DECIZIE   Nr. 104 din  6 iunie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995 si modificata prin Legea nr. 105/1997

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 383 din 16 august 2000

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Mariana Trofimescu     - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995 si modificata prin Legea nr. 105/1997, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara in Dosarul nr. 3.038/1999 al Judecatoriei Sighisoara, judetul Mures.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor: Societatea Comerciala "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara si Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat Mures, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, ca fiind neintemeiata, deoarece dispozitiile criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate, iar stabilirea vinovatiei este atributul exclusiv al instantei de judecata, iar nu un motiv de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din data de 17 martie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.038/1999, Judecatoria Sighisoara, judetul Mures, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995 si ulterior modificata prin Legea nr. 105/1997, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 constituie "o forma mascata de confiscare" a unor bunuri dobandite in mod ilicit, in baza unor relatii comerciale. Se mai arata ca interventia statului in cazul unor raporturi juridice de natura comerciala nu se justifica, deoarece statul nu a fost parte in contract. In opinia autorului exceptiei aceste dispozitii legale aduc o restrangere exercitiului unor drepturi si libertati fundamentale fara sa fie indeplinite conditiile prevazute in art. 49 din Constitutie. Este o restrangere "nenumita" a dreptului de proprietate ce deriva din beneficiul realizat prin raporturi comerciale, precum si a libertatii comertului. De asemenea, autorul exceptiei considera ca raspunderea contraventionala, stabilita in temeiul art. IV din ordonanta criticata, este consecinta neexecutarii unei obligatii contractuale "fara interventia statului". Or, in aceste conditii, executarea sau neexecutarea unei clauze stipulate in contract nici nu poate fi sanctionata de stat, care nu este parte in acel contract, ci numai de partile contractante, care au la indemana mijloacele procedurale de executare a contractului sau de sanctionare a neexecutarii acestuia. Mai mult, nu se verifica, cu ocazia aplicarii acestei sanctiuni contraventionale, existenta vinovatiei ca trasatura esentiala a contraventiei, organele de control aplicand sanctiunea, indiferent de existenta sau inexistenta vreuneia dintre formele de vinovatie. In opinia autorului exceptiei ordonanta aduce atingere si prevederilor art. 135 alin. (6) din Constitutie, deoarece sumele obtinute sau pe cale de a fi obtinute prin aceste operatiuni de import-export intra in patrimoniul unei societati comerciale cu capital privat, in a carei ordine juridica nu se poate interveni fortat din afara, de catre stat, prin masuri administrative. In acest mod proprietatea privata nu mai este inviolabila, iar statul se imbogateste fara just temei prin "confiscare".
    Judecatoria Sighisoara, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece obligatia de repatriere a valutei si efectuarea operatiunilor prin conturile deschise in Romania la bancile autorizate nu incalca prevederile art. 49 alin. (1) din Constitutie, care reglementeaza situatiile in care poate fi restrans exercitiul unor drepturi sau al unor libertati. Instanta de judecata considera ca dispozitiile legale criticate nu incalca nici prevederile art. 134 alin. (1), alin. (2) lit. a si b) si nici pe cele ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, referitoare la inviolabilitatea proprietatii private care nu poate fi opusa cerintelor apararii intereselor nationale in activitatea financiara si valutara. Economia de piata si libertatea comertului nu justifica incalcarea obligatiei de repatriere a valutei, a termenului maxim de repatriere, intrucat de constituirea fondurilor valutare depinde insasi functionarea sistemului economic. In final, instanta considera ca desfasurarea activitatii agentilor economici trebuie sa se realizeze in acord cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 18/1994, aprobata prin Legea nr. 12/1995, si in privinta incasarii sumelor in valuta aferente importurilor de marfuri, executarii de lucrari si prestatiilor de servicii in strainatate, prin conturile deschise in Romania la banci autorizate.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, pentru urmatoarele argumente:
    Art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 prevede unele masuri in vederea consolidarii regimului valutar si intaririi disciplinei financiare privind disponibilitatile in conturile valutare ale persoanelor juridice si fizice, care produc si comercializeaza marfuri, executa lucrari si presteaza servicii in strainatate. In acest cadru este prevazuta atat obligatia de repatriere a valutei, cat si sanctionarea nerespectarii acestei obligatii. Obligatia de repatriere a valutei nu este contrara prevederilor art. 41 alin. (7) din Constitutie prin care este garantata proprietatea privata dobandita in mod licit, proprietate care nu poate fi confiscata, deoarece utilizarea bunurilor proprietate privata, indiferent de natura lor, nu justifica, in opinia Guvernului, incalcarea unui interes national, asa cum este cel al asigurarii disponibilitatilor valutare necesare pentru asigurarea obligatiilor externe de plata. Se invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998. Guvernul considera ca prevederile art. 41 alin. (8) din Constitutie, potrivit carora "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii", nu pot fi desprinse din interpretarea sistematica a intregului text constitutional. Aceasta prevedere constitutionala a fost respectata, avand in vedere ca Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 a fost aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995. In continuare Guvernul apreciaza ca nu au fost incalcate nici prevederile art. 49 din Constitutie, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, deoarece acest text constitutional priveste drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor si nu are incidenta in domeniul raporturilor dintre societatile comerciale. Considera, de asemenea, ca prin dispozitiile legale criticate nu sunt incalcate nici prevederile art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) si nici ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, deoarece inviolabilitatea, in conditiile legii, a proprietatii private nu poate fi opusa cerintelor apararii intereselor nationale in activitatea financiara si valutara, in actualul stadiu de dezvoltare a economiei de piata. Economia de piata si libertatea comertului nu pot justifica incalcarea obligatiei de repatriere a valutei sau a termenului maxim de repatriere, deoarece constituirea fondurilor valutare este vitala pentru economia nationala. Se invoca, in acest sens, jurisprudenta Curtii Constitutionale (Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, Decizia nr. 157 din 10 noiembrie 1998, Decizia nr. 186 din 17 decembrie 1998, Decizia nr. 94 din 17 iunie 1999, Decizia nr. 105 din iunie 1999). Referitor la invocarea lipsei de vinovatie, Guvernul considera ca aceasta nu este o problema de constitutionalitate, ci un element al starii de fapt, a carei apreciere constituie un atribut exclusiv al instantei de judecata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995, dispozitii modificate ulterior prin Legea nr. 105/1997, prin abrogarea pct. 10 alin. 1 al art. IV. Acest text are urmatoarea redactare: - "In vederea consolidarii regimului valutar in vigoare si intaririi disciplinei financiare privind disponibilitatile in conturile valutare, se stabilesc urmatoarele:
    1. Persoanele juridice si fizice autorizate in conditiile legii, care produc si comercializeaza marfuri, executa lucrari si presteaza servicii pe teritoriul Romaniei, vor livra marfurile, vor executa lucrarile si vor presta serviciile numai cu plata in lei, cu exceptia celor altfel reglementate in mod expres prin acte normative si numai pe baza autorizarii exprese a Bancii Nationale a Romaniei.
    2. Persoanele juridice si fizice prevazute la art. 1 sunt obligate sa incaseze sumele in valuta aferente exporturilor de marfuri, executarilor de lucrari si prestarilor de servicii in strainatate, precum si din orice alte operatiuni si tranzactii externe, prin conturile deschise in Romania la banci autorizate.
    3. In cazul operatiunilor de incasare la vedere, repatrierea valutei rezultate in urma producerii actului de comert international se va face in maximum 5 zile de la data incasarii, dar nu mai tarziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii marfii prin frontiera romana, sau, dupa caz, a executarii lucrarilor si prestarii serviciilor in strainatate, in functie de zona geografica a partenerului extern.
    Pentru operatiunile cu incasare la termen intre 90 si 360 de zile, cat si pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comertului a eliberat licente in limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a Romaniei, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei platii, stabilite conform clauzelor contractuale.
    In cazul platilor in avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul platit, se aplica aceeasi perioada de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.
    Ministerul Comertului, in raport cu obiectivele politicii comerciale va propune Guvernului, in vederea aprobarii, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrarii, precum si lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrarii, produsele necuprinse in cele doua categorii de grupe de produse putand fi exportate cu plata la termene intre 90 si 360 de zile calendaristice.
    4. Detinerea de disponibilitati valutare in conturi bancare in strainatate de catre persoanele juridice si fizice prevazute la pct. 1 poate fi facuta numai pe baza si in conditiile autorizarii prealabile a Bancii Nationale a Romaniei.
    5. Operatiunile de transferuri externe privind investitiile directe in strainatate, investitiile de portofoliu si alte transferuri de sume in valuta, efectuate potrivit normelor legale, se pot face numai cu avizul prealabil al Ministerului Finantelor si cu autorizarea Bancii Nationale a Romaniei.
    Pentru operatiunile prevazute la alineatul precedent se va asigura repatrierea sumelor in valuta rezultate din aceste operatiuni, dupa cum urmeaza:
    - in termen de 30 de zile calendaristice de la data stabilirii si disponibilizarii in valuta convertibila a sumelor reprezentand dividende din activitatea de investitii in strainatate, precum si a cotelor-parti provenind din lichidarea acestor investitii, tinand seama de reglementarile legale si de datele calendaristice de inceput si de sfarsit ale anului financiar in tarile in care s-au efectuat aceste investitii;
    - in termen de 15 zile calendaristice calculate de la scadenta platii stabilite conform clauzelor contractuale pentru celelalte operatiuni prevazute la alin. 1.
    6. Pentru operatiunile legate de export-import fara incasare efectiva in valuta, destinate completarii fondului de marfa pe piata interna, autorizate de organele abilitate in acest scop prin hotarare a Guvernului, persoanele juridice si fizice prevazute la pct. 1 sunt obligate, in situatia efectuarii in prealabil a exportului, sa realizeze importurile corespunzatoare in termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data efectuarii exporturilor. In caz contrar, acestea sunt obligate la repatrierea in valuta a contravalorii exporturilor intr-un termen suplimentar de maximum 15 zile calendaristice.
    7. In cazul constatarii nerespectarii termenelor mentionate la pct. 3, 5 si 6, precum si a celor mentionate in autorizatia Bancii Nationale a Romaniei eliberata conform pct. 4, privind repatrierea incasarilor in valuta, se vor aplica urmatoarele amenzi contraventionale reprezentand:
    - 10%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri de pana la 30 de zile calendaristice;
    - 15%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri intre 30 si 60 de zile calendaristice;
    - 20%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristica care depaseste primele 60 de zile de intarziere. In toate situatiile se mentine obligatia repatrierii sumelor in valuta in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii contraventiei.
    In cazul depasirii termenului de la alineatul precedent, penalitatile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreaza cu 50% .
    9. Constatarea contraventiei si aplicarea sanctiunilor prevazute la pct. 7 revin organelor Ministerului Finantelor si Bancii Nationale a Romaniei, imputernicite in acest scop.
    10. Pentru calcularea amenzilor contraventionale prevazute la pct. 7 se utilizeaza cursul de schimb valutar in vigoare la data constatarii contraventiei."
    Autorul exceptiei considera ca textul legal mentionat este neconstitutional in raport cu prevederile cuprinse in art. 41 alin. (7), art. 49, art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b), precum si in art. 135 alin. (6) din Constitutie, deoarece prin instituirea obligatiei agentilor economici de a incasa sumele in valuta doar prin conturi deschise in Romania si la banci autorizate de Banca Nationala a Romaniei se realizeaza o restrangere a exercitiului unor drepturi si al unor libertati fundamentale, intrucat libertatea comertului inseamna si posibilitatea pentru agentii economici de a-si stabili impreuna cu partenerii contractului locul unde urmeaza a se face plata si modalitatile de plata.
    Prevederile constitutionale invocate au urmatoarea redactare:
    Art. 41 alin. (7)
    "Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma";
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    Art. 134
    "(1) Economia Romaniei este economie de piata.
    (2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
    b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara";
    Art. 135 alin. (6)
    "Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:
    Aceste dispozitii legale prevad masuri care au ca scop consolidarea regimului valutar in vigoare si intarirea disciplinei financiare privind disponibilitatile in conturile valutare ale persoanelor fizice si juridice care produc si comercializeaza marfuri, executa lucrari si presteaza servicii in strainatate. Este prevazuta, de asemenea, atat obligatia de repatriere a valutei, cat si sanctionarea nerespectarii acestei obligatii.
    Prin dispozitiile art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995 si modificata prin Legea nr. 105/1997, nu sunt incalcate prevederile constitutionale cuprinse in art. 41 alin. (7), deoarece nu se instituie "o confiscare mascata", astfel cum sustine autorul exceptiei, ci se prevad masuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agentilor economici care desfasoara activitati de import-export, prevazandu-se obligatia acestora de repatriere a valutei, precum si sanctiuni pentru nerespectarea acestei obligatii, nerespectare care constituie contraventie. Conform alin. (1) al art. 41 din Constitutie "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar in temeiul alin. (8) al art. 41 din Constitutie "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii". Curtea constata ca aceste prevederi constitutionale au fost respectate, deoarece limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (Legea nr. 12/1995 prin care a fost aprobata cu modificari Ordonanta Guvernului nr. 18/1994), iar amenzile contraventionale prevazute la pct. 7 al art. IV din ordonanta criticata sunt de asemenea prevazute in conditiile legii.
    Pe de alta parte, Curtea considera ca protectia proprietatii private si, respectiv, a averii dobandite in mod licit, care nu poate fi confiscata, nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privata, indiferent de natura lor, pentru incalcarea unui interes national, asa cum este cel al asigurarii disponibilitatilor valutare necesare in vederea asigurarii obligatiilor externe de plata ale economiei. In acelasi sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat si prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998.
    Referitor la incalcarea, prin textul de lege criticat, a prevederilor art. 49 din Constitutie, Curtea observa ca acestea nu au incidenta in cauza, deoarece se refera la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale ale cetatenilor, iar nu ale unor societati comerciale.
    Curtea constata ca nu pot fi retinute nici sustinerile potrivit carora prin art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995 si modificata prin Legea nr. 105/1997, sunt incalcate prevederile art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie, ci, dimpotriva, considera ca acestea sunt respectate, deoarece tocmai in temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) "Statul trebuie sa asigure: [...] b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara;". Aceasta obligatie fundamentala a fost respectata de Guvern si Parlament, ordonanta criticata avand ca scop insasi protejarea intereselor nationale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilitatilor valutare necesare in vederea indeplinirii obligatiilor externe de plata ale economiei. Nici economia de piata si nici libertatea comertului nu justifica incalcarea obligatiei de repatriere a valutei si a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde insasi functionarea sistemului economic, astfel incat autonomia juridica a agentilor economici in activitatea de comert exterior nu se poate realiza decat cu respectarea acestor obligatii.
    In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat, de altfel, si prin Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, respingand exceptia de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata, cu modificari, prin Legea nr. 12/1995 si modificata ulterior prin Legea nr. 105/1997.
    Curtea a considerat ca ordonanta "isi are temeiul in dispozitiile constitutionale cuprinse in titlul IV <<Economia si finantele publice>>, in special cele prevazute la art. 134 alin. (2) lit. b), potrivit carora statul trebuie sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea financiara si valutara".
    Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele deciziei amintite isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
    Lipsa culpei societatii comerciale exportatoare in repatrierea valutei in termenul prevazut de lege, invocata de autorul exceptiei, nu constituie un aspect de neconstitutionalitate care sa poata fi supus controlului Curtii, ci un aspect ce priveste legalitatea sanctiunii, de competenta exclusiva a instantei de judecata.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995 si modificata prin Legea nr. 105/1997, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "TRANSTEX" - S.R.L. din Sighisoara in Dosarul nr. 3.038/1999 al Judecatoriei Sighisoara, judetul Mures.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 iunie 2000.

                PRESEDINTE,
        prof. univ. dr. Ioan Muraru

                             Magistrat asistent,
                             Marioara Prodan