DECIZIE Nr.
1033 din 9 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 634 din 25 septembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Ana Andriuc în Dosarul nr. 812/111/2008 al Judecătoriei
Oradea - Secţia civilă şi de S.P.R.L. Profesional Tenarus din Oneşti în Dosarul
nr. 667/32/2008 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă Ana Andriuc, prin
avocatul Augustin Ioan Man, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de
citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.053/2009 şi nr. 1.076D/2009,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Avocatul prezent nu se opune conexării celor două
dosare.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt
îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.053/2009 la Dosarul nr.
1.076D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul autorului excepţiei susţine
neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate, în măsura în care înlătură de
la posibilitatea exercitării căii de atac a contestaţiei soluţia pronunţată de
instanţa de recurs prin care aceasta a admis în totalitate motivele de
modificare sau de casare invocate de recurent, limitând aplicabilitatea normei procedurale
doar în ipoteza admiterii în parte a recursului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 16 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 812/111/2008 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă, şi prin
Incheierea din 13 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 667/32/2008 al Curţii
de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, Curtea
Constituţională a fost sesizată pentru soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Ana Andriuc, respectiv de S.P.R.L. Profesional Tenarus din Oneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că, înlăturând de la aplicarea prevederilor art. 318
din Codul de procedură civilă situaţia în care recursul a fost admis în
totalitate, se creează o inegalitate de tratament juridic faţă de situaţia când
recursul a fost respins sau admis în parte, ceea ce echivalează cu o îngrădire
a accesului liber la justiţie.
Pe de altă parte, din analiza prevederilor criticate
rezultă că poate promova contestaţie în anulare doar recurentul, deoarece doar
acesta are interesul de a ataca hotărârea pronunţată în recurs pentru motivul
că instanţa a omis, din greşeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de
modificare sau de casare, în vreme ce intimatul nu are dreptul de a formula
calea de atac specială atunci când instanţa de recurs nu se pronunţă asupra
excepţiilor sau apărărilor invocate de acesta prin cererea de chemare în
judecată sau prin întâmpinare. Prin urmare, intimatului îi este încălcat
dreptul la un proces echitabil şi la exercitarea căilor de atac, drepturi
consacrate de art. 21 din Constituţie şi de art. 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Judecătoria Oradea - Secţia civilă şi Curtea de Apel
Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată. Textele de lege criticate
nu contravin prevederilor art. 16 şi art. 21 din Constituţie, cazurile şi
condiţiile de exercitare a unei căi extraordinare de atac putând fi prevăzute
în mod limitativ de către legiuitor, fără a se încălca principiul egalităţii în
faţa legii şi a autorităţilor publice sau accesul liber la justiţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Guvernul consideră
excepţia neîntemeiată, Legea nr. 18/1991 fiind o lege specială, care are ca
destinatari doar cetăţenii români.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă, texte de lege
care au următorul conţinut: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi
atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli
materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în
parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare
sau de casare."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (2).
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul
de procedură civilă, prin raportare la aceleaşi dispoziţii
constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004,
s-a reţinut că dispoziţiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă
reglementează contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac
extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege
numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs.
Aşa cum rezultă în mod univoc din textul de lege
criticat, calea procedurală a contestaţiei în anulare specială poate fi
utilizată de părţile care au participat la soluţionarea recursului şi este
limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli
materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de
modificare sau de casare invocate de recurent. In ceea ce priveşte obiectul
contestaţiei în anulare specială, acesta este format dintr-o singură categorie
de hotărâri, respectiv doar hotărârile pronunţate de instanţele de recurs.
Curtea a constatat că pretinsa încălcare a art. 16 din
Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor nu poate fi reţinută,
deoarece reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în
situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie, şi anume părţilor
care au participat la soluţionarea recursului a cărui dezlegare este rezultatul
unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre
motivele de modificare sau de casare.
Textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile
art. 21 din Constituţie, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a
instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa
diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin
aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare
concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale
extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie, şi deci
poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege,
în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale
stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie,
republicată, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi
procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art.
129, care prevede că, „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile
interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile
legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei
şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de
atac.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ana
Andriuc în Dosarul nr. 812/111/2008 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă şi
de S.P.R.L. Profesional Tenarus din Oneşti în Dosarul nr. 667/32/2008 al Curţii
de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 iulie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu