DECIZIE Nr.
705 din 5 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 399 din 12 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Marian Rolf
Sîntion în Dosarul nr. 1.986/1/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul
excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou
termen de judecată datorită imposibilităţii apărătorului ales de a se prezenta.
Curtea pune în discuţie această cerere. Reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de admitere a cererii. Curtea respinge cererea de amânare.
Cauza este în stare de judecată.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 16 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr.
1.986/1/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii.
Excepţia a fost ridicată de Marian Rolf Sîntion,
recurent în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor
art. 21 din Constituţia României şi ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece exclud obligaţia
Consiliului Superior al Magistraturii de a apăra onoarea şi reputaţia
magistraţilor în ipoteza în care aceştia exercită, prin delegare, atribuţii în
cadrul altor autorităţi publice decât instanţele judecătoreşti şi Ministerul
Public.
Instanţa de judecată opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul
Superior al Magistraturii sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind
Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, dispoziţii care au
următorul conţinut: „Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi
obligaţia de a se sesiza şi din oficiu pentru a apăra judecătorii şi procurorii
împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea
ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea. De asemenea, Consiliul Superior
al Magistraturii apără reputaţia profesională a judecătorilor şi
procurorilor."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că autorul excepţiei invocă, pe de o parte, aspecte ce ţin de aplicarea
şi interpretarea legii, iar pe de altă parte, aspecte referitoare la conţinutul
eliptic al dispoziţiilor criticate. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
republicată, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 317/2004
privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Marian Rolf
Sîntion în Dosarul nr. 1.986/1/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae