CONVENTIE Nr.
7 din 24 iunie 2008
între Romania si Republica
Araba Siriana pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale
cu privire la impozitele pe venit si pe capital
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 279 din 29 aprilie 2009
România şi Republica Arabă Siriană, dorind să încheie o
convenţie pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu
privire la impozitele pe venit şi pe capital, au convenit după cum urmează:
ARTICOLUL 1
Persoane vizate
Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt
rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
ARTICOLUL 2
Impozite vizate
1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit
şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al autorităţilor
locale ori al unităţilor sale administrativ-teritoriale, indiferent de modul în
care sunt percepute.
2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital
toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe
elementele de venit ori de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile
provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi
impozitele asupra creşterii capitalului.
3. Impozitele existente asupra cărora se aplică
Convenţia sunt în special:
a) în cazul României:
(i) impozitul pe venit;
(ii) impozitul pe profit, (denumite în continuare impozit
român);
b) în cazul Republicii Arabe Siriene:
(i) impozitul pe venitul obţinut de persoane fizice şi
juridice;
(ii) impozitul pe venitul obţinut de societăţi pe
acţiuni înfiinţate ca birouri sau societăţi siriene ale asociaţiilor sau
societăţilor străine;
(iii) impozitul pe venitul din
activităţi agricole;
(iv) suprataxele percepute ca procente ale impozitelor
menţionate mai sus, inclusiv suprataxele percepute de autorităţile locale,
(denumite în continuare impozit al Republicii Arabe
Siriene).
4. Convenţia se va aplica, de asemenea, oricăror
impozite identice sau în esenţă similare, care sunt stabilite după data
semnării prezentei convenţii, în plus sau în locul impozitelor existente.
Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc
asupra oricăror modificări semnificative aduse în legislaţiile lor fiscale.
ARTICOLUL 3
Definiţii generale
1. In sensul prezentei convenţii, în măsura în care
contextul nu cere o interpretare diferită:
a) expresiile un stat contractant şi celălalt stat contractant înseamnă România sau Republica Arabă Siriană, după cum cere
contextul;
b) termenul România înseamnă
teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian
de deasupra teritoriului şi mării teritoriale asupra cărora România îşi
exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona
economică exclusivă asupra cărora România îşi exercită, în conformitate cu
legislaţia sa şi potrivit normelor şi principiilor dreptului internaţional,
drepturi suverane şi jurisdicţie;
c) termenul Siria înseamnă,
în conformitate cu dreptul internaţional, teritoriile Republicii Arabe Siriene,
inclusiv apele sale interne,
marea sa teritorială, subsol acestora şi spaţiul aerian de deasupra acestora,
asupra cărora Siria are drepturi suverane, şi alte zone maritime asupra cărora
Siria are dreptul să exercite drepturi suverane în scopul explorării,
exploatării şi conservării resurselor naturale;
d) termenul persoană include o persoană fizică, o societate şi orice altă asociere de
persoane;
e) termenul societate înseamnă
orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată ca o persoană
juridică în scopul impozitării;
f) expresiile întreprindere a unui stat contractant
şi întreprindere a
celuilalt stat contractant înseamnă, după caz, o
întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o
întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;
g) termenul naţional înseamnă orice persoană fizică având cetăţenia unui stat
contractant şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice entitate
înfiinţată şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare într-un
stat contractant;
h) expresia transport
internaţional înseamnă orice transport efectuat cu
o navă, aeronavă, vehicul feroviar sau rutier exploatat de o întreprindere care
îşi are locul conducerii efective într-un stat contractant, cu excepţia cazului
când un asemenea transport este efectuat numai între locuri din celălalt stat
contractant;
i) expresia autoritate
competentă înseamnă:
(i) în cazul României, ministrul economiei şi
finanţelor sau reprezentanţii
săi autorizaţi;
(ii) în cazul Republicii Arabe Siriene, ministrul
finanţelor sau reprezentantul său autorizat. 2. In ceea ce priveşte aplicarea
prezentei convenţii în orice moment de un stat contractant, orice termen care
nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare
diferită, înţelesul pe care îl are în acel moment în cadrul legislaţiei acelui
stat cu privire la impozitele la care se aplică Convenţia.
ARTICOLUL 4
Rezident
1. In sensul prezentei convenţii, expresia rezident al unui stat contractant înseamnă
orice persoană care potrivit legislaţiei acelui stat este supusă impozitării în
acel stat datorită domiciliului său, rezidenţei sale, locului său de conducere,
locului său de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natură similară
incluzând, de asemenea, acel stat şi orice autoritate locală sau unitate
administrativ-teritorială a acestuia. Totuşi, această expresie nu include o
persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că
realizează venituri sau capital din surse situate în acel stat.
2. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o
persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul
său se determină după cum urmează:
a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului
în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă are o locuinţă
permanentă la dispoziţia sa în ambele state, ea va fi considerată rezidentă
numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai
strânse (centrul intereselor vitale);
b) dacă statul în care aceasta îşi are centrul
intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă ea nu are o locuinţă
permanentă la dispoziţia sa în niciunul dintre state, aceasta va fi considerată
rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;
c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele
state sau în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a
statului al cărui naţional este;
d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau al
niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor
rezolva problema de comun acord.
3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o
persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state
contractante, aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care se
află locul conducerii sale efective.
ARTICOLUL 5
Sediu permanent
1. In sensul prezentei convenţii, expresia sediu permanent înseamnă un loc fix de
afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte
activitatea sa.
2. Expresia sediu permanent include îndeosebi:
a) un loc de conducere;
b) o sucursală;
c) un birou;
d) o fabrică;
e) un atelier; şi
f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau
orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.
3. Un şantier de construcţii sau un proiect de
construcţii ori de instalare constituie sediu permanent numai atunci când
acesta durează mai mult de 9 luni.
4. Independent de prevederile
anterioare ale acestui articol, expresia sediu permanent se consideră că nu
include:
a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării,
expunerii sau livrării de bunuri ori de mărfuri aparţinând întreprinderii;
b) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri aparţinând
întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii ori livrării;
c) menţinerea unui stoc de bunuri sau de mărfuri
aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă
întreprindere;
d) menţinerea unor mostre unice de bunuri sau de
mărfuri aparţinând întreprinderii, care sunt expuse la un târg comercial sau la
o expoziţie şi care sunt vândute de întreprindere la închiderea unui astfel de
târg sau expoziţii;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul
cumpărării de bunuri sau de mărfuri ori al colectării de informaţii pentru
întreprindere;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul
desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi cu caracter
pregătitor sau auxiliar;
g) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru
orice combinare de activităţi menţionate la lit. a)-f), cu condiţia ca întreaga
activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din această combinare să aibă un
caracter pregătitor sau auxiliar.
5. Independent de prevederile
paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut
independent căruia i se aplică paragraful 7 - acţionează în numele unei
întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant
împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea
întreprinderea se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa
oricăror activităţi pe care acea persoană le exercită pentru întreprindere, în
afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele
menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de
afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent potrivit
prevederilor acelui paragraf.
6. Independent de prevederile precedente ale acestui articol, o societate de asigurări, cu excepţia reasigurărilor, a
unui stat contractant se consideră că are un sediu permanent în celălalt stat
contractant dacă aceasta colectează prime pe teritoriul celuilalt stat sau dacă
asigură riscuri situate acolo prin intermediul unei persoane, alta decât un
agent cu statut independent căruia i se aplică prevederile paragrafului 7.
7. O întreprindere nu se consideră că are un sediu
permanent într-un stat contractant numai datorită faptului că aceasta îşi
desfăşoară activitatea de afaceri în acel stat prin intermediul unui broker, al
unui agent comisionar general sau al oricărui alt agent cu statut independent,
cu condiţia ca aceste persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor
obişnuite.
8. Faptul că o societate care este rezidentă a unui
stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este
rezidentă a celuilalt stat contractant sau îşi desfăşoară activitatea de
afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este
suficient pentru a face una dintre aceste societăţi un sediu permanent al
celeilalte.
ARTICOLUL 6
Venituri din proprietăţi imobiliare
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din
proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din exploatări
forestiere) situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în celălalt
stat.
2. Expresia proprietăţi
imobiliare are înţelesul care este atribuit de
legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate.
Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul
viu şi echipamentul utilizate în agricultură şi exploatări forestiere,
drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la
proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la
rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării
zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele,
aeronavele, vehiculele feroviare şi rutiere nu sunt considerate proprietăţi
imobiliare.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor
obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice
altă formă a proprietăţii imobiliare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea,
veniturilor din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi şi veniturilor
din proprietăţi imobiliare utilizate pentru exercitarea unor profesii
independente.
ARTICOLUL 7
Profiturile întreprinderii
1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când
întreprinderea desfăşoară o activitate de afaceri în celălalt stat contractant
printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea desfăşoară o
activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii sunt impozabile
în celălalt stat, dar numai acea parte din acestea care este atribuită acelui
sediu permanent.
2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o
întreprindere a unui stat contractant desfăşoară o activitate de afaceri în
celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se
atribuie în fiecare stat contractant, acelui sediu permanent, profiturile pe
care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere
distinctă şi separată care desfăşoară activităţi identice sau similare, în
condiţii identice ori similare, şi care tratează cu toată independenţa cu
întreprinderea a cărui sediu permanent este.
3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent
sunt admise ca deductibile cheltuielile ce pot fi
dovedite ca fiind efectuate pentru scopurile urmărite de sediul permanent,
inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare
efectuate, indiferent dacă s-au efectuat în statul în care este situat sediul
permanent sau în altă parte. Aceste prevederi sunt aplicabile sub rezerva
restricţiilor prevăzute de legislaţia internă.
4. In măsura în care într-un stat contractant se
obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat
prin repartizarea profitului total al întreprinderii pe diversele sale părţi
componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant
să determine profitul impozabil în conformitate cu repartizarea uzuală; totuşi,
metoda de repartizare adoptată trebuie să fie aceea prin care rezultatul
obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.
5. Niciun profit nu se atribuie unui sediu permanent
numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără bunuri sau mărfuri pentru
întreprindere.
6. In vederea aplicării prevederilor paragrafelor
precedente, profitul care se atribuie sediului permanent se determină în
fiecare an prin aceeaşi metodă, în afară de cazul când există motive temeinice
şi suficiente pentru de a se proceda altfel.
7. Atunci când profiturile
includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale
prezentei convenţii, prevederile acelor articole nu sunt afectate de
prevederile prezentului articol.
ARTICOLUL 8
Transport internaţional
1. Profiturile obţinute din exploatarea în trafic
internaţional a navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt
impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii
efective a întreprinderii.
2. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi
de transport naval se află la bordul unei nave, atunci acesta se consideră a fi
localizat în statul contractant în care este situat portul de înregistrare a
navei sau, dacă nu există un astfel de port, în statul contractant în care este
rezident cel care exploatează nava.
3. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea,
profiturilor obţinute din participarea la un pool, la o exploatare în comun sau
la o agenţie internaţională de transport.
ARTICOLUL 9
Intreprinderi asociate
1. Când:
a) o întreprindere a unui stat
contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul ori la
capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau
b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la
conducerea, controlul ori la capitalul unei întreprinderi a unui stat
contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, şi, fie
într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile
lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate ori impuse, care diferă de
acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci
profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una dintre
întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute în fapt datorită acestor condiţii,
pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.
2. Când un stat contractant include în profiturile
unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în consecinţă - profiturile
asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă
impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care
ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat în cazul în care
condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi
fost convenite între întreprinderi independente, atunci celălalt stat va
proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra
acelor profituri. La efectuarea unei astfel de ajustări trebuie să se ţină
seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi, dacă este necesar,
autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc.
ARTICOLUL 10
Dividende
1. Dividendele plătite de o societate care este
rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant
sunt impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, astfel de dividende sunt, de asemenea,
impozabile în statul contractant în care este rezidentă societatea plătitoare
de dividende şi potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv
al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel
stabilit nu va depăşi:
a) 5% din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul
efectiv este o societate (alta decât un parteneriat) care deţine în mod direct
cel puţin 25% din capitalul societăţii plătitoare de dividende;
b) 15% din suma brută a dividendelor în toate
celelalte cazuri.
Prevederile prezentului paragraf nu afectează
impozitarea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc
dividendele.
3. Termenul dividende, aşa
cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri provenind din acţiuni,
din părţi miniere, din părţi de fondator sau alte drepturi, care nu sunt
titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din
alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi tratament fiscal ca şi veniturile
din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea
distribuitoare.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă
beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant,
desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care
societatea plătitoare de dividende este rezidentă printr-un sediu permanent
situat acolo sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o
bază fixă situată acolo, iar deţinerea drepturilor generatoare de dividende în
legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un asemenea
sediu permanent sau bază fixă. In această situaţie se aplică prevederile art. 7
sau 14.
5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant
realizează profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat
nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu
excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al
celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în
legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu
permanent sau de o bază fixă situată în celălalt stat, nici să supună
profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor
nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile
nedistribuite reprezintă în întregime ori în parte profituri sau venituri
provenind din celălalt stat.
ARTICOLUL 11
Dobânzi
1. Dobânzile provenind dintr-un
stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt
impozabile în celălalt stat.
2. Totuşi, astfel de dobânzi sunt, de asemenea,
impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acelui
stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt
stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 10% din suma brută a
dobânzilor.
3. Independent de prevederile paragrafului 2,
dobânzile provenind dintr-un stat contractant sunt scutite de impozit în acel stat dacă sunt obţinute şi deţinute efectiv
de Guvernul celuilalt stat contractant, de o autoritate locală ori de o unitate
administrativ-teritorială a acestuia sau de orice agenţie sau unitate bancară
ori instituţie a acelui Guvern, autorităţi locale sau unităţi
administrativ-teritoriale ori dacă creanţele unui rezident al celuilalt stat
contractant sunt garantate, asigurate sau finanţate de o instituţie financiară aparţinând în întregime
Guvernului celuilalt stat contractant.
4. Termenul dobânzi, aşa
cum este folosit în prezentul articol, înseamnă venituri din titluri de creanţă
de orice natură, însoţite sau nu de garanţii ipotecare ori de o clauză de
participare la profiturile debitorului, şi, în special, veniturile din efecte
publice şi veniturile din titluri de creanţă sau obligaţiuni, inclusiv primele
şi premiile legate de asemenea efecte, titluri de creanţă sau obligaţiuni.
Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul
prezentului articol.
5. Prevederile paragrafelor 1
şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al
unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat
contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo
sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă
situată acolo, iar creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este
efectiv legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă. In această situaţie
se aplică prevederile art. 7 sau 14.
6. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat
contractant atunci când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi,
când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu rezident al unui stat
contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă în
legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi astfel de
dobânzi sunt suportate de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci
aceste dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este
situat sediul permanent sau baza fixă.
7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între
plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma
dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma
care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor
astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru
ultima sumă menţionată. In acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă
potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinându-se seama de celelalte
prevederi ale prezentei convenţii.
ARTICOLUL 12
Redevenţe
1. Redeventele provenind dintr-un stat contractant şi
plătite unui rezident al celuilalt stat contractant sunt impozabile în celălalt
stat.
2. Totuşi, astfel de redevenţe
sunt, de asemenea, impozabile în statul contractant din care provin şi potrivit
legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este
rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi
12% din suma brută a revedentelor.
3. Termenul redevenţe, aşa cum este folosit în prezentul articol, înseamnă plăţi de orice
fel primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor
asupra unei opere literare, artistice ori ştiinţifice, inclusiv asupra
programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor
pentru emisiunile de radio ori televiziune, transmisiunilor de orice fel
destinate publicului, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan,
formulă secretă ori procedeu de fabricaţie, sau pentru utilizarea ori dreptul
de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific ori pentru
informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau
ştiinţific.
4. Prevederile paragrafelor 1
şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al revedentelor, fiind un rezident
al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat
contractant din care provin revedenţele printr-un sediu permanent situat acolo
sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă
situată acolo, iar dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc redeventele
este efectiv legat/legată de
un asemenea sediu permanent sau bază fixă. In această situaţie se aplică
prevederile art. 7 sau 14.
5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat
contractant atunci când plătitorul este un rezident al acelui stat. Totuşi,
când plătitorul revedenţelor, fie că este sau nu rezident al unui stat contractant,
are într-un stat contractant un sediu permanent sau o bază fixă de care este
legată obligaţia de a plăti revedenţele şi astfel de redevenţe sunt suportate
de un asemenea sediu permanent sau bază fixă, atunci astfel de redevenţe se
consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent
sau baza fixă.
6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între
plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma
redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care
sunt plătite acestea, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor
şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile
prezentului articol se aplică numai pentru ultima sumă menţionată. In aceste caz,
partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui
stat contractant, ţinându-se seama de celelalte prevederi ale prezentei
convenţii.
ARTICOLUL 13
Câştiguri de capital
1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat
contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare la care se face referire
în art. 6 şi care sunt situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în
celălalt stat.
2. Câştigurile provenind din înstrăinarea
proprietăţii imobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o
întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant sau a
proprietăţii mobiliare ţinând de o bază fixă de care dispune un rezident al
unui stat contractant în celălalt stat contractant pentru desfăşurarea unei
profesii independente, inclusiv astfel de câştiguri provenind din înstrăinarea
unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere) ori a unei
asemenea baze fixe, sunt impozabile în celălalt stat.
3. Câştigurile provenind din înstrăinarea navelor,
aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere exploatate în trafic
internaţional sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor asemenea
nave, aeronave, vehicule feroviare ori rutiere sunt impozabile numai în statul contractant
în care este situat locul conducerii efective a
întreprinderii.
4. Câştigurile obţinute de un rezident al unui stat
contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a altor participări la capitalul
unei societăţi ale cărei active sunt formate în totalitate sau în principal din
proprietăţi imobiliare situate în celălalt stat contractant sunt impozabile în
celălalt stat.
5. Câştigurile provenind din înstrăinarea oricăror
proprietăţi, altele decât cele la care se face referire în paragrafele 1, 2, 3
şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel
care înstrăinează.
ARTICOLUL 14
Profesii independente
1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din
desfăşurarea unei profesii independente sau a altor activităţi cu caracter
independent sunt impozabile numai în acel stat. Totuşi, astfel de venituri sunt
impozabile în celălalt stat contractant în următoarele situaţii:
a) dacă acesta are o bază fixă aflată în mod regulat la
dispoziţia sa în celălalt stat contractant în scopul desfăşurării activităţilor
sale; în acest caz, numai acea parte din venit care este atribuibilă acelei
baze fixe este impozabilă în celălalt stat contractant; sau
b) dacă prezenţa sa în celălalt stat contractant este
pentru o perioadă sau perioade care totalizează ori care depăşeşte/depăşesc în
total 183 de zile în orice perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul
fiscal vizat; în acest caz, numai acea parte din venit care este obţinută din
activitatea desfăşurată în celălalt stat contractant este impozabilă în
celălalt stat.
2. Expresia profesii independente include în special activităţile independente cu caracter
ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi desfăşurarea
independentă a profesiilor de medic, avocat, inginer, arhitect, dentist,
contabil şi auditor.
ARTICOLUL 15
Profesii dependente
1. Sub rezerva prevederilor art. 16, 18, 19 şi 21, salariile şi alte
remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o
activitate salarială sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când
activitatea salarială este desfăşurată în celălalt stat contractant. Dacă
activitatea salarială este astfel desfăşurată, asemenea remuneraţii primite
sunt impozabile în celălalt stat.
2. Independent de prevederile
paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant
pentru o activitate salarială desfăşurată în celălalt stat contractant sunt
impozabile numai în primul stat menţionat dacă:
a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o
perioadă sau perioade care nu depăşeşte/depăşesc în total 183 de zile în orice
perioadă de 12 luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi
b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în
numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; şi
c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu
permanent sau de o bază fixă pe care angajatorul îl/o are în celălalt stat.
3. Independent de prevederile precedente ale acestui
articol, remuneraţiile primite pentru o activitate salarială desfăşurată la
bordul unei nave, aeronave, vehicul feroviar sau rutier exploatate în trafic
internaţional sunt impozabile în statul contractant în care este situat locul
conducerii efective al întreprinderii.
ARTICOLUL 16
Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie
Remuneraţiile şi alte plăţi similare primite de un
rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de
administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat
contractant sunt impozabile în celălalt stat.
ARTICOLUL 17
Artişti şi sportivi
1. Independent de prevederile art. 14 şi 15, veniturile obţinute de un
rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt
artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori de interpret
muzical sau de sportiv, din activităţile lui personale desfăşurate în această
calitate în celălalt stat contractant, sunt impozabile în celălalt stat.
2. Atunci când veniturile în legătură cu activităţile
personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, în această
calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte
persoane, acele venituri, independent de prevederile art. 7, 14 şi 15, sunt impozabile
în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de
spectacol sau ale sportivului.
3. Independentele prevederile paragrafelor 1 şi 2,
veniturile obţinute din activităţile menţionate la paragraful 1, în cadrul
schimburilor culturale sau sportive aprobate de guvernele statelor contractante şi care nu sunt
desfăşurate în scopul de a obţine profituri, sunt scutite de impozit în statul
contractant în care sunt desfăşurate aceste activităţi.
ARTICOLUL 18
Pensii şi anuităţi
1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al art. 19, pensiile, anuităţile şi alte remuneraţii similare plătite unui rezident al unui
stat contractant pentru activitatea salarială desfăşurată în trecut sunt
impozabile numai în acel stat.
2. Independent de prevederile paragrafului 1 al
acestui articol, plăţile făcute în baza legislaţiei referitoare la asigurările
sociale a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.
3. Termenul anuitate înseamnă
o sumă determinată plătibilă în mod periodic, la scadenţe fixe, în timpul
vieţii sau în timpul unei perioade specificate ori determinate, în virtutea
unui angajament, cu obligaţia de a face în schimb plăţi pentru o deplină şi
corespunzătoare recompensare în bani sau în echivalent bănesc.
4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu afectează
prevederile din legislaţia unui stat contractant cu
privire la scutirea de impozit a pensiilor.
ARTICOLUL 19
Funcţii publice
1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensiile,
plătite de un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate
administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile
prestate acelui stat sau autorităţi ori unităţi, sunt impozabile numai în acel
stat.
b) Totuşi, astfel de salarii şi alte remuneraţii
similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile
sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi:
(i) este un naţional al acelui stat; sau
(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în
scopul prestării serviciilor.
2. a) Orice pensie plătită de sau din fonduri create de
un stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate
administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile
prestate acelui stat sau autorităţi ori unităţi este impozabilă numai în acel
stat.
b) Totuşi, o astfel de pensie este impozabilă numai în
celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al
acelui stat.
3. Prevederile art. 15, 16, 17 şi 18 se aplică
salariilor şi altor remuneraţii similare, precum şi pensiilor plătite pentru
serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un
stat contractant sau de o autoritate locală ori de o unitate
administrativ-teritorială a acestuia.
ARTICOLUL 20
Studenţi şi practicanţi
1. Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educare sau
pregătire un student ori un practicant care este sau a fost înainte de sosirea
sa într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care
este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educării sau pregătirii
sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină
din surse situate în afara acelui stat.
2. Un student care studiază la o universitate ori la
altă instituţie de învăţământ superior dintr-un stat contractant sau un
practicant ori un stagiar în domeniul afacerilor, tehnic, agricol sau forestier
şi care este sau a fost înaintea sosirii sale în celălalt stat contractant un
rezident al primului stat menţionat şi care este prezent în celălalt stat contractant pentru o perioadă
continuă care nu depăşeşte 6 ani nu va fi impus în celălalt stat pentru
remuneraţia primită ca urmare a serviciilor prestate în acel stat, cu condiţia
ca serviciile să fie legate de studiile sau pregătirea sa, iar remuneraţia să
reprezinte un venit necesar pentru întreţinerea sa.
ARTICOLUL 21
Profesori şi cercetători
1. O persoană fizică care este sau a fost rezidentă a unui stat
contractant înainte de sosirea sa în celălalt stat contractant şi care, la
invitaţia unei universităţi, unui colegiu, unei şcoli sau a altei instituţii
educaţionale nonprofit similare, care este recunoscută de Guvernul celuilalt
stat contractant, este prezentă în celălalt stat pentru o perioadă care nu
depăşeşte un an de la data primei sale sosiri în celălalt stat contractant,
numai în scopul de a preda sau a cerceta ori pentru ambele, la astfel de
instituţii educaţionale, este scutită de impozit în celălalt stat contractant
pentru remuneraţia primită pentru predare sau cercetare.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică venitului
din cercetare,dacă asemenea cercetare nu este întreprinsă în interes public, ci
în interesul obţinerii unui câştig în folosul unei anumite persoane sau al unui
grup de persoane.
ARTICOLUL 22
Alte venituri
1. Elementele de venit ale unui rezident al unui
stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate în articolele
precedente ale prezentei convenţii, sunt impozabile numai în acel stat.
2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică
veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţi imobiliare, aşa
cum sunt definite în paragraful 2 al art. 6, dacă primitorul unor astfel de
venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de
afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediul permanent situat acolo
sau desfăşoară în celălalt stat profesii independente printr-o bază fixă
situată acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care venitul este
plătit este efectiv legat/legată de un asemenea sediu permanent sau bază fixă.
In această situaţie se aplică prevederile art. 7 sau
14.
ARTICOLUL 23
Capital
1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare la
care se face referire în paragraful 2 al art. 6 este impozabil în statul
contractant în care acestea sunt situate, potrivit legislaţiei sale fiscale.
2. Capitalul reprezentat de
proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent al unei
întreprinderi sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe în scopul
desfăşurării unor profesii independente este impozabil în statul contractant în
care este situat sediul permanent sau baza fixă, potrivit legislaţiei sale
fiscale.
3. Navele, aeronavele, vehiculele feroviare sau
rutiere exploatate în trafic internaţional şi proprietăţile mobiliare ţinând de
exploatarea navelor, aeronavelor, vehiculelor feroviare sau rutiere sunt
impozabile numai în statul contractant în care este situat locul conducerii
efective al întreprinderii, potrivit legislaţiei sale fiscale.
4. Toate celelalte elemente de capital ale unui
rezident al unui stat contractant sunt impozabile
numai în acel stat, potrivit legislaţiei sale fiscale.
ARTICOLUL 24
Eliminarea dublei impuneri
S-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum
urmează:
a) In cazul României:
Când un rezident al României realizează venituri sau
deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt
impozabile în Republica Arabă Siriană, România va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui
rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Republica Arabă Siriană;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui
rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Republica Arabă
Siriană.
Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun
caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum
este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuită, după
caz, venitului ori capitalului care poate fi impozitat în Republica Arabă
Siriană.
b) In cazul Republicii Arabe Siriene:
Când un rezident al Republicii Arabe Siriene realizează venituri sau deţine capital care, în
conformitate cu prevederile prezentei convenţii, sunt impozitate în România,
Republica Arabă Siriană va acorda:
(i) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui
rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în
România;
(ii) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în România.
Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun
caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului
pe capital, astfel cum este calculată înainte ca
deducerea să fie acordată, care
este atribuită, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în România.
ARTICOLUL 25
Nediscriminarea
1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat
contractant vreunei impozitări sau vreunei obligaţii legate de aceasta, care să
fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la
care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi
situaţie, în special în ceea ce priveşte rezidenţa. Această prevedere se
aplică, de asemenea, independent de prevederile art. 1, persoanelor care nu
sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.
2. Apatrizii care sunt rezidenţi ai unui stat
contractant nu vor fi supuşi în niciunul dintre statele contractante vreunei
impozitări sau vreunei obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai
împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi
supuşi naţionalii statului vizat în aceeaşi situaţie, în special în ceea ce
priveşte rezidenţa.
3. Impozitarea unui sediu permanent pe care o
întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va
fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat decât
impozitarea aplicată întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi
activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat
contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere
personală, înlesnire şi reducere în scopuri fiscale pe considerente legate de
statutul civil sau de responsabilităţile familiale pe care le acordă propriilor
săi rezidenţi.
4. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile
paragrafului 1 al art. 9, paragrafului 7 al art. 11 sau paragrafului 6 al art.
12, dobânzile, redeventele şi alte plăţi făcute de o întreprindere a unui stat
contractant către un rezident al celuilalt stat contractant se vor deduce, în
scopul determinării profiturilor impozabile ale unei
asemenea întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum
ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. In mod similar,
orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un
rezident al celuilalt stat contractant vor fi deductibile, în vederea
determinării capitalului impozabil al unei asemenea întreprinderi, în aceleaşi
condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat
menţionat.
5. Intreprinderile unui stat contractant, al căror
capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct ori
indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu
vor fi supuse în primul stat contractant menţionat vreunei impozitări sau
vreunei obligaţii legate de aceasta, care să fie diferită sau mai împovărătoare
decât impozitarea şi obligaţiile aferente la care sunt sau pot fi supuse alte
întreprinderi similare ale primului stat menţionat.
6. Prevederile acestui articol se aplică numai
impozitelor care fac obiectul Convenţiei.
ARTICOLUL 26
Procedura amiabilă
1. Atunci când o persoană consideră că datorită
măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta
pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei
convenţii, aceasta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia
internă a acelor state, să prezinte cazul său autorităţii competente a statului
contractant al cărui rezident este sau, dacă situaţia sa se încadrează în
prevederile paragrafului 1 al art. 25, celei din statul contractant al cărui
naţional este. Cazul trebuie prezentat în termen de 3 ani de la prima
notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare contrară prevederilor
Convenţiei.
2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă
reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la
o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri
amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea
evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu Convenţia. Orice
înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie
prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.
3. Autorităţile competente ale statelor contractante se
vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau
dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării Convenţiei. De
asemenea, ele se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în
cazurile neprevăzute de Convenţie.
4. Autorităţile competente ale statelor contractante
pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte
formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei
înţelegeri în sensul paragrafelor precedente.
ARTICOLUL 27
Schimbul de informaţii
1. Autorităţile competente ale statelor contractante
vor face schimb de informaţii necesare aplicării prevederilor prezentei
convenţii sau ale legislaţiilor interne ale statelor contractante referitoare
la impozitele vizate de Convenţie, în măsura în care impozitarea la care se
referă nu este contrară Convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de
art. 1. Orice informaţie obţinută de un stat contractant va fi tratată ca
secret în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută conform prevederilor
legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau
autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative)
însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea impozitelor sau
soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul
Convenţiei. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în
aceste scopuri.
Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile
judecătoreşti sau în deciziile judiciare.
2. Prevederilor paragrafului 1 nu vor fi interpretate ca
impunând unui stat contractant obligaţia:
a) de a lua măsuri administrative contrare propriei
legislaţii şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat
contractant;
b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute în
baza legislaţiei proprii sau în cadrul practicii administrative
normale a acelui sau a celuilalt stat contractant;
c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret
comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie
sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
ARTICOLUL 28
Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor
consulare
Prevederile prezentei convenţii nu vor afecta
privilegiile fiscale de care beneficiază membrii misiunilor diplomatice sau ai
posturilor consulare în virtutea regulilor generale ale dreptului internaţional
sau a prevederilor unor acorduri speciale.
ARTICOLUL 29
Intrarea în vigoare
1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în a 30-a zi
de la data ultimei notificări prin care statele contractante se informează
reciproc asupra îndeplinirii procedurilor interne necesare pentru intrarea în
vigoare a Convenţiei.
2. Prevederile Convenţiei vor produce efecte:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj
la sursă la venitul plătit în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului
calendaristic imediat următor anului în care Convenţia a intrat în vigoare; şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit şi
pe capital plătite în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic
imediat următor anului în care Convenţia a intrat în
vigoare.
3. Convenţia dintre Guvernul Republicii Socialiste
România şi Guvernul Republicii Arabe Siriene pentru evitarea dublei impuneri în
materie de impozite pe venit şi pe avere, semnată la Bucureşti la 1 decembrie
1987, va înceta să se mai aplice la intrarea în vigoare a prezentei convenţii.
Totuşi, prevederile primei convenţii menţionate vor continua să producă efecte
pentru anii fiscali şi perioadele care expiră înainte de data de la care se vor
aplica prevederile prezentei convenţii.
ARTICOLUL 30
Denunţarea
Prezenta convenţie va rămâne în vigoare până va fi
denunţată de un stat contractant. Fiecare stat contractant poate denunţa
Convenţia după 5 ani de la data la care aceasta a intrat în vigoare, cu
condiţia remiterii pe căi diplomatice cu cel puţin 6 luni înainte a unei note
de denunţare scrise. In această situaţie, Convenţia va înceta să aibă efect:
a) în ceea ce priveşte impozitele reţinute prin stopaj
la sursă la venitul realizat în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului
calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare;
şi
b) în ceea ce priveşte celelalte impozite pe venit sau
pe capital realizate în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului
calendaristic imediat următor anului în care a fost remisă nota de denunţare.
Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită
formă, au semnat prezenta convenţie.
Semnată la Damasc la 24 iunie 2008, în două exemplare
originale în limbile română, arabă şi engleză, fiecare versiune fiind egal
autentică. In caz de divergenţe, textul în limba engleză va prevala.
Pentru România, Pentru Republica Arabă Siriană,