DECIZIE   Nr. 1083 din 20 noiembrie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 848 din 11 decembrie 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Marinela Mincă                      - procuror

Daniela Ramona Mariţiu        - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Doru Sică Vişan în Dosarul nr. 420/215/2005 al Judecătoriei Craiova.

La apelul nominal se prezintă, pentru statul român, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic, lipsă fiind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic al părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că, în realitate, autorul excepţiei solicită completarea textelor de lege criticate. In continuare, pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 24 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 420/215/2005, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Doru Sică Vişan.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că textul criticat face o diferenţiere nejustificată între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. Astfel, pe de o parte, inculpatul nu poate ataca separat cu recurs o încheiere de respingere a cererii de restituire, iar pe de altă parte, persoana ale cărei interese au fost vătămate prin admiterea unei cereri de restituire poate ataca separat o astfel de soluţie.

Judecătoria Craiova nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că dispoziţiile de lege criticate sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale privitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi la preeminenţa tratatelor internaţionale în dreptul intern. De asemenea, textul criticat nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor în faţa legii prin posibilitatea oferită persoanei vătămate de a ataca separat cu recurs hotărârea de desesizare a instanţei. De altfel, dispoziţiile art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală instituie regula conform căreia încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Dispoziţiile de lege criticate constituie punerea în practică, în mod constituţional, a principiului celerităţii, care guvernează procesul penal.

Avocatul Poporului apreciază că textul criticat nu conţine privilegii sau discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi cuprinse în art. 4 din Legea fundamentală, acestea aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice. De asemenea, se arată că dispoziţiile de lege criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile posibilitatea de a recurge la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală. Textul a fost modificat prin art. I pct. 157 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „Impotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că ceea ce se solicită, în realitate, în motivarea acesteia, este completarea textului de lege criticat, în sensul de a se permite atacarea separat, cu recurs, nu numai a hotărârii de desesizare, ci şi a încheierii prin care instanţa respinge cererea de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale. Autorul excepţiei apreciază că numai în acest mod s-ar asigura egalitatea procesuală a părţilor şi dreptul la un proces echitabil.

Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Ca urmare, nu intră în competenţa Curţii modificarea textului de lege supus controlului său în sensul dorit de autorul excepţiei.

Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Doru Sică Vişan în Dosarul nr. 420/215/2005 al Judecătoriei Craiova.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu