DECIZIE   Nr. 23 din 12 mai 2008

cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 40 si 41 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pe anul 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 417/2006, si ale art. 41 din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 232/2007, referitor la posibilitatea functionarilor publici din cadrul instantelor si parchetelor de a beneficia, incepand cu data de 1 ianuarie 2005, de anumite drepturi banesti reglementate de legislatia specifica personalului auxiliar de specialitate

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 895 din 30 decembrie 2008

Dosar nr. 6/2008

Sub preşedinţia domnului profesor universitar dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 40 si 41 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pe anul 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 417/2006, si ale art. 41 din Ordonanta Guvernului nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 232/2007, referitor la posibilitatea functionarilor publici din cadrul instantelor si parchetelor de a beneficia, incepand cu data de 1 ianuarie 2005, de anumite drepturi banesti reglementate de legislatia specifica personalului auxiliar de specialitate.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 88 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că funcţionarii publici din cadrul instanţelor şi parchetelor nu beneficiază de drepturile băneşti reglementate de legislaţia specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea.

SECŢIILE   UNITE,

deliberând   asupra   recursului   în   interesul   legii,   constată următoarele:

Prin recursul în interesul legii nr. 4.214/c/814/2007 din 26 februarie 2008, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se învederează că în practica judiciară nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 40 şi 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006, şi ale art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici, în anul 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2007, referitor la posibilitatea funcţionarilor publici din cadrul instanţelor şi parchetelor de a beneficia, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de anumite drepturi băneşti reglementate de legislaţia specifică personalului auxiliar de specialitate.

In acest sens se precizează:

I.  Unele instanţe de judecată au considerat că, în aplicarea prevederilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, funcţionarii publici sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

Totodată, s-a apreciat că acest text de lege are caracter obligatoriu şi vine în completarea drepturilor generale stabilite pentru toate categoriile de funcţionari publici, în considerarea unui tratament nediscriminatoriu, în condiţiile aceluiaşi loc de muncă.

II.  Potrivit altei practici, acţiunile reclamanţilor - funcţionari publici au fost admise numai în parte, fiindu-le acordate doar acele sporuri sau drepturi băneşti care sunt prevăzute exclusiv de legislaţia care reglementează salarizarea personalului auxiliar din instanţe şi parchete şi care nu se regăsesc în legislaţia specifică funcţionarilor publici.

In motivarea acestui punct de vedere s-a considerat că, în cazul în care legislaţia care reglementează drepturile salariale ale funcţionarilor publici prevede sporuri sau drepturi care au acelaşi conţinut cu cele prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, acestea nu se vor putea acorda decât o singură dată, respectiv în temeiul legislaţiei care reglementează drepturile salariale ale funcţionarilor publici, şi nu în temeiul legislaţiei specifice autorităţii publice în care îşi desfăşoară activitatea, deoarece în caz contrar s-ar realiza o discriminare pozitivă, în sensul că funcţionarilor publici le-ar fi acordate mai multe drepturi decât personalului auxiliar care funcţionează în cadrul acelei autorităţi, ceea ce este inadmisibil.

III. In fine, alte instanţe au respins acţiunile reclamanţilor funcţionari publici din cadrul instanţelor şi parchetelor, iar în motivare s-a argumentat că, începând cu anul 2005, drepturile salariale cuvenite funcţionarilor publici au fost reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.

In cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea funcţionează, de regulă, magistraţi, personal auxiliar de specialitate, funcţionari publici şi personal contractual (care desfăşoară activităţi administrative, de gospodărire, întreţinere-reparaţii şi de deservire).

Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată: „(1) Pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul pentru vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

(2) Funcţionarii publici beneficiază de prime şi de alte drepturi salariale, în condiţiile legii.

(3) Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici."

Această dispoziţie legală consacră, deci, principiul sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici, indiferent de autoritatea, instituţia publică sau unitatea bugetară în care îşi desfăşoară activitatea.

In aceste condiţii, funcţionarii publici din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu pot fi salarizaţi diferit de funcţionarii publici din celelalte autorităţi şi instituţii bugetare.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 245/2000 privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 8 decembrie 2000, s-a stabilit un sistem de salarizare pentru funcţionarii publici, inclusiv pentru funcţionarii publici care aveau statute proprii, aprobate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu dispuneau altfel.

S-a urmărit crearea unui sistem unitar de salarizare aplicabil tuturor funcţionarilor publici, necesitatea restrângerii costurilor administraţiei publice, crearea unei ierarhii a sistemului de salarizare, pe categorii, clase şi grade, şi stabilirea unui raport just între partea fixă şi partea variabilă a salariului, care să ţină seama de activitatea depusă şi de importanţa ei.

Pentru activitatea depusă funcţionarii publici aveau dreptul la salariu care se compunea dintr-o parte fixă, reprezentând salariul de bază pe categorii, clase şi grade profesionale, şi o parte variabilă, compusă din sporuri şi indemnizaţii la salariul de bază.

De asemenea, funcţionarii publici beneficiau de premii, recompense, stimulente şi alte drepturi menţionate la cap. IV şi V ale actului normativ respectiv.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 245/2000 a fost însă abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, şi apoi respinsă prin Legea nr. 725/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001.

Prin art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 s-a prevăzut că salariul de bază şi celelalte drepturi salariale ale funcţionarilor publici se stabilesc, în continuare, potrivit prevederilor Legii nr. 154/1994 privind sistemul de stabilire a salariului de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, cu modificările şi completările ulterioare, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, şi, după caz, ale altor acte normative în vigoare, aplicabile în sistemul bugetar.

Drepturile de natură salarială ale funcţionarilor publici au fost ulterior reglementate prin mai multe acte normative, cum ar fi: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 228/2003, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 164/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 243/2004, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2004 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, aprobată prin Legea nr. 9/2005, Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare etc.

De asemenea, au fost adoptate o serie de ordonanţe ale Guvernului referitoare la creşteri salariale pentru funcţionarii publici din diverse domenii de activitate.

Incepând cu anul 2005, salarizarea funcţionarilor publici s-a făcut potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 aprilie 2005.

Conform art. 1 alin. (2) din acest act normativ, adoptarea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici a avut în vedere crearea premiselor pentru implementarea din anul 2006 a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, crearea unei ierarhizări a sistemului de salarizare pe categorii, clase, grade profesionale şi salarizarea în raport cu activitatea depusă, cu importanţa şi complexitatea atribuţiilor şi responsabilităţilor prevăzute în fişa postului.

Sistemul de salarizare cuprindea salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi.

Salariile de bază au fost stabilite în funcţie de nivelul studiilor necesare exercitării funcţiei publice şi în raport cu categoria şi, după caz, cu gradul profesional al funcţiei publice, precum şi în raport cu nivelul la care se presta activitatea, respectiv la nivel central sau local, pentru fiecare grad profesional al funcţiei publice de execuţie existând 3 trepte de salarizare.

Funcţionarii publici beneficiau de: indemnizaţii de conducere, salarii de merit, spor de vechime în muncă, spor pentru activitatea desfăşurată în timpul nopţii, spor pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, spor pentru titlul ştiinţific de doctor, dacă îşi desfăşurau activitatea în domeniul pentru care aveau titlul ştiinţific respectiv, premii lunare şi un premiu anual, stimulente pentru activitatea de confiscare, valorificare de bunuri şi încasarea de penalităţi, un concediu de odihnă plătit în raport cu vechimea în muncă, concedii plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite, indemnizaţii de delegare şi detaşare, indemnizaţii de instalare, concedii de studii etc. Totodată, unii funcţionari publici beneficiau de un spor de confidenţialitate pentru activitatea prestată în cadrul unor anumite instituţii ale administraţiei publice centrale.

Potrivit art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, funcţionarii publici beneficiau de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

Aceste dispoziţii au fost preluate de art. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 noiembrie 2006, precum şi de art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 16 iulie 2007.

Incepând cu anul 2006, funcţionarii publici au beneficiat, în plus faţă de drepturile salariale prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, de sporuri pentru condiţii vătămătoare şi sporuri pentru condiţii periculoase de muncă, iar cei din cadrul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă, care participă la selecţia şi recrutarea forţei de muncă pentru lucrul în străinătate, de un spor de până la 5% din salariul de bază.

In ceea ce priveşte salarizarea personalului puterii judecătoreşti, aceasta a fost stabilită iniţial prin Legea nr. 52/1991 cu privire la salarizarea personalului din organele judecătoreşti.

Dispoziţii referitoare la salarizarea acestui personal se găseau şi în Legea nr. 56/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, ale magistraţilor asistenţi şi ale celorlalte categorii de personal, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 126/2000.

Un nou sistem de salarizare pentru autoritatea judecătorească s-a stabilit prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 339/2001.

Acest act normativ avea mai multe capitole, el reglementând şi salarizarea personalului din laboratoarele de expertiză criminalistică, a personalului Institutului Naţional al Magistraturii, personalului din serviciile de reintegrare socială şi supraveghere, precum şi a personalului din Direcţia Generală a Penitenciarelor, din unităţile subordonate acesteia, din Serviciul Independent de Protecţie şi Anticorupţie, din Direcţia medicală şi unităţile sanitare subordonate, precum şi a personalului din Ministerul Justiţiei care coordona şi controla aceste instituţii.

Capitolul I al legii avea mai multe secţiuni, una reglementând salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, iar alta salarizarea personalului auxiliar de specialitate şi a altor categorii de personal, drepturile salariale, precum şi alte drepturi comune întregului personal fiind prevăzute în cap. V al actului normativ respectiv.

Incepând cu anul 2003, salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor au fost stabilite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 347/2003, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea continuând să fie salarizat conform Legii nr. 50/1996 si Legii nr. 56/1996.

Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007, s-au reglementat salarizarea şi alte drepturi ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale judecătorilor de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale şi judecătorii, ale procurorilor de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, ale magistraţilor asistenţi de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi salarizarea şi unele drepturi ale asistenţilor judiciari.

Potrivit art. 2 din acest act normativ, salarizarea şi celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora şi ale magistraţilor asistenţi se stabilesc ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, de răspunderea, complexitatea şi riscurile funcţiei, de incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.

Potrivit art. 59 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, stabilirea drepturilor şi îndatoririlor personalului auxiliar se face ţinându-se seama de locul şi rolul acestuia în desfăşurarea activităţii de justiţie, de răspunderea şi complexitatea fiecărei funcţii, de interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege pentru persoanele care sunt încadrate în instituţiile publice.

De asemenea, conform art. 60 din acelaşi act normativ: „(1) Pentru activitatea desfăşurată personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea are dreptul la o salarizare stabilită în raport cu nivelul instanţei sau parchetului, cu funcţia deţinută, cu vechimea în muncă şi în specialitate, precum şi cu alte criterii prevăzute de lege."

(2) Abrogat

„(3) Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază de salarii de bază, spor de vechime, prime şi de alte drepturi salariale, în condiţiile legii.

(4)   Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcţionarilor publici şi a personalului contractual din cadrul instanţelor judecătoreşti, parchetelor de pe lângă acestea, precum şi din cadrul Ministerului Justiţiei, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri se stabileşte prin lege specială.

(5) Până la intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare, rămân aplicabile în continuare dispoziţiile legale referitoare la salarizarea personalului prevăzut la alin. (4)."

Incepând cu anul 2007, salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea a fost stabilită prin Ordonanţa Guvernului nr. 8/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 19 iulie 2007.

Această ordonanţă reglementează salarizarea şi alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori, grefieri informaticieni, agenţi procedurali, aprozi şi şoferi.

In ceea ce priveşte salarizarea personalului contractual al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea ea este reglementată de actele normative privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar.

Se observă, deci, voinţa legiuitorului de a stabili în cadrul puterii judecătoreşti sisteme de salarizare pe categorii de personal, unul pentru magistraţi şi altul pentru personalul auxiliar de specialitate, funcţionarii publici şi personalul contractual fiind retribuit în baza unor acte normative care se aplică, în general, în toate domeniile de activitate unde este încadrat un astfel de personal.

Totodată, chiar dacă până în prezent nu a fost adoptată o lege a sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici, este evidentă intenţia legiuitorului de a salariza după aceleaşi criterii această categorie de personal, indiferent de autoritatea, instituţia publică sau unitatea bugetară în care îşi desfăşoară activitatea.

Pentru ca sporurile sau alte drepturi salariale să fie specifice unei autorităţi sau instituţii publice, trebuie ca aceste drepturi să fie acordate numai personalului autorităţii respective şi de ele să beneficieze întregul personal.

Drept urmare, actele normative care reglementează salarizarea doar a unei anumite categorii de personal, cum ar fi magistraţii sau personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, nu îndeplinesc cerinţa de a constitui o „legislaţie specifică autorităţii sau instituţiei publice" în care funcţionarii publici îşi desfăşoară activitatea.

Aceste acte normative fiind de strictă interpretare, dispoziţiile lor sunt aplicabile numai categoriei de personal la care se referă şi nu întregului personal, astfel încât, în lipsa unei prevederi exprese, nu pot fi extinse şi la alte categorii de personal din cadrul autorităţii sau instituţiei publice.

Pe de altă parte, marea majoritate a sporurilor şi altor drepturi salariale acordate magistraţilor sau personalului auxiliar de specialitate sunt prevăzute şi de legislaţia care reglementează salarizarea funcţionarilor publici, astfel încât ele nu mai pot fi acordate încă o dată acestei categorii de personal sau în procentele din salariul de bază specificate pentru magistraţi ori personalul auxiliar.

Este de necontestat faptul că atribuţiile, condiţiile de încadrare şi specificul muncii personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor sunt total diferite de cele ale funcţionarilor publici, astfel încât aceştia din urmă nu pot beneficia de aceleaşi sporuri sau drepturi salariale acordate în mod expres de lege numai unei anumite categorii de personal a puterii judecătoreşti.

Ca atare, prin art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, art. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006, şi art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2007, legiuitorul nu a înţeles să completeze salarizarea funcţionarilor publici cu drepturile salariale prevăzute de lege pentru o anumită categorie de personal din sistemul judiciar.

In consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, şi ale art. 329 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispoziţiile legale menţionate mai sus se interpretează în sensul că funcţionarii publici din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea nu beneficiază de drepturile băneşti reglementate de legislaţia specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor.

PENTRU  ACESTE   MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţiile art. 40 şi 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 417/2006, şi ale art. 41 din Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2007, se interpretează în sensul că:

Funcţionarii publici din cadrul instanţelor şi parchetelor nu beneficiază de drepturile băneşti reglementate de legislaţia specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 mai 2008.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei