendamentelor se includ în raportul comisiei, iar amendamentele se anexează la acesta. Articolul 97
(1)Dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative începe cu prezentarea, de către iniţiator sau, după caz, de către reprezentantul acestuia, a motivelor care au condus la promovarea proiectului sau a propunerii. Guvernul este reprezentat în mod obligatoriu de un membru al său sau de un secretar de stat.
(2)Dezbaterea continuă cu prezentarea raportului comisiei permanente sesizate în fond, de preşedintele, vicepreşedintele sau secretarul acesteia sau de un raportor desemnat de comisie. Articolul 98
(1)Înainte de prezentarea punctului de vedere al grupului parlamentar, senatorii pot adresa întrebări iniţiatorului proiectului de lege sau al propunerii legislative.
(2)Pentru dezbaterea generală a proiectului de lege sau a propunerii legislative, fiecare grup parlamentar îşi desemnează un singur reprezentant.
(3)În cazuri justificate, la cererea oricărui senator, Senatul poate aproba, cu votul deschis al majorităţii senatorilor prezenţi, să se dea cuvântul la dezbaterile generale şi altor senatori.
(4)Preşedintele Senatului dă cuvântul reprezentanţilor grupurilor parlamentare şi apoi, după caz, celorlalţi senatori, în ordinea înscrierii lor la cuvânt. Preşedintele poate propune Senatului limitarea timpului destinat dezbaterilor generale, iar aceasta se hotărăşte cu votul deschis al majorităţii senatorilor prezenţi. Articolul 99Iniţiatorul proiectului de lege sau al propunerii legislative şi raportorul comisiei sesizate în fond au dreptul să ia cuvântul înainte de încheierea dezbaterii generale. Articolul 100
(1)În faza dezbaterii generale în plen a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.
(2)În cazuri deosebite, prin votul majorităţii senatorilor se poate aproba depunerea de amendamente şi în timpul dezbaterii în plen a proiectului de lege sau a propunerii legislative. Articolul 101
(1)Dacă prin raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după încheierea dezbaterii generale preşedintele cere Senatului să se pronunţe prin vot.
(2)Dacă prin raportul comisiei se propun dezbaterea şi adoptarea proiectului de lege, iar în dezbaterile generale se cere respingerea proiectului de lege, după încheierea acestora se supune votului Senatului mai întâi cererea de respingere. Articolul 102
(1)După dezbaterile generale, dacă proiectul de lege nu a fost respins şi se constată că prin raportul comisiei sesizate în fond nu s-au operat modificări ori completări la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, raportul şi proiectul de lege sau propunerea legislativă se supun în întregime votului final.
(2)În cazurile în care comisia sesizată în fond a operat modificări sau completări la textele proiectului de lege sau propunerii legislative, cuprinse în raportul acesteia, preşedintele consultă Senatul dacă sunt observaţii la acestea şi dezbaterile se fac numai asupra textelor la care se referă aceste observaţii şi se rezolvă prin vot.
(3)În cazurile în care sunt şi amendamente respinse de comisie, se dezbat numai cele pentru care senatorul care le-a propus cere susţinerea în plen şi se rezolvă prin votul majorităţii senatorilor prezenţi.
(4)După terminarea dezbaterilor asupra modificărilor şi completărilor operate de comisie, raportul în întregime se supune votului şi, după aceasta, proiectul de lege în întregime se supune votului final.
(5)Raportul comisiei sesizate în fond se aprobă sau se respinge de Senat cu acelaşi cvorum cu care se aprobă sau se respinge legea pentru care este întocmit. Articolul 103
(1)La dezbaterile care au loc în condiţiile art. 102 senatorii pot lua cuvântul pentru a exprima punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte sau punctul lor de vedere.
(2)De asemenea, pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau iniţiatorul, precum şi reprezentanţii comisiei sesizate în fond.
(3)Preşedintele poate supune spre aprobare Senatului sistarea discuţiilor la textele aflate în dezbatere. Articolul 104În cursul dezbaterilor senatorii, grupurile parlamentare sau Guvernul pot pune în discuţie numai amendamentele depuse în termen la comisie, în condiţiile procedurii prevăzute la art. 100 şi 102. Articolul 105Dacă din dezbaterile desfăşurate în condiţiile art. 102 rezultă necesitatea reexaminării de către comisia sesizată în fond a unor texte, oricare senator poate propune, iar plenul decide, prin votul deschis al majorităţii senatorilor prezenţi, suspendarea dezbaterilor şi trimiterea spre reexaminare a textelor în discuţie, comisia pronunţându-se de urgenţă, prin raport suplimentar. Articolul 106
(1)Discutarea textelor în condiţiile art. 102 începe cu cele prin care se propune eliminarea şi continuă cu cele privind modificarea sau completarea acestora. În cazul în care există mai multe amendamente de acelaşi fel, ele se supun la vot în ordinea în care au fost prezentate.
(2)Senatul se va pronunţa prin vot distinct asupra fiecărui amendament, în afară de cazul în care prin adoptarea unuia se exclude acceptarea celorlalte. Secţiunea a 4-a Procedura de urgenţă Articolul 107
(1)La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Senatul poate adopta proiecte de lege sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă.
(2)Cererea pentru procedura de urgenţă se analizează de către Biroul permanent şi se supune aprobării Senatului în prima şedinţă de plen. Articolul 108Proiectele de lege şi propunerile legislative se dezbat şi se adoptă cu procedură de urgenţă, de drept, în următoarele situaţii:a)ordonanţe de urgenţă;b)Senatul a adoptat, ca primă Cameră sesizată, o prevedere care intră în competenţa sa decizională, prevedere neînsuşită de Camera Deputaţilor, care a retrimis proiectul pentru o nouă dezbatere;c)Camera Deputaţilor a adoptat, în calitate de Cameră decizională, un proiect de lege ce conţine anumite prevederi care sunt de competenţa decizională a Senatului;d)proiectele de lege referitoare la armonizarea legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene sau a Consiliului Europei;e)proiectele de lege necesare îndeplinirii obligaţiei României în calitate de membră NATO. Articolul 109
(1)Senatorii, grupurile parlamentare, comisiile permanente sau Guvernul pot prezenta amendamente în scris, motivate, care se trimit comisiei sesizate în fond, în termenele stabilite de Biroul permanent. În acelaşi interval de timp, avizul Consiliului Legislativ sau al altor autorităţi ori organisme care, potrivit legii, au competenţe de avizare se va trimite comisiei sesizate în fond.
(2)Comisia sesizată în fond este obligată să depună raportul în termenul stabilit de Biroul permanent.
(3)Biroul permanent, după primirea raportului comisiei sesizate în fond, înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi proiectul de lege sau propunerea legislativă.
(4)Senatul va limita durata dezbaterilor generale, după care va trece la dezbaterea proiectului, în condiţiile art. 102. Articolul 110Senatul se pronunţa în termen de 30 de zile asupra proiectelor de lege sau propunerilor legislative prevăzute la art. 108. Articolul 111În cazul proiectului de lege privind aprobarea ordonanţei de urgenţă, dacă Senatul nu se pronunţa în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, aceasta este considerată adoptată şi se trimite Camerei Deputaţilor. Articolul 112În cazul proiectelor de lege şi al propunerilor legislative primite de la Camera Deputaţilor, dacă au fost operate modificări substanţiale faţă de proiectul iniţial, preşedintele comisiei permanente sesizate în fond poate cere Biroului permanent solicitarea unui nou aviz al Consiliului Legislativ. Secţiunea a 5-a Termene procedurale Articolul 113În perioadele de vacantă parlamentară a Senatului proiectele de lege şi propunerile legislative se înregistrează la data depunerii lor, iar termenele procedurale de legiferare încep să curgă de la data reluării activităţii Senatului în sesiune. Articolul 114Pentru propunerile legislative termenele de legiferare curg de la data înregistrării acestora la Biroul permanent, însoţite de avizele necesare. Articolul 115Pentru termenele procedurale ale procesului legislativ se iau în calcul numai zilele în care Senatul lucrează în plen sau în comisii permanente. Secţiunea a 6-a Desfăşurarea şedinţelor Senatului Articolul 116Şedinţele Senatului sunt publice, în afara cazurilor în care, la cererea preşedintelui, a unui grup parlamentar sau a cel puţin 20 de senatori, se hotărăşte, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, ca acestea să fie secrete. Articolul 117
(1)La lucrările Senatului au acces deputaţii, în calitate de iniţiatori ai propunerilor legislative aflate pe ordinea de zi, precum şi membrii Guvernului sau reprezentanţii acestora însoţiţi de specialişti ori de consilieri. Dacă li se solicită participarea, prezenţa iniţiatorilor şi a membrilor Guvernului este obligatorie.
(2)La şedinţele publice ale Senatului pot asista diplomaţi, reprezentanţi ai presei, radioului şi televiziunii, precum şi alţi invitaţi, pe baza acreditării sau a invitaţiei semnate de secretarul general al Senatului, în condiţiile stabilite de Biroul permanent. Cetăţenii pot asista la lucrările Senatului pe baza unor permise de acces distribuite la cerere, în ordinea solicitării de către cei interesaţi, în limita locurilor disponibile în spaţiul destinat publicului.
(3)Persoanele care asistă la şedinţa trebuie să păstreze liniştea şi să se abţină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar putând fi evacuate din sală. Articolul 118
(1)Senatorii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările Senatului. Prezenţa este urmărită de un secretar al Biroului permanent al Senatului şi, după caz, de secretarul comisiei permanente.
(2)Senatorul care nu poate lua parte la şedinţa din motive independente de voinţa sa va anunţa Biroul permanent, menţionând cauzele care îl împiedica să participe. Articolul 119Senatul îşi desfăşoară activitatea, în plen, pe comisii şi pe grupuri parlamentare, conform programului de activitate propus de Biroul permanent şi aprobat de Senat. Articolul 120
(1)Şedinţa Senatului este deschisă de preşedinte sau de vicepreşedintele care îl înlocuieşte.
(2)Preşedintele este asistat de 2 secretari aparţinând, de regulă, unul majorităţii şi celălalt opoziţiei.
(3)Înainte de începerea dezbaterilor, preşedintele de şedinţa anunţa dacă este întrunit cvorumul şi se supune spre aprobare plenului Senatului proiectul ordinii de zi şi programul de activitate. Articolul 121
(1)Senatul adoptă legi, hotărâri, moţiuni şi alte acte cu caracter politic, în prezenţa majorităţii senatorilor.
(2)Înainte de votare, liderii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui Senatului verificarea întrunirii cvorumului de şedinţa.
(3)În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preşedintele Senatului suspendă şedinţa şi anunţa ziua şi ora de reluare a lucrărilor. Articolul 122Preşedintele Senatului conduce dezbaterile, veghează la respectarea regulamentului şi la menţinerea ordinii în sala de şedinţe. Articolul 123
(1)Înainte de începerea dezbaterilor generale, secretarii întocmesc lista cu senatorii care s-au înscris la cuvânt.
(2)Senatorii iau cuvântul în ordinea înscrierii pe listă, numai atunci când le este dat de preşedintele Senatului.
(3)Reprezentanţilor Guvernului li se dă cuvântul în orice fază a dezbaterii şi ori de câte ori solicită acest lucru. Acelaşi drept îl au şi reprezentanţii comisiilor sesizate pentru raport de fond. Articolul 124Persoanele care iau cuvântul în Senat vorbesc numai de la tribuna acestuia sau de la microfoanele special instalate; nici o persoană nu poate lua cuvântul decât dacă îi este dat de preşedinte. Articolul 125
(1)Preşedintele de şedinţa sau liderul unui grup parlamentar are dreptul să propună Senatului limitarea duratei luărilor de cuvânt sau sistarea discuţiilor, în funcţie de desfăşurarea dezbaterilor.
(2)Propunerile prevăzute la alin. (1) se adoptă cu votul deschis al senatorilor prezenţi. Articolul 126
(1)Preşedintele Senatului va da cuvântul oricând unui senator pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal, limitând timpul acordat în acest scop.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care se cere cuvântul pentru aspecte de procedură. Articolul 127
(1)Senatorii şi celelalte persoane care iau cuvântul sunt obligaţi să se refere exclusiv la chestiunea în dezbatere pentru care s-au înscris la cuvânt şi să respecte regulile deontologiei parlamentare. În caz contrar, preşedintele le atrage atenţia şi, dacă nu se conformează, le retrage cuvântul.
(2)Nu se admite dialogul dintre persoana înscrisă la cuvânt şi ceilalţi senatori. Articolul 128Preşedintele îi cheamă la ordine pe senatorii care tulbură dezbaterile. El poate întrerupe şedinţa când tulburarea persistă şi poate dispune evacuarea din sală, prin intermediul chestorilor, a persoanelor care împiedica în orice mod desfăşurarea normală a lucrărilor Senatului. Articolul 129
(1)Dezbaterile din şedinţele Senatului se înregistrează pe bandă magnetică şi se stenografiază.
(2)Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepţia celor privitoare la şedinţele secrete, care urmează regimul legii speciale.
(3)Senatorii au dreptul să verifice exactitatea stenogramei prin confruntarea ei cu banda magnetică, în cel mult 3 zile de la data şedinţei, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Secţiunea a 7-a Procedura de vot Articolul 130Legile, hotărârile, moţiunile simple, precum şi celelalte acte se adoptă de către Senat prin vot. Articolul 131
(1)Votul deschis se exprimă public prin ridicarea mâinii, ridicare în picioare, apel nominal sau electronic. În cazul legilor constituţionale, votul deschis se poate exprima şi prin corespondenţă, în condiţiile stabilite de Regulamentul Comisiei de revizuire a Constituţiei.
(2)Votul prin ridicarea mâinii sau prin ridicare în picioare poate avea una dintre următoarele semnificaţii: pentru, contra sau abţinere. Constatarea rezultatelor se face de secretari şi se comunică de preşedinte. Preşedintele Senatului sau liderul oricărui grup parlamentar poate cere renumărarea voturilor.
(3)Votul prin apel nominal se desfăşoară astfel: preşedintele explică obiectul votării şi sensul cuvintelor pentru, contra şi abţinere, după care unul dintre secretari dă citire numelui şi prenumelui fiecărui senator, care răspunde pentru, contra sau abţinere. După terminarea apelului se repetă numele şi prenumele senatorilor care nu au răspuns la primul apel.
(4)Votul electronic se desfăşoară prin conectarea unuia dintre contactele care reprezintă vot pentru, vot contra sau abţinere. Rezultatul votului electronic se afişează la comanda preşedintelui Senatului. În cazul unei defecţiuni tehnice, votul se repetă. Dacă defecţiunea persistă, se recurge, după caz, la celelalte modalităţi de vot. Cartela de vot este netransmisibilă.
(5)Dacă votul electronic este deschis, la solicitarea oricărui grup parlamentar se eliberează câte o listă cuprinzând rezultatele votului. În acest caz lista se publică pe site-ul Senatului. Articolul 132
(1)Votul secret poate fi exprimat prin buletine de vot, pentru alegerea sau numirea în unele funcţii, ori prin bile sau electronic, în cazul votării legilor, hotărârilor sau moţiunilor.
(2)Procedura votului secret pe buletine de vot se face în cabine de vot, amenajate prin grija secretarului general al Senatului.
(3)În cazul votului, pe buletinul de vot se trec numărul de ordine, numele şi prenumele candidatului, funcţia pentru care acesta candidează şi, după caz, grupul parlamentar din care face parte.
(4)Senatorul votează pentru, lăsând neatinse pe buletinul de vot numele şi prenumele persoanei dorite, sau votează contra, ştergând numele şi prenumele persoanei respective. Buletinele de vot se introduc în urne.
(5)Sunt nule buletinele de vot care nu corespund modelului prezentat, cele care nu poartă ştampila de control şi cele pe care au fost lăsate neatinse numele şi prenumele unor candidaţi care, în acest mod, depăşesc numărul funcţiilor pentru care se face alegerea sau numirea. Articolul 133În cazul în care prin prezentul regulament nu se stabileşte o anumită procedură de vot obligatorie, procedura de vot se va hotărî de Senat, la propunerea preşedintelui sau a oricărui senator. Articolul 134
(1)Dacă la alegerea sau numirea în anumite funcţii nu se obţine numărul necesar de voturi, votul se reia conform reglementărilor specifice. În caz de paritate de voturi, procedura de votare se repetă.
(2)În situaţiile în care votul este deschis, preşedintele votează numai după ce restul senatorilor şi-a exprimat votul.
(3)În cursul votării nu se acordă dreptul de a lua cuvântul.
(4)După anunţarea rezultatului votării, grupurile parlamentare pot să explice felul în care au votat, printr-o singură intervenţie de maximum 3 minute. Articolul 135
(1)În cazul votului secret exprimat prin buletine de vot sau bile, se constituie o comisie de numărare şi validare a votului, formată din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar.
(2)Constatarea rezultatului în cazul votului cu bile sau cu buletine de vot se face prin proces-verbal, încheiat de către comisia de numărare şi validare. Articolul 136
(1)Legile constituţionale se adoptă cu votul unei majorităţi de cel puţin două treimi din numărul senatorilor.
(2)Legile organice şi hotărârile privind Regulamentul Senatului se adoptă cu votul majorităţii senatorilor.
(3)Legile ordinare şi hotărârile luate în procesul legiferării se adoptă cu votul majorităţii senatorilor prezenţi.
(4)În cazul legilor constituţionale şi al legilor organice, când preşedintele constată, înainte de vot, că prezenţa senatorilor nu este asiguratorie pentru cvorumul de vot, amână votul, stabilind ziua şi ora desfăşurării acestuia. O nouă amânare a votului nu poate depăşi termenul prevăzut de Constituţie pentru adoptarea legii.
(5)Dacă prezentul regulament nu dispune altfel, celelalte acte ale Senatului sau măsurile luate de acesta, inclusiv raportul comisiei sesizate în fond, se adoptă cu votul majorităţii senatorilor prezenţi.
(6)Înainte de votare, preşedintele de şedinţa poate cere din proprie iniţiativă sau la cererea unui grup parlamentar verificarea cvorumului prin apel nominal sau prin numărare de către secretari. Senatorii care nu îşi exercită dreptul de vot, dar care au fost prezenţi în sala de şedinţa intră în numărul regulamentar de stabilire a cvorumului.
(7)Dacă în sala de şedinţa nu se află majoritatea senatorilor, preşedintele amână votarea până la întrunirea cvorumului legal. Articolul 137
(1)Votul final priveşte ansamblul reglementării.
(2)Votul final poate avea loc într-o şedinţă consacrată acestui scop, în ordinea definitivării proiectului de lege sau a propunerii legislative. Articolul 138
(1)Votul poate fi contestat numai de liderul unui grup parlamentar, imediat după anunţarea rezultatului votului de către preşedintele Senatului. Asupra contestaţiei Senatul se pronunţa prin votul majorităţii senatorilor prezenţi. Contestaţia poate fi susţinută de un singur vorbitor, într-un interval de timp rezonabil, şi, în caz de opoziţie, poate lua cuvântul într-un interval de timp egal, de asemenea, un singur vorbitor din partea fiecărui grup parlamentar.
(2)Admiterea contestaţiei are drept consecinţă repetarea votului. Articolul 139
(1)Numirile, confirmările sau avizele pentru numiri în funcţii, care, potrivit Constituţiei şi legii, se fac de către Senat, se supun dezbaterii Senatului pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări.
(2)În vederea întocmirii raportului, comisia va examina propunerile de numiri, confirmări sau avize, având dreptul de a chema pentru audiere candidaţii.
(3)Candidaţii vor fi invitaţi şi la dezbaterea în plen a raportului, iar Senatul poate hotărî audierea lor şi în plen. Secţiunea a 8-a Procedura pentru respingerea, reexaminarea şi promulgarea legii Articolul 140Proiectele de lege şi propunerile legislative adoptate sau respinse de Senat, ca primă Cameră sesizată, se semnează de preşedintele Senatului şi se înaintează Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. Guvernul va fi înştiinţat despre aceasta. Articolul 141
(1)Senatul se pronunţa asupra proiectelor de lege şi propunerilor legislative ce intră în competenţa sa, ca primă Cameră sesizată, în termen de 45 de zile. Pentru coduri sau alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. Asupra ordonanţelor de urgenţă Senatul se pronunţa în termen de 30 de zile de la depunere.
(2)În cazul depăşirii termenelor prevăzute la alin. (1), se consideră că proiectul de lege sau propunerea legislativă a fost adoptată în forma înaintată de iniţiator. În acest caz, adoptarea se anunţa în plenul Senatului, iar proiectul de lege sau propunerea legislativă se transmite, sub semnătura preşedintelui Senatului, către Camera Deputaţilor, care va decide definitiv.
(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă s-a adoptat raport şi s-au dat avize ori amendamente, acestea se înaintează anexat proiectului de lege sau propunerii legislative, ca material documentar. Articolul 142
(1)În cazul în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, a adoptat fără modificări un proiect de lege sau o propunere legislativă primită de la Camera Deputaţilor, aceasta va fi semnată de preşedintele Senatului, va fi depusă la secretarul general al Senatului în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale şi va fi transmisă Camerei Deputaţilor pentru îndeplinirea formalităţilor de promulgare.
(2)Depunerea legii la secretarul general al Senatului se face numai în zilele în care Senatul lucrează în plen şi se aduce la cunoştinţa senatorilor în aceeaşi zi, prin prezentare în şedinţa de plen şi prin afişare datată şi certificată la avizierul general de la sala de şedinţa. Senatorii îşi pot exercita dreptul de sesizare a Curţii Constituţionale, potrivit legii. Articolul 143
(1)În cazul în care Senatul, ca primă Cameră sesizată, adoptă o prevedere care, potrivit dispoziţiilor Constituţiei, intră în competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi Camera Deputaţilor este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă legea se întoarce la Senat, care va decide definitiv, în procedură de urgenţă.
(2)Dispoziţiile alin. (1) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Senatul, în calitate de Cameră decizională, adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată. Articolul 144În cazul în care Senatul respinge un proiect de lege sau o propunere legislativă, respinsă anterior de Camera Deputaţilor, respingerea este definitivă, iar proiectul de lege sau propunerea legislativă nu mai poate fi readusă în discuţia acestuia în cursul aceleiaşi sesiuni parlamentare. Articolul 145
(1)În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 146 lit. a) din Constituţia României, republicată, Senatul reexaminează prevederile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale. Senatul dezbate pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări.
(2)Raportul Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări va cuprinde propuneri pentru punerea de acord a prevederilor declarate neconstituţionale cu decizia Curţii Constituţionale. Raportul comisiei se dezbate conform prevederilor art. 101-106. Cu aprobarea Senatului, în urma dezbaterii raportului, în cuprinsul legii se operează şi corelările tehnico-legislative necesare.
(3)În cazul unei obiecţii de neconstituţionalitate asupra tratatelor sau altor acorduri internaţionale, invocate potrivit art. 146 lit. b) din Constituţia României, republicată, procedura parlamentară se suspendă şi se reia după publicarea deciziei Curţii Constituţionale.
(4)În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 146 lit. b) din Constituţia României, republicată, Senatul nu poate ratifica tratatul sau acordul internaţional declarat ca fiind neconstituţional.
(5)În cazurile de neconstituţionalitate constatate potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată, dispoziţiile declarate neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile declarate neconstituţionale cu prevederile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
(6)Dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care a fost declarată neconstituţionalitatea prevederilor din Regulamentul Senatului.
(7)Reexaminarea textelor declarate neconstituţionale se face întâi de prima Cameră sesizată. Articolul 146
(1)În cazul în care Preşedintele României cere, înainte de promulgare, reexaminarea unei legi adoptate prima dată de către Senat, cererea va fi înscrisă în termen de cel mult 30 de zile în proiectul ordinii de zi a Senatului.
(2)Reexaminarea legii pe baza cererii Preşedintelui României se face cu respectarea procedurii legislative. Articolul 147Pentru legile adoptate, potrivit Constituţiei, în şedinţa comună a celor două Camere, noua deliberare se face tot în şedinţa comună, conform Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. Articolul 148Camera Deputaţilor face numerotarea legilor adoptate de Parlament, în ordinea promulgării lor, trimiţându-le spre publicare la Monitorul Oficial al României. Secţiunea a 9-a Procedura privind punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului Articolul 149Senatul are dreptul să ceară punerea sub urmărire penală a membrilor Guvernului, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 150
(1)Dezbaterea are loc pe baza raportului întocmit fie de o comisie permanentă, ca urmare a unei anchete desfăşurate în condiţiile art. 76, fie de o comisie de anchetă. Dacă ministrul are şi calitatea de senator, cererea se trimite spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, care va elabora în cel mai scurt timp un raport pe care îl înaintează Senatului.
(2)Raportul comisiei se înscrie cu prioritate în proiectul ordinii de zi.
(3)Hotărârea se adoptă cu votul majorităţii senatorilor. Articolul 151Dacă Senatul hotărăşte să ceară punerea sub urmărire penală a unui membru al Guvernului, preşedintele Senatului va adresa ministrului justiţiei o cerere pentru începerea urmăririi penale, potrivit legii. De asemenea, va înştiinţa Preşedintele României pentru eventuala suspendare din funcţie a acestuia. Articolul 152În cazul prevăzut la art. 151, dispoziţiile art. 116-135 se aplică corespunzător. Capitolul III Moţiuni, întrebări, interpelări, informări, petiţii Secţiunea 1 Moţiuni simple Articolul 153
(1)Moţiunea simplă exprimă poziţia Senatului într-o anumită problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.
(2)Moţiunea simplă poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul senatorilor.
(3)Moţiunea simplă trebuie să fie întocmită corespunzător actelor juridice ale Senatului şi să cuprindă motivarea şi dispozitivul. Moţiunea se depune la preşedintele de şedinţa, în plenul Senatului. Articolul 154
(1)Până la încheierea dezbaterii unei moţiuni simple, semnatarii nu mai pot promova o altă moţiune în aceeaşi problemă.
(2)După primirea moţiunilor simple care au îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 153, preşedintele Senatului le comunică de îndată Guvernului şi le aduce la cunoştinţa plenului, după care dispune afişarea lor la sediul Senatului şi distribuirea lor senatorilor. Articolul 155
(1)Preşedintele Senatului stabileşte data dezbaterii moţiunii simple, care nu poate depăşi 6 zile de la depunerea acesteia, înştiinţând Guvernul asupra datei stabilite.
(2)Preşedintele Senatului nu va supune dezbaterii moţiunile simple care nu îndeplinesc cerinţele prevăzute la art. 153 şi nici pe cele care vizează finalităţi specifice moţiunii de cenzură, prezentând Senatului motivele deciziei sale.
(3)Moţiunile simple privind probleme de politică externă se supun dezbaterii numai însoţite de avizul Comisiei pentru politică externă şi cu consultarea Ministerului Afacerilor Externe. Această condiţie trebuie îndeplinită în termen de 3 zile de la depunerea moţiunii simple. Articolul 156
(1)După începerea dezbaterii moţiunii simple, senatorii semnatari nu-şi pot retrage adeziunea la moţiune.
(2)La moţiunile simple prezentate nu pot fi propuse amendamente.
(3)Dezbaterea se încheie prin supunerea la vot a moţiunii simple în plenul Senatului.
(4)Nici o moţiune simplă nu poate fi supusă votului înainte de dezbaterea ei. Articolul 157
(1)Dezbaterea moţiunii simple se face cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în art. 116-129 şi se adoptă cu votul secret al majorităţii senatorilor.
(2)Moţiunile simple adoptate de Senat se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi sunt obligatorii pentru Guvern şi membrii săi, precum şi pentru celelalte persoane vizate. Secţiunea a 2-a Întrebări Articolul 158
(1)Senatorii pot adresa întrebări Guvernului, miniştrilor sau altor conducători ai organelor administraţiei publice.
(2)Întrebarea constă într-o simplă cerere de a răspunde dacă un fapt este adevărat, dacă o informaţie este exactă, dacă Guvernul sau celelalte organe ale administraţiei publice înţeleg să comunice Senatului informaţiile sau documentele solicitate ori dacă Guvernul are intenţia de a lua o hotărâre într-o problemă determinată. Articolul 159În plenul Senatului nu pot fi formulate întrebări care privesc probleme de interes personal sau particular, întrebări care se referă la procese aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti ori care pot afecta soluţionarea unor cauze aflate în curs de judecată, care urmăresc în exclusivitate obţinerea unei consultaţii juridice sau tehnice ori care privesc activitatea unor persoane care nu îndeplinesc funcţii publice. Articolul 160
(1)Senatorii pot adresa întrebări orale sau scrise şi au dreptul să ceară ca răspunsul să le fie dat oral în plenul Senatului sau în scris.
(2)Întrebările scrise sau orale se depun în scris, prin grupul parlamentar, la secretarul desemnat al Senatului, cel mai târziu până la ora 10,00 a zilei de joi.
(3)Întrebările se înregistrează la secretarul desemnat al Senatului, în ordinea în care au fost depuse.
(4)Întrebările trebuie să aibă un singur autor, iar un senator nu poate adresa într-o săptămână mai mult de două întrebări.
(5)În cursul zilei de joi întrebările sunt transmise ministrului delegat pentru relaţia cu Parlamentul, menţionându-se tipul întrebării şi ce fel de răspuns a solicitat senatorul.
(6)În situaţia apariţiei unor urgenţe, senatorul poate pune o întrebare şi în cadrul şedinţei destinate acestei activităţi, urmând ca răspunsul să fie dat în şedinţa specială de săptămâna următoare. Articolul 161
(1)Întrebările orale se prezintă în plenul Senatului de către autor, într-un interval de timp de cel mult un minut. Răspunsurile orale se dau imediat după ce a fost adresată întrebarea şi nu pot depăşi 3 minute. Autorul întrebării poate interveni cu precizări sau comentarii, fără a depăşi două minute, iar răspunsul la replică va fi dat în acelaşi interval de timp. Nici o altă intervenţie pe marginea întrebării respective nu mai poate avea loc. Răspunsul la întrebarea orală poate fi amânat pentru săptămâna următoare numai în cazuri temeinic justificate.
(2)În situaţia în care cel căruia îi este adresată întrebarea orală nu este prezent, răspunsul va fi dat în şedinţa din săptămâna următoare. Preşedintele Senatului informează primul-ministru cu privire la răspunsurile amânate.
(3)Răspunsurile orale la întrebările scrise se dau după ce s-au epuizat întrebările. La întrebările la care s-a cerut răspuns oral nu se răspunde dacă senatorul care a adresat întrebarea nu se află în sală.
(4)Răspunsurile scrise se transmit senatorului în cel mult 15 zile.
(5)Întrebările şi răspunsurile se consemnează în stenograma şedinţei şi se publică odată cu aceasta în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a. Întrebările la care nu s-a răspuns sunt comunicate şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, la sfârşitul fiecărei sesiuni ordinare. Secţiunea a 3-a Interpelări Articolul 162
(1)Interpelarea constă într-o cerere adresată Guvernului sau unui membru al acestuia de către unul ori mai mulţi senatori sau de un grup parlamentar, prin care se solicită explicaţii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activităţii sale interne sau externe.
(2)Interpelările se fac în scris, arătându-se obiectul şi motivarea acestora, fără nici o dezvoltare, şi se depun la secretarul desemnat al Senatului. Articolul 163
(1)Interpelările se înscriu, în ordinea prezentării, într-un registru special şi se afişează la sediul Senatului.
(2)Interpelările se prezintă în şedinţa publică de către autor, după care preşedintele Senatului le transmite primului-ministru.
(3)Biroul permanent stabileşte o zi din săptămâna consacrată prezentării şi dezbaterii interpelărilor şi întrebărilor.
(4)Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la interpelări în cel mult două săptămâni. Pentru motive temeinice, Senatul poate acorda un termen de cel mult 3 săptămâni. Articolul 164
(1)În şedinţa consacrată dezbaterii interpelării se dă cuvântul autorului pentru 3 minute şi apoi celui interpelat pentru 5 minute. Dacă răspunsul la interpelare dă naştere unei replici, se dă cuvântul în aceeaşi ordine şi pentru aceleaşi durate de timp. Preşedintele Senatului poate limita luările de cuvânt.
(2)Răspunsurile la interpelările adresate Guvernului se prezintă de primul-ministru sau de reprezentantul acestuia. Răspunsul la interpelările adresate membrilor Guvernului se prezintă de ministru sau, după caz, de un secretar de stat.
(3)Timpul total afectat interpelărilor se împarte pe grupuri parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora. Articolul 165Senatul poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia cu privire la problema ce a făcut obiectul interpelării, cu respectarea prevederilor art. 153-157. Secţiunea a 4-a Informarea Senatului şi a senatorilor Articolul 166
(1)Preşedintele Senatului poate solicita Guvernului şi celorlalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar asupra activităţii acestora, informaţiile şi documentele necesare.
(2)Preşedinţii comisiilor permanente pot solicita de la organele prevăzute la alin. (1) informaţiile şi documentele necesare referitoare la domeniul lor de activitate.
(3)Fiecare senator are dreptul de a cere informaţiile şi documentele menţionate, prin intermediul preşedintelui Senatului sau al preşedinţilor comisiilor.
(4)Solicitarea informării este obligatorie în cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat.
(5)Autorităţile prevăzute la alin. (1) sunt obligate să răspundă în termen de cel mult 10 zile. În situaţii excepţionale în care răspunsul necesită date suplimentare, acestea au obligaţia de a declara în scris că interesul public nu le permite să răspundă la timp şi de a cere un termen suplimentar care nu poate depăşi 30 de zile. În cazul în care autorităţile nu răspund în termenele prevăzute la solicitarea senatorului interesat, preşedintele Senatului sau preşedintele comisiei, după caz, poate cere invitarea lor în plenul Senatului.
(6)Refuzul nejustificat de a răspunde la solicitările prevăzute în alineatele precedente atrage, după caz, răspunderea juridică potrivit legii. Preşedintele Senatului poate sesiza autorităţile competenţe, la solicitarea senatorului interesat. Articolul 167
(1)În cazul în care informaţiile sau documentele solicitate privesc, potrivit legii, secrete de stat, Guvernul informează Senatul despre aceasta, iar Senatul decide în şedinţă secretă.
(2)Documentele primite se restituie organului respectiv, după consultare. Secţiunea a 5-a Petiţii Articolul 168
(1)Oricine are dreptul de a se adresa cu petiţii Senatului. Petiţiile vor fi prezentate în scris şi semnate, precizându-se domiciliul petiţionarului sau al unuia dintre petiţionari.
(2)Petiţiile se înscriu în registrul general al Senatului, în ordinea primirii, consemnându-se numărul de înregistrare, numele, prenumele, domiciliul petiţionarului şi obiectul cererii. Articolul 169
(1)Petiţiile înregistrate se repartizează, spre soluţionare, de către unul dintre vicepreşedinţii Senatului, desemnat de preşedinte, comisiei permanente competenţe, potrivit obiectului petiţiei, ori senatorilor cărora le-au fost personal adresate.
(2)Orice membru al Senatului poate lua cunoştinţă de conţinutul unei petiţii, adresându-se în acest scop preşedintelui comisiei căreia i-a fost repartizată.
(3)Senatorul căruia îi sunt adresate petiţii le va transmite spre soluţionare autorităţilor publice competenţe. Articolul 170
(1)Comisia va decide care sunt petiţiile a căror rezolvare nu suferă amânare, sesizând de îndată autorităţile publice competenţe, şi va informa, în toate cazurile, petentul despre soluţia promovată. Pentru celelalte petiţii, comisia va decide, în cel mult 10 zile de la înregistrarea lor, dacă le va trimite unei autorităţi publice competenţe ori le va clasa. În cazuri deosebite, problema ce face obiectul petiţiei se prezintă Senatului.
(2)Autorităţile publice sesizate au obligaţia să informeze Senatul, în scris, în termen de cel mult 30 de zile, despre soluţia adoptată.
(3)Petiţionarului i se aduce la cunoştinţa soluţia adoptată.
(4)Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupţiei şi petiţii va prezenta trimestrial Biroului permanent un raport asupra petiţiilor primite şi asupra modului de soluţionare a acestora; acelaşi raport va fi prezentat plenului Senatului la începutul fiecărei sesiuni.
(5)În raport se vor face menţiuni cu privire la soluţiile date de autorităţile publice la petiţiile care le-au fost trimise spre soluţionare. Secţiunea a 6-a Declaraţii politice Articolul 171
(1)În fiecare săptămână, Biroul permanent alocă o anumită perioadă de timp dintr-o zi de şedinţa pentru declaraţii politice sau alte intervenţii ale senatorilor.
(2)Declaraţiile politice sau alte intervenţii ale senatorilor se fac în nume propriu sau în numele grupului parlamentar.
(3)În raport cu conţinutul lor, declaraţiile politice sau alte intervenţii ale senatorilor pot da dreptul la replică senatorilor, grupurilor parlamentare şi autorităţilor vizate.
(4)În cazul în care tematica şi conţinutul declaraţiilor politice sau ale altor intervenţii ale senatorilor vizează activitatea şi politica Guvernului, extrasul respectiv din stenogramă va fi transmis ministrului delegat pentru relaţia cu Parlamentul. Capitolul IV Statutul senatorului Secţiunea 1 Imunitatea parlamentară Articolul 172
(1)Senatorii se bucură de imunitate parlamentară pe toată durata exercitării mandatului.
(2)Imunitatea parlamentară are ca scop garantarea libertăţii de exprimare a senatorului şi protejarea acestuia împotriva urmăririlor judiciare respective, abuzive sau şicanatoare.
(3)Senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(4)În temeiul art. 72 din Constituţia României, republicată, senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Senatului, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(5)În caz de infracţiune flagrantă, senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Senatului asupra reţinerii şi percheziţiei. În cazul în care Senatul constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
(6)Cererea de autorizare a trimiterii în judecată, penală ori contravenţională, precum şi cererea de reţinere, de arestare sau de percheziţie se adresează preşedintelui Senatului de ministrul justiţiei.
(7)Preşedintele Senatului aduce cererea la cunoştinţa senatorilor în şedinţa publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, spre examinare, care va stabili dacă a fost sau nu a fost făcută în scopul de a-l abate pe senator de la exerciţiul funcţiei sale. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul secret al majorităţii membrilor acesteia.
(8)Biroul permanent al Senatului supune spre dezbatere şi aprobare plenului raportul comisiei, temeinic motivat, în termen de 15 zile de la data depunerii lui.
(9)Cererile de reţinere, de arestare, de percheziţie se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi. Articolul 173Senatul hotărăşte asupra cererii cu votul secret al majorităţii membrilor săi. Secţiunea a 2-a Conflictul de interese, constatarea incompatibilităţilor şi alte interdicţii Articolul 174
(1)Senatorii depun o declaraţie de interese, pe propria răspundere, cu privire la funcţiile şi activităţile pe care le desfăşoară, cu excepţia celor legate de mandatul sau funcţia publică pe care o exercită.
(2)Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care senatorul are un interes personal de natură patrimonială, care ar influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.
(3)Funcţiile şi activităţile care se includ în declaraţia de interese sunt:a)funcţiile în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale ori partide politice;b)activităţi profesionale remunerate;c)calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare şi financiare.
(4)Senatorii care nu îndeplinesc alte funcţii sau nu desfăşoară alte activităţi decât cele legate de mandatul ori funcţia pe care o exercită depun o declaraţie în acest sens. Articolul 175
(1)Declaraţia de interese se depune în termen de 15 zile de la data validării mandatului ori, după caz, de la data numirii în funcţie.
(2)Declaraţia de interese se actualizează ori de câte ori intervin schimbări care, potrivit art. 174 alin. (3), trebuie înscrise în aceste declaraţii. Actualizarea se face în termen de 30 de zile de la data începerii, modificării sau încetării funcţiilor sau activităţilor. Articolul 176
(1)Declaraţiile de interese sunt publice şi se depun la secretarul general al Senatului.
(2)Numele senatorilor care, în mod nejustificat, nu depun declaraţia de interese se publică pe pagina de Internet a Senatului.
(3)Evidenţa declaraţiilor de interese se consemnează într-un registru special, numit Registrul declaraţiilor de interese, care se păstrează la secretarul general al Senatului. Articolul 177
(1)Calitatea de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului.
(2)Prin funcţiile publice de autoritate incompatibile cu calitatea de senator se înţelege funcţii din administraţia publică asimilate celor de ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat şi secretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia Prezidenţială, din aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului, funcţii de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităţi şi instituţii publice, funcţii de consilieri locali şi consilieri judeţeni, de prefecţi şi subprefecţi şi celelalte funcţii de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, funcţiile de primar, viceprimar şi secretar ai unităţilor administrativ-teritoriale, funcţiile de conducere şi execuţie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe din unităţile administrativ-teritoriale şi din aparatul propriu şi serviciile publice ale consiliilor judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin să candideze în alegeri.
(3)Calitatea de senator este, de asemenea, incompatibilă cu:a)funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare şi financiare, precum şi la instituţii publice;b)funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. a);c)funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la lit. a);d)funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;e)calitatea de comerciant, persoană fizică;f)calitatea de membru al unui grup de interes economic;g)funcţia publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.
(4)Alte incompatibilităţi decât cele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt stabilite prin lege organică. Articolul 178Senatorii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice, precum şi în alte domenii prevăzute de lege. Articolul 179
(1)Senatorul care se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute la art. 177 va demisiona din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termen de 10 zile de la data apariţiei cazului de incompatibilitate.
(2)După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), senatorul care continuă să se afle într-un caz de incompatibilitate este considerat demisionat din funcţia de senator. Demisia se aduce la cunoştinţa plenului Senatului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 180Locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului, formaţiunii politice ori alianţei acestora, dacă până la data validării mandatului partidul sau formaţiunea politică pentru care a candidat confirmă în scris că aparţine acesteia. Asupra legalităţii alegerii supleantului Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări va prezenta Senatului un raport. Articolul 181În cursul termenului prevăzut la art. 179 alin. (1), senatorul trebuie să declare în scris la Biroul permanent orice activitate care se încadrează în incompatibilităţile prevăzute de lege. Articolul 182Schimbările intervenite în activitatea senatorului pe durata exercitării mandatului se aduc la cunoştinţa Biroului permanent, în scris, în cel mult 10 zile de la data apariţiei acestora. Articolul 183
(1)Cazurile de incompatibilitate vor fi trimise spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, care va întocmi un raport. Propunerile comisiei se aprobă de Senat cu votul majorităţii membrilor săi.
(2)Dacă senatorul a făcut să înceteze cauza de incompatibilitate după sesizarea comisiei, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al şedinţei, iar asemenea cazuri nu se trec în raportul comisiei. Articolul 184Evidenţa situaţiilor prevăzute la art. 177-183 se ţine la secretarul general al Senatului. Articolul 185
(1)Se interzice folosirea de către senatori în interes privat a simbolurilor care au legătura cu exerciţiul demnităţii sau funcţiei acestora.
(2)Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi numele însoţit de calitatea de senator, în orice formă de publicitate a unui agent economic român sau străin, precum şi a vreunui produs comercial, naţional sau străin.
(3)Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi imaginea publică, numele, semnătura senatorului pentru orice formă de publicitate privitoare la o activitate care aduce profit, cu excepţia publicităţii gratuite pentru scopuri caritabile.
(4)Se interzice senatorilor folosirea sau exploatarea directă ori indirectă a informaţiilor care nu sunt publice, obţinute în legătură cu exercitarea atribuţiilor, în scopul obţinerii de avantaje pentru ei sau pentru alţii.
(5)Senatorii au obligaţia să-şi declare averea, în termen de 15 zile, potrivit legii. Secţiunea a 3-a Exercitarea mandatului de senator Articolul 186
(1)Senatorii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Senatului, sub condiţia validării şi a depunerii jurământului.
(2)După constituirea legală a Senatului, fiecare senator va depune, în faţa plenului Senatului, întrunit în şedinţa solemnă, jurământul de credinţă faţă de ţară şi popor:Jur credinţă patriei mele, România.Jur să respect Constituţia şi legile ţării.Jur să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a României.Jur să-mi îndeplinesc cu onoare şi fidelitate mandatul încredinţat de popor.Aşa să mă ajute Dumnezeu!Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă, aceasta putând fi înlocuită cu formula: "Jur pe onoare şi conştiinţă", care prefaţează jurământul. Articolul 187
(1)După validare, pe durata exercitării mandatului, senatorilor li se eliberează legitimaţia de membru al Senatului, semnată de preşedintele acestuia.
(2)De asemenea, senatorii vor avea un însemn distinctiv al calităţii lor de reprezentanţi ai poporului, cu dreptul de a-l purta pe toată durata exercitării mandatului. Modelul însemnului se stabileşte de către Biroul permanent, iar cheltuielile pentru confecţionarea acestuia se suportă din bugetul Senatului.
(3)Legitimaţia şi însemnul se pot păstra de senator după încetarea mandatului, cu titlu evocativ.
(4)Pe durata exercitării mandatului, senatorii şi membrii lor de familie beneficiază de paşaport diplomatic. Articolul 188
(1)Calitatea de senator încetează la data întrunirii legale a Senatului nou-ales, precum şi în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate ori de deces.
(2)În cazul în care un senator demisionează, el poate reveni asupra demisiei până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Senatului de vacantare a mandatului, dacă următorul propus pe lista formaţiunii din partea căreia a candidat nu a fost validat în plen. Articolul 189
(1)Pentru exercitarea mandatului de senator, în circumscripţiile electorale se organizează, pentru fiecare senator, câte un birou senatorial, având ca personal încadrat un şef de birou senatorial, un secretar şi un şofer, personal care face parte din aparatul Senatului.
(2)Încadrarea personalului birourilor senatoriale se face cu contract de muncă pe durata determinată, de secretarul general al Senatului, la propunerea senatorilor în cauză.
(3)Pe timpul cât îndeplineşte această activitate, personalul angajat se consideră detaşat sau, după caz, transferat în interesul serviciului, în condiţiile legislaţiei muncii.
(4)Contractul de muncă al personalului birourilor senatoriale încetează la cererea senatorului sau, în cazul în care titularului mandatului îi încetează calitatea de senator, la data la care noul titular solicită aceasta. Articolul 190
(1)Senatorii primesc drepturile băneşti, potrivit legii.
(2)Senatorii primesc indemnizaţia lunară şi celelalte drepturi, începând cu data intrării în exerciţiul mandatului şi până la încetarea acestuia. Articolul 191Pe durata exercitării mandatului de senator, contractul de muncă al acestuia se suspendă, cu excepţia cazurilor în care Biroul permanent decide altfel, la cererea Senatului şi cu avizul unităţii şi al Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului. Secţiunea a 4-a Concedii, absenţe, demisii Articolul 192Nici un senator nu poate lipsi nemotivat de la şedinţele Senatului sau ale comisiei din care face parte ori de la celelalte activităţi specifice îndeplinirii mandatului de senator. Articolul 193
(1)Concediile se acordă pentru motive de boală sau interese personale.
(2)Concediile de boală se acordă pe baza certificatului medical.
(3)Pentru interese personale se pot acorda, în timpul unei sesiuni, cel mult 8 zile de concediu cu plata indemnizaţiei, iar peste această durată, concedii fără plată, care se pot efectua integral sau în mai multe tranşe.Concediile până la 4 zile se aprobă de preşedintele Senatului, iar cele cu o durată mai mare de 4 zile, de către Biroul permanent.
(4)Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea menţionat, de către unul dintre secretarii Senatului, numărul zilelor de concediu efectuate de senatorul respectiv. Articolul 194
(1)Senatorii pot demisiona prin cerere scrisă, adresată preşedintelui.
(2)Preşedintele Senatului, în şedinţa publică, întreabă senatorul dacă stăruie în cererea de demisie şi, dacă răspunsul este afirmativ ori dacă senatorul nu se prezintă pentru a răspunde, cu toate că a fost înştiinţat, declară locul vacant. Secţiunea a 5-a Deontologia parlamentară; abateri şi sancţiuni Articolul 195Constituie abateri disciplinare săvârşite de senatori următoarele fapte, dacă, potrivit legii, nu constituie infracţiuni:a)încălcarea dispoziţiilor privind îndatoririle senatorului prevăzute de Constituţie şi de legea statutului deputaţilor şi al senatorilor;b)încălcarea jurământului de credinţă;c)nerespectarea prevederilor Regulamentului Senatului;d)exercitarea abuzivă a mandatului de senator;e)comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în şedinţele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de senator;f)absentarea, nemotivată şi în mod repetat, de la lucrările Senatului. Articolul 196Abaterile de la deontologia parlamentară se sancţionează cu:a)atenţionare;b)chemarea la ordine;c)retragerea cuvântului;d)îndepărtarea din sală pe durata şedinţei;e)avertisment public - scris. Articolul 197
(1)Abaterile şi sancţiunile prevăzute la art. 195, respectiv la art. 196 lit. a)-d), se constată şi se aplică de către preşedintele de şedinţa sau, după caz, de preşedintele comisiei senatoriale.
(2)Sancţiunile prevăzute la art. 196 nu pot împiedica exercitarea dreptului la vot. Articolul 198
(1)Preşedintele Senatului poate, înainte de a chema la ordine un senator, să îl invite să-şi retragă sau să explice cuvântul care a generat incidente şi care ar atrage aplicarea măsurii.
(2)Dacă expresia întrebuinţată a fost retrasă sau regretată ori dacă explicaţiile date sunt apreciate de preşedinte sau de senatorul vizat ca satisfăcătoare, măsura nu se mai aplică.
