DECIZIE Nr.
1050 din 14 iulie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) si (2) din Legea
cadastrului si a publicitatii imobiliare nr. 7/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 563 din 13 august 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Vica
Rodica Covalciuc în Dosarul nr. 14.460/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 14.460/325/2008, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50
alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996.
Excepţia a fost ridicată de Vica Rodica Covalciuc într-o cauză civilă având
ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de înscriere în cartea
funciară.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că termenul de 15 zile de la comunicare,
în care încheierea de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în
cartea funciară poate fi atacată cu plângere este neconstituţional, fiind
contrar dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate. Arată că plângerea
împotriva încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în
cartea funciară trebuia calificată ca „cerere de chemare în judecată", în
acest fel fiind neconstituţional să i se aplice termenul de 15 zile prevăzut de
Codul de procedură civilă pentru formularea apelului sau recursului. Totodată,
arată că textele de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu
prevăd obligarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară de a face
dovada comunicării încheierii către toate părţile interesate.
Judecătoria Timişoara consideră
că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate. Totodată, arată că prin reglementarea procedurii formulării plângerii
de carte funciară, inclusiv a termenului de 15 zile de la comunicare pentru
contestarea încheierii, nu sunt încălcate dreptul la apărare şi nici dreptul de
acces liber la justiţie, legiuitorul fiind competent să stabilească un termen
rezonabil de contestare a încheierii de carte funciară, termenul fiind prevăzut
pentru a asigura stabilitatea raporturilor juridice care rezultă din menţiunile
de carte funciară. De asemenea, consideră că prevederile de lege criticate nu
instituie privilegii, astfel încât acestea sunt conforme cu dispoziţiile art.
16 din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
nu este contrară principiului egalităţii în faţa legii instituirea prin lege a
unui termen înăuntrul căruia persoanele interesate să poată înainta plângerea
împotriva încheierii de înscriere sau de respingere în cartea funciară, cât
timp acest termen este opozabil tuturor cetăţenilor. Totodată, consideră că, în
speţă, se pune în discuţie modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor
criticate, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50
alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie
2006, având următorul conţinut:
(1) „Incheierea se comunică celui care a cerut
înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi celorlalte
persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la
imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunţarea încheierii, dar nu
mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
(2) Incheierea de înscriere sau de respingere poate
fi atacată cu plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la biroul
teritorial. Plângerea împotriva încheierii se depune la biroul teritorial şi se
va înscrie din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să
înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competenţă teritorială se
află imobilul, însoţită de dosarul încheierii şi copia cărţii funciare."
Curtea constată că prevederile art. 50 alin. (2) teza a
doua din Legea nr. 7/1996 au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin Decizia nr. 467 din 22 aprilie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 5 iunie 2008, reţinând că
acestea sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit accesul direct al
contestatorului şi la instanţa de judecată competentă. In prezenta cauză,
observând faptul că motivele de neconstituţionalitate nu vizează aceeaşi
ipoteză cu cea analizată prin decizia menţionată anterior, Curtea apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 50 alin. (2)
teza a doua din Legea nr. 7/1996 nu este lovită de o cauză de inadmisibilitate.
In prezenta cauză, autorul excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul
neretroactivitatii legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art.
21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare,
ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 46
privind dreptul la moştenire.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prevederile art. 50 din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, reglementează procedura de
contestare a încheierii de înscriere sau de respingere a cererii de înscriere
sau radiere a unui act sau fapt juridic în cartea funciară. In acest sens, în
alin. (1) al art. 50 este reglementată obligativitatea comunicării încheierii „celui
care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi
celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară", iar
prin alin. (2) se prevede că „încheierea de înscriere sau de respingere
poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare", care
se înaintează de către oficiul teritorial de cadastru judecătoriei în a cărei
rază de competenţă teritorială se află imobilul.
Curtea reţine că încheierile prin care sunt soluţionate
cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară sunt acte
administrative provizorii supuse controlului contenciosului administrativ
reglementat prin dispoziţiile Legii nr. 7/1996, iar reglementarea termenului de
15 zile de la comunicare pentru formularea plângerii împotriva încheierii de
înscriere sau de respingere a cererii de înscriere în cartea funciară nu
contravine dreptului celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau
fapt juridic, precum şi celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din
cartea funciară, de a avea acces liber la justiţie, acest termen având valoarea
unui mijloc procedural pentru evitarea abuzului de drept şi pentru asigurarea
stabilităţii raporturilor juridice ce rezultă din menţiunile înscrise în cartea
funciară.
De altfel, în Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie
2006, Curtea a reţinut că „stabilirea unor condiţionări pentru introducerea
acţiunilor în justiţie", inclusiv sub aspectul stabilirii de către
legiuitor a unui termen, „nu constituie o încălcare a dreptului la liberul
acces la justiţie". Aceasta, deoarece „legiuitorul, potrivit dispoziţiilor
art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, poate institui, în considerarea
unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de
exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie
presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste
proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege".
Totodată, Curtea observă că textele de lege criticate
sunt norme de procedură care nu instituie privilegii sau discriminări pe
considerente arbitrare, aşa încât nu poate fi reţinută nici încălcarea
dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au
relevanţă în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea cadastrului şi a publicităţii
imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Vica Rodica Covalciucîn Dosarul nr.
14.460/325/2008 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu