DECIZIE Nr. 1 din 5 iunie 2000
ACT EMIS DE: CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE - SECTIILE UNITE
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 493 din 9 octombrie 2000
Sub presedintia presedintelui Curtii Supreme de Justitie, Paul Florea, s-a
luat in examinare recursul in interesul legii, declarat de procurorul general
al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie, cu privire la aplicarea
dispozitiilor art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata,
referitoare la caile de atac la care sunt supuse sentintele pronuntate de
judecatorii in temeiul art. 53 alin. (2) din aceeasi lege.
Ministerul Public a fost reprezentat de Ion Ionescu, prim-adjunct al
procurorului general, care a sustinut recursul in interesul legii, cerand sa se
decida in sensul ca sentintele pronuntate de judecatorii in temeiul art. 53
alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicata, sunt supuse numai caii de atac a
recursului.
SECTIILE UNITE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
In aplicarea dispozitiilor art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
republicata in baza art. VII din Legea nr. 169/1997, privind caile de atac la
care sunt supuse sentintele pronuntate de judecatorii in temeiul art. 53 alin.
(2) din aceasta lege, instantele judecatoresti nu au un punct de vedere unitar.
Astfel, unele instante s-au pronuntat in sensul ca impotriva sentintelor
civile prin care sunt solutionate plangerile prevazute de art. 53 alin. (2) din
Legea nr. 18/1991 se poate exercita numai calea ordinara de atac a recursului,
intrucat aceste sentinte nu sunt pronuntate de judecatorii in prima instanta,
ci in exercitarea atributiei de control judecatoresc ce le revine asupra
organelor cu activitate jurisdictionala din afara sistemului judecatoresc.
Alte instante, dimpotriva, s-au pronuntat in sensul ca sentintele civile
pronuntate de judecatorii in solutionarea plangerilor prevazute la art. 53
alin. (2) din legea mentionata sunt supuse ambelor cai ordinare de atac
prevazute de Codul de procedura civila, respectiv atat apelului, cat si
recursului.
Aceste din urma instante au procedat corect.
In legatura cu caile de atac ce se pot exercita impotriva hotararii
comisiei judetene de aplicare a prevederilor Legii nr. 18/1991 au intervenit
succesiv urmatoarele reglementari:
Potrivit art. 11 alin. 5 si 10 din Legea nr. 18/1991, in redactarea
initiala, cel nemultumit de hotararea comisiei judetene putea face plangere la
judecatoria in raza careia era situat terenul in termen de 30 de zile de la
data la care a luat cunostinta de solutia data de comisia judeteana, hotararea
pronuntata de judecatorie asupra plangerii fiind definitiva.
Ulterior, prin art. V alin. 7 din Legea nr. 59 din 23 iulie 1993 s-a
stabilit ca hotararile in materia Legii fondului funciar nr. 18/1991, ramase
definitive la judecatorii anterior intrarii in vigoare a acestei legi, puteau
fi atacate cu recursul prevazut in legea respectiva de catre partile
interesate, in termen de 90 de zile de la intrarea in vigoare a legii,
indiferent de data pronuntarii lor.
In urma modificarilor si completarilor aduse Legii nr. 18/1991 prin Legea
nr. 169 din 27 octombrie 1997 s-a dat o noua reglementare cailor de atac la
care este supusa hotararea pronuntata de judecatoria sesizata cu plangerea
indreptata impotriva hotararii comisiei judetene asupra contestatiilor
persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de
proprietate privata asupra terenurilor.
Astfel, desi prin art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicata in
temeiul art. VII din Legea nr. 169/1997, se prevede, ca si in reglementarea
initiala, ca "impotriva hotararii comisiei judetene se poate face plangere
la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30
de zile de la comunicare", prin art. 58 se prevede ca "instanta
solutioneaza cauza potrivit regulilor prevazute in Codul de procedura civila si
in Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca [...].", iar prin
art. 59 se precizeaza ca "Sentinta civila pronuntata de instanta
mentionata la art. 58 este supusa cailor de atac prevazute in Codul de
procedura civila, cu respectarea dispozitiilor legale in materie."
Or, din moment ce prin aceasta ultima dispozitie nu se face referire numai
la o anume cale de atac, ci la caile "de atac prevazute in Codul de
procedura civila", iar in sistemul judiciar roman prin art. 282 - 316 din
cod sunt prevazute atat calea de atac a apelului, cat si cea a recursului, este
evident ca art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, are in
vedere ambele cai ordinare de atac.
De altfel, daca legiuitorul ar fi urmarit sa limiteze numarul cailor de
atac ce se pot exercita impotriva hotararii in discutie la una singura,
respectiv la cea a recursului, ar fi prevazut-o expres si nu s-ar fi referit la
caile "de atac prevazute in Codul de procedura civila, cu respectarea
dispozitiilor legale in materie".
Asa fiind si cum normele procedurale sunt de stricta aplicare si
interpretare, concluzia ce se impune este aceea ca sentintele civile pronuntate
de judecatorii in temeiul art. 53 alin. (2) din Legea fondului funciar nr.
18/1991, republicata, sunt supuse ambelor cai ordinare de atac prevazute de
Codul de procedura civila, respectiv atat apelului, cat si recursului.
In consecinta, in temeiul art. 26 lit. b) din Legea Curtii Supreme de
Justitie nr. 56/1993, republicata, precum si al art. 329 din Codul de procedura
civila, urmeaza sa admita recursul in interesul legii si sa se decida in sensul
celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul in interesul legii.
In aplicarea prevederilor art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
republicata, stabileste ca sentintele pronuntate de judecatorii in temeiul art.
53 alin. (2) din aceasta lege sunt supuse ambelor cai ordinare de atac
prevazute de Codul de procedura civila, respectiv atat apelului, cat si
recursului.
Pronuntata in sedinta publica la data de 5 iunie 2000.
PRESEDINTELE CURTII SUPREME DE JUSTITIE,
PAUL FLOREA
Prim magistrat asistent,
Ioan Raileanu