(3)În cazul în care, după chemarea la ordine, senatorul continuă să se abată de la prezentul regulament, preşedintele Senatului îi va putea retrage cuvântul, iar dacă persistă, îl va îndepărta din sală. Articolul 199
(1)Pentru menţinerea ordinii în şedinţele comisiilor, preşedinţii acestora au aceleaşi drepturi ca şi preşedintele Senatului şi pot aplica măsurile prevăzute la art. 196 lit. a)-d).
(2)În cazul în care un senator săvârşeşte abateri deosebit de grave, preşedintele comisiei va suspenda şedinţa şi va aduce cazul la cunoştinţa preşedintelui Senatului, care îl va supune Biroului permanent. Articolul 200
(1)Abaterile care implică aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 196 lit. e) se constată de Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, la sesizarea unui grup parlamentar din Senat sau a unui senator. Sesizarea se adresează preşedintelui Senatului.
(2)Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări soluţionează sesizarea înaintată de preşedintele Senatului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării acesteia la comisie. Soluţia comisiei se ia cu votul majorităţii membrilor prezenţi, în şedinţă secretă.
(3)Raportul comisiei se înaintează de îndată, împreună cu dosarul cauzei, Biroului permanent al Senatului.
(4)Biroul permanent soluţionează cauza în termen de 7 zile de la data primirii raportului, împreună cu dosarul cauzei. Hotărârea Biroului permanent se prezintă în şedinţa publică a plenului Senatului.
(5)Împotriva hotărârii Biroului permanent al Senatului petiţionarul sau senatorul sancţionat poate face contestaţie în termen de 15 zile de la data comunicării acesteia.
(6)Contestaţia se soluţionează de către plenul Senatului, în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, cu votul majorităţii senatorilor prezenţi, în şedinţă secretă.
(7)Hotărârea plenului Senatului, dată asupra contestaţiei, este definitivă şi executorie şi se aduce la cunoştinţa publică în şedinţa de plen. Articolul 201Senatorul sancţionat disciplinar pe baza prevederilor art. 196 lit. e) nu poate reprezenta Senatul în relaţiile interne şi externe ale acestuia, pe o perioadă de 3 luni de la data rămânerii definitive a sancţiunii. Articolul 202Sancţiunile prevăzute de art. 196 se aplică pentru fiecare abatere în parte şi se cumulează aritmetic. Capitolul V Serviciile Senatului Articolul 203
(1)Serviciile Senatului sunt conduse de secretarul general al Senatului, ajutat de un secretar general adjunct.
(2)Secretarul general şi secretarul general adjunct sunt numiţi de Senat, pe durata legislaturii, la propunerea Biroului permanent.
(3)Secretarul general şi secretarul general adjunct pot fi revocaţi la propunerea Biroului permanent sau a cel puţin 30 de senatori. Propunerea de revocare poate fi formulată o singură dată în cursul unei sesiuni ordinare.
(4)Secretarul general este ordonator principal de credite şi, în îndeplinirea atribuţiilor sale, emite ordine. Articolul 204
(1)Senatul aprobă bugetul propriu înaintea dezbaterii bugetului de stat şi îl înaintează Guvernului în vederea includerii în bugetul de stat. Execuţia bugetului propriu este aprobată de plenul Senatului după verificarea de către chestorii Senatului.
(2)Dotarea Senatului cu mijloace de transport auto şi modul de utilizare a acestora, precum şi cheltuielile de protocol se stabilesc prin norme aprobate de Biroul permanent, în limita sumelor prevăzute în bugetul anual. Articolul 205
(1)Folosirea colaboratorilor pentru lucrările Senatului, ale comisiilor şi pentru unele activităţi ale serviciilor Senatului se aprobă de Biroul permanent.
(2)Indemnizaţia colaboratorilor, în limitele stabilite de lege, se propune de beneficiarul colaborării şi se ordonanţează de secretarul general al Senatului. Capitolul VI Dispoziţii tranzitorii şi finale Articolul 206
(1)Dacă Senatul adoptă, în condiţiile art. 155 alin. (1) din Constituţia României, republicată, un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea adoptată de Camera Deputaţilor, preşedintele Senatului, de acord cu preşedintele Camerei Deputaţilor, iniţiază procedura de mediere. În acelaşi mod se procedează şi în cazul în care Camera Deputaţilor adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea adoptată de Senat.
(2)În acest scop, Biroul permanent va propune Senatului un număr de 7 senatori, urmărindu-se respectarea principiilor prevăzute la art. 45.
(3)Senatorii stabiliţi de Senat prin votul deschis al majorităţii senatorilor prezenţi, împreună cu deputaţii desemnaţi de Camera Deputaţilor, potrivit regulamentului propriu, formează comisia de mediere.
(4)Cvorumul regulamentar al şedinţelor de mediere este asigurat numai în prezenţa a cel puţin 4 senatori dintre membrii comisiei de mediere a Senatului. Articolul 207
(1)Comisia de mediere se reuneşte la convocarea preşedintelui comisiei sesizate în fond de la Camera care a adoptat ultima proiectul, la sediul acesteia, şi stabileşte regulile după care îşi va desfăşura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.
(2)Reprezentanţii Senatului în comisia de mediere au competenţa de a examina şi de a hotărî, împreună cu cei ai Camerei Deputaţilor, numai asupra redactărilor diferite adoptate de Camera Deputaţilor la textele adoptate de Senat şi se vor pronunţa, în aceste limite, asupra redactărilor diferite, putând adopta fie una, fie cealaltă dintre redactări sau un text comun.
(3)Conducerea lucrărilor comisiei de mediere se realizează prin rotaţie de către un senator şi un deputat, stabiliţi de aceasta.
(4)Hotărârile comisiei de mediere se iau cu acordul majorităţii membrilor acesteia. Articolul 208
(1)Activitatea comisiei de mediere încetează odată cu depunerea raportului.
(2)Raportul comisiei de mediere se înscrie pe ordinea de zi a Senatului, urmându-se procedura prevăzuta la art. 84-112, sau, după caz, pe ordinea de zi a şedinţelor comune ale Camerelor Parlamentului, potrivit procedurii prevăzute în regulamentul şedinţelor comune.
(3)Se supun la vot numai soluţiile propuse de comisia de mediere, diferite de cele adoptate iniţial de către Senat. În toate cazurile, raportul comisiei de mediere se aprobă potrivit procedurii şi cu majoritatea de voturi necesară adoptării legii în forma finală.
(4)În cazul în care comisia de mediere nu ajunge, în termenul stabilit, la un acord cu privire la textele aflate în divergenţă sau dacă una dintre Camere nu aprobă raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenţă se supun dezbaterii în şedinţa comună a celor două Camere, potrivit regulamentului acestor şedinţe. Articolul 209Dacă ambele Camere ale Parlamentului îşi însuşesc textul legii în forma propusă de comisia de mediere, se va proceda conform art. 140. Articolul 210Constituţionalitatea prezentului regulament poate fi verificată de către Curtea Constituţională, la cererea preşedintelui Senatului, a unui grup parlamentar sau a cel puţin 25 de senatori. Articolul 211Prevederile art. 30-32 se pun în aplicare numai după 25 de zile calendaristice de la data publicării acestuia în Monitorul Oficial al României, Partea I.