DECIZIE Nr.
615 din 21 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d)
si art. 14 alin. (1), coroborate cu art. 2 lit. c) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informatiile de interes public, precum si ale art. 158
alin. (1) din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 888 din 31 octombrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokâr Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d)
şi art. 14 alin. (1), coroborate cu art. 2 lit. c) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale art. 158
alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Mălin Bot
în Dosarul nr. 636/CA/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi
de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
avocat, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea
acesteia, arătând, în esenţă, că prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr.
544/2001 restrâng, în mod nejustificat, sfera informaţiilor publice, iar cele
ale art. 12 alin. (1) din lege, prin exceptarea pe care o prevăd, încalcă
dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public.
Totodată, se arată că art. 158 din Codul muncii este neconstituţional în măsura
în care se aplică şi persoanelor care exercită funcţii publice sau de
autoritate publică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că
salariile persoanelor care exercită funcţii publice sau de autoritate publică
sunt publice, fiind reglementate de acte
normative. Insă salariul concret al persoanei ţine de
interesul privat al acesteia, fiind protejat ca atare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 636/CA/2006, Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d)
şi art. 14 alin. (1), coroborate cu art. 2 lit. c) din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi ale art. 158
alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Mălin
Bot într-un litigiu având ca obiect soluţionarea contestaţiei la refuzul
comunicării unor informaţii de interes public.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile criticate din Legea nr. 544/2001 restrâng în mod nejustificat
exerciţiul dreptului constituţional de acces liber la informaţiile de interes
public, eliminând din sfera informaţiilor publice cele legate de persoanele
fizice care exercită funcţii publice sau de autoritate publică, informaţii ce
sunt indisolubil legate de funcţia sau de autoritatea publică şi prezintă un
interes deosebit pentru societate. Art. 158 alin. (1) din Codul muncii,
declarând confidenţiale salariile, este neconstituţional în măsura în care se
aplică şi în cazul persoanelor care îndeplinesc funcţii publice sau de
autoritate publică, având în vedere că aceste persoane sunt remunerate din
fonduri publice, societatea fiind interesată în legătură cu modul de efectuare
a cheltuielilor publice.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că dispoziţiile
art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 sunt contrare prevederilor
art. 31 alin. (1) din Constituţie, deoarece restrânge exerciţiul dreptului
persoanei de acces liber la informaţii de interes public. In schimb, art. 158
din Codul muncii este constituţional, pentru că salariul unei persoane angajate
este o chestiune ce ţine exclusiv de relaţia angajat-angajator şi trebuie
protejată prin confidenţialitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In argumentarea acestui
punct de vedere, susţine că prevederile art. 2 lit. b), ale art. 14 alin. (1)
din Legea nr. 544/2001, precum şi ale art. 158 din Codul muncii asigură accesul
liber al cetăţenilor la informaţiile de interes public. Totodată, arată că
dispoziţiile art. 12 alin. (1) din lege sunt constituţionale, întrucât acestea
dau expresie dreptului constituţional la viaţă intimă, familială şi privată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, textele de
lege criticate fiind în acord cu prevederile art. 31 alin. (1) şi art. 53 din
Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile părţii prezente,
notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d) şi art. 14
alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes
public, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 23 octombrie 2001, şi ale
art. 158 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 72
din 5 februarie 2003, care au următorul cuprins:
- Art. 2 - „ In sensul prezentei legi:[...]
b) prin informaţie de interes public se înţelege
orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei
autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma
sau de modul de exprimare a informaţiei[...];"
- Art. 12 - „(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la
art. 1, următoarele informaţii:[...]
d) informaţiile cu privire la datele personale,
potrivit legii[...];"
- Art. 14 - „(1 ) Informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului
pot deveni informaţii de interes public numai în măsura în care afectează
capacitatea de exercitare a unei funcţii publice [...]".
- Art. 158 - „(1) Salariul este confidenţial,
angajatorul având obligaţia de a lua măsurile necesare pentru asigurarea
confidenţialităţii.
(2) In scopul promovării intereselor şi apărării
drepturilor salariaţilor, confidenţialitatea salariilor nu poate fi opusă
sindicatelor sau, după caz, reprezentanţilor salariaţilor, în strictă legătură
cu interesele acestora şi în relaţia lor directă cu angajatorul."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 31 alin. (1) şi (3) referitoare la neîngrădirea
dreptului persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public şi la
interdicţia ca acest drept să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor
sau securitatea naţională şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001
definesc înţelesul sintagmei „informaţie de interes public", fară a exclude din această categorie de informaţii cele care privesc
anumite categorii de persoane. Acelaşi articol, la lit. c), defineşte noţiunea
de „informaţie cu privire la datele personale"ca fiind „orice informaţie privind o
persoană fizică identificată sau identificabilă", fără să prevadă nicio limitare a accesului la asemenea informaţii.
Insă art. 12 din lege la lit. d) exceptează de la accesul liber al cetăţenilor
informaţiile cu privire la datele personale, dar „potrivitlegii",
deci, fără a arăta care sunt acele date personale.
Astfel, se face trimitere la Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu
privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a
acestor date, lege care nu constituie obiect al controlului de
constituţionalitate.
In asemenea situaţii şi în privinţa anumitor categorii
de cetăţeni, şi datele personale reprezintă un evident interes public, după cum
prevede şi art. 14 alin. (1) din lege, „în măsura în care afectează
capacitatea de exercitare a unei funcţii publice". Astfel, Curtea
constată că şi în asemenea situaţii, datele referitoare la viaţa intimă,
familială şi privată, precum şi dreptul la propria imagine, trebuie protejate
prin lege, aşa cum prevăd dispoziţiile constituţionale ale art. 26 alin. (1) -„Autorităţile
publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată" şi
ale art. 30 alin. (6) - „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia
demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine".
Curtea reţine că, în ceea ce priveşte autorităţile şi
instituţiile publice, în bugetele acestora sunt prevăzute cheltuielile pe care
le pot face, pe capitole, inclusiv cele cu personalul şi cu salariile. Aceste
bugete sunt publice şi cuprind informaţii cu privire la cheltuirea banului
public, informaţiile în cauză având un evident caracter public. Curtea constată
că salariile personalului instituţiilor din sectorul bugetar sunt stabilite
prin acte normative, care sunt, de asemenea, publice.
Insă Curtea reţine că salariul concret al unei
persoane, stabilit în cadrul limitelor minime şi maxime prevăzute în actele
normative, ţinând seama de importanţa muncii depuse, de contribuţia adusă la
realizarea sarcinilor şi de situaţia sa personală, nu mai prezintă interes
public, intrând în sfera interesului privat al persoanei. Astfel, în acest
context, art. 158 din Codul muncii îşi găseşte pe deplin aplicabilitatea şi
utilitatea. In consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile art. 2 lit. b), art.
12 alin. (1) lit. d) şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, precum şi ale
art. 158 alin. (1) din Codul muncii nu contravin nici art. 31 alin. (1) şi (3)
şi nici art. 53 din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 lit. b), art. 12 alin. (1) lit. d) şi art. 14 alin. (1),
coroborate cu art. 2 lit. c) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public, precum şi ale art. 158 alin. (1) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Mălin Bot în Dosarul nr.
636/CA/2006 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly