DECIZIE Nr.
1020 din 9 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 614 din 10 septembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Aversa" - SA. din Bucureşti, prin administrator special Nicolae Năstase,
în Dosarul nr. 25.437/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a
comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la
dosar de administratorul judiciar „Activ lichidator IPURL", care solicită
acordarea unui nou termen în vedere efectuării citării autorului excepţiei la
administratorul special, arătând că prin Incheierea din 8 martie 2007,
pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Judecătorul-sindic în Dosarul nr.
15.535/3/2006, a fost redată conducerea societăţii „Aversa" - SA., această
conducere fiind asigurată de către administratorul special Nicolae Năstase.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
acestei cereri, arătând că procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui
nou termen şi refacere a procedurii de citare, reţinând că citarea autorului
excepţiei s-a făcut în mod corect la administratorul judiciar „Activ lichidator
IPURL", întrucât Societatea Comercială „Aversa" - S.A. se află în
procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006, fapt reţinut, de altfel, şi de Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială în Incheierea din 24 octombrie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 25.437/3/2007.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textul de lege criticat nu face decât să întărească protecţia drepturilor şi
intereselor acţionarilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 25.437/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aversa" - S.A.
din Bucureşti, prin administrator special Nicolae Năstase.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (2) şi art.
45 din Constituţie. In acest sens, arată că, între data de referinţă despre
care vorbeşte art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 şi data desfăşurării
şedinţelor adunării generale a acţionarilor, nu este interzisă tranzacţionarea
acţiunilor, astfel că o persoană fizică sau juridică ce devine proprietarul
unui pachet de acţiuni în această perioadă nu are dreptul de a fi înştiinţată
de şedinţa adunării generale, nu are dreptul să participe sau să voteze în
cadrul şedinţei, deşi deţine proprietatea asupra unor acţiuni. Or, proprietatea
asupra pachetului de acţiuni trebuie ocrotită de lege în mod egal, indiferent de
momentul la care se transferă dreptul de proprietate, înainte de data de
referinţă sau după această dată. Proprietarului unui pachet de acţiuni, devenit
astfel acţionar, îi este interzis accesul la activitatea economică a societăţii
comerciale la care este acţionar, mai concret i se interzice exercitarea
drepturilor de acţionar, deşi acestea sunt garantate de Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială consideră că art. 123 alin. (2)
din Legea nr. 31/1990 este constituţional.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat nu contravine principiului egalităţii în drepturi a
cetăţenilor, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în
situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii
sau discriminări pe considerente arbitrare. De asemenea, consideră că art. 123
alin. (2) din Legea nr. 31/1990 este în deplină concordanţă cu regula
constituţională potrivit căreia proprietatea privată este garantată şi ocrotită
în mod egal, indiferent de titular, cât şi cu dispoziţiile Legii fundamentale
care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera
iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 67
din Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 955 din 28 noiembrie 2006, dispoziţii potrivit cărora „Consiliul de
administraţie, respectiv directoratul, va stabili o dată de referinţă pentru
acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în cadrul adunării
generale, dată ce va rămâne valabilă şi în cazul în care adunarea generală este
convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. Data de referinţă
astfel stabilită va fi ulterioară publicării convocatorului şi nu va depăşi 60
de zile înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima
oară."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este
contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea
în drepturi a cetăţenilor, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată
şi ale art. 45 privind libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că termenul de referinţă instituit de art. 123 alin. (2) din Legea nr.
31/1990 reprezintă data calendaristică stabilită de consiliul de administraţie
al societăţii, care serveşte la identificarea acţionarilor care participă la
adunarea generală a acţionarilor şi votează în cadrul acesteia. Această dată se
referă doar la deţinătorii acţiunilor nominative şi are repercusiuni asupra
dreptului de vot al acestora, astfel că persoanele care dobândesc dreptul de
proprietate asupra unor acţiuni nominative ulterior datei de referinţă nu mai
au posibilitatea de a-şi exercita dreptul de a vota în adunarea generală. Acest
aspect este pus în discuţie de autorul excepţiei, care consideră că o asemenea
limitare încalcă dreptul său de proprietate, libertatea economică şi îl
plasează într-o situaţie defavorabilă, discriminatorie în raport cu ceilalţi
acţionari care au dreptul de a vota în adunarea generală.
In ceea ce priveşte critica raportată la textul
constituţional care garantează şi ocroteşte dreptul de proprietate privată,
Curtea constată că exerciţiul acestui drept nu trebuie absolutizat. Astfel,
potrivit alin. (1) teza a doua din art. 44 din Legea fundamentală, legiuitorul
este liber ca, în funcţie de situaţiile specifice avute în vedere, să
stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. Mai mult, art. 53
din Constituţie permite restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi,
în limitele prevăzute de acest text constituţional.
In situaţia textului de lege criticat, restrângerea
drepturilor ce decurg din calitatea de acţionar este determinată de o serie de
raţiuni, precum aceea de a se permite identificarea acelora care au dreptul de
a participa la adunarea generală, în raport de o dată stabilită unitar pentru
toţi acţionarii. în lipsa unei asemenea date unice, este imposibil de stabilit
căror acţionari le va fi notificată convocarea adunării generale, în raport cu
unele modalităţi prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990, aşa cum este
convocarea prin scrisoare sau prin publicitate.
De asemenea, un alt rol al datei de referinţă este şi
acela de a facilita societăţii şi acţionarilor calculul dividendelor, în
ipoteza în care adunarea generală decide în sensul acordării de dividende. In
lipsa unei date unice de referinţă, societatea şi acţionarii ar fi supuşi unui
proces costisitor de demonstrare a dreptului lor la dividende şi a cuantumului
dividendelor, în raport cu data deţinerii acţiunilor. Aceasta nu semnifică,
însă, că acţionarul care a dobândit acţiuni după data de referinţă nu va putea
dobândi dividende, în raport cu acţiunile deţinute, art. 67 alin. (6) din Legea
nr. 31/1990 prevăzând că „Dividendele care se cuvin după data transmiterii
acţiunilor aparţin cesionarului, în afară de cazul în care părţile au convenit
altfel."
In acelaşi timp, existenţa unei date de referinţă
împiedică transferurile fictive de acţiuni în vederea formării unor majorităţi
în adunarea generală şi asigură participarea la vot doar a acelor acţionari
care sunt legaţi de societate printr-o anumite vechime, astfel încât sunt
calificaţi să ia o decizie în cunoştinţă de cauză privind afacerile societăţii.
Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea apreciază
că limitările aduse dreptului de proprietate al acţionarilor care au dobândit
acţiuni nominative ulterior datei de referinţă, sub aspectul participării
acestora la adunarea generală şi al dreptului de a vota, au un caracter
rezonabil şi proporţional cu raţiunile avute în vedere de legiuitor, care
urmăresc buna desfăşurare a activităţii societăţii şi, prin consecinţă, protejarea
drepturilor şi intereselor acţionarilor.
Pentru aceleaşi considerente, Curtea apreciază că nu
pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate raportate la
prevederile art. 45 din Constituţie care garantează accesul liber al persoanei
la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în
condiţiile legii.
In ceea ce priveşte argumentele de
neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din
Constituţie, Curtea reţine că semnificaţia principiului egalităţii în drepturi
a cetăţenilor este aceea a instituirii unui tratament juridic egal pentru
persoane aflate în situaţii identice. Situaţii diferite permit şi uneori chiar
impun instituirea unui tratament juridic diferenţiat. Or, aşa cum s-a constatat
în cele de mai sus, raţiunile instituirii datei de referinţă îi plasează pe
acţionari în situaţii diferite după cum aceştia au dobândit acţiunile
nominative anterior sau ulterior datei de referinţă, astfel că tratamentul
juridic diferenţiat este justificat. In acelaşi timp, Curtea constată că, din
momentul dobândirii titlurilor nominative şi până la încetarea calităţii de
acţionar, oricare dintre aceştia se pot afla în ambele ipoteze create de
prevederile art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Prin urmare, tratamentul
diferenţiat nu se întemeiază pe discriminări ori privilegii acordate anumitor
acţionari în raport cu ceilalţi acţionari.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aversa" - S.A. din
Bucureşti, prin administrator special Nicolae Năstase, în Dosarul nr.
25.437/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea