Decizia Nr.112 din 01.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Agheniţei în Dosarul nr. 5.813/196/2009 al Judecătoriei Brăila – Secţia civilă şi care face obiectul Dosarului nr. 1.230D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii nr. 3.201D/2010 şi nr. 4.424D/2010, care au acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Critica a fost formulată de Mihaela Agheniţei în Dosarul nr. 4.399/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi de Emma Iezdimir în Dosarul nr. 1.229.2/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele mai sus menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.201D/2010 şi nr. 4.424D/2010 la Dosarul nr. 1.323D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii în această materie. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 4 februarie şi 29 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 5.813/196/2009 şi nr. 4.399/196/2009, Judecătoria Brăila - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 244¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Agheniţei.Prin Decizia civilă nr. 819/R din 25 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.229.2/325/2008, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 244¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Emma Iezdimir.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 244¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât lipsesc părţile de posibilitatea de a supune cenzurii instanţei de control judiciar încheierea prin care se respinge cererea de suspendare a procesului. Prin urmare, creează discriminări, cu încălcarea principiului constituţional referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legi, limitează accesul liber la justiţie, precum şi dreptul la un recurs efectiv. Autorii excepţiei mai susţin că dispoziţiile art. 244¹ alin. 2 din cod înfrâng şi prevederile constituţionale ale art. 124 referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.Judecătoria Brăila - Secţia civilă şi Tribunalul Timiş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată, în esenţă, că accesul la o instanţă de judecată, garantat de Constituţie şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu presupune accesul, în toate cazurile, la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie, iar exerciţiul căilor de atac se realizează în condiţiile legii, conform art. 129 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 244¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: „Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.“ În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 16, 20, 21 şi 124 din Constituţie şi art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra unei critici asemănătoare, prin Decizia nr. 1.396 din 28 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 6 decembrie 2010, sau prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, Curtea statuând că textul legal criticat nu conţine nicio dispoziţie discriminatorie. Astfel, regimul juridic diferit - constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.Soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin decizia menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudenţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244¹ alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Agheniţei în dosarele nr. 5.813/196/2009 şi nr. 4.399/196/2009 ale Judecătoriei Brăila - Secţia civilă şi de Emma Iezdimir în Dosarul nr. 1.229.2/325/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu