DECIZIE Nr. 82 din 25 februarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin.
3 din Codul familiei
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 189 din 26 martie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, exceptie ridicata de Maria
Ciordas in Dosarul nr. 9.264/2002 al Judecatoriei Timisoara.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege
criticat nu contravine dreptului la viata intima, familiala si privata sau prevederilor
constitutionale privind protectia copiilor si a tinerilor, intrucat dreptul
parintelui de a avea legaturi personale cu copilul sau nu reprezinta decat un
mijloc prin intermediul caruia parintele isi poate indeplini obligatiile care
ii incumba fata de minor.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 iunie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 9.264/2002,
Judecatoria Timisoara a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei,
exceptie ridicata de Maria Ciordas.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea sustine ca sunt
incalcate prevederile constitutionale invocate, intrucat pe calea unei actiuni
de stabilire a programului de vizitare a minorului se poate dispune, potrivit
art. 43 alin. 3 din Codul familiei, incuviintarea vizitarii acestuia si chiar
luarea la domiciliul parintelui divortat caruia nu i-a fost incredintat
copilul, fara a se tine seama de dreptul minorului de a refuza orice contact cu
acest parinte.
Judecatoria Timisoara, exprimandu-si punctul de vedere, considera exceptia
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca, potrivit
dispozitiilor Codului familiei, ambii parinti au drepturi si obligatii fata de
copiii lor minori, in exercitiul carora barbatul si femeia au drepturi egale.
De asemenea, parintii sunt datori sa ingrijeasca de copil, fiind obligati sa
creasca copilul, sa se preocupe de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de
educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia. Aceste indatoriri
trebuie sa se exercite de catre ambii parinti in mod continuu si nemijlocit, in
conformitate cu interesul superior al minorului.
Chiar si in ipoteza in care minorul refuza pastrarea legaturilor personale
cu parintele, in masura in care din cercetarile efectuate in cauza nu rezulta
ca astfel de legaturi ar pune in primejdie dezvoltarea fizica, morala sau
intelectuala a copilului, instanta poate admite cererea parintelui divortat
caruia nu i-a fost incredintat copilul, avand in vedere ca dezvoltarea psihica
si fizica a minorului nu este inca suficienta pentru a ii permite acestuia sa
discearna intre ceea ce este si ceea ce nu este in interesul sau.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului
Poporului.
Guvernul arata ca parintii divortati pastreaza drepturile si indatoririle parintesti,
insa exercitiul acestora de catre parintele divortat caruia nu i-a fost
incredintat copilul sufera "anumite limitari si particularitati".
Insa acest parinte continua a avea dreptul si a fi tinut de indatorirea de a
creste copilul, dreptul la pastrarea legaturilor personale dintre parinte si
copil fiind expresia principiului constitutional al respectarii dreptului la
viata de familie, precum si a principiului protectiei speciale a drepturilor
copiilor. Prin urmare, exceptia de neconstitutionalitate este considerata ca
fiind neintemeiata.
Avocatul Poporului apreciaza ca art. 43 alin. 3 din Codul familiei prevede
mijlocul legal pus la dispozitia parintelui divortat caruia nu i s-a
incredintat copilul pentru a-si putea indeplini obligatiile sale fata de
copilul sau minor. "Aceasta masura are caracter accesoriu in raport cu cea
a incredintarii copiilor, permitand exercitarea in mod direct a supravegherii,
ajutorarii si indrumarii minorilor, chiar si in ipoteza in care minorul refuza
pastrarea legaturilor personale cu parintele caruia nu i-a fost
incredintat". Se mai arata ca textul de lege criticat se subscrie
prevederilor Declaratiei drepturilor copilului, adoptata de Adunarea Generala a
O.N.U. la 20 noiembrie 1959, precum si Conventiei internationale cu privire la
drepturile copilului.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 43 alin. 3
din Codul familiei, text de lege care are urmatorul continut:
- Art. 43 alin. 3: "Parintele divortat, caruia nu i s-a incredintat
copilul, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de
a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui
profesionala."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au
urmatoarea redactare:
- Art. 26: "(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata
intima, familiala si privata.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca
drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.";
- Art. 45: "(1) Copiii si tinerii se bucura de un regim special de
protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acorda alocatii de stat pentru copii si ajutoare pentru
ingrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protectie sociala a
copiilor si a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor in activitati care le-ar dauna
sanatatii, moralitatii sau care le-ar pune in primejdie viata ori dezvoltarea
normala sunt interzise.
(4) Minorii sub varsta de 15 ani nu pot fi angajati ca salariati.
(5) Autoritatile publice au obligatia sa contribuie la asigurarea
conditiilor pentru participarea libera a tinerilor la viata politica, sociala,
economica, culturala si sportiva a tarii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul de
lege dedus controlului utilizeaza termenul de drepturi ale parintelui divortat,
caruia nu i s-a incredintat copilul, dar care pastreaza dreptul de a avea
legaturi personale cu acesta si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura
si pregatirea lui profesionala in opozitie cu tertele persoane si, in special,
cu celalalt parinte, caruia i s-a incredintat copilul si care este debitorul
obligatiilor corelative, fiind tinut sa-i asigure fostului sau sot, care si-a
pastrat calitatea de parinte, realizarea efectiva a drepturilor conferite de
lege. O atare conduita cooperanta este impusa de imprejurarea ca drepturile
mentionate constituie, in realitate, mijloace pentru indeplinirea obligatiilor
pe care le are orice parinte fata de copilul sau si care subzista atata timp
cat parintele nu este decazut din drepturile parintesti. Astfel, prin derogare
de la regula potrivit careia orice drept da expresie unui interes legitim,
dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul este recunoscut in
considerarea interesului exclusiv al copilului.
Imprejurarea invocata de autoarea exceptiei, si anume aceea ca minorul este
ostil mentinerii relatiilor personale cu celalalt parinte, este departe de a
constitui un argument in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.
In imensa majoritate a cazurilor parintii au fata de copiii lor profunde
sentimente de afectiune, generozitate si altruism, chiar daca, uneori,
exprimarea acestora poate induce intr-un psihic infantil si in prezenta lipsei
sau insuficientei discernamantului impresia contrara. Astfel, severitatea sau
exigenta unui parinte, motivate si impuse de ratiuni benefice, pot genera
ostilitatea copilului, in conditiile in care parintii sunt despartiti, iar
celalalt parinte este, prin comparatie, deosebit de concesiv. Mai mult, se
poate intampla, in asemenea situatii, ca parintele caruia i-a fost incredintat
copilul sa se defuleze, transmitandu-i acestuia ostilitatea pe care o resimte
fata de fostul sot, care, desi, poate intemeiata din punctul sau de vedere, nu
este de natura sa il descalifice pe acesta din urma ca parinte, fiind lipsita
de justificare din punctul de vedere al copilului. Prin urmare, instabilitatea
afectiva si emotionala a minorului, pe fondul unei imaturitati psihice si a
lipsei experientei de viata, il priveaza pe acesta de posibilitatea de a sesiza
care este adevaratul sau interes si, adesea, de a discerne intre bine si rau.
Aceasta este ratiunea in considerarea careia legiuitorul, pentru a-l proteja pe
minor, a instituit prezumtia lipsei de discernamant pana la varsta de 14 ani,
iar intre varsta de 14 si 18 ani, l-a prezumat cu discernamantul diminuat,
conferindu-i capacitate de exercitiu restransa.
Sub acest aspect, a recunoaste copilului un drept de veto la valorificarea
drepturilor atribuite de lege parintelui sau echivaleaza cu nesocotirea, pe de
o parte, a logicii si finalitatii textului de lege dedus controlului si, pe de
alta parte, a intregii reglementari in materie, cu care acesta se coroboreaza.
Curtea constata ca sustinerea potrivit careia art. 43 alin. 3 din Codul familiei
contravine prevederilor constitutionale consacrate de art. 26 alin. (1) si de
art. 45 alin. (1) nu poate fi retinuta, cu atat mai mult cu cat reglementarea
criticata instituie o modalitate prin care autoritatile publice isi indeplinesc
obligatiile de a respecta si ocroti viata intima, familiala si privata,
constituind totodata o componenta a regimului special de protectie si asistenta
a copiilor si tinerilor in realizarea drepturilor lor. In ceea ce priveste
incalcarea art. 26 alin. (2) din Constitutie, este evident ca prin persoana
fizica indreptatita sa dispuna de ea insasi legiuitorul constituant a avut in
vedere individul matur, dotat cu discernamant si suficienta experienta de
viata, care are posibilitatea de a-si valorifica acest drept in deplina
cunostinta de cauza, ceea ce nu se regaseste in persoana unui minor, lipsit de
capacitate de exercitiu.
Referitor la criticile de neconstitutionalitate formulate de autoarea
exceptiei prin raportare la art. 45 alin. (2) - (5) din Constitutie, Curtea constata
ca acestea nu au relevanta fata de dispozitiile art. 43 alin. 3 din Codul
familiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 43 alin. 3
din Codul familiei, exceptie ridicata de Maria Ciordas in Dosarul nr.
9.264/2002 al Judecatoriei Timisoara.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 februarie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu