LEGE Nr. 55
din 16 martie 2006
privind siguranta feroviara
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 322 din 10 aprilie 2006
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii introductive
ARTICOLUL 1
Obiectul legii
Obiectul prezentei legi este de a asigura dezvoltarea
şi îmbunătăţirea siguranţei pe căile ferate române şi un acces îmbunătăţit la
piaţă pentru serviciile de transport feroviar, prin:
a) armonizarea cadrului de reglementare cu cel al
statelor membre ale Uniunii Europene;
b) definirea responsabilităţilor participanţilor;
c) transpunerea în regulile naţionale de siguranţă a
obiectivelor de siguranţă comune şi a metodelor de siguranţă comune;
d) instituirea în România a unei autorităţi de
siguranţă feroviară şi a unui organism de investigare a accidentelor şi
incidentelor feroviare;
e) definirea unor principii comune pentru
gestionarea, reglementarea şi controlul siguranţei feroviare.
ARTICOLUL 2
Domeniu de aplicare
(1) Prezenta lege se aplică sistemului feroviar din
România, care poate fi subdivizat în subsisteme pentru domenii de natură
structurală şi funcţională. Aceasta acoperă cerinţele de siguranţă pentru
sistem ca întreg, inclusiv administrarea sigură a infrastructurii şi a
traficului feroviar, precum şi interacţiunea dintre operatorii de transport
feroviar şi administratorii de infrastructură.
(2) Prezenta lege nu se aplică:
a) metrourilor, tramvaielor şi altor sisteme
feroviare urbane;
b) reţelelor care funcţional sunt separate de restul
sistemului feroviar şi care sunt destinate numai exploatării unor servicii de
călători locale, urbane sau suburbane, precum şi operatorilor de transport
feroviar care funcţionează exclusiv pe aceste reţele;
c) infrastructurii feroviare private, care este
utilizată numai de proprietarul infrastructurii pentru propriile sale
operaţiuni de transport de mărfuri.
(3) Controlul privind siguranţa circulaţiei pentru
reţelele de transport, prevăzute la alin. (2), se asigură de Autoritatea
Feroviară Română - AFER, în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului
nr. 95/1998 privind înfiinţarea unor instituţii publice în subordinea
Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
ARTICOLUL 3
Definiţii
In sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai
jos au următoarele semnificaţii:
a) sistem feroviar - totalitatea
subsistemelor pentru zone structurale şi operaţionale, prevăzute în Hotărârea
Guvernului nr. 850/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport
feroviar convenţional din România cu sistemul de transport feroviar
convenţional transeuropean şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003 privind
interoperabilitatea sistemului de transport feroviar de mare viteză, precum şi
gestionarea şi exploatarea sistemului ca întreg;
b) administratorul infrastructurii - orice organism sau orice agent economic care are ca obiect principal
de activitate administrarea şi întreţinerea infrastructurii feroviare, prevăzut
la art. 1 alin. (10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind
transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a
Căilor Ferate Române, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
incluzând şi administrarea sistemelor de conducere a circulaţiei, de control şi
de siguranţă a infrastructurii. Funcţiile administratorului de infrastructură
de pe o reţea sau o parte a unei reţele pot fi alocate, în conformitate cu
reglementările în vigoare, mai multor organisme sau agenţi economici;
c) operator de transport feroviar - orice agent economic cu capital de stat sau privat, prevăzut la
art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de
infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi
certificarea în materie de siguranţă, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 8/2004, a cărui activitate principală constă în efectuarea de
prestaţii de transport de marfă şi/sau de călători pe calea ferată, tracţiunea
fiind asigurată în mod obligatoriu de acest agent
economic. Acest termen include, de asemenea,
şi agenţii economici care asigură numai tracţiunea;
d) specificaţie tehnică
pentru interoperabilitate, denumită în continuare S.T.I. - specificaţia care se referă la
un subsistem sau parte a unui subsistem, cu scopul de a satisface cerinţele
esenţiale şi de a asigura interoperabilitatea la nivelul sistemelor de transport
feroviar transeuropean de mare viteză şi convenţional, prevăzute în Hotărârea
Guvernului nr. 850/2003 şi în Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003;
e) obiective de siguranţă
comune, denumite în continuare O.S.C. - nivelurile de siguranţă care trebuie cel puţin atinse de diferite
părţi ale sistemului feroviar, cum ar fi sistemul feroviar convenţional,
sistemul feroviar de mare viteză, tunelurile feroviare lungi sau liniile
utilizate exclusiv pentru transportul de mărfuri, precum şi de sistem ca întreg,
exprimate în criterii de acceptare a riscurilor;
f) metode de siguranţă
comune, denumite în continuare M.S.C. - metodele ce trebuie elaborate pentru descrierea modului de evaluare
a nivelurilor de siguranţă, realizării obiectivelor de siguranţă şi a conformităţii
cu alte cerinţe de siguranţă;
g) autoritate de
siguranţă - organismul naţional răspunzător de
sarcinile referitoare la siguranţa feroviară în conformitate cu prezenta lege
sau orice organism binaţional căruia România şi un stat membru al Uniunii
Europene i-au încredinţat aceste sarcini pentru a asigura un regim de siguranţă
unificat pentru infrastructurile specializate
transfrontaliere;
h) norme naţionale de
siguranţă - toate normele cuprinzând cerinţe de
siguranţă feroviară impuse la nivel naţional în România şi aplicabile la mai
mult de un operator de transport feroviar, indiferent de organismul emitent;
i) sistem de management al
siguranţei - organizarea şi aranjamentele
stabilite de un administrator de infrastructură sau de un operator de transport
feroviar pentru a asigura administrarea sigură a operaţiunilor sale;
j) investigator principal - o persoană responsabilă de organizarea, conducerea şi controlul
desfăşurării unei investigaţii;
k) investigator - persoana
care desfăşoară activitatea de investigare;
l) accident - un
eveniment neprevăzut, nedorit sau neintenţionat ori un lanţ specific de
asemenea evenimente, care are consecinţe dăunătoare. Accidentele se împart în
următoarele categorii distincte: coliziuni, deraieri, accidente la treceri de
nivel, accidentări ale persoanelor produse de materialul rulant în mişcare,
incendii şi altele;
m) accident grav - orice
coliziune sau deraiere de trenuri, ducând la decesul a cel puţin o persoană sau
la vătămarea gravă a 5 sau mai multe persoane ori producând pagube importante
ale materialului rulant, infrastructurii sau mediului şi orice alt accident
similar cu un impact evident asupra reglementării siguranţei feroviare sau
asupra gestionării siguranţei;
n) pagube importante - pagubele
care pot fi evaluate imediat de organismul de investigare la un total de cel
puţin 2 milioane euro;
o) incident - orice eveniment,
altul decât un accident sau un accident grav, asociat cu exploatarea trenurilor
şi afectând siguranţa în exploatare;
p) investigaţie - un proces desfăşurat în scopul prevenirii accidentelor şi
incidentelor, care include strângerea şi analizarea informaţiilor, stabilirea
condiţiilor, inclusiv
determinarea cauzelor şi, dacă este cazul, emiterea unor recomandări de
siguranţă;
q) cauze - acţiuni,
omisiuni, evenimente sau condiţii ori o combinaţie a acestora, care au dus la
accident sau incident;
r) Agenţia Feroviară
Europeană - agenţia Uniunii Europene pentru
siguranţă feroviară şi interoperabilitate;
s) organisme notificate - organismele care sunt responsabile cu evaluarea conformităţii sau a
aptitudinii de utilizare a constituenţilor de interoperabilitate ori cu
evaluarea procedurii Comisiei Europene pentru verificarea subsistemelor,
prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi în Hotărârea Guvernului nr.
1.533/2003;
t) constituenţi de
interoperabilitate - orice componentă elementară,
grup de componente, subasamblu sau ansamblu complet de echipamente încorporate
ori destinate încorporării într-un subsistem de care depinde, direct sau
indirect, interoperabilitatea sistemului feroviar de mare viteză ori
convenţional, prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi în Hotărârea
Guvernului nr. 1.533/2003. Conceptul de constituent acoperă atât obiectele
corporale, cât şi cele incorporale, cum ar fi programele de calculator.
u) sistem feroviar urban - orice sistem de transport pe şine, altul decât metroul şi
tramvaiul, destinat transportului public local, exclusiv în perimetrul unei
localităţi.
CAPITOLUL II
Dezvoltarea şi managementul siguranţei
ARTICOLUL 4
Dezvoltarea şi îmbunătăţirea siguranţei feroviare
(1) Siguranţa feroviară este în general menţinută şi,
când este posibil din punct de vedere practic, îmbunătăţită în mod continuu,
ţinând seama de dezvoltarea legislaţiei comunitare şi de progresul tehnic şi
ştiinţific şi acordând prioritate prevenirii accidentelor grave. Normele de
siguranţă sunt stabilite, aplicate şi respectate în mod deschis şi
nediscriminatoriu, susţinând dezvoltarea unui sistem unic de transport feroviar
european.
(2) Măsurile de dezvoltare şi îmbunătăţire a
siguranţei feroviare ţin seama de necesitatea unei abordări sistemice.
(3) Responsabilitatea exploatării sigure a sistemului
feroviar şi a controlului riscurilor asociate cu acesta aparţine administratorilor
de infrastructură şi operatorilor de transport feroviar, care au obligaţia să
pună în aplicare măsurile necesare de control al riscurilor, dacă este cazul în
cooperare, să aplice normele şi standardele naţionale de siguranţă, precum şi să
instituie sisteme de management al siguranţei, în conformitate cu prezenta
lege. Fără să aducă atingere răspunderii civile, în conformitate cu cerinţele
legale în vigoare, fiecare administrator de infrastructură şi fiecare operator
de transport feroviar sunt responsabili de partea lor de sistem şi de
exploatarea în siguranţă a acestuia, inclusiv de aprovizionarea cu materiale şi
contractarea de servicii, faţă de utilizatori, clienţi, lucratorii implicaţi şi
terţi.
(4) Prevederile alin. (3) nu aduc atingere
răspunderii fiecărui producător, furnizor de întreţinere, deţinător de vagoane,
prestator de servicii şi fiecărei entităţi achizitoare, legate de asigurarea
faptului ca materialul rulant, instalaţiile, accesoriile, echipamentele şi
serviciile furnizate de aceştia respectă cerinţele şi condiţiile de utilizare
specificate, astfel încât pot fi puse in funcţiune în mod sigur de operatorul
de transport feroviar şi/sau de administratorul de infrastructură.
ARTICOLUL 5
Indicatori de siguranţă comuni
(1) Prin raportul anual al autorităţii de siguranţă
prevăzut la art. 18 se colectează informaţii privind indicatorii de siguranţă comuni, denumiţi
în continuare I.S.C., în
vederea facilitării evaluării atingerii O.S.C. şi pentru a permite
monitorizarea evoluţiei generale a siguranţei feroviare. Primul an de referinţă
pentru I.S.C. este 2006, aceştia urmând să fie cuprinşi în raportul anual
pentru anul următor. I.S.C. sunt stabiliţi în conformitate cu anexa nr. 1.
(2) Inainte de 30 aprilie 2009 anexa nr. 1 va fi
revizuită în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), în
special pentru a include definiţii comune ale I.S.C. şi metode comune de
calculare a costurilor accidentelor.
ARTICOLUL 6
Metode de siguranţă comune
(1) Un prim set de M.S.C., acoperind cel puţin
metodele descrise la alin. (3) lit. a), va fi adoptat de Comisia Europeană
înainte de 30 aprilie 2008, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27
alin. (2), şi se va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Urî al doilea
set de M.S.C. acoperind restul de metode descrise la alin. (3) va fi adoptat de
Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2010, în conformitate cu procedura
prevăzută la art. 27 alin. (2), şi se va publica în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene.
(2) Proiectele de M.S.C. şi proiectele de M.S.C.
revizuite sunt elaborate de Agenţia Feroviară Europeană, în temeiul mandatelor
care sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2).
Proiectele de M.S.C. se bazează pe o examinare a metodelor existente în statele
membre ale Uniunii Europene.
(3) M.S.C. descriu modul în care nivelul de siguranţă
şi atingerea obiectivelor de siguranţă, precum şi conformitatea cu alte cerinţe
de siguranţă sunt evaluate prin elaborarea şi definirea următoarelor elemente:
a) metode de evaluare a riscurilor;
b) metode de evaluare a conformităţii cu cerinţele din
certificatele de siguranţă şi autorizaţiile de siguranţă, emise în conformitate
cu art. 10 şi 11;
c) în măsura în care nu sunt încă acoperite de S.T.I.,
metode pentru a verifica dacă subsistemele structurale ale sistemelor feroviare
transeuropene de mare viteză şi convenţionale sunt exploatate şi întreţinute în
conformitate cu cerinţele esenţiale relevante.
(4) M.S.C. sunt revizuite la intervale regulate, în
conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), ţinând seama de
experienţa dobândită din aplicarea lor şi de dezvoltarea globală a securităţii
feroviare şi a obligaţiilor statelor membre.
(5) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului aprobă sau propune spre aprobare, după caz, orice modificări
necesare la normele naţionale de siguranţă, ţinând seama de adoptarea şi
revizuirea M.S.C.
(6) M.S.C. prevăzute la alin. (1) se transpun în
legislaţia naţională, se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor,
construcţiilor şi turismului şi se publică în Monitorul Oficial al României,
Partea I.
ARTICOLUL 7
Obiective de siguranţă comune
(1) O.S.C. sunt elaborate, adoptate şi revizuite în
conformitate cu procedurile stabilite în prezentul articol.
(2) Proiectele de O.S.C. şi proiectele de O.S.C.
revizuite sunt elaborate de Agenţia Feroviară Europeană, în temeiul mandatelor
care sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2).
(3) Primul set de proiecte de O.S.C. se bazează pe o
examinare a obiectivelor existente şi a performanţelor în domeniul siguranţei
din statele membre şi asigură că performanţele de siguranţă actuale ale
sistemului feroviar nu sunt
reduse în nici un stat membru al Uniunii Europene. Acestea vor fi adoptate de
Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2009, în conformitate cu procedura
prevăzută la art. 27 alin. (2), şi vor fi publicate în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene. Al doilea set de proiecte de O.S.C. se bazează pe experienţa
câştigată cu primul set de O.S.C. şi din punerea sa în aplicare. Acestea
reflectă domeniile prioritare în care trebuie îmbunătăţite condiţiile de
siguranţă şi vor fi adoptate de Comisia Europeană înainte de 30 aprilie 2011,
în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2), şi vor fi
publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Toate propunerile de
proiecte de O.S.C. şi O.S.C. revizuite reflectă obligaţiile statelor membre.
Aceste propuneri sunt însoţite de o evaluare a costurilor şi beneficiilor
estimate, indicând impactul lor probabil pentru toţi operatorii şi operatorii
economici implicaţi, precum şi impactul lor în ceea ce priveşte acceptarea
riscului în societate. Propunerile conţin un calendar de punere în aplicare
graduală, dacă este cazul, în special pentru a se ţine seama de natura şi
amploarea investiţiilor necesare pentru aplicarea acestora. Acestea analizează
impactul posibil asupra S.T.I. pentru subsisteme şi cuprind, dacă este cazul,
propuneri de modificare a S.T.I.
(4) O.S.C. definesc nivelurile de siguranţă care
trebuie cel puţin atinse de diferite părţi ale sistemului feroviar şi de sistem
ca întreg în fiecare stat membru al Uniunii Europene,
exprimate în criterii de acceptare a riscului vizând:
a) riscuri individuale referitoare la călători,
personal, inclusiv personalul contractanţilor, utilizatorii trecerilor de nivel
şi alţii şi, fără să aducă atingere normelor naţionale şi internaţionale
existente în materie de răspundere, riscuri individuale la care sunt expuse
persoanele neautorizate în incinta instalaţiilor feroviare;
b) riscuri sociale.
(5) O.S.C. sunt revizuite la intervale regulate, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2),
ţinând seama de evoluţia generală a siguranţei feroviare.
(6) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului aprobă prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului sau propune spre aprobare, după caz, modificările necesare la
normele naţionale de siguranţă, pentru a atinge cel puţin O.S.C. şi orice
O.S.C. revizuite, în conformitate cu calendarul de punere în aplicare anexat
acestora. Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului notifică
aceste norme Comisiei Europene, în conformitate cu art. 8 alin. (3) şi (4).
(7) O.S.C. prevăzute la alin. (3) şi (5) se transpun
în legislaţia naţională, fiind aprobate prin ordin al ministrului
transporturilor, construcţiilor şi turismului, şi se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
ARTICOLUL 8
Norme naţionale de siguranţă
(1) In aplicarea prezentei
legi, se vor stabili norme naţionale de siguranţă cu caracter obligatoriu, care
vor fi publicate şi puse la dispoziţia tuturor administratorilor de
infrastructură, operatorilor de transport feroviar, solicitanţilor de certificat
de siguranţă şi solicitanţilor unei autorizaţii de siguranţă, într-un limbaj
clar care poate fi accesibil părţilor în cauză.
(2) Inainte de aderarea la Uniunea Europeană, România
notifică Comisiei Europene cu privire la toate normele naţionale de siguranţă
în vigoare, stabilite în anexa nr. 2, şi indică domeniul lor de aplicare şi
informaţiile cu privire la conţinutul principal al
normelor, cu trimitere la textele juridice, forma
legislaţiei şi la organismul sau organizaţia responsabilă de publicarea sa.
(3) Cel târziu până la 30 aprilie 2008 Agenţia
Feroviară Europeană evaluează modul în care normele naţionale de siguranţă sunt
publicate şi aduse la cunoştinţă, în conformitate cu dispoziţiile alin. (1), şi
face recomandările corespunzătoare către Comisia Europeană pentru publicarea
acestora, pentru a face mai uşor accesibile informaţiile relevante.
(4) România notifică imediat Comisiei Europeane cu
privire la orice modificare a normelor naţionale de siguranţă şi cu privire la
orice asemenea normă nouă care ar putea fi adoptată, cu excepţia cazului în
care norma se referă în întregime la punerea în aplicare a S.T.I.
(5) Pentru a limita la minimum
introducerea unor norme naţionale specifice noi şi astfel pentru a împiedica
crearea altor bariere, precum şi în vederea armonizării treptate a normelor de
siguranţă, Comisia Europeană monitorizează introducerea de către statele membre
a unor noi norme naţionale.
(6) In cazul în care, după adoptarea S.T.I., România
intenţionează să introducă o normă naţională de siguranţă nouă, care necesită
un nivel de siguranţă mai ridicat decât S.T.I., ori dacă intenţionează să
introducă o normă naţională de siguranţă nouă, care poate afecta operaţiunile
operatorilor de transport feroviar din alte state membre ale Uniunii Europene
pe teritoriul României, România consultă toate părţile interesate în timp util
şi se aplică procedura de la alin. (7).
(7) In cazul introducerii
pentru examinare a unui proiect de normă naţională de siguranţă nouă,
Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, la propunerea
Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, o prezintă Comisiei Europene,
explicând motivele introducerii acesteia, procedându-se
astfel:
a) dacă Comisia Europeană constată că proiectul de
normă naţională de siguranţă este incompatibil cu M.S.C. sau cu atingerea cel
puţin a O.S.C. ori că reprezintă un mijloc de discriminare arbitrară sau o
restricţie deghizată asupra operaţiunilor de transport feroviar între statele
membre ale Uniunii Europene, este adoptată o decizie, adresată României, în
conformitate cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2);
b) în cazul în care Comisia Europeană are îndoieli
serioase cu privire la compatibilitatea proiectului de normă naţională de
siguranţă cu M.S.C. sau cu atingerea cel puţin a O.S.C. ori consideră că
aceasta reprezintă un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricţie
deghizată asupra operaţiunilor de transport feroviar între statele membre,
Comisia Europeană notifică imediat România, care suspendă adoptarea, intrarea
în vigoare sau punerea în aplicare a normei până la adoptarea unei decizii,
într-o perioadă de 6 luni, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 27
alin. (2).
ARTICOLUL 9
Sisteme de management al siguranţei
(1) Administratorii de
infrastructură şi operatorii de transport feroviar îşi stabilesc propriile
sisteme de management al siguranţei pentru a se asigura că sistemul feroviar
poate atinge cel puţin O.S.C, că este în conformitate cu normele naţionale de
siguranţă obligatorii prevăzute la art. 8 şi în anexa nr. 2, precum şi cu
cerinţele de siguranţă descrise în S.T.I. şi că sunt aplicate părţile relevante
din M.S.C.
(2) Sistemul de management al
siguranţei îndeplineşte cerinţele şi cuprinde elementele prevăzute în anexa nr.
3, adaptate la caracterul, întinderea şi celelalte caracteristici ale
activităţii desfăşurate. Acesta asigură controlul tuturor riscurilor asociate
cu activitatea administratorului de infrastructură sau a operatorului de
transport feroviar, inclusiv furnizarea de lucrări de întreţinere, de material
şi utilizarea contractanţilor. Fără a aduce atingere normelor naţionale şi
internaţionale existente în materie de răspundere, sistemul de management al
siguranţei ia, de asemenea, în considerare, după caz şi în limita
rezonabilului, riscurile ce decurg din activităţile altor părţi.
(3) Sistemul de management al siguranţei al oricărui
administrator de infrastructură ţine seama de efectele operaţiunilor
diferiţilor operatori de transport feroviar asupra reţelei şi cuprinde
dispoziţii care permit tuturor operatorilor de transport feroviar să
funcţioneze în conformitate cu S.T.I., cu normele naţionale de siguranţă şi în
condiţiile stabilite de certificatul lor de siguranţă. De asemenea, acesta este
conceput în scopul de a coordona procedurile de urgenţă ale administratorului
de infrastructură cu toţi operatorii de transport feroviar care funcţionează pe
infrastructura sa.
(4) Toţi administratorii de infrastructură şi
operatorii de transport feroviar prezintă anual autorităţii de siguranţă,
înainte de 30 iunie, un raport referitor la anul calendaristic precedent.
Raportul de siguranţă conţine:
a) informaţii privind modul în care sunt atinse
obiectivele de siguranţă ale administratorului de infrastructură sau ale
operatorului de transport feroviar şi rezultatele planului de siguranţă;
b) elaborarea indicatorilor de siguranţă naţionali şi
a I.S.C. prevăzuţi în anexa nr. 1, în măsura în care este relevant pentru
organizaţia raportoare;
c) rezultatele auditurilor de siguranţă interne;
d) observaţii privind insuficienţele şi defecţiunile
de funcţionare ale operaţiunilor feroviare şi ale administrării
infrastructurii, care pot prezenta interes pentru autoritatea de siguranţă.
CAPITOLUL III
Certificarea şi autorizarea de siguranţă
ARTICOLUL 10
Certificate de siguranţă
(1) Pentru a i se acorda acces la infrastructura
feroviară, un operator de transport feroviar trebuie să deţină un certificat de
siguranţă, prevăzut în prezentul capitol. Certificatul de siguranţă poate
acoperi întreaga reţea feroviară din România sau numai o parte determinată a
acesteia. Scopul certificatului de siguranţă este de a dovedi că operatorul de
transport feroviar şi-a instituit sistemul de management al siguranţei şi poate
îndeplini cerinţele stabilite în S.T.I., în altă legislaţie comunitară
relevantă, precum şi normele de siguranţă naţionale pentru a controla riscurile
şi pentru a exploata reţeaua în siguranţă.
(2) Certificatul de siguranţă cuprinde:
a) o certificare confirmând acceptarea sistemului de
management al siguranţei al operatorului de transport feroviar, prevăzut la
art. 9 şi în anexa nr. 3;
b) o certificare confirmând acceptarea dispoziţiilor adoptate de operatorul de transport feroviar pentru
a îndeplini cerinţele specifice necesare pentru funcţionarea sigură a reţelei
implicate. Cerinţele pot viza aplicarea S.T.I. şi a normelor naţionale de siguranţă, acceptarea certificatelor
personalului şi autorizarea de admitere în circulaţie a materialului rulant
utilizat de operatorul de transport feroviar. Certificarea se bazează pe
documentaţia prezentată de operatorul de transport feroviar, prevăzută în anexa
nr. 4.
(3) Autoritatea de Siguranţă
Feroviară Română acordă certificarea în conformitate cu alin. (2) pentru operatorii
de transport feroviar care îşi stabilesc prima dată activităţile pe teritoriul
României. Certificarea acordată în conformitate cu alin. (2) trebuie să
specifice tipul şi întinderea operaţiunilor feroviare acoperite. Certificarea
acordată în conformitate cu alin. (2) lit. a) este valabilă în întreaga
Comunitate Europeană, pentru operaţiuni echivalente de transport feroviar.
(4) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română acordă
suplimentar o certificare în conformitate cu alin. (2) lit. b) în cazul în care
un operator de transport feroviar intenţionează să presteze suplimentar un alt
serviciu de transport feroviar.
(5) Certificatul de siguranţă este reînnoit, la
cererea operatorului de transport feroviar, la intervale care nu depăşesc 5 ani
şi este actualizat în întregime sau parţial la fiecare modificare substanţială
a tipului sau extinderii operaţiunii. Deţinătorul certificatului de siguranţă
informează fără întârziere Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română cu privire
la toate modificările majore aduse condiţiilor părţii relevante a
certificatului de siguranţă şi notifică Autoritatea de Siguranţă Feroviară
Română la orice introducere de categorii noi de personal sau de tipuri noi de
material rulant. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate cere ca partea
relevantă a certificatului de siguranţă să fie revizuită în urma unor
modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în domeniul siguranţei.
Dacă Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română constată că deţinătorul
certificatului de siguranţă nu mai îndeplineşte condiţiile pentru o certificare
emisă, revocă partea a) şi/sau b) a certificatului de siguranţă, motivându-şi
decizia. Dacă Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română a revocat o certificare
naţională suplimentară, acordată în conformitate cu alin. (4), informează
prompt autoritatea de siguranţă care a acordat certificarea în conformitate cu
alin. (2) lit. a) din decizia sa. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română
trebuie să revoce un certificat de siguranţă dacă este evident că deţinătorul
certificatului de siguranţă nu l-a utilizat conform destinaţiei în anul următor
emiterii sale.
(6) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română
informează Agenţia Feroviară Europeană în termen de o lună cu privire la
certificatele de siguranţă prevăzute la alin. (2) lit. a), care au fost emise,
reînnoite, modificate sau revocate, menţionând denumirea şi adresa operatorului
de transport feroviar, data emiterii, domeniul de aplicare şi valabilitatea
certificatului de siguranţă şi, în caz de revocare, motivele deciziei sale.
(7) Inainte de 30 aprilie 2009 Agenţia Feroviară
Europeană evaluează certificarea de siguranţă şi prezintă Comisiei Europene un
raport cu recomandări privind strategia de trecere la un certificat de
siguranţă comunitar unic. Comisia Europeană ia măsuri corespunzătoare pe baza
recomandării.
ARTICOLUL 11
Autorizarea de siguranţă a administratorilor de
infrastructură
(1) Administratorii de infrastructură
din România trebuie să obţină o autorizaţie de siguranţă emisă de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, care
le permite să gestioneze şi să exploateze o infrastructură feroviară.
(2) Autorizaţia de siguranţă cuprinde:
a) acceptarea sistemului de
management al siguranţei al administratorului de infrastructură, prevăzut la
art. 9 şi în anexa nr. 3;
b) acceptarea dispoziţiilor adoptate de
administratorul de infrastructură pentru îndeplinirea cerinţelor specifice
necesare pentru garantarea siguranţei infrastructurii feroviare la nivelul
proiectării, întreţinerii şi exploatării, inclusiv, dacă este cazul, al
întreţinerii şi exploatării sistemului de control al traficului şi de
semnalizare.
(3) Autorizaţia de siguranţă este reînnoită, la
cererea administratorului de infrastructură, la intervale care nu depăşesc 5
ani şi este actualizată, în întregime sau parţial, ori de câte ori au loc
modificări substanţiale ale infrastructurii, semnalizării, aprovizionării cu
energie sau ale principiilor de exploatare sau întreţinere a acesteia.
Titularul autorizaţiei de siguranţă informează fără întârziere Autoritatea de
Siguranţă Feroviară Română cu privire la toate aceste modificări. Autoritatea
de Siguranţă Feroviară Română poate cere ca autorizaţia de siguranţă să fie
revizuită în urma unor modificări substanţiale ale cadrului de reglementare în
domeniul siguranţei. Dacă Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română constată că
un administrator de infrastructură autorizat nu mai îndeplineşte condiţiile
pentru o autorizaţie de siguranţă, revocă autorizaţia, motivându-şi decizia.
(4) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română
notifică Agenţiei Feroviare Europene, în termen de o lună, emiterea,
reînnoirea, modificarea sau revocarea autorizaţiilor de siguranţă, menţionând
denumirea şi adresa administratorului de infrastructură, data emiterii,
domeniul de aplicare, valabilitatea autorizaţiei de siguranţă şi, în caz de
revocare, motivele deciziei sale.
ARTICOLUL 12
Exigenţe privind cererea pentru obţinerea
certificării de siguranţă şi a autorizării de siguranţă
(1) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română ia o
decizie cu privire la cererea de certificare sau de autorizare în materie de
siguranţă, fără întârziere şi, în orice caz, nu mai târziu de 4 luni de la
prezentarea tuturor informaţiilor necesare şi a oricăror informaţii suplimentare
pe care Ie-a solicitat. Dacă solicitantului i se cere să prezinte informaţii
suplimentare, aceste informaţii sunt prezentate la termenul solicitat.
(2) Pentru a facilita înfiinţarea
de noi operatori de transport feroviar şi prezentarea, începând cu data aderării
României la Uniunea Europeană, de cereri de certificare de către operatori de
transport feroviar din alte state membre ale Uniunii Europene, Autoritatea de
Siguranţă Feroviară Română oferă informaţii detaliate privind modalitatea de
obţinere a unui certificat de siguranţă şi întocmeşte o listă a tuturor
cerinţelor stabilite în sensul art. 10 alin. (2) lit. b), punând la dispoziţie
solicitantului toate documentele relevante. Autoritatea de Siguranţă Feroviară
Română oferă îndrumări speciale operatorilor de transport feroviar care
solicită un certificat de siguranţă pentru servicii pe o parte limitată,
determinată, a infrastructurii, identificând în mod special normele care sunt
valabile pentru partea în cauză.
(3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română pune în
mod gratuit la dispoziţie solicitanţilor un document de îndrumare, în care sunt
descrise şi explicate cerinţele pentru certificatele de siguranţă şi sunt
enumerate documentele care trebuie prezentate. Toate solicitările de
certificate de siguranţă sunt prezentate în limba română.
ARTICOLUL 13
Acces la serviciile de formare
(1) Operatorii de transport feroviar care solicită un
certificat de siguranţă beneficiază de acces echitabil şi nediscriminatoriu la
serviciile de formare pentru mecanicii de tren şi personalul care însoţeşte
trenurile, atunci când această formare este necesară pentru îndeplinirea
cerinţelor de obţinere a certificatului de siguranţă. Serviciile oferite
trebuie să includă formarea privind cunoştinţele necesare despre rute, normele
şi procedurile de exploatare, sistemul de semnalizare, de control şi comandă,
precum şi procedurile de urgenţă aplicate pe rutele exploatate. Administratorii
de infrastructură şi personalul lor care îndeplineşte funcţii cu
responsabilităţi în siguranţa feroviară beneficiază de acces echitabil şi
nediscriminatoriu la serviciile de formare. Dacă serviciile de formare nu
includ examinări şi acordarea de certificate, operatorii de transport feroviar
au acces la certificare, dacă aceasta este o cerinţă a certificatului de
siguranţă. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română se asigură că furnizarea
de servicii de formare sau, dacă este cazul, acordarea de certificate
îndeplineşte cerinţele de siguranţă stabilite în S.T.I. sau normele de
siguranţă naţionale prevăzute în art. 8 şi în anexa nr. 2.
(2) Dacă serviciile de formare sunt disponibile numai
prin intermediul unui singur operator de transport feroviar sau prin
administratorul de infrastructură, acestea sunt puse la dispoziţie altor
operatori de transport feroviar la un preţ rezonabil şi nediscriminatoriu, care
este raportat la cost şi care poate include o marjă de profit.
(3) La recrutarea de noi mecanici de tren, de personal care însoţeşte trenurile şi de personal care
îndeplineşte funcţii cu responsabilităţi în siguranţa feroviară, operatorii de
transport feroviar trebuie să ia în considerare orice tip de formare,
calificări şi experienţă câştigate anterior la alţi operatori de transport feroviar.
In această situaţie, persoanele implicate sunt îndreptăţite să aibă acces, să
obţină copii şi să comunice toate documentele care le atestă formarea,
calificările şi experienţa.
(4) In oricare situaţie fiecare operator de transport
feroviar şi fiecare administrator de infrastructură sunt răspunzători de
nivelul formării şi de calificările personalului lor care îndeplineşte funcţii
cu responsabilităţi în siguranţa feroviară, în sensul art. 9 şi al anexei nr.
3.
ARTICOLUL 14
Introducerea în circulaţie de material rulant
utilizat
(1) Incepând cu data aderării României la Uniunea
Europeană, materialul rulant care a fost autorizat să fie introdus în
circulaţie într-un stat membru al Uniunii Europene, în conformitate cu art. 10
alin. (2) lit. b), şi care nu este acoperit în întregime de S.T.I. relevante
este autorizat să fie introdus în circulaţie în România în conformitate cu
prezentul articol, dacă a obţinut o autorizaţie emisă de Autoritatea de
Siguranţă Feroviară Română.
(2) Operatorul de transport feroviar care solicită
autorizaţia de a admite în circulaţie material rulant în România prezintă un
dosar tehnic referitor la materialul rulant sau la tipul de material rulant
Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română, indicând utilizarea preconizată pe
reţea. Dosarul conţine următoarele informaţii:
a) dovada că materialul rulant a fost autorizat să fie
introdus în circulaţie în alt stat membru şi documente care indică istoricul exploatării,
întreţinerii şi, dacă este cazul, al modificărilor tehnice întreprinse după
autorizare;
b) datele tehnice relevante, programul de întreţinere
şi caracteristicile operaţionale cerute de Autoritatea de Siguranţă Feroviară
Română şi necesare pentru autorizaţia complementară a acesteia;
c) dovezile privind caracteristicile
tehnice şi operaţionale, care arată că materialul rulant este în conformitate
cu sistemul de alimentare cu energie, sistemul de semnalizare, de control şi
comandă, ecartamentul liniilor şi gabaritele infrastructurii, sarcina maxim
admisă pe osie şi cu alte constrângeri ale reţelei;
d) informaţiile privind derogările de la normele de
siguranţă naţionale care sunt necesare pentru acordarea autorizaţiei şi
dovezile, bazate pe evaluarea riscului, indicând că acceptarea materialului
rulant nu introduce riscuri inutile în reţea.
(3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română poate
cere efectuarea de încercări pe reţea pentru a verifica conformitatea cu
respectivii parametri prevăzuţi la alin. (2) lit. c) şi, în acest caz, prescrie
amploarea şi conţinutul acestora.
(4) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română adoptă
decizia privind o solicitare în conformitate cu prevederile prezentului
articol, fără întârziere şi cel târziu la 4 luni după prezentarea dosarului
tehnic complet, inclusiv documentaţia încercărilor. Certificatul de autorizare
poate conţine condiţii de utilizare şi alte restricţii.
ARTICOLUL 15
Armonizarea certificatelor de siguranţă
(1) Deciziile privind
cerinţele armonizate comune, în sensul art. 10 alin. (2) lit. b) şi al anexei
nr. 4, precum şi un format comun pentru documentele de îndrumare a
solicitanţilor se adoptă înainte de 30 aprilie 2009, în conformitate cu
procedura prevăzută la art. 27 alin. (2).
(2) Agenţia Feroviară Europeană recomandă cerinţe
armonizate comune şi un format comun pentru documentele de îndrumare a
solicitanţilor, în temeiul unui mandat care este adoptat în conformitate cu
procedura prevăzută la art. 27 alin. (2).
CAPITOLUL IV
Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română
ARTICOLUL 16
Infiinţare şi atribuţii
(1) Se înfiinţează
Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, organism independent în cadrul
Autorităţii Feroviare Române - AFER, înfiinţată potrivit Ordonanţei Guvernului
nr. 95/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările
şi completările ulterioare. Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este
independentă, în ceea ce priveşte organizarea, structura juridică şi procesul
decizional, de orice operator de transport feroviar, administrator de
infrastructură feroviară, solicitant şi entitate achizitoare.
(2) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română
îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:
a) autorizarea punerii în funcţiune a subsistemelor
structurale constituind sistemul feroviar de mare viteză transeuropean, în
conformitate cu art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003, şi verificarea
exploatării şi întreţinerii acestora în conformitate cu cerinţele esenţiale
relevante;
b) autorizarea punerii în funcţiune a subsistemelor
structurale constituind sistemul feroviar convenţional transeuropean, în
conformitate cu art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 850/2003, şi verificarea
exploatării şi întreţinerii acestora în conformitate cu cerinţele esenţiale
relevante;
c) supravegherea conformităţii
constituenţilor de interoperabilitate cu cerinţele esenţiale prevăzute la art.
12 din Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi Hotărârea Guvernului nr.
1.533/2003;
d) autorizarea punerii în funcţiune şi a introducerii
în circulaţie a unui material rulant nou sau modificat substanţial, care încă
nu este acoperit de o S.T.I.;
e) emiterea, reînnoirea, modificarea şi revocarea
părţilor relevante din certificatele de siguranţă şi autorizaţiile de
siguranţă, acordate în conformitate cu art. 10 şi 11, şi verificarea îndeplinirii
condiţiilor şi cerinţelor stabilite în acestea şi a faptului că administratorii
de infrastructură şi operatorii de transport feroviar funcţionează în
conformitate cu cerinţele dreptului comunitar sau naţional;
f) monitorizarea, promovarea
şi, dacă este cazul, aplicarea şi dezvoltarea cadrului de reglementare în
domeniul siguranţei, inclusiv sistemul de norme naţionale de siguranţă;
g) supravegherea înregistrării corecte a materialului
rulant şi asigurarea faptului că informaţiile privind siguranţa din registrul
naţional, instituit în conformitate cu art. 14 din Hotărârea Guvernului nr.
850/2003 şi Hotărârea Guvernului nr. 1.533/2003, sunt precise şi actualizate.
(3) Atribuţiile prevăzute la alin. (2) nu pot fi
transferate sau subcontractate către administratorii de infrastructură,
operatorii de transport feroviar sau entităţile achizitoare.
(4) Conducerea executivă a Autorităţii de Siguranţă
Feroviară Română este exercitată de un comitet director compus din 5 persoane,
al cărui preşedinte este directorul Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română,
numit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(5) Membrii comitetului director sunt specialişti din
cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi
revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului. Salarizarea directorului Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română
şi îndemnizaţiile membrilor comitetului director se stabilesc prin ordin al
ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(6) Se înfiinţează Organismul Notificat Feroviar
Român, organism independent în cadrul Autorităţii Feroviare Române - AFER,
înfiinţată potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările
ulterioare. Organismul Notificat Feroviar Român îndeplineşte atribuţiile de
organism notificat prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 şi Hotărârea
Guvernului nr. 1.533/2003. Organismul Notificat Feroviar Român este
independent, în ceea ce priveşte organizarea, structura juridică şi procesul
decizional, de orice operator de transport feroviar, administrator de
infrastructură feroviară, solicitant de certificare şi entitate achizitoare.
(7) Conducerea Organismului Notificat
Feroviar Român este exercitată de un comitet director compus din 5 persoane, al
cărui preşedinte este directorul Organismului Notificat Feroviar Român, numit
prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(8) Membrii comitetului
director sunt specialişti din cadrul Ministerului Transporturilor,
Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului. Salarizarea directorului şi indemnizaţiile membrilor comitetului
director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor
şi turismului.
ARTICOLUL 17
Principii de luare a deciziilor
(1) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română îşi
îndeplineşte atribuţiile în mod deschis, nediscriminatoriu şi transparent,
asigurând ascultarea tuturor părţilor şi motivarea deciziilor. Răspunde prompt
la cereri şi solicitări, comunică cererile sale de informaţii fără întârziere
şi adoptă toate deciziile în termen de 4 luni de la furnizarea tuturor
informaţiilor solicitate. Poate cere în orice moment asistenţa tehnică a
administratorilor de infrastructură şi a operatorilor de transport feroviar sau
a altor organisme calificate, în cursul îndeplinirii sarcinilor prevăzute la
art. 16. In procesul elaborării cadrului de reglementare naţional, Autoritatea
de Siguranţă Feroviară Română consultă toate persoanele implicate şi părţile
interesate, inclusiv administratorii de infrastructură, operatorii de transport
feroviar, producătorii şi furnizorii de întreţinere, utilizatorii şi
reprezentanţii personalului.
(2) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română este
liberă să desfăşoare toate inspecţiile şi investigaţiile necesare pentru
îndeplinirea sarcinilor sale şi i se acordă acces la toate documentele şi
incintele relevante, la instalaţiile şi echipamentele administratorilor de
infrastructură şi ale operatorilor de transport feroviar.
(3) Contestaţiile împotriva deciziilor luate de
Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română se soluţionează potrivit
reglementărilor legale în vigoare referitoare la
contenciosul administrativ.
(4) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română
desfăşoară un schimb activ de opinii şi experienţă cu autorităţile de siguranţă
din statele membre ale Uniunii Europene în scopul armonizării în întreaga
Comunitate a criteriilor de luare a deciziilor. Cooperarea lor urmăreşte în
special facilitarea şi coordonarea certificării de siguranţă a operatorilor de
transport feroviar cărora li s-au acordat trase internaţionale în conformitate
cu procedura stabilită la art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2004. Agenţia Feroviară
Europeană sprijină autorităţile de siguranţă în realizarea acestor sarcini.
ARTICOLUL 18
Raportul anual
In fiecare an Autoritatea de
Siguranţă Feroviară Română publică în Buletinul AFER şi pe site-ul său din
cadrul Autorităţii Feroviare Române - AFER un raport anual privind activităţile
sale în anul precedent şi îl trimite Agenţiei Feroviare Europene cel mai târziu
până la 30 septembrie. Raportul cuprinde informaţii privind:
a) dezvoltarea siguranţei feroviare, inclusiv o
inventariere la nivelul României a I.S.C. prevăzuţi în anexa nr. 1;
b) modificări importante ale legislaţiei şi reglementărilor
privind siguranţa feroviară;
c) dezvoltarea certificării de siguranţă şi a
autorizării de siguranţă;
d) rezultate şi experienţă referitoare la controlarea
administratorilor de infrastructură şi a operatorilor de transport feroviar.
CAPITOLUL V
Investigarea accidentelor şi incidentelor
ARTICOLUL 19
Infiinţarea Organismului de Investigare Feroviar
Român şi obligaţia de a investiga
(1) Se înfiinţează Organismul
de Investigare Feroviar Român, organism permanent, independent, în cadrul
Autorităţii Feroviare Române - AFER, înfiinţată potrivit Ordonanţei Guvernului
nr. 95/1998, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 3/2002, cu
modificările şi completările ulterioare. Organismul de Investigare Feroviar
Român desfăşoară o investigare a accidentelor grave în sistemul feroviar,
obiectivul acestuia fiind îmbunătăţirea siguranţei feroviare şi prevenirea
accidentelor.
(2) Organismul de Investigare Feroviar Român poate
investiga, în plus faţă de accidentele grave, acele accidente şi incidente care
în condiţii uşor diferite ar fi putut duce la accidente grave, inclusiv
defecţiuni tehnice ale subsistemelor structurale sau ale constituenţilor de
interoperabilitate ai sistemelor feroviare de mare viteză ori convenţionale
europene. Organismul de Investigare Feroviar Român decide, după cum consideră
adecvat, dacă se întreprinde o investigaţie a unui asemenea accident sau
incident, ţinând seama în decizia sa de următoarele:
a) gravitatea accidentului sau incidentului;
b) dacă face parte dintr-o serie de accidente sau
incidente relevante pentru întreg sistemul;
c) impactul său asupra siguranţei feroviare la nivel
comunitar;
d) cereri ale administratorilor de infrastructură,
operatorilor de transport feroviar, Autorităţii de Siguranţă Feroviară Română
sau ale statelor membre ale Uniunii Europene.
(3) Amploarea investigaţiilor şi procedura de urmat
în desfăşurarea acestor investigaţii sunt determinate de Organismul de
Investigare Feroviar Român, ţinând seama de principiile şi obiectivele
prevăzute la art. 20 şi 22 şi în funcţie de învăţămintele pe care se aşteaptă
să le tragă din accident sau incident pentru îmbunătăţirea siguranţei.
(4) Investigaţia nu se ocupă în nici un caz cu
stabilirea vinovăţiei sau a răspunderii.
ARTICOLUL 20
Statutul investigaţiei
(1) Investigaţia are statutul juridic de act
administrativ, permiţând investigatorilor principali să îşi îndeplinească
sarcinile în modul cel mai eficient şi în timpul cel mai scurt cu putinţă.
(2) In conformitate cu legislaţia în vigoare şi, dacă
este cazul, în cooperare cu autorităţile responsabile pentru ancheta judiciară,
investigatorilor li se acordă cât se poate de repede:
a) acces la locul accidentului sau incidentului,
precum şi la materialul rulant implicat, infrastructura aferentă şi
instalaţiile de control al traficului şi de semnalizare;
b) dreptul de a întocmi imediat o listă a probelor şi
a îndepărtării controlate a vehiculelor, instalaţiilor sau componentelor
infrastructurii în vederea examinării sau analizei;
c) accesul la/şi utilizarea conţinutului aparatelor
de înregistrare de bord şi a echipamentelor de înregistrare a mesajelor verbale
şi de înregistrare a funcţionării sistemului de semnalizare şi control al
traficului;
d) accesul la rezultatele examinării corpurilor victimelor;
e) accesul la rezultatele
examinării personalului trenului şi a altui personal feroviar implicat în
accident sau incident;
f) posibilitatea chestionării personalului feroviar
implicat şi a altor martori;
g) accesul la orice informaţii relevante sau
înregistrări deţinute de administratorul de infrastructură, operatorii de
transport feroviar şi de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română.
(3) Investigaţia este realizată independent de orice
anchetă judiciară.
(4) In realizarea investigaţiei, Organismul de
Investigare Feroviar Român poate, în caz de nevoie, apela la specialişti din
domenii conexe.
ARTICOLUL 21
Atribuţiile Organismului de Investigare Feroviar
Român
(1) Organismul de Investigare Feroviar Român este
însărcinat cu investigarea accidentelor şi incidentelor prevăzute la art. 19 şi
include cel puţin un investigator capabil să îndeplinească funcţia de
investigator principal în cazul unui accident sau incident. Organismul de
Investigare Feroviar Român este independent, în organizarea, structura juridică
şi luarea deciziilor, de orice administrator de infrastructură, operator de
transport feroviar, organism de tarifare, organism de repartizare şi organism
notificat, precum şi de orice parte ale cărei interese ar putea intra în
conflict cu sarcinile încredinţate Organismului de Investigare Feroviar Român.
Organismul de Investigare Feroviar Român este independent din punct de vedere
funcţional de Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română şi de orice autoritate
de reglementare a sistemului feroviar.
(2) Organismul de Investigare
Feroviar Român îşi îndeplineşte sarcinile în mod independent de persoanele
juridice prevăzute la alin. (1) şi dispune de resursele necesare pentru
aceasta. Investigatorii săi se bucură de totală independenţă în îndeplinirea
sarcinilor de investigare care le revin.
(3) Operatorii de transport feroviar, administratorii
de infrastructură şi, dacă este cazul, Autoritatea de Siguranţă Feroviară
Română sunt obligaţi să raporteze imediat Organismului de Investigare Feroviar
Român accidentele şi incidentele prevăzute la art. 19. Organismul de
Investigare Feroviar Român trebuie să răspundă la aceste rapoarte şi să ia
măsurile necesare pentru a lansa investigaţia cel târziu la o săptămână după
primirea raportului cu privire la accident sau incident.
(4) Organismul de Investigare Feroviar Român poate
desfăşura şi alte sarcini stabilite prin hotărâre a Guvernului în legătură cu
investigarea altor evenimente decât accidentele şi incidentele feroviare, în
măsura în care aceste investigaţii nu îi periclitează independenţa.
(5) Organismul de Investigare Feroviar Român poate
cere sau oferi asistenţă organismelor de investigare similare din alte state
membre ale Uniunii Europene sau din partea Agenţiei Feroviare Europene pentru
oferirea de competenţe sau pentru desfăşurarea de inspecţii tehnice, analize
sau evaluări.
(6) Prin hotărâre a Guvernului se poate încredinţa
Organismului de Investigare Feroviar Român sarcina de desfăşurare a
investigaţiilor privind accidentele şi incidentele feroviare, altele decât cele
prevăzute la art. 19.
(7) Organismul de Investigare Feroviar Român
desfăşoară un schimb activ de opinii şi experienţă cu organismele de
investigare din statele membre, în scopul elaborării unor metode comune de
investigare, realizării unor principii comune pentru urmărirea recomandărilor de siguranţă şi pentru
adaptarea la evoluţia progresului tehnic şi ştiinţific. Organismul de
Investigare Feroviar Român poate primi sprijin de la Agenţia Feroviară
Europeană în realizarea acestei sarcini.
(8) Conducerea Organismului
de Investigare Feroviar Român este exercitată de un comitet director compus din
5 persoane, al cărui preşedinte este directorul Organismului de Investigare
Feroviar Român, numit prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor
şi turismului.
(9) Membrii comitetului director sunt specialişti din
cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi
revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului. Salarizarea directorului şi indemnizaţiile membrilor comitetului
director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor
şi turismului.
ARTICOLUL 22
Procedura de investigare
(1) Un accident sau incident este investigat
de Organismul de Investigare Feroviar Român dacă a
avut loc pe teritoriul României. In cazul în care nu este posibil să se
stabilească dacă a avut loc pe teritoriul României sau dacă a avut loc la/sau
aproape de o instalaţie de frontieră între România şi un alt stat membru al
Uniunii Europene, organismele de investigare din cele două state convin care
dintre acestea va desfăşura investigaţia ori convin să o desfăşoare în
cooperare. Celuilalt organism i se permite în primul caz să participe la
investigaţie şi să aibă acces la toate rezultatele acesteia. Organismele de
investigare din alt stat membru sunt invitate să participe la o investigaţie
oricând un operator de transport feroviar stabilit şi licenţiat în acel stat
membru este implicat în accident sau incident. Aceste prevederi nu împiedică
România şi alt stat membru să convină ca organismele de investigare relevante
să desfăşoare investigaţii în cooperare, în alte împrejurări.
(2) Pentru fiecare accident sau incident Organismul
de Investigare Feroviar Român asigură resursele corespunzătoare desfăşurării
investigaţiei. Resursele pot fi obţinute din interiorul sau din exteriorul
Organismului de Investigare Feroviar Român, în funcţie de caracterul
accidentului sau incidentului de investigat.
(3) Investigaţia se desfăşoară într-un mod cât mai
deschis, astfel încât toate părţile să poată fi ascultate şi să aibă acces la
rezultate. Administratorul de infrastructură şi operatorii de transport
feroviar implicaţi, Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română, victimele şi
rudele acestora, proprietarii bunurilor deteriorate, producătorii, serviciile
de urgenţă implicate şi reprezentanţii personalului şi utilizatorii sunt
informaţi în mod regulat cu privire la investigaţie şi mersul acesteia,
acordându-se, la solicitarea acestora, posibilitatea de a-şi prezenta opiniile
şi punctele de vedere referitoare la investigaţie şi având posibilitatea, la
cerere, să facă comentarii cu privire la informaţiile din proiectele de
rapoarte.
(4) Organismul de Investigare Feroviar Român îşi
încheie examinările la locul accidentului în cel mai scurt timp posibil, pentru
a permite administratorului de infrastructură să refacă infrastructura şi să o
deschidă cât mai repede serviciilor de transport feroviar.
ARTICOLUL 23
Rapoarte
(1) Rezultatul investigaţiei accidentelor sau
incidentelor, prevăzută la art. 20, face obiectul raportului de investigare
asupra accidentelor şi incidentelor, întocmit în funcţie de gravitatea
accidentului sau incidentului. Rapoartele descriu obiectivele investigaţiilor
prevăzute la art. 20 alin. (1) şi cuprind, dacă este cazul, recomandări de
siguranţă.
(2) Organismul de Investigare Feroviar Român publică
raportul final în Buletinul AFER şi pe site-ul său din cadrul Autorităţii
Feroviare Române - AFER, în cel mai scurt timp posibil şi cel târziu la 12 luni
de la data evenimentului. Raportul urmează cât se poate de fidel structura de
raportare stabilită în anexa nr. 5. Raportul, inclusiv recomandările de
siguranţă, sunt comunicate părţilor prevăzute la art. 22 alin. (3) şi, după
caz, organismelor şi părţilor în cauză din alte state membre ale Uniunii
Europene.
(3) Organismul de Investigare Feroviar Român publică
în fiecare an în Buletinul AFER şi pe site-ul său din cadrul Autorităţii
Feroviare Române - AFER, cel târziu până la data de 30 septembrie, un raport
anual descriind investigaţiile desfăşurate în anul precedent, recomandările de
siguranţă emise şi măsurile luate în conformitate cu recomandările emise
anterior.
ARTICOLUL 24
Informaţii care se trimit la Agenţia Feroviară
Europeană
(1) In termen de o săptămână
de la decizia de deschidere a unei investigaţii, Organismul de Investigare
Feroviar Român notifică Agenţiei Feroviare Europene cu privire la aceasta. Informaţiile
indică data, ora şi locul evenimentului, precum şi tipul său şi consecinţele în
ceea ce priveşte pierderile de vieţi omeneşti, persoanele rănite şi pagubele
materiale.
(2) Organismul de Investigare Feroviar Român trimite
Agenţiei Feroviare Europene o copie a raportului final prevăzut la art. 23
alin. (2) şi a raportului anual prevăzut la art. 23 alin. (3).
ARTICOLUL 25
Recomandări de siguranţă
(1) O recomandare de siguranţă formulată de
Organismul de Investigare Feroviar Român în raportul prevăzut la art. 23 nu
creează în nici un caz o prezumţie de vinovăţie sau de răspundere civilă pentru
un accident sau incident feroviar.
(2) Recomandările sunt adresate Autorităţii de
Siguranţă Feroviară Română şi, atunci când este necesar din cauza caracterului
recomandării, altor organisme sau autorităţi din România ori altor state membre
ale Uniunii Europene. Recomandările de siguranţă emise de Organismul de
Investigare Feroviar Român sunt luate în considerare şi, dacă este cazul, sunt
urmate.
(3) Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română şi alte
autorităţi sau organisme ori, dacă este cazul, alte state membre ale Uniunii
Europene cărora li s-au adresat recomandări raportează cel puţin anual
Organismului de Investigare Feroviar Român cu privire la măsurile luate sau
planificate a fi luate drept consecinţă a recomandării.
CAPITOLUL VI
Competenţe de punere în aplicare
ARTICOLUL 26
Adaptarea anexelor
Toate modificările ulterioare ale anexelor la Directiva
2004/49/CE vor fi preluate în legislaţia română prin hotărâre a Guvernului.
ARTICOLUL 27
Aplicarea procedurilor Comitetului Comisiei Europene privind siguranţa feroviară
(1) Comisia Europeană este asistată de comitetul
înfiinţat prin art. 21 din Directiva 96/48/CE.
(2) Când se face trimitere la prezentul alineat, se
aplică art. 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, avându-se în vedere dispoziţiile
art. 8 din această decizie. Perioada prevăzută la art. 5 alin. (6) din Decizia
1999/468/CE se stabileşte la 3 luni.
(3) Când se face referire la prezentul alineat, se
aplică art. 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, avându-se în vedere dispoziţiile
art. 8 din această decizie.
(4) Comitetul îşi stabileşte regulamentul de
procedură.
(5) Prevederile alin. (1) - (4) se aplică în România
începând cu data aderării la Uniunea Europeană.
ARTICOLUL 28
Măsuri de punere în aplicare
(1) România poate aduce în
atenţia Comisiei Europene orice măsuri privind punerea în aplicare a prezentei
legi. Deciziile corespunzătoare sunt adoptate în conformitate cu procedura
prevăzută la art. 27 alin. (2).
(2) La cererea României sau din proprie iniţiativă
Comisia Europeană examinează, într-un caz specific, aplicarea şi respectarea
dispoziţiilor privind certificarea de siguranţă şi autorizaţia de siguranţă,
iar în termen de două luni de la primirea acestei cereri decide în conformitate
cu procedura prevăzută la art. 27 alin. (2) dacă măsura aferentă poate continua
să fie aplicată. Comisia Europeană comunică decizia sa Parlamentului European,
Consiliului European şi statelor membre ale Uniunii Europene.
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale
ARTICOLUL 29
Modificări la regimul licenţelor de transport
feroviar
(1) Cerinţele referitoare la competenţa profesională
sunt îndeplinite dacă operatorul de transport feroviar care solicită o licenţă
conform legii are structuri organizatorice, tehnice şi personal care posedă
cunoştinţele şi/sau experienţa necesare pentru exercitarea unui control
operaţional şi a unei supravegheri sigure şi eficace a tipului de operaţii
specificate în licenţă.
(2) In termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentei legi, Ordinul ministrului transporturilor,
construcţiilor şi turismului nr. 343/2003 privind aprobarea normelor pentru
acordarea licenţei de transport feroviar şi a certificatului de siguranţă, în
vederea efectuării serviciilor de transport feroviar public şi/sau în interes
propriu pe căile ferate din România, precum şi pentru acordarea autorizaţiei şi
certificatului de operare pentru manevră agenţilor economici care efectuează
numai operaţiuni de manevră feroviară, publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 688
din 1 octombrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică corespunzător
prevederilor prezentei legi.
(3) Se înfiinţează Organismul de Licenţe Feroviare
Român, organism independent în cadrul Autorităţii Feroviare Române - AFER,
înfiinţat potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 95/1998, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 3/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Organismul de Licenţe Feroviare Român este autoritatea responsabilă cu
acordarea licenţelor de transport feroviar din România, desemnată de Ministerul
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului. Organismul de Licenţe Feroviare
Român nu efectuează servicii de transport feroviar şi este independent de
operatorii de transport feroviar sau de agenţii economici care efectuează
astfel de servicii.
(4) Conducerea Organismului de Licenţe Feroviare
Român este exercitată de un comitet director compus din 5 persoane, al cărui
preşedinte este directorul Organismului de Licenţe Feroviare Român, numit prin
ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(5) Membrii comitetului director sunt specialişti din
cadrul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, numiţi şi
revocaţi prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi
turismului. Salarizarea directorului şi indemnizaţiile membrilor comitetului
director se stabilesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor
şi turismului.
ARTICOLUL 30
Modificări ale Ordonanţei Guvernului nr. 89/2003
Incepând cu data intrării în vigoare a prezentei legi,
Ordonanţa Guvernului nr. 89/2003 privind alocarea capacităţilor de
infrastructură feroviară, tarifarea utilizării infrastructurii feroviare şi
certificarea în materie de siguranţă, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 623
din 31 august 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 8/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 2 martie 2004, se modifică după cum urmează:
1. Titlul va avea
următorul cuprins:
„ORDONANŢĂ
privind alocarea capacităţilor de infrastructură
feroviară şi
tarifarea utilizării infrastructurii feroviare"
2. La articolul 30 alineatul
(3), litera f) va avea următorul cuprins:
,,f) măsurile privind accesul în conformitate cu
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile
ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din
9 septembrie 2004, cu modificările şi completările
ulterioare."
3. Articolul 32 se abrogă.
ARTICOLUL 31
Sancţiuni
(1) Incălcarea prevederilor
prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după
caz, a celor vinovaţi, în condiţiile legii.
(2) Constituie contravenţii
şi se sancţionează următoarele fapte:
a) nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (4), cu
amendă de la 5.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
b) nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (6), cu
amendă de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
c) nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (3), cu
amendă de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
d) nerespectarea prevederilor art. 18, cu amendă de la
10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
e) nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (2) si (3), cu amendă de la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON);
f) nerespectarea prevederilor art. 24, cu amendă de
la 10.000 lei (RON) la 20.000 lei (RON).
(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor prevăzute la alin. (2) se fac de către personalul împuternicit
prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului.
(4) Contravenientul poate achita, pe loc sau în
termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după
caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la
alin. (2), agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în
procesul-verbal.
(5) Dispoziţiile prezentei legi referitoare la
contravenţii se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(6) Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului notifică Comisiei Europene dispoziţiile prevăzute în prezentul
articol până la data aderării, iar după această dată notifică fără întârziere
cu privire la orice modificare care le afectează.
ARTICOLUL 32
Punere în aplicare
(1) In termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a
prezentei legi, Hotărârea Guvernului nr. 626/1998
privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române - AFER se va
modifica în mod corespunzător, cuprinzând şi regulamentele de organizare şi
funcţionare ale organismelor nou-înfiinţate.
(2) Ministerul
Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului notifică imediat Comisiei
Europene cu privire la punerea în aplicare a actelor normative, a
regulamentelor şi normelor administrative necesare aducerii la îndeplinire a
prevederilor Directivei 2004/49/CE privind siguranţa feroviară.
ARTICOLUL 33
Anexe
Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta lege.
*
Prezenta lege transpune Directiva 2004/49/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranţa căilor ferate
comunitare şi de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind
acordarea de licenţe întreprinderilor feroviare şi a Directivei 2001/14/CE
privind repartizarea capacităţilor de infrastructură feroviară şi perceperea de
tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare şi certificarea siguranţei
(Directiva privind siguranţa feroviară), publicată în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene (JO) nr. L 164 din 30 aprilie 2004, şi Rectificativul la
Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie
2004 privind siguranţa căilor ferate comunitare şi de modificare a Directivei
95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licenţe întreprinderilor feroviare şi a Directivei 2001/14/CE
privind repartizarea capacităţilor de infrastructură feroviară si perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare şi certificarea siguranţei (Directiva privind siguranţa
feroviară), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JO) nr. L 220 din
21 iunie 2004.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NĂSTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
ANEXA Nr.1
INDICATORI DE SIGURANŢĂ COMUNI (I.S.C.)
Indicatorii de siguranţă comuni (I.S.C.) care se
raportează de către autorităţile de siguranţă:
Indicatorii referitori la activităţile prevăzute la
art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) ar trebui luaţi în considerare separat, dacă
sunt prezentaţi.
Dacă sunt descoperite noi fapte sau erori după
prezentarea raportului, indicatorii pentru un anumit an sunt modificaţi sau
corectaţi de autoritatea de siguranţă cu prima ocazie convenabilă şi cel mai
târziu în următorul raport anual.
Pentru indicatorii referitori la
accidente, prevăzuţi la alin. (1) de mai jos, Regulamentul Parlamentului
European şi al Consiliului (CE) nr. 91/2003 din 16 decembrie 2002 privind statisticile
din transportul feroviar se aplică în măsura în care informaţiile sunt
disponibile.
(1) Indicatori referitori la accidente
1. Numărul de accidente total şi relativ (pe
tren-kilometru) şi o defalcare pe următoarele tipuri de accidente:
- coliziuni de trenuri, inclusiv coliziuni cu obstacole
în interiorul gabaritului;
- deraieri de trenuri;
- accidente la treceri de
nivel, inclusiv accidente în care sunt implicaţi pietoni la trecerile de nivel;
- accidentări ale persoanelor, produse de material
rulant în mişcare, cu excepţia sinuciderilor;
- sinucideri;
- incendii ale materialului rulant;
- altele.
Fiecare accident este raportat la tipul de accident
primar, chiar dacă consecinţele accidentului secundar sunt mai grave, de
exemplu un incendiu în urma unei deraieri.
2. Numărul total şi relativ (pe tren-kilometru) de
persoane grave rănite şi ucise pe tip de accident, împărţit în următoarele
categorii:
- călători (de asemenea, în raport cu numărul total de
călători-kilometri);
- angajaţi, inclusiv personalul contractanţilor;
- utilizatori ai trecerilor de nivel;
- persoane neautorizate în incinta
instalaţiilor feroviare;
- altele.
(2) Indicatori referitori
la incidente şi incidente evitate la limită
1. Numărul total şi relativ (pe tren-kilometru) de
şine rupte, deformări ale şinelor şi pene de semnalizare
2. Numărul total şi relativ (pe tren-kilometru) de
semnale trecute în situaţie de pericol
3. Numărul total şi relativ (pe tren-kilometru) de
rupturi de roţi şi osii la materialul rulant în serviciu.
(3) Indicatori referitori
la consecinţele accidentelor
1. Costuri totale şi relative (pe tren-kilometru) în
euro ale tuturor accidentelor, calculându-se şi incluzându-se, dacă este
posibil, următoarele costuri:
- decese şi vătămări;
- indemnizaţii pentru
pierderea sau deteriorarea bunurilor călătorilor, personalului sau terţilor,
inclusiv pagube produse mediului;
- înlocuirea sau repararea materialului rulant şi a
instalaţiilor feroviare deteriorate;
- întârzieri, perturbări şi redirecţionări ale
traficului, inclusiv costuri suplimentare pentru personal şi pierderea
veniturilor viitoare.
Din costurile de mai sus sunt deduse indemnizaţiile sau
compensaţiile recuperate ori estimate ca urmând să fie recuperate de la terţi,
cum ar fi proprietarii autovehiculelor implicate în accidentele la trecerile de
nivel. Indemnizaţiile recuperate prin poliţele de asigurare deţinute de
operatorii de transport feroviar sau administratorii de infrastructură nu sunt
deduse.
2. Numărul total şi relativ (pe număr de ore lucrate)
al orelor de lucru ale personalului şi contractanţilor, pierdut în urma accidentelor.
(4) Indicatori
referitori la siguranţa tehnică a infrastructurii şi aplicarea acesteia
1. Procentaj de linii dotate cu un sistem de
protecţie automată a trenurilor (ATP) în funcţiune, procentaj de kilometri-tren
utilizând sisteme ATP operaţionale
2. Număr de treceri de nivel (total şi pe kilometru
de linie). Procentaj de treceri de nivel cu protecţie automată sau manuală.
(5) Indicatori referitori
la gestionarea siguranţei
Auditurile interne realizate de
administratorii de infrastructură şi operatorii de
transport feroviar, prevăzute în documentaţia sistemului de management al
siguranţei. Numărul total de audituri realizate şi numărul ca procentaj din
auditurile necesare (şi/sau planificate).
(6) Definiţii
Autorităţile de raportare pot utiliza definiţiile
indicatorilor aplicate la nivel naţional, precum şi metodele de calculare a
costurilor la prezentarea datelor în conformitate cu prezenta anexă. Toate
definiţiile şi metodele de calcul în uz sunt explicate într-o anexă la raportul anual descris în art. 18.
ANEXA Nr. 2
NORME NAŢIONALE DE SIGURANŢĂ
Normele naţionale de siguranţă care urmează să fie
notificate Comisiei Europene în conformitate cu procedura descrisă la art. 8
includ:
1. norme privind obiectivele de siguranţă şi metodele
de siguranţă naţionale existente;
2. norme privind cerinţele pentru sistemele de
management al siguranţei şi certificarea de siguranţă a operatorilor de
transport feroviar;
3. norme privind cerinţele pentru autorizarea
introducerii în circulaţie şi a întreţinerii unui material rulant nou şi
modificat substanţial care încă nu este acoperit de S.T.I. Notificarea include
norme pentru schimbul de material rulant între operatorii de transport
feroviar, sistemele de înregistrare şi cerinţe privind
procedurile de încercare;
4. norme comune de exploatare a reţelei feroviare
care nu sunt acoperite încă de S.T.I., inclusiv norme referitoare la sistemul
de semnalizare şi gestionare a traficului;
5. norme de stabilire a unor cerinţe privind normele
interne suplimentare de exploatare (norme ale societăţilor) care trebuie
stabilite de administratorii de infrastructură şi operatorii de transport
feroviar;
6. norme referitoare la cerinţele pentru personalul
care execută sarcini critice de siguranţă, inclusiv criterii de selecţie, stare
bună din punct de vedere medical şi formare şi certificare profesională, în
măsura în care nu sunt încă acoperite de S.T.I.;
7. norme privind investigarea accidentelor şi
incidentelor.
ANEXA Nr. 3
SISTEME DE MANAGEMENT AL SIGURANŢEI
1. Cerinţe ale sistemului
de management al siguranţei
Sistemul de management al siguranţei trebuie documentat
în toate părţile relevante şi descrie în special distribuţia
responsabilităţilor în organizaţia administratorului de infrastructură sau a
operatorului de transport feroviar. Acesta indică modul în care este asigurată
gestiunea la diferite niveluri, modul în care sunt implicaţi personalul şi
reprezentanţii săi la toate nivelurile şi modul în care este asigurată
îmbunătăţirea continuă a sistemului de management al siguranţei.
2. Elemente de bază ale sistemului
de management al siguranţei
Elementele de bază ale sistemului de management al
siguranţei sunt următoarele:
a) o politică de siguranţă aprobată de directorul
general al organizaţiei şi comunicată întregului personal;
b) obiective calitative şi cantitative ale
organizaţiei pentru întreţinerea şi ameliorarea siguranţei, precum şi planuri
şi proceduri pentru atingerea acestor obiective;
c) proceduri pentru atingerea standardelor tehnice şi operaţionale existente, noi şi modificate, ori a altor
condiţii prescriptive stabilite:
- în S.T.I.; sau
- în norme naţionale de
siguranţă prevăzute la art. 8 şi în anexa nr. 2; sau
- în alte norme relevante; sau
- în decizii ale autorităţilor,
şi proceduri pentru asigurarea conformităţii cu
standardele şi alte condiţii prescriptive pe întregul ciclu de viaţă al
echipamentelor şi operaţiunilor;
d) proceduri şi metode pentru realizarea evaluării
riscului şi pentru punerea în aplicare a măsurilor de control al riscurilor
atunci când o schimbare a condiţiilor de exploatare sau un material nou impune
riscuri noi asupra infrastructurii şi operaţiunilor;
e) asigurarea unor programe pentru formarea de
personal şi sisteme pentru menţinerea competenţei personalului şi deci
realizarea sarcinilor în bune condiţii;
f) măsuri pentru asigurarea unor informaţii
suficiente în cadrul organizaţiei şi, dacă este cazul, între organizaţii care
funcţionează pe aceeaşi infrastructură;
g) proceduri şi formate pentru modalitatea de
documentare a informaţiilor de siguranţă şi desemnarea procedurii pentru
controlul configurării informaţiilor de siguranţă vitale;
h) proceduri pentru asigurarea raportării, investigării
şi analizării accidentelor, incidentelor, incidentelor evitate la limită şi a
altor evenimente periculoase, precum şi pentru luarea măsurilor preventive
necesare;
i) asigurarea unor planuri de acţiune, alerte şi
informaţii în caz de urgenţă, convenite cu autorităţile publice
corespunzătoare;
j) dispoziţii pentru auditarea
internă repetată a sistemului de management al siguranţei.
ANEXA Nr. 4
DECLARAŢII
pentru certificatul de siguranţă specifică reţelei
Documentele următoare trebuie prezentate pentru a
permite autorităţii de siguranţă să furnizeze partea certificatului de
siguranţă care este specifică reţelei:
- documentaţie din partea operatorului de transport
feroviar privind S.T.I. sau părţi de ST.I. şi, dacă sunt relevante, norme naţionale de siguranţă
şi alte norme aplicabile operaţiunilor sale, personalului şi materialului
rulant al acestuia şi privind modul în care sistemul de management al
siguranţei asigură conformitatea;
- documentaţie din partea operatorului de transport
feroviar privind diferitele categorii de personal angajat sau contractat pentru
exploatare, inclusiv probe privind îndeplinirea cerinţelor S.T.I. ori a
normelor naţionale şi a certificării corecte a acestora;
- documentaţie din partea operatorului de transport
feroviar privind diferitele categorii de material rulant utilizat pentru
exploatare, inclusiv probe privind îndeplinirea cerinţelor S.T.I. sau a
normelor naţionale, precum şi privind certificarea corectă a acestora.
Pentru a evita dublarea muncii şi pentru a reduce
volumul informaţiilor ar trebui prezentate numai informaţii sumare cu privire
la elementele care respectă S.T.I. şi celelalte cerinţe prevăzute în Hotărârea
Guvernului nr. 1.533/2003 privind interoperabilitatea sistemului de transport
feroviar de mare viteză şi în Hotărârea Guvernului nr. 850/2003 privind
interoperabilitatea sistemului de transport feroviar convenţional din România
cu sistemul de transport feroviar convenţional transeuropean.
ANEXA Nr. 5
CONŢINUTUL
principal al raportului de investigare asupra
accidentelor si incidentelor
(1) Rezumat
Rezumatul cuprinde o scurtă
descriere a evenimentului, când şi unde a avut loc, precum şi consecinţele
sale. Acesta prezintă cauzele directe, precum şi factorii care au contribuit la
eveniment şi cauzele subiacente stabilite de investigaţie. Sunt indicate
principalele recomandări, precum şi informaţii privind destinatarii acestora.
(2) Fapte imediate ale evenimentului
1. Evenimentul:
- data, ora exactă şi locul evenimentului;
- descrierea evenimentelor şi a locului accidentului,
inclusiv eforturile serviciilor de salvare şi de urgenţă;
- decizia de a lansa o investigaţie, compoziţia
echipei de investigatori şi desfăşurarea investigaţiei.
2. Circumstanţele evenimentului:
- personalul şi contractanţii implicaţi, alte părţi
şi martori;
- trenurile şi compoziţia lor, inclusiv numerele de
înregistrare a articolelor de material rulant implicate;
- descrierea infrastructurii
şi a sistemului de semnalizare - tipuri de şine, macazuri, anclanşare, semnale,
protecţia trenului;
- mijloace de comunicare;
- lucrări desfăşurate la/sau
în vecinătatea locului evenimentului;
- declanşarea planului de urgenţă feroviar şi lanţul
său de evenimente;
- declanşarea planului de urgenţă al serviciilor
publice de salvare, al poliţiei şi al serviciilor medicale şi lanţul său de
evenimente.
3. Pierderi de vieţi omeneşti, persoane rănite şi
pagube materiale:
- călători şi terţe persoane,
personal, inclusiv contractanţi;
- încărcătură, bagaje şi alte bunuri;
- material rulant, infrastructură şi mediu.
4. Circumstanţe externe:
- condiţii meteorologice şi referinţe geografice.
(3) Inregistrarea
investigaţiilor şi anchetelor
1. Rezumatul mărturiilor (sub rezerva protecţiei
identităţii persoanelor):
- personal feroviar, inclusiv contractanţi;
- alţi martori.
2. Sistemul de management al
siguranţei:
- organizaţia-cadru şi modul în care sunt date şi
aduse la îndeplinire ordinele;
- cerinţele de
personal şi modul de aplicare a acestora;
- rutine pentru controale şi audituri interne, precum
şi rezultatele acestora;
- interfaţa dintre diferiţii
actori implicaţi în infrastructură.
3. Norme şi reglementări:
- norme şi reglementări comunitare şi naţionale
relevante;
- alte norme, precum normele
de exploatare, instrucţiunile locale, cerinţele de personal, prescripţiile de
întreţinere şi standardele aplicabile.
4. Funcţionarea materialului rulant şi a
instalaţiilor tehnice:
- sistem de semnalizare şi de control-comandă,
inclusiv înregistrări din aparatele de înregistrare automată a datelor;
- infrastructură;
- echipamente de comunicaţii;
- material rulant, inclusiv înregistrări din aparate
automate de înregistrare a datelor.
5. Documentaţia privind sistemul de operare:
- măsuri luate de personal pentru controlarea
traficului şi semnalizare;
- schimbul de mesaje verbale
în legătură cu evenimentul, inclusiv documentaţie din înregistrări;
- măsuri luate pentru protecţia şi salvgardarea
locului evenimentului.
6. Interfaţa om-maşină-organizaţie:
- timp de lucru aplicat personalului implicat;
- circumstanţe medicale şi
personale cu influenţă asupra evenimentului, inclusiv existenţa stresului fizic
sau psihologic;
- proiectarea echipamentului cu impact asupra
interfeţei om-maşină.
7. Evenimente anterioare cu caracter similar
(4) Analiză şi concluzii
1. Descriere finală a lanţului
de evenimente:
- stabilirea de concluzii privind evenimentul, pe baza
faptelor stabilite la pct. (3).
2. Discuţie:
- analiza faptelor stabilite la pct. (3) cu scopul de
a trage concluzii cu privire la cauzele evenimentului şi
performanţele serviciilor de salvare.
3. Concluzii:
- cauze directe şi imediate ale evenimentului,
inclusiv factorii care au contribuit la eveniment legaţi de acţiunile întreprinse de persoane implicate sau
starea materialului rulant ori a instalaţiilor tehnice;
- cauze subiacente referitoare la competenţe,
proceduri şi întreţinere;
- cauze primare legate de condiţiile cadrului de
reglementare şi aplicarea sistemului de management al siguranţei.
4. Observaţii suplimentare:
- deficienţe şi lacune constatate în cursul
investigaţiei, dar fără relevanţă pentru concluziile asupra cauzelor.
(5) Măsuri care au fost
luate
- Inregistrarea măsurilor deja luate sau adoptate
drept consecinţă a evenimentului
(6) Recomandări