CONVENTIE Nr.
0 din 2 mai 1996
privind limitarea
raspunderii pentru creante maritime, 1976*)
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 634 din 24 iulie 2006
Intrată în vigoare la 1 decembrie 1986 Statele părţi la
prezenta convenţie,
recunoscând avantajul determinării prin acord a
anumitor reguli uniforme privitoare la limitarea răspunderii pentru creanţe
maritime,
au decis să încheie în acest scop o convenţie si au convenit
la aceasta după cum urmează:
CAPITOLUL I
Dreptul la limitare
ARTICOLUL 1
Persoanele îndreptăţite la limitarea răspunderii
1. Proprietarii de nave şi salvatorii, aşa cum sunt
definiţi în cele ce urmează, conform prevederilor acestei convenţii îşi pot
limita răspunderea pentru creanţele stabilite la art. 2.
2. Termenul proprietar de
navă va avea înţelesul de proprietar, navlositor,
manager şi operator al unei nave maritime.
3. Salvator înseamnă
orice persoană care oferă servicii în legătură directă cu operaţiunile de
salvare. Operaţiunile de salvare vor include de asemenea operaţiunile
menţionate în art. 2 paragraful 1 subparagrafele d), e) şi f).
4. Dacă oricare dintre creanţele prevăzute la art. 2
sunt formulate împotriva vreunei persoane pentru a cărei faptă, neglijenţă sau
greşeală este răspunzător proprietarul de navă sau salvatorul, această persoană
va fi îndreptăţită să beneficieze ea însăşi de limitarea răspunderii aşa cum
este prevăzută în prezenta convenţie.
5. In această convenţie răspunderea proprietarului de
navă va include răspunderea într-o acţiune formulată împotriva navei înseşi.
6. Asigurătorul răspunderii pentru creanţe supuse
limitării, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, va fi
îndreptăţit să beneficieze de avantajele acestei convenţii în aceeaşi măsură ca
şi asiguratul însuşi.
7. Actul prin care se invocă limitarea răspunderii nu
va constitui o recunoaştere a răspunderii.
ARTICOLUL 2
Creanţe supuse limitării
1. In conformitate cu art. 3 şi 4, următoarele creanţe,
oricare ar fi natura răspunderii, vor face obiectul limitării răspunderii:
a) creanţe privind pierderea vieţii sau vătămarea
corporală sau pierderea ori deteriorarea proprietăţii (incluzând deteriorarea
amenajărilor portuare, a bazinelor, a căilor navigabile şi a mijloacelor de
semnalizare a navigaţiei), care au avut loc la bord sau în legătură directă cu
operarea navei sau cu operaţiunile de salvare, şi pierderile ulterioare rezultate din acestea;
b) creanţe privind pierderi cauzate de întârzieri în
transportul pe mare al mărfii, pasagerilor sau bagajelor acestora;
c) creanţe privind alte pierderi cauzate de
încălcarea drepturilor, altele decât cele contractuale,
produse în
*) Traducere.
legătură directă cu operarea navei sau cu operaţiunile
de salvare;
d) creanţe privind ranfluarea, dezeşuarea,
distrugerea sau predarea în bună stare a unei nave scufundate, naufragiate,
eşuate ori abandonate, inclusiv a tot ceea ce este sau
a fost la bordul unei astfel de nave;
e) creanţe privind preluarea, distrugerea sau predarea
în bună stare a mărfii de pe navă;
f) creanţe ale unei persoane, alta decât cea
răspunzătoare pentru măsurile luate în vederea prevenirii sau minimalizării
pierderilor pentru care persoana răspunzătoare îşi poate limita răspunderea în
conformitate cu prezenta convenţie, şi pierderile ulterioare cauzate de
asemenea măsuri.
2. Creanţele enumerate în paragraful 1 vor face
obiectul limitării răspunderii chiar dacă ele sunt cerute prin intermediul unui
recurs sau ca despăgubire impusă contractual ori în alt mod. Totuşi, creanţele
menţionate în paragraful 1 subparagrafele d), e) şi f) nu vor face obiectul
limitării răspunderii în măsura în care acestea sunt legate de o remunerare
potrivit unui contract încheiat cu persoana răspunzătoare.
ARTICOLUL 3
Creanţe exceptate de la limitare
Prevederile prezentei convenţii nu se vor aplica:
a) creanţelor pentru salvare sau pentru contribuţia
la avaria comună;
b) creanţelor pentru pagube produse prin poluarea cu
hidrocarburi în înţelesul Convenţiei internaţionale privind răspunderea civilă
pentru daune produse prin poluarea cu hidrocarburi din 29 noiembrie 1969 sau al
oricărui amendament ori protocol în vigoare al
acesteia;
c) creanţelor supuse oricărei convenţii internaţionale
sau legislaţii naţionale, care guvernează ori interzic limitarea răspunderii
pentru daune de natură nucleară;
d) creanţelor împotriva proprietarului unei nave
nucleare pentru daune de natură nucleară;
e) creanţelor prepuşilor proprietarului navei sau
salvatorului, ale căror îndatoriri au legătură cu nava sau cu operaţiunile de
salvare, incluzând creanţe ale moştenitorilor acestora, dependenţilor sau altor
persoane îndreptăţite să formuleze aceste creanţe, dacă, sub legea care
guvernează contractul de angajare dintre proprietarul navei sau salvator şi
aceşti prepuşi, proprietarul navei ori salvatorul nu este îndreptăţit să îşi
limiteze răspunderea pentru aceste creanţe sau dacă, potrivit acestei legi, îi
este permis să îşi limiteze răspunderea doar la o valoare mai mare decât cea
prevăzută de art. 6.
ARTICOLUL 4
Conduita care îngrădeşte limitarea
O persoană răspunzătoare nu trebuie să aibă dreptul să
îşi limiteze răspunderea, dacă s-a demonstrat că pierderea a rezultat prin
acţiunea sa personală sau prin omisiune, comisă cu intenţia de a cauza această
pierdere, sau din imprudenţă şi ştiind că este posibil să rezulte o astfel de
pierdere.
ARTICOLUL 5
Compensarea creanţelor
Când o persoană îndreptăţită la
limitarea răspunderii potrivit prevederilor acestei convenţii are o creanţă
împotriva creditorului său rezultată din acelaşi eveniment, respectivele creanţe se vor compensa, iar
dispoziţiile prezentei convenţii se vor aplica numai soldului, dacă există.
CAPITOLUL II
Limitele răspunderii
ARTICOLUL 6
Limite generale
1. Limitele
răspunderii pentru alte creanţe decât cele menţionate în art. 7, apărute într-o
ocazie distinctă, vor fi calculate după cum urmează:
a) în ceea ce priveşte
creanţele pentru pierderea vieţii sau vătămare corporală:
(i) 333.000 unităţi de cont pentru o navă cu un tonaj până la 500;
(ii) pentru o navă cu tonaj mai mare decât cel prevăzut la pct. (i), următoarea sumă
peste cea menţionată la pct.
(i):
- pentru fiecare tonă de la 501 la 3.000, 500 unităţi
de cont;
- pentru fiecare tonă de la 3.001 la 30.000, 333
unităţi de cont;
- pentru fiecare tonă de la 30.001 la 70.000, 250
unităţi de cont; şi
- pentru fiecare tonă peste 70.000, 167 unităţi de cont;
b) în ceea ce priveşte orice alte creanţe:
(i) 167.000 unităţi de cont pentru o navă cu un tonaj până la 500;
(ii) pentru o navă cu un tonaj mai mare decât cel prevăzut la pct. (i), următoarea sumă
peste cea menţionată la pct.
(i):
- pentru fiecare tonă de la
501 la 30.000, 167 unităţi de cont;
- pentru fiecare tonă de la 30.001 la 70.000, 125
unităţi de cont; şi
- pentru fiecare tonă peste 70.000 tone, 83 unităţi
de cont.
2. Atunci când suma calculată în conformitate cu
paragraful 1 subparagraful a) este insuficientă pentru plata în totalitate a
creanţelor menţionate în acel paragraf, suma calculată în conformitate cu
paragraful 1 subparagraful b) va fi disponibilă pentru reglarea soldului
neplătit pentru creanţele din paragraful 1 subparagraful a) şi acest sold
neplătit vine în completarea creanţelor menţionate în paragraful 1
subparagraful b).
3. Totuşi, fără a aduce atingere dreptului la creanţe
pentru pierderea vieţii sau vătămarea corporală conform paragrafului 2, un stat
parte poate stipula în legislaţia naţională faptul că creanţele privind pagube
la amenajările portuare, la bazine, la căi navigabile şi la mijloace de
semnalizare a navigaţiei vor avea prioritate asupra altor creanţe menţionate în
paragraful 1 subparagraful b), după cum stabileşte acea lege.
4. Limitele răspunderii pentru orice salvator care nu
operează de pe navă sau pentru orice salvator care operează doar pe nava care
sau în numele căreia se acordă servicii de salvare vor fi calculate ca pentru
un tonaj de 1.500.
5. In scopul acestei convenţii tonajul navei va fi
considerat tonajul brut calculat conform regulilor de calcul al tonajului
conţinute în anexa 1 la Convenţia internaţională privind măsurătorile de tonaj
al navelor, 1969.
ARTICOLUL 7
Limita pentru creanţele
pasagerilor
1. Pentru creanţele apărute ca urmare a oricărei
ocazii distincte de pierdere a vieţii sau vătămare corporală a pasagerilor unei
nave, limita răspunderii proprietarului de navă în acest caz va fi în sumă de
46.666 unităţi de cont, multiplicată cu numărul de pasageri pe care nava este
autorizată să îl transporte conform certificatului său, dar fără a depăşi 25
milioane unităţi de cont.
2. In scopul acestui articol creanţe pentru pierderea vieţii sau vătămare corporală a
pasagerilor unei nave va însemna orice astfel de creanţe pretinse de sau în numele
oricărei persoane transportate pe navă:
a) conform unui contract de transport pasageri; sau
b) care, cu acceptul cărăuşului, însoţeşte un vehicul
sau animale vii în cadrul unui contract de transport mărfuri.
ARTICOLUL 8
Unitatea de cont
1. Unitatea de cont la care se face referire în art. 6
şi 7 reprezintă dreptul special de tragere, aşa cum este definit de Fondul
Monetar Internaţional. Sumele menţionate în art. 6 şi 7 trebuie convertite în
moneda naţională a statului în care se solicită limitarea, la cursul din data
constituirii fondului limitării, efectuării plăţii sau acordării garanţiei care
în conformitate cu legea acelui stat este echivalentul plăţii respective.
Pentru operaţiunile şi tranzacţiile unui stat parte care este membru al
Fondului Monetar Internaţional, valoarea în drepturi speciale de tragere a
monedei naţionale trebuie calculată conform metodei de evaluare aplicate de
Fondul Monetar Internaţional, în vigoare la data menţionată. Valoarea în
drepturi speciale de tragere a monedei naţionale a unui stat parte care nu este
membru al Fondului Monetar Internaţional trebuie calculată printr-o metodă
stabilită de statul în cauză.
2. Totuşi, acele state care nu fac parte din Fondul
Monetar Internaţional şi a căror legislaţie nu permite aplicarea prevederilor
paragrafului 1 pot, la momentul semnării fără rezerve cu privire la ratificare,
acceptare sau aprobare sau la momentul ratificării, acceptării, aprobării sau
aderării ori în orice moment ulterior, să declare faptul că limitele
răspunderii prevăzute a fi aplicate în teritoriile lor prin această convenţie
vor fi fixate după cum urmează:
a) referitor la art. 6 paragraful 1 subparagraful a),
la o sumă de:
(i) 5 milioane de unităţi
monetare pentru o navă cu un
tonaj până la 500;
(ii) pentru o navă cu un tonaj mai mare decât cel prevăzut la pct. (i), următoarea sumă
adăugată la cea menţionată la
pct. (i):
- pentru fiecare tonă de la 501 la 3.000, 7.500
unităţi monetare;
- pentru fiecare tonă de la
3.001 la 30.000, 5.000 unităţi monetare;
- pentru fiecare tonă de la 30.001 la 70.000, 3.750
unităţi monetare; şi
- pentru fiecare tonă care depăşeşte 70.000, 2.500
unităţi monetare; şi
b) cu privire la articolul 6 paragraful 1 subparagraful b), la o sumă de:
(i) 2,5 milioane de unităţi monetare pentru o navă cu
un tonaj până la 500;
(ii) pentru o navă cu un tonaj mai mare decât cel
prevăzut la pct. (i), următoarea sumă adăugată la cea menţionată la pct. (i):
- pentru fiecare tonă de la
501 la 30.000, 2.500 unităţi monetare;
- pentru fiecare tonă de la 30.001 la 70.000, 1.850
unităţi monetare; şi
- pentru fiecare tonă care depăşeşte 70.000, 1.250
unităţi monetare; şi
c) cu privire la art. 7 paragraful 1, la o sumă de
700.000 unităţi monetare multiplicate cu numărul pasagerilor pe care nava este
autorizată să îl transporte conform certificatului său, dar fără a depăşi 375
milioane unităţi monetare.
Paragrafele 2 şi 3 ale art. 6 se aplică corespunzător
subparagrafelor a) şi b) ale acestui paragraf.
3. Unitatea monetară la care se face referire în
paragraful 2 corespunde cu şaizeci şi cinci şi jumătate miligrame de aur de
puritate nouă sute miimi. Conversia sumelor la care se face referire în
paragraful 2 în moneda naţională trebuie făcută conform legislaţiei statului
implicat.
4. Calculul menţionat în ultima frază a paragrafului 1
şi conversia menţionată în paragraful 3 trebuie efectuate astfel încât, pe cât
posibil, să exprime în moneda naţională a statului parte aceeaşi valoare reală
a sumelor din art. 6 şi 7, exprimate în unităţi de cont. Statele părţi trebuie
să comunice depozitarului metoda de calcul conform paragrafului 1 sau
rezultatul conversiei din paragraful 3, după caz, la momentul semnării fără
rezerve cu privire la ratificare, acceptare sau aprobare ori atunci când depune
unul din instrumentele menţionate la art. 16 şi oricând intervine o modificare
a oricăruia dintre acestea.
ARTICOLUL 9
Cumularea creanţelor
1. Limitele răspunderii
stabilite în conformitate cu art. 6 se vor aplica cumulului tuturor creanţelor
apărute într-o situaţie distinctă:
a) împotriva persoanei sau persoanelor menţionate în
paragraful 2 al art. 1 şi oricărei persoane pentru a cărei acţiune, neglijenţă
sau greşeală ea sau ele sunt responsabile; sau
b) împotriva proprietarului unei nave care acordă
servicii de salvare de pe acea navă şi salvatorului sau salvatorilor care
operează de pe o astfel de navă şi oricărei persoane pentru a cărei acţiune,
neglijenţă sau greşeală ea sau ele sunt responsabile;
sau
c) împotriva salvatorului sau salvatorilor care nu
operează de pe navă sau care operează doar pe nava care sau în numele căreia
sunt acordate serviciile de salvare şi oricărei persoane pentru a cărei
acţiune, neglijenţă sau greşeală ea sau ele sunt
responsabile.
2. Limitele răspunderii stabilite în conformitate cu
art. 7 trebuie aplicate cumulului tuturor creanţelor în cauză, care pot apărea
într-o ocazie distinctă împotriva persoanei sau persoanelor menţionate în
paragraful 2 al art. 1 în legătură cu nava menţionată în art. 7 şi oricărei
persoane pentru ale cărei acţiuni, neglijenţă sau greşeală ea sau ele sunt
responsabile.
ARTICOLUL 10
Limitarea răspunderii fără constituirea unui fond de
limitare
1. Limitarea răspunderii poate fi solicitată chiar dacă
nu a fost înfiinţat un fond de limitare potrivit art. 11. Totuşi, un stat parte
poate prevedea în legislaţia naţională ca, la introducerea în instanţă a unei
acţiuni pentru obţinerea plăţii unei creanţe supuse limitării, persoana
răspunzătoare să poată invoca
dreptul de limitare a răspunderii doar dacă a fost înfiinţat un fond de
limitare în conformitate cu prevederile prezentei convenţii sau dacă acesta se
înfiinţează atunci când este invocat dreptul de limitare a răspunderii.
2. Dacă limitarea răspunderii este invocată fără
constituirea unui fond de limitare, prevederile art. 2 trebuie aplicate
corespunzător.
3. Aspectele legate de procedură, apărute datorită
regulilor acestui articol, trebuie stabilite conform legislaţiei naţionale a
statului parte în care are loc acţiunea.
CAPITOLUL III
Fondul de limitare
ARTICOLUL 11
Constituirea fondului
1. Orice persoană
considerată răspunzătoare poate constitui un fond în cadrul instanţei sau al
oricărei autorităţi competente a statului parte în care sunt instituite
procedurile legale cu privire la creanţele care fac obiectul limitării. Fondul
trebuie să fie constituit în limita sumelor menţionate în art. 6 şi 7,
corespunzătoare creanţelor pentru care acea persoană poate fi răspunzătoare,
împreună cu dobânda calculată de la data producerii evenimentului care a dat
naştere răspunderii, până la data constituirii fondului. Orice fond astfel
constituit va fi disponibil doar pentru plata creanţelor pentru care poate fi
invocată limitarea răspunderii.
2. Un fond poate fi constituit prin depunerea sumei sau
prin prezentarea unei garanţii acceptabile conform legislaţiei statului parte
unde este constituit fondul şi considerată suficientă de către instanţă sau de
altă autoritate competentă.
3. Un fond constituit de una dintre persoanele
menţionate în paragraful 1 subparagrafele a), b), sau c) ori în paragraful 2
ale art. 9 sau de asigurătorul acestora trebuie să fie recunoscut ca şi
constituit de către toate persoanele menţionate în paragraful 1 subparagrafele
a), b) sau c) ori în paragraful 2, după caz.
ARTICOLUL 12
Distribuirea fondului
1. Cu condiţia respectării prevederilor paragrafelor
1, 2 şi 3 ale art. 6 şi 7, fondul trebuie distribuit între solicitanţi
proporţional cu creanţele lor stabilite asupra
fondului.
2. Dacă, înainte de distribuirea fondului, persoana
responsabilă sau asigurătorul acesteia a achitat o creanţă stabilită asupra
fondului, acea persoană trebuie, până la limita sumei plătite, să dobândească
prin subrogare drepturile pe care persoana astfel compensată le-ar fi obţinut
în baza prezentei convenţii.
3. Dreptul de subrogare prevăzut în paragraful 2
poate fi, de asemenea, exercitat de alte persoane decât cele menţionate în
acesta, pentru orice sumă de compensare pe care ar fi plătit-o, dar numai în
măsura în care acea subrogare este permisă în condiţiile legislaţiei naţionale.
4. Atunci când persoana responsabilă sau orice altă
persoană stabileşte că poate fi obligată să plătească, la o dată ulterioară,
integral sau parţial, o sumă de compensare pentru care acea persoană şi-ar fi
câştigat un drept de subrogare conform paragrafelor 2 şi 3 dacă compensarea ar
fi fost plătită înainte ca fondul să fie distribuit, instanţa sau orice altă
autoritate competentă a statului unde fondul a fost constituit poate cere ca o
sumă suficientă să fie stabilită, temporar, ca rezervă, pentru a permite acelei persoane să îşi prezinte creanţele
împotriva fondului la acea dată ulterioară.
ARTICOLUL 13
Ingrădirea altor acţiuni
1. Atunci când un fond de
limitare a fost stabilit în conformitate cu art. 11, persoanele care au
formulat o creanţă asupra fondului nu îşi vor mai putea exercita niciun drept
de revendicare împotriva oricăror alte bunuri ale persoanei de către care sau
în numele căreia a fost constituit fondul.
2. După ce fondul de limitare a fost constituit
conform art. 11, orice navă sau orice altă proprietate, aparţinând unei
persoane în numele căreia a fost constituit fondul, care a fost arestată ori
ţinută sub jurisdicţia unui stat parte pentru o creanţă posibil a fi stabilită
asupra fondului, sau orice altă formă de garanţie acordată poate fi eliberată
prin ordinul instanţei sau al altei autorităţi competente a acelui stat.
Totuşi, dacă a fost constituit un fond de limitare, această eliberare trebuie
să fie întotdeauna dispusă:
a) în portul unde a avut loc incidentul ori, dacă a
avut loc în afara portului, în primul port de destinaţie ulterior; sau
b) în portul de debarcare, pentru creanţele formulate
pentru pierderea vieţii sau vătămarea corporală; sau
c) în portul de descărcare, pentru daune la
încărcătură; sau
d) în statul unde s-a făcut arestarea.
3. Regulile paragrafelor 1 şi 2 se vor aplica doar
dacă reclamantul poate formula o creanţă asupra fondului de limitare în
instanţa care administrează acel fond, iar fondul este efectiv disponibil şi
liber transferabil pentru acea revendicare.
ARTICOLUL 14
Legea aplicabilă
In conformitate cu prevederile prezentului capitol,
regulile legate de constituirea şi distribuirea unui fond de limitare şi toate
regulile procedurale conexe trebuie guvernate de legea statului parte în care a
fost constituit fondul.
CAPITOLUL IV
Domeniul de aplicare
ARTICOLUL 15
1. Prezenta convenţie se aplică ori de câte ori o
persoană menţionată în art. 1 cere în instanţa unui stat parte să îşi limiteze
răspunderea ori caută să obţină eliberarea navei sau a altei proprietăţi ori
ridicarea garanţiei acordate în limita jurisdicţiei oricărui asemenea stat. Cu
toate acestea, fiecare stat parte poate exclude, total sau parţial, de la
aplicarea prezentei convenţii orice persoană menţionată în art. 1, care în
momentul în care prevederile acestei convenţii sunt invocate înaintea instanţei
acelui stat, nu are domiciliul într-un stat parte sau nu are sediul principal
al firmei într-un stat parte, precum şi orice navă în legătură cu care se
invocă dreptul de limitare sau a cărei eliberare se încearcă, care nu arborează
în momentul specificat mai sus pavilionul unui stat parte.
2. Un stat parte poate
reglementa, prin prevederi legale naţionale specifice, sistemul limitării
răspunderii care să se aplice navelor care:
a) potrivit legii acelui stat, sunt destinate
navigaţiei pe apele interioare;
b) sunt nave cu un tonaj mai mic de 300.
Un stat parte care se foloseşte
de opţiunea prevăzută în acest paragraf va informa depozitarul cu privire la
limitele răspunderii adoptate în legislaţia sa naţională sau asupra faptului că
nu există astfel de limite.
3. Un stat parte poate reglementa prin prevederi legale naţionale specifice sistemul limitării răspunderii care se va
aplica creanţelor formulate în cazurile în care nu sunt implicate în niciun fel
interese ale persoanelor care nu sunt cetăţeni ai statelor părţi.
4. Instanţele unui stat parte nu vor aplica prezenta
convenţie în cazul navelor construite pentru sau adaptate la şi angajate în
lucrări de foraj:
a) atunci când acel stat a stabilit prin legislaţia
sa naţională o limită de răspundere superioară celei prevăzute în conformitate
cu art. 6; sau
b) atunci când acel stat a
devenit parte la o convenţie care reglementează sistemul răspunderii referitor
la asemenea nave.
In cazurile la care se aplică prevederile
subparagrafului a), acel stat parte va informa depozitarul în mod
corespunzător.
5. Prezenta convenţie nu se
aplică:
a) vehiculelor pe pernă de aer;
b) platformelor plutitoare construite în scopul
explorării sau exploatării resurselor naturale ale bazinului mării ori ale
subsolului acesteia.
CAPITOLUL V
Clauze finale
ARTICOLUL 16
Semnarea, ratificarea
şi aderarea
1. Prezenta convenţie este deschisă semnării tuturor
statelor, la sediul central al Organizaţiei Maritime Consultative
Interguvernamentale (denumită în continuare Organizaţia), începând cu 1
februarie 1977 până la 31 decembrie 1977 şi va rămâne apoi deschisă aderării.
2. Toate statele pot deveni parte la prezenta
convenţie prin:
a) semnare fără rezerve în ceea ce priveşte
ratificarea, acceptarea ori aprobarea; sau
b) semnarea cu condiţia ratificării, acceptării sau
aprobării, urmată de ratificare, acceptare ori aprobare; sau
c) aderare.
3. Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se
va efectua prin depunerea în acest scop a unui instrument formal la secretarul
general al Organizaţiei (denumit în continuare secretar
general).
ARTICOLUL 17
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi
a lunii următoare împlinirii unui an de când 12 state fie au semnat-o fără
rezerve în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea, fie au depus
instrumentele solicitate pentru ratificare, acceptare,
aprobare sau aderare.
2. Pentru un stat care depune un instrument de
ratificare, acceptare, aprobare sau aderare ori care semnează fără rezerve în
ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea, în conformitate cu prezenta
convenţie, după întrunirea cerinţelor privind intrarea în vigoare, dar înaintea
datei de intrare în vigoare, ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea
ori semnarea fără rezerve în ceea ce priveşte ratificarea, acceptarea sau aprobarea îşi va produce efectul în
ziua intrării în vigoare a convenţiei sau în prima zi a lunii următoare a unui
număr de 90 de zile de la data semnării ori depunerii instrumentului, oricare
survine mai târziu.
3. Pentru orice stat care devine ulterior parte la prezenta convenţie, aceasta va intra în vigoare în
prima zi a lunii următoare expirării celor 90 de zile de la data la care acest
stat a depus instrumentul.
4. Referitor la relaţiile dintre statele care au
ratificat, au acceptat sau au aprobat prezenta convenţie ori care au aderat la
ea, aceasta înlocuieşte şi abrogă Convenţia internaţională privind limitarea
răspunderii proprietarilor de nave maritime, încheiată la Bruxelles la 10
octombrie 1957, şi Convenţia internaţională pentru unificarea anumitor reguli
referitoare la limitarea răspunderii proprietarilor de nave maritime, semnată
la Bruxelles la 25 august 1924.
ARTICOLUL 18
Rezerve
1. Orice stat poate,
la momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să îşi
rezerve dreptul de a nu aplica prevederile art. 2 paragraful 1 subparagrafele
d) şi e). Nu este permisă nicio altă rezervă de la prevederile fundamentale ale
prezentei convenţii.
2. Pentru a fi acceptate, rezervele prezentate la
momentul semnării trebuie confirmate în momentul ratificării, acceptării sau
aprobării.
3. Orice stat care a prezentat o rezervă la această
convenţie o poate retrage în orice moment, prin intermediul unei notificări
adresate secretarului general. O asemenea retragere va intra în vigoare în ziua
primirii notificării. Dacă notificarea menţionează că retragerea unei rezerve
va intra în vigoare la o dată specificată şi această dată este ulterioară
primirii notificării de către secretarul general, retragerea va intra în
vigoare la această dată ulterioară.
ARTICOLUL 19
Denunţarea
1. Prezenta convenţie poate fi denunţată de către un
stat parte în orice moment după un an de la data la care aceasta a intrat în
vigoare pentru acel stat parte.
2. Denunţarea se va efectua prin depunerea unui instrument la secretarul general.
3. Denunţarea va intra în vigoare în prima zi a lunii
următoare expirării perioadei de un an de la data depunerii instrumentului sau
după o perioadă suficient de lungă precum cea menţionată în instrument.
ARTICOLUL 20
Revizuirea şi amendarea
1. In scopul revizuirii sau amendării prezentei
convenţii, Organizaţia poate convoca o conferinţă.
2. Organizaţia va convoca o conferinţă a statelor
părţi la prezenta convenţie pentru revizuirea şi amendarea acesteia, la cererea
a cel puţin unei treimi din numărul statelor părţi.
3. După data intrării în vigoare a unui amendament la
prezenta convenţie, orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau
aderare depus va fi considerat ca aplicându-se convenţiei în forma amendată,
dacă în instrument nu este exprimată o intenţie contrară.
ARTICOLUL 21
Revizuirea sumelor de limitare şi a unităţilor de
cont sau a unităţilor monetare
1. In afara cazurilor
prevăzute la art. 20 şi în conformitate cu prevederile paragrafelor 2 şi 3 ale
prezentului articol, Organizaţia poate convoca o conferinţă numai în scopul
modificării sumelor specificate în art. 6 şi 7 şi în art. 8 paragraful 2 sau al
înlocuirii cu alte unităţi a uneia ori a amândurora dintre unităţile definite
în art. 8 paragrafele 1 şi 2. Modificarea sumelor va fi făcută doar ca urmare a
unei schimbări semnificative a valorii lor reale.
2. Organizaţia va convoca o asemenea conferinţă la
solicitarea a cel puţin unui sfert din numărul statelor părţi.
3. O decizie de a modifica
sumele sau de a înlocui unităţile cu alte unităţi de cont va fi luată cu o
majoritate de două treimi din numărul statelor părţi prezente şi votante în
această conferinţă.
4. Orice stat care depune instrumentul de ratificare,
acceptare, aprobare sau aderare la prezenta convenţie,
după intrarea în vigoare a unui amendament, va aplica convenţia în forma ei
amendată.
ARTICOLUL 22
Depozitarea
1. Prezenta convenţie va fi depozitată la secretarul
general.
2. Secretarul general:
a) va transmite copii
legalizate ale prezentei convenţii tuturor statelor care au fost invitate să
participe la Conferinţa privind limitarea răspunderii pentru creanţele maritime şi oricăror alte state care au
aderat la această convenţie;
b) va informa toate statele care au semnat sau au aderat la prezenta convenţie, cu privire la:
(i) fiecare nouă semnare şi fiecare depunere a unui
instrument sau a oricărei rezerve la aceasta, împreună cu datele respective;
(ii) data intrării în vigoare a prezentei convenţii sau a oricăror
amendamente la aceasta;
(iii) orice denunţare a prezentei convenţii şi data intrării ei în vigoare;
(iv) orice amendament adoptat în conformitate cu art. 20
sau 21;
(v) orice comunicare prevăzută de oricare dintre
articolele prezentei convenţii. 3. La intrarea în vigoare a prezentei
convenţii, o copie legalizată va fi transmisă de către secretarul general
Secretariatului Naţiunilor Unite pentru înregistrarea şi publicarea în
conformitate cu art. 102 din Carta Naţiunilor Unite.
ARTICOLUL 23
Limbi
Prezenta convenţie este
elaborată într-un singur exemplar original, în limbile engleză, franceză, rusă
şi spaniolă, fiecare text fiind autentic în egală măsură.
Incheiată la Londra la 19 noiembrie 1976.
Ca mărturie la aceasta, subsemnaţii, fiind pe deplin autorizaţi
în acest scop, am semnat prezenta convenţie. (Lista semnăturilor nu este
reprodusă.)