CONVENTIE Nr.
0 din 16 iulie 2008
între Guvernul Romaniei si
Guvernul Turkmenistanului pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea
evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 321 din 14 mai 2009
Guvernul României şi Guvernul Turkmenistanului, dorind
să promoveze şi să întărească relaţiile economice prin încheierec unei
convenţii pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu
privire la impozitele pe venit şi pe capital, denumite în continuare Convenţie,
au convenit după cum urmează:
ARTICOLUL 1
Persoane vizate
Prezenta Convenţie se aplică persoanelor care sunt
rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ARTICOLUL 2
Impozite vizate
1. Prezenta Convenţie se aplică impozitelor pe venit
şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor
sale locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de
modul în care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite
pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite
pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele
de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din
înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale
ale salariilor plătite de întreprinderi, precum şi impozitele asupra creşterii
capitalului.
3. Impozitele existente asupra
cărora se aplică prezenta Convenţie sunt în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit (denumite în continuare impozit
român);
b) în cazul Turkmenistanului:
(i) impozitul pe profitul (venitul) persoanelor
juridice;
(ii) impozitul pe venitul persoanelor fizice;
(iii) impozitul pe resursele naturale;
(iv) impozitul pe proprietate (denumite în continuare impozit
turkmen).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror
impozite identice sau în esenţă similare care sunt stabilite după data semnării
prezentei Convenţii în plus sau în locul impozitelor existente la care se face
referire în paragraful 3. Autorităţile competente ale statelor contractante se
vor informa reciproc asupra oricăror modificări importante aduse în
legislaţiile lor fiscale respective, după efectuarea unor astfel de modificări.
ARTICOLUL 3
Definiţii generale
1. In sensul prezentei Convenţii, în măsura în care
contextul nu cere o interpretare diferită:
a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Turkmenistan,
după cum cere contextul;
b) termenul România înseamnă
teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian
de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi
exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă şi platoul continental şi zona
economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu legislaţia sa şi
potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional, drepturi suverane şi
jurisdicţie;
c) termenul Turkmenistan înseamnă Turkmenistan şi, atunci când este folosit în sens
geografic, include orice zonă dincolo de apele teritoriale ale Turkmenistanului
care în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia Turkmenistanului
este o zonă în care Turkmenistanul îşi poate exercita drepturi cu privire la
fundul mării şi subsolul şi resursele lor naturale;
d) termenul impozit înseamnă
impozit român sau impozit turkmen, după cum cere contextul;
e) termenul persoană include o persoană fizică, o societate sau orice altă asociere de
persoane legal constituită în fiecare dintre statele contractante;
f) termenul societate înseamnă
orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană
juridică în scopul impozitării;
g) expresiile întreprindere a unui stat contractant
şi întreprindere a
celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o
întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o
întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt
stat contractant;
h) termenul naţional înseamnă:
(i) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia României şi orice persoană
juridică, asociere de
persoane şi orice altă entitate avândstatutul în conformitate cu legislaţia în
vigoare în România;
(ii) în cazul Turkmenistanului, orice persoană fizică având naţionalitatea
Turkmenistanului şi orice persoană juridică, parteneriat sau asociaţie având statutul în conformitate cu legislaţia în
vigoare în Turkmenistan;
i) expresia transport
internaţional înseamnă orice transport efectuat cu o navă, aeronavă, vehicul
feroviar sau rutier exploatate
de o întreprindere a unui stat contractant, cu excepţia
cazului când asemenea transport este efectuat numai între locuri situate în celălalt stat contractant;
j) expresia autoritate
competentă înseamnă:
(i) în cazul României, Ministerul
Economiei şi Finanţelor sau
reprezentantul său autorizat;
(ii) în cazul Turkmenistanului, Ministerul Finanţelor
şi Serviciul Naţional Fiscal Central sau reprezentantul lor autorizat.
2. In ceea ce priveşte aplicarea prezentei Convenţii de
un stat contractant, orice termen care nu este definit în Convenţie va avea,
dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are în
cadrul legislaţiei acelui stat cu privire la impozitele la care se aplică
Convenţia.
ARTICOLUL 4
Rezident
1. In sensul prezentei
Convenţii, expresia rezident al unui stat
contractant înseamnă orice persoană care potrivit
legislaţiei acelui stat este supusă impozitării în acel stat datorită
domiciliului său, rezidenţei sale, sediului conducerii, locului înregistrării
sau oricărui alt criteriu de natură similară. Această expresie nu include însă
o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că
realizează venituri sau capital din surse situate în acel stat.
2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului
1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci
statutul său va fi determinat după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidentă a statului contractant
în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o
locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă a statului
cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul
intereselor vitale);
b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor
sale vitale nu poate fi determinat sau dacă nu dispune de o locuinţă permanentă
la dispoziţia sa în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă a
statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele
state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului al
cărui naţional este;
d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau a
niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor
rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o
persoană alta decât o persoană fizică este rezidentă a ambelor state
contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă a statului în care este
situat locul conducerii sale efective.
ARTICOLUL 5
Sediu permanent
1. In sensul prezentei
Convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi
desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un magazin;
f) un atelier;
g) o fermă sau orice plantaţie;
h) un depozit folosit pentru
livrarea de bunuri în scopul obţinerii de profit; şi
i) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau
orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Expresia sediu permanent include de asemenea:
a) un şantier de construcţii, un proiect de
construcţii, de montaj sau de instalare ori activităţile de supraveghere legate
de acestea, dar numai atunci când asemenea şantier, proiect sau activităţi
continuă pentru o perioadă mai mare de 12 luni;
b) prestarea de servicii, inclusiv servicii de consultanţă, de către o întreprindere a unui stat contractant prin intermediul
unor salariaţi sau al altor persoane angajate în acest scop în celălalt stat
contractant, cu condiţia ca o astfel de activitate să continue pentru acelaşi
proiect sau pentru unul conex pentru o perioadă sau perioade totalizând mai
mult de 6 luni în orice perioadă de 12 luni.
4. Independent de prevederile anterioare ale acestui
articol, expresia sediu permanent se consideră
că nu include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării
sau expunerii de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri
aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării sau expunerii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri
aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă
întreprindere;
d) vânzarea de produse sau mărfuri aparţinând
întreprinderii care sunt expuse în cadrul unui târg sau al unei expoziţii
temporare ocazionale unde produsele sau mărfurile sunt vândute în decurs de o
lună de la închiderea târgului ori expoziţiei menţionate;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul
cumpărării de produse sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru
întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul
desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter
pregătitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru
orice combinare a activităţilor menţionate în subparagrafele de la a) la f), cu
condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această
combinare să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2,
atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se
aplică prevederile paragrafului 7 - acţionează într-un stat contractant în numele
unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, această întreprindere se
consideră că are un sediu permanent în primul stat menţionat dacă persoana:
a) are şi exercită în mod obişnuit în primul stat
menţionat împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, în
afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele
menţionate în paragraful 4 care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de
afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu
permanent potrivit prevederilor acelui paragraf; sau
b) nu are o astfel de împuternicire, însă menţine în
mod obişnuit în primul stat menţionat un stoc de produse sau mărfuri din care
face în mod regulat livrări de produse ori mărfuri în numele întreprinderii.
6. Independent de prevederile anterioare ale acestui
articol, o societate de asigurări, cu excepţia reasigurărilor, a unui stat
contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat contractant
dacă încasează prime pe teritoriul celuilalt stat sau asigură riscuri situate
în acel stat prin intermediul unei persoane, alta decât un agent cu statut
independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu
permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită
activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general
sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane să
acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.
8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui
stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este
rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de
afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient
pentru a face una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.
ARTICOLUL 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui
stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv
veniturile din agricultură sau din exploatări forestiere) situate în celălalt
stat contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Expresia proprietăţi
imobiliare are înţelesul care este atribuit de
legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia
include, în orice caz, toate accesoriile
proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură
şi exploatări forestiere, drepturile asupra cărora se aplică prevederile
dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor
imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea ori
concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse
naturale; navele, aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate
proprietăţi imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor
obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice
altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică de
asemenea veniturilor din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi
veniturilor din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor
profesii independente.
ARTICOLUL 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei
întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în
afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt
stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea
exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi
impuse în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă
acelui sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o
întreprindere a unui stat contractant exercită
activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent
situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu
permanent, profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi
constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi
identice sau similare, în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată
independenţa cu întreprinderea al cărui sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi dovedite
ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent, inclusiv
cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate,
indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul
permanent sau în altă parte. Această prevedere se aplică sub rezerva
restricţiilor prevăzute de legislaţia internă a fiecărui stat contractant.
4. In măsura în care într-un stat contractant se
obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat
prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi
componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant
să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de
repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut
să fie în concordanţă cu principiile enunţate în acest articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent
numai pentru faptul că acest sediu permanent cumpără
produse sau mărfuri pentru întreprindere.
6. In vederea aplicării prevederilor paragrafelor
anterioare, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în
fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice
şi suficiente de a proceda altfel.
7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt
tratate separat în alte articole ale prezentei Convenţii, atunci prevederile
acelor articole nu sunt afectate de prevederile prezentului articol.
ARTICOLUL 8
Transport internaţional
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat
contractant obţinute din celălalt stat contractant din exploatarea în trafic
internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt
impozabile numai în primul stat menţionat.
2. Profiturile la care se referă paragraful 1 al
acestui articol nu includ profiturile obţinute din exploatarea hotelieră sau
dintr-o activitate de transport care diferă de exploatarea în trafic
internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor
feroviare sau rutiere.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea,
profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau
la o agenţie internaţională de transporturi şi dobânzilor aferente fondurilor
legate numai de exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare şi
rutiere.
4. Profiturile obţinute de o întreprindere de
transport a unui stat contractant din utilizarea, întreţinerea sau închirierea
de containere (inclusiv remorci şi alte echipamente pentru transportul
containerelor) folosite pentru transportul de bunuri sau mărfuri sunt
impozabile numai în acel stat contractant.
ARTICOLUL 9
Intreprinderi asociate
1. Când
a) o întreprindere a unui stat contractant participă
direct sau indirect la conducerea, controlul sau la
capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la
conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat
contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie
într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile
lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferă de
acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice
profituri care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre
întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii,
pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impuse în consecinţă.
2. Când un stat contractant
include în profiturile unei întreprinderi aparţinând acelui stat - şi impune în
consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat
contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel
incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat
menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost
acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci
celălalt stat va proceda la ajustarea corespunzătoare a sumei impozitului
stabilit asupra acelor profituri. La efectuarea acestei ajustări se va ţine
seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii şi, dacă este necesar,
autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ARTICOLUL 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este
rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant
sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, aceste dividende sunt de asemenea impozabile
în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare de dividende
şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dividendelor,
impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dividendelor.
Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile
din care se plătesc dividendele.
3. Termenul dividende astfel
cum este folosit în acest articol înseamnă veniturile din acţiuni, din drepturi
de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care
nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile
din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca
veniturile din acţiuni de către legislaţia fiscală a statului în care este
rezidentă societatea distribuitoare a dividendelor.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă
beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant,
desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant, în care
societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent
situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii independente printr-o bază
fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în
legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea
sediu permanent sau bază fixă. In această situaţie se aplică prevederile art. 7
sau ale art. 14, după caz.
5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant
realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat
nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu
excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al
celuilalt stat ori când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în
legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu
permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună
profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor
nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite ori profiturile
nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri ori venituri
provenind din celălalt stat.
ARTICOLUL 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi
plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt
stat.
2. Totuşi, aceste dobânzi sunt de asemenea impozabile
în statul contractant din care provin şi, potrivit legislaţiei acelui stat, dar
dacă primitorul este beneficiarul efectiv al dobânzilor, impozitul astfel
stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2,
dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel
stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv de Guvernul celuilalt stat
contractant, de o autoritate locală ori de o unitate administrativ-teritorială
a acestuia sau de orice agenţie ori unitate bancară sau instituţie a acelui
Guvern, autorităţi locale ori unităţi administrativ-teritoriale sau dacă
creanţele unui rezident al celuilalt stat contractant sunt garantate, asigurate
ori finanţate direct sau indirect de o instituţie financiară aparţinând în
întregime Guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi astfel
cum este folosit în acest articol înseamnă veniturile din titluri de creanţă de
orice natură însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de
participare la profiturile debitorului şi, în special, veniturile din efecte
publice şi veniturile din titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele
şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă ori obligaţiuni.
Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul
prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă
beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant,
desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin
dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat
profesii independente printr-o bază fixă situată acolo, iar creanţa în legătura
cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu
permanent sau bază fixă. In această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau
ale art. 14, după caz.
6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat
contractant când plătitorul este acel stat, o autoritate locală, o unitate
administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, atunci când
plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant,
are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în legătură cu
care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi astfel de dobânzi se
suportă de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de dobânzi se
consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent
sau baza fixă.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între
plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma
dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma
care s-ar fi convenit între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor
astfel de relaţii, prevederile acestui articol se aplică numai la ultima sumă
menţionată. In acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă
potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte
prevederi ale prezentei Convenţii.
ARTICOLUL 12
Redevente
1. Redeventele
provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat
contractant sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, aceste redevente sunt de asemenea impozabile
în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar
dacă primitorul este beneficiarul efectiv al redevenţelor, impozitul astfel
stabilit nu va depăşi 15% din suma brută a redevenţelor.
3. Termenul redevente, astfel
cum este folosit în acest articol, înseamnă plăţi de orice fel, inclusiv plăţi
în natură, primite pentru folosirea sau concesionarea oricărui drept de autor
asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra filmelor
de cinematograf şi a filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio
ori televiziune, transmisiunilor destinate publicului prin satelit, cablu,
fibră optică sau tehnologie similară, orice patent, marcă de comerţ, desen ori
model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru utilizarea sau dreptul de a
utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru
informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau
ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul
efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară
activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redeventele
printr-un sediu permanent situat acolo sau prestează în celălalt stat profesii
independente printr-o bază fixă situată acolo, iar dreptul ori proprietatea
pentru care se plătesc redeventele este efectiv legată de un asemenea sediu
permanent sau bază fixă. In această situaţie, se aplică prevederile art. 7 sau
ale art. 14, după caz.
5. Redeventele se consideră că provin dintr-un stat
contractant când plătitorul este acel stat, o autoritate locală, o unitate
administrativ-teritorială sau un rezident al acelui stat. Totuşi, atunci când
plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant,
are într-un stat contractant un sediu permanent ori o bază fixă de care este
legată obligaţia de a plăti redeventele şi astfel de redevente sunt suportate
de acel sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de redevente se consideră
că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent ori baza
fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între
plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma
redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care
sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi
beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile acestui
articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. In acest caz, partea excedentară
a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant,
ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii.
ARTICOLUL 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un
rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare
menţionate la art. 6 situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în
statul contractant în care sunt situate asemenea proprietăţi.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea proprietăţii
mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere
a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a proprietăţii
mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al unui stat
contractant în celălalt stat contractant pentru exercitarea unei profesii
independente, inclusiv câştigurile provenind din înstrăinarea unui asemenea
sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei asemenea baze
fixe, sunt impozabile în celălalt stat.
3. Câştigurile obţinute de o întreprindere a unui stat
contractant din înstrăinarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau
rutiere exploatate în trafic internaţional ori a proprietăţilor mobiliare
necesare exploatării unor astfel de mijloace de transport sunt impozabile numai
în acel stat contractant.
4. Câştigurile obţinute din înstrăinarea acţiunilor la
capitalul unei societăţi ale cărei active sunt formate în principal, direct sau
indirect, din proprietăţi imobiliare situate într-un stat contractant sunt
impozabile în acel stat.
5. Câştigurile obţinute din înstrăinarea acţiunilor,
altele decât cele menţionate la paragraful 4, într-o societate care este
rezidentă a unui stat contractant sunt impozabile în
acel stat.
6. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror
proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1-5,
sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care
înstrăinează.
ARTICOLUL 14
Profesii independente
1. Veniturile obţinute
de un rezident al unui stat contractant din exercitarea unor servicii
profesionale sau a altor activităţi cu caracter independent sunt impozabile
numai în acel stat, cu excepţia următoarelor situaţii, când astfel de venituri
sunt de asemenea impozabile în celălalt stat contractant:
a) dacă acesta dispune în mod obişnuit de o bază fixă
în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţilor sale; sau
b) dacă acesta este prezent în celălalt stat
contractant pentru o perioadă sau perioade care însumează sau depăşesc în total
183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul
calendaristic vizat.
In situaţiile menţionate la subparagrafele a) sau b),
este impozabil în celălalt stat contractant numai acea parte din venit care
este atribuibilă bazei fixe sau care este obţinută din activităţile desfăşurate
în perioada în care rezidentul a fost prezent în celălalt stat.
2. Expresia servicii profesionale include, în special, activităţile independente cu caracter
ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi exercitarea
independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist şi
contabil.
ARTICOLUL 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19, 20 şi 21, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un
rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile
numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este
exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este
exercitată în celălalt stat contractant, remuneraţiile primite sunt impozabile
în celălalt stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1,
remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o
activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile
numai în primul stat menţionat dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o
perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă
de 12 luni începând sau sfârşind în anul calendaristic vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de o persoană sau în
numele unei persoane care angajează şi care nu este rezidentă a celuilalt stat;
şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu
permanent sau de o bază fixă pe care cel care angajează o are în celălalt stat.
3. Independent de prevederile anterioare ale acestui
articol, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru
o activitate salariată exercitată la bordul unei nave, aeronave, unui vehicul
feroviar sau rutier exploatat în trafic internaţional sunt impozabile în acel
stat.
ARTICOLUL 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plăţi similare obţinute de un
rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de
administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat
contractant sunt impozabile în celălalt stat.
ARTICOLUL 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile
art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în
calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio
sau de televiziune, ori ca interpreţi muzicali sau ca sportivi, din
activităţile lui personale desfăşurate în această calitate în celălalt stat
contractant, sunt impozabile în celălalt stat.
2. Când veniturile în legătură cu activităţile
personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această
calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte
persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt
impozabile în statul contractant în care sunt exercitate activităţile
artistului de spectacol sau ale sportivului.
3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică
veniturilor obţinute din activităţile desfăşurate într-un stat contractant de
un artist de spectacol sau de un sportiv dacă vizita în acel stat este făcută
în cadrul schimburilor culturale sau sportive convenite între guvernele
statelor contractante şi dacă este finanţată din fonduri publice ale unuia sau
ale ambelor state contractante ori autorităţi locale sau unităţi
administrativ-teritoriale. In această situaţie, veniturile sunt impozabile
numai în statul contractant în care este rezident artistul de spectacol sau
sportivul.
ARTICOLUL 18
Pensii
1. Sub rezerva prevederilor art. 19 paragraful 2,
pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui
stat contractant pentru activitatea salariată desfăşurată în trecut sunt
impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al
acestui articol, pensiile şi alte plăţi similare făcute în baza legislaţiei
unui stat contractant referitoare la asigurările sociale sunt impozabile numai
în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnă
o sumă determinată plătibilă în mod periodic, la scadenţe fixe, în timpul
vieţii sau în timpul unei perioade specificate sau determinabile, în virtutea
unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţi pentru o deplină şi
corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.
ARTICOLUL 19
Funcţii publice
1. a) Remuneraţiile, altele
decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de o autoritate locală sau
de o unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru
serviciile prestate acelui stat sau autorităţi sau unităţi sunt impozabile
numai în acel stat.
b) Totuşi, asemenea remuneraţii sunt impozabile numai
în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi
persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în
scopul prestării serviciilor.
2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de
un stat contractant sau de o autoritate locală sau de o unitate
administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile
prestate acelui stat sau autorităţi sau unităţi este impozabilă numai în acel
stat.
b) Totuşi, asemenea pensie este impozabilă numai în
celălalt stat contractant, dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional a/al
acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16 şi 18 se aplică
remuneraţiilor şi pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o
activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o autoritate
locală ori de o unitate administrativ-teritorială a acestuia.
ARTICOLUL 20
Studenţi şi practicanţi
1. Un rezident al unui
stat contractant care este prezent temporar în celălalt stat contractant ca
student sau practicant şi care beneficiază de o pregătire tehnică, profesională
sau de afaceri nu va fi impus în celălalt stat contractant pentru sumele
primite din străinătate în scopul întreţinerii, studiului sau pregătirii sale
ori ca bursă pentru continuarea studiilor pentru o perioadă de 7 ani.
2. Remuneraţiile plătite studentului sau
practicantului, după caz, pentru serviciile prestate în celălalt stat nu sunt
impozabile în celălalt stat pentru o perioadă de 3 ani, cu condiţia ca asemenea
servicii să fie legate de studiul, întreţinerea sau pregătirea sa.
ARTICOLUL 21
Profesori şi cercetători
1. O persoană fizică
care este sau a fost rezidentă a unui stat contractant imediat înainte de
sosirea sa în celălalt stat contractant şi care, la invitaţia unei
universităţi, unui colegiu, unei şcoli sau a altei instituţii educaţionale
similare nonprofit care este recunoscută de Guvernul celuilalt stat
contractant, este prezentă în celălalt stat contractant pentru o perioadă care
nu depăşeşte 2 ani de la data primei sale sosiri în celălalt stat contractant,
numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la o astfel de
instituţie educaţională, este scutită de impozit în celălalt stat contractant
în ceea ce priveşte remuneraţia pe care o primeşte pentru predare sau
cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 al acestui articol nu se aplică venitului din cercetare, dacă asemenea
cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci în interesul obţinerii unui
câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui grup de persoane.
ARTICOLUL 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale
unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt
tratate în articolele precedente ale prezentei Convenţii sunt impozabile în
acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică
veniturilor, altele decât veniturile din proprietăţi imobiliare aşa cum sunt definite
la art. 6 paragraful 2, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident
al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat
contractant printr-un sediu permanent situat acolo sau exercită în celălalt
stat profesii independente printr-o bază fixă situată acolo şi dreptul sau
proprietatea în legătură cu care este plătit venitul este efectiv legată de un
asemenea sediu permanent ori bază fixă. In această situaţie se aplică
prevederile art. 7 sau 14, după caz.
3. Independent de prevederile paragrafelor 1 şi 2,
elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, care nu au fost
tratate în articolele precedente ale prezentei Convenţii şi care provin din
celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.
ARTICOLUL 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare,
astfel cum sunt definite la art. 6 paragraful 2, deţinute de un rezident al
unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, este impozabil
în celălalt stat.
2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare
făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui
stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau de proprietăţi
mobiliare aparţinând unei baze fixe pe care un rezident al unui stat
contractant o are în celălalt stat contractant în scopul exercitării unei
profesii independente este impozabil în statul contractant în care este situat
sediul permanent ori baza fixă.
3. Capitalul constituit din
nave, aeronave, vehicule feroviare şi rutiere exploatate în trafic
internaţional de o întreprindere a unui stat contractant şi din proprietăţi
mobiliare necesare pentru exploatarea unor asemenea mijloace de transport este
impozabil numai în acel stat.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui
rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
ARTICOLUL 24
Eliminarea dublei impuneri
1. Când un rezident al unui
stat contractant realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate
cu prevederile prezentei Convenţii, sunt impozitate în celălalt stat
contractant, primul stat menţionat va acorda:
a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui
rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în celălalt stat;
b) ca o deducere din impozitul
pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în
celălalt stat.
Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun
caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum
este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă,
după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în celălalt stat.
2. Când, în conformitate cu orice prevedere a
Convenţiei, venitul obţinut sau capitalul deţinut de un rezident al unui stat
contractant este scutit de impozit în acel stat, statul respectiv poate totuşi,
la calcularea sumei impozitului pe venitul ori capitalul rămas al acelui
rezident, să ia în considerare venitul sau capitalul scutit.
ARTICOLUL 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat
contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare
sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât
impozitarea şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt ori pot fi supuşi
naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie. Această prevedere,
independent de prevederile art. 1, se aplică, de asemenea, persoanelor care nu
sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat
contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt
stat decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care
desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca
obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant
nicio deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte
impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile
familiale pe care le acordă rezidenţilor săi.
3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile art.
9 paragraful 1, paragraful 7 sau ale art. 12 paragraful 6, dobânzile,
redeventele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat contractant
unui rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei
asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui
rezident al primului stat menţionat. In mod similar, orice datorii ale unei
întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat
contractant vor fi deductibile, în vederea determinării capitalului impozabil
al unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost
contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.
4. Intreprinderile unui stat contractant al căror
capital este integral sau parţial deţinut ori controlat, direct sau indirect,
de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi
supuse în primul stat contractant menţionat niciunei impozitări ori obligaţii
legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea
şi obligaţiile legate de aceasta la care sunt sau pot fi supuse alte
întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
5. Prevederile acestui articol se aplică numai
impozitelor care fac obiectul prezentei Convenţii.
ARTICOLUL 26
Procedura amiabilă
1. Când o persoană consideră că
datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau
va rezulta pentru ea o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile
prezentei Convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de
legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a
statului contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează
în prevederile art. 25 paragraful 1, acelui stat contractant al cărui naţional
este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima notificare a
acţiunii din care rezultă o impozitare contrară prevederilor prezentei
Convenţii.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă
reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la
o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri
amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea
evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu prezenta Convenţie.
Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie
prevăzută de legislaţia internă a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se
vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau
dubii ce rezultă ca urmare a interpretării sau aplicării prezentei Convenţii.
De asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în
cazurile neprevăzute de Convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante
pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri în sensul
paragrafelor anterioare. Atunci când, pentru a se ajunge la o înţelegere, este
necesar un schimb oral de opinii, un astfel de schimb poate avea loc în cadrul
unei comisii formate din reprezentanţii autorităţilor competente ale statelor
contractante.
ARTICOLUL 27
Schimbul de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor
face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei Convenţii
sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante privitoare la
impozitele vizate de Convenţie, în măsura în care impozitarea la care se referă
nu este contrară Convenţiei, în special pentru prevenirea fraudei sau a
evaziunii cu privire la asemenea impozite. Schimbul de informaţii nu este
limitat de art. 1. Orice
informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca secretă în acelaşi
mod ca informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi
dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor
judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea sau
încasarea, aplicarea ori urmărirea impozitelor sau soluţionarea contestaţiilor
cu privire la impozitele vizate de Convenţie. Asemenea persoane sau autorităţi
vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui
informaţia în procedurile judecătoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca
impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei
şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;
b) de a furniza informaţii
care nu pot fi obţinute în baza legislaţiei sau în cadrul practicii
administrative normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret
comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie
sau informaţii a căror dezvăluire ar fi contrară ordinii publice (ordre public).
ARTICOLUL 28
Asistenţa la colectare
1. Autorităţile
competente ale statelor contractante se angajează să îşi acorde reciproc
asistenţă la încasarea impozitelor, împreună cu dobânzile, penalităţile pentru
plata cu întârziere şi amenzile care nu au un caracter penal legate de asemenea
impozite, denumită în continuare în acest articol creanţă fiscală.
2. Creanţa fiscală a
unei autorităţi competente a unui stat contractant va include o certificare a
acestei autorităţi că, potrivit legislaţiei acelui stat, creanţa fiscală a fost
stabilită definitiv. In vederea aplicării prevederilor acestui articol, o
creanţă fiscală este stabilită definitiv atunci când un stat contractant are
dreptul, conform legislaţiei sale interne, să încaseze creanţa fiscală
respectivă şi contribuabilul nu mai are niciun drept să împiedice încasarea.
3. Creanţele care fac obiectul solicitărilor de
asistenţă nu vor avea prioritate faţă de impozitele datorate în statul
contractant care acordă asistenţa şi prevederile art. 26 paragraful 1 se
aplică, de asemenea, oricărei informaţii care, în virtutea acestui articol,
este furnizată autorităţii competente a unui stat contractant.
4. O creanţă fiscală a unei autorităţi competente a
unui stat contractant care a fost acceptată de autoritatea competentă a
celuilalt stat contractant va fi încasată de autoritatea competentă a celuilalt
stat contractant ca şi cum creanţa respectivă ar constitui propriul său
impozit.
5. Sumele încasate de autoritatea competentă a unui
stat contractant în conformitate cu prevederile prezentului articol vor fi
transmise autorităţii competente a celuilalt stat contractant.
6. In sensul prezentului articol, nu se va acorda asistenţă pentru o creanţă fiscală a unui stat contractant în
legătură cu un contribuabil atunci când creanţa fiscală este legată de o
perioadă în care contribuabilul a fost un rezident al celuilalt stat
contractant.
7. Independent de prevederile art. 2, prevederile prezentului articol se aplică tuturor impozitelor de
orice fel şi natură, definite în conformitate cu legislaţia fiscală a statelor
contractante.
8. Prevederile prezentului articol nu vor fi
interpretate ca impunând unui stat contractant obligaţia
de a lua măsuri administrative
care diferă de cele utilizate la încasarea propriilor sale impozite sau care ar
fi contrare ordinii sale publice (ordre public).
ARTICOLUL 29
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor
consulare
Prevederile prezentei Convenţii
nu vor afecta privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor
diplomatice sau ai posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale
dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care au
aderat statele contractante.
ARTICOLUL 30
Intrarea în vigoare
Prezenta Convenţie va fi ratificată şi va intra în
vigoare în a 30-a zi după data schimbului instrumentelor de ratificare.
Convenţia se va aplica:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursă la
venitul realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic
imediat următor anului în care Convenţia a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi
pe capital realizate, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului
calendaristic imediat următor anului în care Convenţia a intrat în vigoare.
ARTICOLUL 31
Denunţarea
Prezenta Convenţie va rămâne în vigoare o perioadă
nedeterminată. Fiecare stat contractant poate denunţa Convenţia după o perioadă
de 5 ani de la data la care Convenţia a intrat în vigoare, cu condiţia
remiterii pe căi diplomatice, cu cel puţin 6 luni înainte, a unei note de
denunţare scrise. In această situaţie, Convenţia va înceta să aibă efect:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute la sursă la
venitul realizat, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic
imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi
pe capital realizate, la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului
calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită
formă, au semnat prezenta Convenţie.
Semnată la Bucureşti la 16 iulie 2008, în două
exemplare originale, în limbile română, turkmenă şi engleză, toate textele
fiind egal autentice. In caz de divergenţe în interpretare, textul în limba
engleză va prevala.
Pentru Guvernul României,
Lazăr Comănescu,
ministrul afacerilor externe
Pentru Guvernul Turkmenistanului,
Hîdîr Saparliev,
vicepreşedinte al Cabinetului de Miniştri